duminică, 14 august 2011

Parintele Arsenie Papacioc despre smerenie si mandrie

Citez din articolul PR. ARSENIE PAPACIOC: „Harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă”:
— Cum putem birui şi alunga din inima noastră slava deşartă şi gândul mândriei?
— Nici o patimă nu te apropie atât de diavolul ca mândria. Urată şi necurată patimă! Toate relele pescuiesc în balta aceasta. De aceea, nici nu vrea să audă Dumnezeu de omul mândru. Îi ia darul întreg ca să se poticnească şi să cadă în păcat. Doar s-ar smeri. Ea este înainte mergătoare a desfrânării, cum spune un Sfânt Părinte: „Unde căderea a apucat, acolo mai înainte mândria a lucrat”. Ea are nesuferita cutezanţă să stea lângă orice fel de virtute, şi chiar se ascunde în smerenie, la cine poate. Fiind atât de primejdioasă şi atât de prezentă la toate virtuţile şi rangurile este bine ca toţi credincioşii să-şi aducă aminte de păcatele lor, să şi le mărturisească mai des la preot, să cugete la moarte, să-şi facă canonul dat ca să scape de păcatul mândriei şi al slavei deşarte. Să nu uităm că acest păcat se ascunde şi în smerenie, pe care o are de paravan. Un cuvânt în plus împotriva mândriei: este bine să ceri sfat şi păreri de la oricine, că harul lui Dumnezeu se sălăşluieşte mai ales în cei simpli şi nebăgaţi în seamă. În drumul vieţii tale vei vedea câtă nevoie ai de semenii tăi, cu care ţi-a rânduit Dumnezeu să trăieşti şi te vei convinge singur că înţelepciunea divină stă sigur mai mult unde este smerenie, pentru că în smerenie este Dumnezeu. Lucifer a căzut numai din mândrie. Și după el, omul Adam și atâţia oameni care s-au încrezut în mintea şi părerea lor. Să nu se amăgească cineva că fără adevărata purificare în singura apă a smereniei, nu va putea intra nimeni în împărăţia lui Dumnezeu, de unde au căzut îngerii. Dumnezeu ne-a făcut frumoşi numai pentru El singur!
(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984, pp. 446-447)
În anii ’80 ai secolului trecut, părintele Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria a purtat o serie de convorbiri cu cele mai de seamă personalități bisericești ale timpului, efort concretizat în monumentala lucrare „Convorbiri duhovnicești”, în două volume, ce totalizează aproape 1500 de pagini. În primul volum există și un dialog cu Părintele Arsenie Papacioc, plecat la Domnul cu câteva zile în urmă.
Sursa:http://www.doxologia.ro/
....................................................................................
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Cinstita mutare a Preaslavitei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria

Cinstita mutare a Preaslavitei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria
 Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este o sarbatoare pregatita, precum se stie, printr-un post de doua saptamani. In Sfanta Scriptura, nu aflam nimic despre moartea Maicii Domnului. In schimb, cantarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta:
Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Si, sosind, Toma Apostolul era intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.
Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
Mutare la cer a Maicii Domnului
 Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: “Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.
Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.
Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: “Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: “Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”.
Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: “Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad”.
Adormirea Maicii Domnului, Patmos, secolul 15
Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.
Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

O erupţie solară masivă a fost surprinsă de camerele NASA (VIDEO)

O erupţie solară masivă a fost surprinsă de camerele NASA (VIDEO)
Pe data de 9 august, o explozie solară uriaşă a răspândit particule de lumină şi energie în spaţiu. Această erupţie a fost capturată sub forma unei lumini ultraviolete suficient de puternică pentru a interfera cu undele radio de comunicaţie şi cu semnalele GPS. De asemenea, au fost raportate anumite întreruperi ale semnalelor electrice.
Deşi radiaţiile substanţiale eliberate ar putea dăuna oamenilor neprotejaţi aflaţi în spaţiu, acestea nu au putut penetra atmosfera Pământului, astfel că nu au adus prejudicii la nivelul solului.
Nivelul energiei solare variază ciclic pe o perioadă de 11 ani, iar astronauţii prezic faptul că nivelul maxim al energiei este pe cale să se apropie. Satelitul GOES al Administraţiei Naţionale a Oceanelor şi a Atmosferei a clasificat explozia ca fiind de clasa X, având cea mai mare intensitate, luând în vedere că fiecare nivel (A, B, C, M sau X) reprezintă o creştere de 10 ori, fiind vorba de o scară logaritmică.
Erupţiile solare de clasa X sunt generate de acumularea energiei în câmpul magnetic al soarelui. Aceste acumulări sunt eliberate brusc şi produc o energie la fel de mare ca cea produsă de un miliard de bombe cu hidrogen.
Explozia solară din data de 9 august a avut o valoare de 6.9 în clasa X, conform cercetărilor realizate de NASA, fiind o erupţie extrem de puternică.
Iată cum arată imaginile surprinse de misiunea SDO a NASA:
Sursa: Scientific American
-

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Palestinienii vor depune cererea de aderare la ONU pe 20 septembrie.Israelul poate pierde astfel Ierusalimul de Est.Va declansa Israel razboiul in Orientul Mijlociu pentru a bloca intentia Palestinei?

[...]Palestinienii vor depune cererea de aderare cu drepturi depline la la 20 septembrie, a declarat sâmbătă ministrul palestinian de Externe, Riyad al-Malki, anunţă AFP.
Cererea va fi predată lui Ban Ki-moon în ziua deschiderii viitoarei Adunări Generale a ONU la New York.
Preşedintele Mahmoud Abbas va depune cererea personal secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-Moon, în ziua deschiderii viitoarei Adunări Generale a ONU la New York, urmând ca acesta să o prezinte Consiliului de Securitate.
Maliki a adăugat că s-a ales luna septembrie deoarece atunci Libanul va deţine preşedentia Consiliului de Securitate al ONU, având şanse mai mari ca cererea să fie acceptată.
Siria recunoaşte deja existenţa unui stat palestinian, în frontierele de la 4 iunie 1967, în vigoare înaintea războiului israeliano-arab, având capitala la Ierusalimul de Est, potrivit anunţului din 17 iulie a Ministerului sirian al Afacerilor Extrerne.
“Siria recunoaşte statul palestinian între frontierele de la 4 iunie 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală şi păstrarea drepturilor legitime ale palestinienilor”, anunţă ministerul, într-un comunicat.
Siria va “trata Biroul OLP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) la Damasc ca ambasadă, imediat după apariţia acestui comunicat”, subliniază ministerul.
Riyad Mansour, trimisul special al palestinienilor la ONU, a declarat recent într-un interviu pentru France 24 că formarea unui stat palestinian ar fi “o investiţie în pace” şi ca aproape 130 de state recunosc deja existenţa acestui stat, relatează cotidianul Haaretz.
Liderii palestinieni încearcă sa obţină acceptul ONU pentru formarea unui stat independent în cadrul frontierelor stabilite înca din 1967. Anul trecut, negocierile cu Israelul au eşuat, liderii israelieni pronunţându-se împotriva formării unui stat palestinian, ca şi Washinghtonul, care şi-a anunţat intenţia de a-şi exercita dreptul de veto.
Război în Orientul Mijlociu pentru a zădărnici planurile palestinienilor?
Robert Baer, ​​un fost agent CIA din Orientul Mijlociu, a prezis la o emisiune radio că Israelul va ataca instalaţiile nucleare ale Iranului luna viitoare, înainte de a merge palestinienii la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea statalităţii, arată Huffington Post. În urmă cu două luni şi fostul şef al Mossad lansa un astfel de avertisment.
Baer, ​​un vechi ofiţer CIA cu 12 ani de activitate în Orientul Mijlociu şi a cărui memoriu a stat la baza filmului „Syriana” din 2005, în care joacă George Clooney, spune că un atac israelian asupra Iranului ar trage Statele Unite într-un război major şi costisitor în Orientul Mijlociu. Potrivit acestuia, armata SUA nu se opune şi chiar există un ordin de la Pentagon pentru pregătiri de război. Fostul ofiţer spune că forţele speciale americane caută deja obiective iraniene în Irak. Fostul ministru al apărării Robert Gates ar fi fost singurul care s-a opus unei astfel de intervenţii, folosindu-şi influenţa pentru a contracara un atac israelian în timpul administraţiilor Bush şi Obama.
Declaraţia lui Baer vine în completarea avertismentului lansat de fostul şef al Mossad Meir Dagan, care a părăsit agenţia de informaţii israeliene în septembrie 2010. În urmă cu două luni, el a prezis că Israelul ar putea ataca Iranul, o acţiune pe cât de “iminentă”, pe atât de “stupidă”. În conformitate cu presa israeliană, spusele lui Meir Dagan ar trebui luate în seamă nu numai pentru că şefii Mossad, în funcţie sau pensionari, păstrează în mod tradiţional secretele, dar şi pentru că Dagan este foarte conservator în materie de securitate. “Când acest om spune că guvernul nu are nici o viziune şi este iresponsabil, ar trebui să ne oprească din dormitul profund pe timp de noapte”, arată presa israeliană.
Sursa: Secretele Sistemului

Un OZN misterios a îngrozit sătenii din Luncani, locul unde a fost ucis milionarul Valeriu Damian

Adrian Dănăilă analizează la calculatorul său imaginile filmate noaptea
La 24 de ore de la moartea omului de afaceri băcăuan localnicii din satul Luncani, comuna Mărgineni, nu sunt îngroziți de criminalii care sunt încă în libertate, ci de OZN-uri. De mai bine de o lună, oamenii sunt bântiuți de lumini portocalii puternice care le invadează noaptea casele.
Prima apariție a OZN-urilor – spun sătenii – a avut loc acum mai bine de o lună. Ei povestesc cum un glob mare, portocaliu, străbate cerul la orele serii, cu mișcări amețitoare și haotice și le inundă casele cu lumină.  
Niciun sătean nu-și explică strania apariție pe cerul comunei. Dacă bătrânele satului scuipă în sân și-și fac cruce, cei mai tineri au scos camerele de filmat și au imortalizat „minunea”. Adrian Dănăilă (40 de ani) este un localnic care a reușit să filmeze ciudatul „glob” luminos.
Afirmă că i-a stat inima în loc atunci când a văzut o lumină puternică în dreptul geamului său. „Stăteam seara la calculator și brusc mi s-a invadat casa de lumină. Era o minge mare mare în dreptul geamului meu. Am înlemnit! M-am ridicat în picioare și am strigat la fiul meu să aducă repede camera de filmat. Lumina a început să se miște în fața casei. Apoi a început să se miște extrem de rapid pe cer când într-o parte, când în alta. Mă chinuiam să o prind în cadru, că se mișca efectiv amețitor”, a povestit Dănăilă.
Fiul său, Ștefan (13 ani) este uimit de „priveliște”. El își amintește cum l-a trezit tatăl său din somn ca să vadă „minunea” care zbura pe tot cerul. „Sigur nu erau meteoriți. Ăia ar fi căzut și ar fi rămas acolo. Lumina era cam cât un cap de om când am ajuns eu. Tata filma destul de greu pentru că se mișca foarte repede. Acum era în partea dreaptă a casei, acum era deasupra casei și apoi a dispărut. Nu m-am speriat. Eram doar uimit de ceea ce vedeam“, a spus băiatul.
Dat la cercetare în Canada
Dănăilă susține că a trimis filmarea unei amice stabilită de mai mulți ani în Canada și care lucrează la o bază NATO. „Ea a studiat imaginile, le-a mărit într-un program special și a descoperit în mijlocul globului niște hexagoane. Atât mi-a putut spune: «Adriane, lumina provine de la un obiect artificial!». Am stat și m-am gândit: bec nu era, lanternă nu era, un far pe cer atât de puternic, nu are de unde. Ce poate fi?“, se întreabă omul.
Și la urechile lui Marcelin Șolot, primarul comunei Mărgineni, a ajuns vestea apariției „globului ciudat”. „Nici nu știu ce să zic. Eu nu cred în prostii de astea, și totuși am văzut și eu cu ochii mei acea filmare. Pare ciudat!“, a afirmat primarul comunei Mărgineni.
Specialiștii români vor să analizeze filmarea
Specialiștii în domeniul ufologiei nu vor să dea un verdict până ce nu analizează în amănunt filmarea lui Dănăilă. „Trebuie să introduc filmarea într-un soft special care o va analiza din toate punctele de vedere. Abia atunci pot să zic exact ce este acolo. Nu vreau să mă lansez în speculații”, a declarat generalul Emil Străinu, cercetător militar, specializat în radare, arme geofizice, climatologie și fenomenul OZN.
Totodată și profesorul Alexandru Mironov, s-a arătat interesat să studieze filmarea de la Luncani. „Sunt peste zece posibile variante. Acum mă gândesc că poate fi o rază laser foarte puternică, mișcată de un dispozitiv la fel de puternic. Oricum, un verdict sigur vom da după ce analizăm imaginile”, a declarat Mironov.
http://www.adevarul.ro/locale/bacau/OZN-urile_au_pus_stapanire_pe_satul_unde_a_fost_ucis_afaceristul_Valeriu_Damian_0_534546789.html
Sursa: MISTERELE LUMII

In conditii de viitoare criza alimentara, o guvernare care in loc sa investeasca in agricultura, investeste in telegondole, este o guvernare anti nationala

Citez din articolul Cum a reuşit România să producă 3,5 mil. tone de legume, cu peste 10% mai mult decât anul trecut:
Producţia de legume din acest an a ajuns la aproape 3,5 milioane tone, cu 400.000 tone peste cea obţinută de România anul trecut.
Pe cele 42.705 hectare cultivate cu legume au fost obţinute 3.490.804 tone de legume, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
Din această cantitate, în solarii au fost obţinute 156.800 tone, iar în sere 28.481 tone. Suprafaţa ocupată de solarii este de 3.000 hectare, iar de sere de 317 hectare.
Producţia de aproape 3,5 milioane tone de legume obţinută anul acesta este considerată de bun augur pentru revenirea sectorului legumicol din România, în condiţiile în acre anul trecut abia s-a atins cantitatea de 3,1 milioane tone. „Asistăm la o relansare a producţiei de legume. În acest an, avem în spaţii protejate cu 645 de hectare mai mult decât în anul 2010”, a spus ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără.
Problema României este legată de faptul că producţia de legume este legată se sezonul cald. Producţia obţinută în perioada verii nu poate fi conservată în lipsa depozitelor, iar serele şi solariile existente nu pot asigura legume şi în perioada de iarnă.
Comentariu saccsiv:
   Iar in cazul cerealelor, nu exista silozuri. Si totul, pentru ca nu se vrea, pentru ca s-a distrus de 20 de ani agricultura Romaniei in mod voit:
Articolul zilei (26.10.2009): Am fi putut hrani toata Germania, dam de mancare la doar un sfert de Romanie
Dar nici acum, in al doisprezecelea ceas nu se face nimic. Cu toate ca se vorbeste de ceva vreme  pe plan mondial, de viitoarea criza alimentara, ticalosita guvernare nu face absolut nimic pentru agricultura, ci „investeste” in telegondole si orice este nefolositor. Cu bruma de bani care mai erau, se puteau face destule pentru agricultura romaneasca. Ne-a dat bunul Dumnezeu o recolta bogata. Macar spatii de depozitare se puteau construi. Dar nu. Anti romanii de la conducerea tarii au impuscat doi iepuri. N-au facut nimic pentru popor, asa cum li s-a trasat sarcina de la lucurici si s-au si descurcat, ca sa le fie bine, aruncand banii pe proiecte supraevaluate cu scop precis.
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

CALITATEA VIEȚII

La sfârșitul lunii iunie 2011, o agenție de știri comunica faptul că peste 80% dintre români sunt nemulțumiți de calitatea vieții lor. Nu punem niciun moment la îndoială acest fapt și acest scor, dar oare știm noi ce este cu adevărat calitatea vieții? Credem că răspunsul este mai degrabă nu. Mai rău decât atât, instituții și specialiști care se ocupă de această chestiune operează cu instrumente de analiză diferite și mincinoase, ori, în cel mai bun caz, nefolositoare schimbării adevăratei calități a vieții. Această realitate vine în primul rând din greutatea, dacă nu imposibilitatea umană, de a surprinde cât mai corect ce este cu adevărat viața, cum ar trebui ea să arate (să fie trăită), iar apoi din interesele diverse pe care le au cei care se ocupă sau preocupă de calitatea vieții, de la individul obișnuit și până la responsabilii politici.
Ca să dăm explicații mulțumitoare în legătură cu ce ar trebui să înțelegem prin calitatea vieții, ar fi mai întâi nevoie să explicăm ce înțelegem separat prin calitate și separat prin viață. Calitatea putem să o definim, după dicționar, ca fiind însușirea unui lucru, ființe sau stări de a fi bun/bună sau rău/rea. Asta înseamnă că despre calitatea vieții putem spune că poate fi bună sau rea sau că atinge una dintre nenumăratele trepte dintre bună și rea. Dar ce înțelegem prin viață? Ei, aici lucrurile se încurcă și complică rău de tot! Viața omului nu este o simplă vegetare, cum cred unii și cum ne forțează să gândim și să acționăm, alții.
Viața este un dar dumnezeiesc, căci să nu uităm ce a zis Domnul nostru: „Eu  sunt viața” (Ioan, 11, 25), ceea ce înseamnă că numai Dumnezeu dă viață, prin Hristos în Sfântul Duh, în Creația Sa nemărginită. În Facerea (2,7) ni se spune explicit: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie”. Viața este deci ceva mai presus de fire și de aceea omul n-o poate explica pe de-a-ntregul și nici înțelege cum trebuie. Putem spune doar că viața omului este o energie dată lui de Creator, încă de la conceperea sa, pentru a se mișca printre alte lucruri și ființe create, pentru a le cunoaște și a le folosi sau feri de ele, precum și, cel mai important, pentru a se cunoaște pe sine însuși, cu condiția de a nu se îndepărta de Dumnezeu, Creatorul său. Cum nu putem înțelege această energie, definim viața prin modul în care ea se manifestă: mișcare, evoluție, transformare. Altfel spus, definim viața prin modul în care omul, trup și suflet, se mișcă prin această lume.
Calitatea vieții” este o sintagmă pe care omul ar trebui să o folosească mereu prin raportarea sau căutarea acelui nivel al acesteia pe care l-a cunoscut omul înainte de cădere (în păcat). Acest nivel al calității vieții a coborât brusc în urma neascultării poruncii lui Dumnezeu, drept pentru care i s-a spus: „blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale!” (Facerea 3,17). Mai mult: „în sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3,19).
În ciuda acestui blestem, omul caută mereu fericirea, adică acea stare de mulțumire sufletească intensă și deplină, prin care putem să apreciem în mod subiectiv calitatea vieții. Numai că de cele mai multe ori el nu găsește și nu trăiește fericirea, fiindcă uită că doar viețuind întru dreptate se poate apropia de fericire, nicidecum viețuind după bunul său plac sau al celor care i-l pregătesc sau propun în cadrul a ceea ce se consideră îndeobște a fi liberate. El nu ține seama de concluzia Ecclesiastului care, vorbind de nestatornicia vieții, spunea acum 3000 de ani: „Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei, nu-și va lungi viața, fiindcă el nu se teme de Domnul” (8,13). Iată de ce considerăm că cel mai înalt nivel al calității vieții în sens subiectiv ni l-a arătat, cu deplin temei, Domnul Iisus Hristos în predica de pe munte. Atragem atenția că cele nouă fericiri, pe care le vom prezenta, nu trebuiesc luate în sensul strict al literei lor, ci în sens duhovnicesc, spiritual, așa cum ni le-au tâlcuit Părinții Biserici.
1. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor.
2. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
3. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.
4. Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura.
5. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
6. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
7. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
8. Fericiți cei izgoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor.
9. Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi și vă vor goni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine.
Deoarece numai creștinul autentic înțelege viața și calitatea acesteia în parametrii descriși și ceruți de Mântuitorul nostru, trebuie să ne oprim și asupra sensului pe care ateii și chiar creștinii cu numele îl dau calității vieții. Dacă viața ne este dată de Dumnezeu, calitatea vieții umane mai depinde și de alți factori fundamentali în viețuirea omului într-un anumit cadru dat. Analizele calității vieții făcute de cei care nu au o viziune strict creștină asupra vieții umane se opresc doar la doi, dintre cei patru factori fundamentali de inflență asupra vieții umane (Dumnezeu, natura, semenii și noi înșine): relația omului cu natura înconjurătoare și cea cu semenii, factori dezmembrați în mai mulți factori subsidiari. Ei vorbesc de calitatea vieții în două sensuri: un sens subiectiv prin care înțeleg bunăstarea subiectivă care se bazează pe niveluri de raportare personală la fericire, plăcere, împlinire etc. și un sens obiectiv, prin care se încearcă măsurarea obiectivă a calității vieții prin indicatori cuantificabili, în special cu ajutorul indicelui dezvoltării umane, adică bunăstarea umană la nivelul economiei naționale și regional.
The Economist Intelligence Unit (EIU) a elaborat în 2005 „un indicator al caltății vietii” ce include  nouă factori ai calității vieții: 1. Sănătatea, 2. Viața de familie, 3. Viața comunității, 4. Situația materială (PIB/persoană), 5. Stabilitatea politică și securitatea, 6. Climă și geografie. 7. Siguranța locurilor de muncă (rata de șomaj), 8. Libertatea politică și 9. Egalitatea sexelor. Se desprinde clar din enumerarea factorilor că aveam de a face cu o privire și o analiză materialiste ale calității vieții, adică a existenței umane, fără nicio referire la partea spirituală, cea mai importantă, crucială, a omului. Măsurarea obiectivă a calității vieții nu are interes și nu face deci referire la raportul vieții omului cu Dumnezeu (cât de mult trăiește în această relație, cum, cu ce folos etc.) și cu el însuși (gradul de cunoaștere de sine, cât de mult este preocupat de acest subiect, la ce nivel de cunoaștere a ajuns etc.). Încercările de apreciere și chiar de măsurare în sens obiectiv a nivelului calității vieții este fie o bravadă sau aroganță, fie o operă de manipulare a opiniei publice în întregul ei sau a unor segmente ale acesteia. Atâta timp cât calitatea vieții nu poate avea sens deplin decât la nivel subiectiv, exprimată prin fericirea individuală, este inoperabilă o cuantificare obiectivă a stărilor sufletești care sunt atât de diferite de la om la om, de la un moment la altul, ele fiind atât de schimbătoare, ca intensitate și sens, chiar și la cei considerați cei mai fericiți oameni.
Măsurarea obiectivă a calității vieții pornește de la realitatea că omul a fost „educat” de spiritul capitalist ce a cuprins lumea de secole bune de a căuta fericirea prin plăcere[1], ceea ce se rezumă la consum (almentar, de bunuri care asigură confortul, de distracții, de produse turistice și informații de duzină, dar în cantității impresionante furnizate fără discernământ de industria de profil, adică de mass media). Așa se explică că cei de la EIU rezumă calitatea vieții umane la cei nouă factori axați doar pe latura nespirituală a existenței umane, deoarece de latura spirituală nicio forță ateistă, subordonată spiritului și acțiunii capitaliste, nu este interesată. Nu este de mirare acest lucru, fiindcă în mințile și planurile capitaliștilor care conduc lumea oamenii sunt simple numere care sunt programate să îndeplinească operațiunile, aritmetice sau nu, după cum le plănuiesc ei pentru a-și realiza visele lor istorice de dominare a lumii. Prin indicatorii și analizele de calitate a vieții, cei care le comandă, ca și cei care le realizează în stilul și după metodologia arătată, nu urmăresc decât o subordonare și o incitare la consumul capitalist, care nu are decât un singur țel imediat: profitul, și un țel final: dominarea ființei umane (a spiritului acesteia) pentru a uita de ea și de originile ei. Din această cauză, caltatea vieții la care se referă astfel de analize, care tratează omul ca pe o simplă jucărie de duzină, este o calitate înșelătoare, cum înșelătoare sunt și analizele respective.
Calitatea vieții umane, paradoxal, dacă împărtășim viziunea creștină asupra vieții, a cunoscut o degradare continuă pe măsura creșterii mijloacelor materiale de satisfacere a plăcerilor oamenilor, pentru că au crescut pe măsură și grijile care macină sufletul. Dar cine oare a inventariat și măsurat numărul și intensitatea grijilor cotidiene și conștiente (pentru că există și griji inconștiente) ale fiecărui individ și a colectivităților umane? Cine are un raport exact sau măcar aproximativ al traumelor și schilodirilor sufletești, inclusiv în rândul celor cu o poziție socială și materială de invidiat datorate societății capitaliste în care sunt încartiruiți? Cine poate susține fără să roșească sau fără să-l mustre serios conștiința că putem vorbi de calitate (bună sau rea) a vieții făcând abstracție de astfel de întrebări și de răspunsurile ce sunt cerute de ele?
Nu avem cunoștință ca vreun savant sau alt cercetător al calității vieții omului să fi încercat să exprime calitatea vieții prin:
a) nivelul de conștiință al oamenilor și popoarelor;
b) urmările (rezultatele) vieții individuale:
                   - a îndrumat și trezit noi conștiințe;
                   - a scăpat de la moarte spirituală pe alții;
                   - a ridicat spiritual și pe alții.
În final, facem trimitere la un pasaj din Sfântul Vasile cel Mare ca să înțelegem și mai bine ce este viața, ca să nu ne amăgim prea mult cu sintagma „calitatea vieții” și să facem ca viața să curgă în favoarea Vieții, adică lui Dumnezeu pentru a avea cununile meritate de la El pentru calitatea trăirii noastre aici pe pământ. „Aceasta este viața oamenilor, o mare neliniștită, o atmosferă schimbătoare, un vis nestatornic, un fluviu care aleargă năvalnic, un fum care se împrăștie, o umbră care se mută dintr-un loc într-altul, o față de mare, bântuită de valuri; pe de o parte, o furtună înfricoșătoare, pe de altă parte, corabia în primejdie, iar noi, corăbierii, dormităm. Înfricoșătoare și sălbatică mai este marea vieții, nădejdi deșarte care ne izbesc de stâncile mării, ca niște uragane înfuriate; strâmtorile vieții urlă întocmai ca niște valuri; cursele sau uneltirile din viață stau ascunse întocmai ca niște stânci, sub luciul mării, dușmanii ne amenință ca niște câini, cu gura căscată; hrăpăreții pândesc pe aproape, ca niște hoți de drumul mare; bătrânețea se năpustește asupra noastră ca o iarnă; moartea ne surprinde ca un naufragiu. Ia seama la viforul de pe mare, manevrează-ți cu dibăcie barca ta, uită-te bine cum plutești, ca nu cumva să lași să se încarce prea mult corabia ta, fie cu bogății de nedreptate, fie cu povara poftelor”. (Omelie pentru mângâierea unui bolnav).

[1] Despre acest concept, introdus de noi în analiza capitalismului, a se vedea lucrarea noastră Puterea banilor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2011.
Sursa: FINANTE-BANCI

Sexul bebeluşilor poate fi aflat în a 8-a săptămână de sarcină

Sexul bebeluşilor poate fi aflat în a 8-a săptămână de sarcină
Cuplurile care sunt pe cale să devină părinţi pot afla sexul copilului lor printr-un simplu test de sânge efectuat de către mamă, efectuat după 7 săptămâni de sarcină. Un studiu efectuat asupra a 6.000 de astfel de teste arată că acestea oferă răspunsul corect în 98.6% din cazuri.
Aceste teste, ce caută ADN-ul fetal în sângele mamei, sunt vândute de companii private în multe ţari, însă până acum eficienţa lor nu fusese testată.
Experţii americani au examinat rezultatele a aproximativ 6.000 de teste şi au descoperit că au avut o precizie de 98% – cu condiţia ca testul să fi fost folosit după a şaptea săptămână de sarcină.
Testele bazate pe scanarea cu ultrasunete pot oferi predicţii cu privire la sexul copilului abia în a douăsprezecea săptămână de sarcină. Pentru cuplurile care doresc să afle din motive medicale sexul copilului – pentru a vedea, de exemplu, dacă acesta riscă să fie afectat de o problemă genetică ce afectează doar băieţii – aşteptarea pentru a efectua o astfel de scanare poate părea prea lungă.
Doctorul Stephanie Devaney, care a condus acest studiu în cadrul Institutului Naţional de Sănătate din SUA, a declarat că aceste teste de sânge pot fi utile la detectarea timpurie a unor boli genetice. Anumite spitale le folosesc deja pentru a detecta bebeluşii de sex masculin ce riscă să fie afectaţi de hemofilie.
Profesorul Richard Fleming de la Centrul Glasgow de Medicină Reproductivă a declarat că acest test ar putea ajuta medicii să detecteze din timp eventualele boli genetice legate de sexul copilului.
Dar criticii acestui test susţin că părinţii ar putea decide întreruperea sarcinii în eventualitatea în care acestora nu le convine sexul viitorului lor copil.
Sursa: BBC News
Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

O moarte invaluita in mister – Papa Ioan Paul I


Voi continua astazi cu un articol care sa lumineze mintile multora dintre noi in ceea ce priveste lumea in care traim si senzatia totul are un curs firesc;   undeva, in spatele tuturor politicilor, economiilor sau religiilor, se afla personaje care, avand o mecanica foarte bine asamblata, detin controlul asupra lumii si decid in functie de interesele proprii.
Aceasta situatie s-a reflectat prin numeroase cazuri, insa moartea Papei Ioan Paul I a determinat pe multi sa-si puna intrebari. Nascut in 1912, fiu al unui fervent militant socialist, Albino Luciani a devenit preot al Bisericii Romano-Catolice la varsta de 23 de ani. Modestia si abnegatia admirabile ii influenteaza intr-o masura considerabila traiectoria in ierarhia Bisericii Catolice. In 1970, devine Patriarhul Venetiei sub pontificatul lui Paul al VI-lea (1963-1978), iar trei ani mai tarziu, cardinal. In urma conclavului din august 1978, Albino Luciani este ales papa. Sfarsitul sau fulgerator, in noaptea de 28/29 septembrie 1978, la doar 33 de zile de la alegerea sa ca papa, a contrariat, alimentand teorii cu o doza mai mare sau mai mica de credibilitate.
Cauza oficiala a mortii a fost infarctul miocardic, stabilita, conform ziaristului de investigatii Yallop, de un anume doctor Renato Buzzoneti, la ora 6.00. Jurnalistul sustine cu indignare ca nu s-a intocmit certificatul de deces.  Controversele abia incep.
Trupul neinsufletit al Papei a fost descoperit de catre sora Vincenza la 4.45, moment in care ea il instiinteaza pe cardinalul secretar de stat Jean-Marie Villot.  Se pare ca o parte din efectele personale ale Papei (ochelarii, papucii de casa si testamentul) au disparut fara urma, iar voma descoperita pe papuci ar fi indicat cu exactitate arma asasinatului – otrava. Sosirea unei masini de imbalsamat la ora 5.00, asadar, la cateva minute de la gasirea Papei nu a fost confirmata de nimeni si este putin probabila.
Cardinalul secretar de stat Villot, care va controla desfasurarea evenimentelor pe tot parcursul zilei de 29 septembrie, ordona fara drept de apel ca imbalsamarea sa aiba loc in aceeasi zi, o masura neobisnuita si ilegala. Mai mult, nici o picatura de sange nu a fost recoltata din corp, intrucat o cantitate infima de sange ar fi fost mai mult decat suficienta, pentru ca otrava sa iasa la iveala . Legile italiene cer ca imbalsamarea unui cadavru sa aiba loc la 24 de ore de la constatarea mortii, si nicidecum la 14 ore, asa cum s-a procedat..
Cea mai plauzibila metoda a uciderii papei este cea a  otravirii cu digoxina, extract al digitalinei. Introdusa oficial in uz in 1785, digitalina este un medicament prescris in anumite boli cardiace. Actionand asupra circulatiei sangvine, digitalina mareste activitatea tesutului muscular, cu precadere a inimii si a arterelor. Doua extracte ale digitalei (planta utilizata, nu o data, cu scop decorativ), digoxina si digitoxina, sunt otravitoare si pot provoca, in cazuri extreme, moartea. Doza terapeutica este foarte mica si, de aceea, exista riscul de a se depasi surprinzator de usor cantitatea sigura. Persoana care manifesta o intoleranta la tratament si este supusa efectelor toxice ale digitalinei prezinta urmatoarele simptome: de la halucinatii vizuale la puls neregulat, pierderea poftei de mancare si chiar tulburari digestive (voma). Alte complicatii pot conduce insurmontabil la deces. Secretarul de stat Villot a introdus o doza letala de digoxina in medicamentul Effortil, ( pe care-l lua papa ) este verosimila si consolidata paradoxal de afirmatiile cardinalului din 1978: Papa a luat, fara voia sa, o supradoza din medicamentul sau. Daca ar fi fost realizata o autopsie, aceasta ar fi demonstrat fara urma de indoiala supradoza fatala (Effortil nu poate provoca moartea nici in supradoza!).
Papa Luciani intentiona sa introduca in Biserica Catolica reforme radicale, insa nu a trait suficient cat sa le puna in aplicare. Unii cred ca a fost ucis pentru a nu mai apuca sa dezvaluie un scandal imens legat de Banca Vaticanului. Este foarte interesant ca, cu doar cateva zile inainte sa moara, Papa Luciani a cerut un control amanuntit asupra Bancii Vaticanului, un organism financiar foarte puternic si foarte controversat, despre care se spunea ca ar avea legaturi cu Mafia si cu P2 ( Propaganda Due – insemnele acesteia -  foto dedesubt  ), o organizatie masonica secreta. Fara sa se teama de consecinte, Luciani a dorit sa dezlege itele acestei afaceri, insa nu a mai apucat sa o faca. Se mai spune de asemenea ca ar fost otravit de o cabala secreta, de cardinali de dreapta, care considerau ca reformele sale ar fi fost prea liberale.
Pontificatul lui Paul al VI-lea ( predecesorul lui Albino Luciani) a constituit paravanul dezvoltarii a numeroase relatii personale si de afaceri intre Paul Marcinkus, presedintele Institutului pentru Opere Religioase, si Michele Sindona, bancher care lucra pentru mafia inca din 1957. Yallop noteaza: cand Montini (Paul al VI-lea) devenise papa, Vaticanul castigase un nou urmas al lui Petru, iar Banca Vaticanului castigase un nou consilier bancar laic, Michele Sindona. Acesta a profitat de instabilitatea financiara a Sfantului Scaun si a devenit colaboratorul Suveranului Pontif. Membru al P2 si prieten apropiat al Marelui Maestru Licio Gelli, Sindona a spalat banii mafiei proveniti din traficul cu stupefiante si jocurile de noroc. Supranumit de insusi primul-ministru italian Giulio Andreotti, in 1973, salvatorul lirei italiene, Sindona a intrat in atentia opiniei publice o data cu prabusirea Franklin National Bank, in octombrie 1974, considerat drept cel mai mare crah financiar din istoria SUA.
Achizitionarea bancii newyorkeze de catre Sindona in 1972 i-a grabit falimentul, pierderile ridicandu-se la doua miliarde de dolari. Acesta nu a fost decat preludiul. In decurs de trei luni (octombrie 1974-ianuarie 1975), banci din Hamburg, Köln, Zürich si Geneva, toate controlate nemijlocit de consilierul lui Paul al VI-lea, se prabusesc spectaculos. Minciunile sfruntate ale Vaticanului in ceea ce-l priveste pe Sindona ating cote alarmante. Marcinkus recunoaste, in 1973, in fata procurorilor americani, buna prietenie, dar retracteaza doi ani mai tarziu, cand va dezminti orice legatura cu dubiosul bancher. Este de notorietate faptul ca aceasta coabitare era ferm condamnata de Ioan Paul I, care, in chiar ultima zi de viata, i-a cerut expres lui Villot ca Vaticanul sa se dezica de afacerile ilicite. In martie 1979, Sindona este inculpat in 99 de capete de acuzare, dar se foloseste de doua ultime tertipuri, in speranta, nu fara temei, de a evita condamnarea. Asasinarea avocatului Giorgio Ambrosioli si inscenarea propriei rapiri in iulie si august nu au avut efectul scontat si, la 27 martie 1980, este declarat vinovat pe baza a 65 de capete de acuzare incluzand frauda, complot, sperjur, declaratii bancare false si insusirea necuvenita de fonduri bancare. Condamnat la inchisoare pe viata, este descoperit mort in 1986, in urma unei suspecte otraviri cu digitalina (!).
Despre Albino Luciani au curs rauri de cerneala, au aparut carti, teorii ale conspiratiei, scrise de jurnalisti sau autori pasionati de mistere, dar probabil ca niciodata nu se va afla tot adevarul in ceea ce-l priveste. De exemplu, in cartea sa, francezul Jesus Lopez Saez, afirma ca 30% dintre italieni  sunt convinsi ca Papa Ioan Paul I a fost asasinat.




Sursa: misteriosii

Cât de rar este un nou Pământ?

De Adrian Nicolae

Sistem solar
Sistem solar

Extratereștrii, dacă vorbim într-adevăr de o altă specie civilizată, ar fi putut să își îndrepte antenele către Terra de cel puțin 4,6 miliarde de ani, fără însă a primi măcar un singur semnal.
În fond, nu au trecut nici măcar două secole de la inventarea radioului de către pământeni. Nici două secole… o fărâmă de clipă în istoria uriașă a Universului. Sau poate că acei extratereștri nu au depășit nivelul de evoluție al Imperiului Roman… ori la cel al trilobiților, un motiv în plus să mergem noi în căutarea lor și, probabil, a unei noi case pentru noi, oamenii.
Un studiu recent al cercetătorilor de la NASA, bazat pe noile descoperiri ale telescopului spațial Kepler, indică faptul că numai Calea Lactee ar putea găzdui circa 2 miliarde de exoplanete asemănătoare Pământului – un număr mult mai mic decât se estimase anterior, dar care este suficient pentru a ne da speranțe în aflarea unui nou Pământ.”Există aproximativ 100 de miliarde de stele asemănătoare Soarelui în Calea Lactee. Două procente dintre acestea ar putea avea în apropiere exoplanete de genul Terrei. Avem, așadar, cel puțin doua miliarde de potențiale Pământuri de descoperit și investigat. Apoi începi să te gândești ca în Cosmos există peste 50 de miliarde de galaxii, fiecare având în jur de 2 miliarde de exoplanete… Este aproape imposibil să ne gândim că suntem singurele forme de viață din Univers”, afirmă Joe Catanzarite, unul dintre coautorii studiului, și cercetător în cadrul Jet Propulsion Laboratory (JPL) din cadrul Agenției Spațiale Americane.
(w540) Galaxie
Bazat pe descoperirile efectuate de telescopul spațial Kepler, autorii studiului au conchis că 2,7 % dintre sorii din galaxia noastră au echivalentul a cel puțin un Pământ în apropierea lor. Până în prezent, Kepler a identificat aproximativ 1.240 de exoplanete, incluziv cea mai mică exoplanetă din afara sistemul nostru solar, iar căutarile sale vor continua pentru cel puțin încă trei ani și jumătate. Același Kepler a analizat, însă, 156.000 de stele pentru a ajunge la această cifră, iar Joe Catanzarite ține să adauge că, în ciuda cifrei care pare ridicată, numărul Pământurilor este extrem de mic, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de eforturi supraomenești pentru a identifica o planetă capabilă să susțină viața așa cum o știm  noi. „Condițiile pe care o planetă trebuie să le îndeplinească pentru a găzdui viața sunt foarte greu de îndeplinit”, susține același Catanzarite. „O exoplanetă trebuie să fie situată în așa numita zonă habitabilă, mai precis să se afle la o distanță optimă față de soarele său pentru a nu fi prea fierbinte, iar apa să se evapore de pe suprafața sa. De asemenea, ea nu trebuie să fie nici prea departe, pentru ca apa să se mențină în stare lichidă iar temperaturile scăzute să nu transforme planeta într-un veritabil glob de gheață. În plus, o planetă care ar avea jumătate din masa Terrei, nu ar putea să mențină o atmosferă proprie, iar oxigenul s-ar dispersa în spațiu, în timp ce o exoplanetă de cel puțin două ori mai mare ca Pământul ar fi supusă unei presiuni atmosferice uriașe, nepermițând vieții să se dezvolte. Nu în ultimul rând, ar trebui ca exoplaneta în cauză să își mențină axa de rotație, fapt care, în situația Terrei, este oferit de gravitația Lunii, iar cel mai bun exemplu de planetă care nu îndeplinește această condiție este Marte. O oscilație majoră a axei de rotație ar duce la condiții extreme, improprii menținerii vieții. Să nu uităm nici existența unui câmp magnetic care să permită păstrarea apei pe planeta respectivă, și multe altele”.
Luând în calcul aceste cerințe, autorii studiului estimează că telescopul spațial Kepler va putea, până la finalul misiunii sale să identifice circa 12 noi Pământuri, și că deja există, între cele circa 1.240 de exoplanete observate deja, patru canditați cu șanse mari pentru a fi noua Terra.
Sara Seager, un alt membru al echipei Kepler neagă, însă, relevanța unei asemenea studiu: „Este ca și cum ai încerca să faci un recensământ complet în Statele Unite ale Americii și te-ai duce din ușă în ușă prin California ca să vezi câți locuitori sunt acolo. Apoi, ai extrapola rezultatul la restul țării. Asta face acest studiu. Dacă Kepler va găsi sau nu un Pământ nou, aș fi mai fericită să aștept acest rezultat decât să speculez pe tema lui. Mărimea unei exoplanete sau situarea ei in zona habitabilă nu spune nimic despre existența vieții. Terra și Venus au cam aceeași masă și ambele se află în zona propice vieții, dar condițiile de pe ele sunt diametral opuse.”
(w540) |Univers
Aceeași Sara Seager aduce ca argument în favoarea sa, o idee a doi celebri astronomi americani. Peter Ward și Donald Brownlee, cercetători de la Universitatea din Washington, au descris în cartea „Pământurile rare – de ce viața nu este comună în Univers”, o sumă de condiții pe care o exoplanetă ar trebui să o îndeplinească pentru a menține viața sub o formă mai avansată decât cea a extremofilelor: distanța optimă față de soarele său, apă lichidă la suprafață, masă optimă a Soarelui care să permită viața, o orbită stabilă, o masă a planetei care să poată păstra o atmosferă, un nucleu solid și suficientă căldură pentru plăcile tectonice, un vecin uriaș precum Jupiter care să țina la distanță cometele și alte corpuri cerești de mari dimensiuni, plăci tectonice, un câmp magnetic, oceane, un satelit natural situat la distanța optimă pentru a stabiliza axa de rotație, un vecin precum Marte ca o posibilă sursă a vieții terestre, posibilitatea de a menține o temperatură și presiune adecvate vieții, o galaxie suficient de mare, care să nu fie eliptică sau neregulată, cu suficient de multe metale, o poziție optimă în galaxie, puține impacturi majore, de genul celui care a dus la dispariția dinozaurilor, o cantitate de carbon care să susțină viața și să nu producă un efect de seră uriaș, prezența oxigenului, dezvoltarea fotosintezei și, bineînțeles, evoluția biologică. Lipsa oricăreia dintre aceste condiții, concluzionează cei doi astronomi americani, ar duce la șanse aproape de zero pentru existența vieții.
(w540) Kepler
Mai mult, Ward (profesor de geologie și paleontologie) și Browlee (profesor de astronomie și membru al Academiei de Științe) aduc în discuție numărul uriaș de “zone moarte” din Cosmos:
  • Zonele tinere din Univers: galaxiile tinere nu au suficiente metale pentru a permite formarea unor exoplanete. De asemenea, existența unor super-nove ucigătoare ar face imposibilă viața.
  • Galaxiile eliptice: În astfel de galaxii nu se pot forma prea multe stele iar cantitatea de metale este insuficientă. În general, stelele asemănătoare soarelui au evoluat în giganți care sunt prea fierbinți pentru puținele planete din jurul lor.
  • Galaxiile de dimensiuni reduse: Cele mai multe dintre ele conțin mult prea puține metale.
  • Centrul galaxiilor: Prezența găurilor negre face imposibilă existența vieții.
  • Marginea galaxiilor: Cele mai multe stele nu conțin suficiente metale.
  • Sistemele planetare cu giganți gazoși aflați pe orbite neregulate: Prezintă un mediu instabil în care unele planete sunt împinse în spațiu.
  • Stelele tinere: Uraniul, potasiul și toriul se găsesc în cantități mult prea mici pentru a oferi suficientă caldură plăcilor tectonice.
Sursa foto: NASA si stinta si tehnica
Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA