Analistii economici sustin ca in aceasta criza economica, economia Chinei cunoaste cea mai mare rata de crestere si ca pana la inceputul lui 2011, China va fi a doua putere mondiala dupa America. “Nimeni nu s-ar fi asteptat ca economia chineza sa fie un veritabil motor pentru a scoate economia mondiala din criza”, spun cei de la Bloomberg.
Pe de alta parte, in SUA apar cele mai multe critici legate de ofensiva economica a Chinei. Nu numai pe plan mondial, ci chiar in America. Cativa senatori au criticat modul in care chinezii au ajuns sa conduca economia subterana americana: “Cinezii au ajuns sa fie o reala problema pentru noi, ei cumpara de la noi, au ajuns sa si conduca si apoi ne imprumuta”, a spus senatorul democrat american Arlen Specter. Reactia vine la o zi dupa anuntul facut cu o zi inainte de secretarul american al Trezoreriei, Timothy Geithner, privind amanarea unui raport referitor la ratele de schimb ale monedelor straine. Aceasta amanare permite administratiei Barack Obama sa nu declare deocamdata daca China isi manipuleaza moneda, yuanul. “Ne iau locurile de munca. Ne iau banii si apoi ne imprumuta, si poseda o buna parte din America”, a declarat senatorul, care asemenea altor colegi de ai sai solicita Chinei sa reevalueze yuanul. Din vara lui 2008, yuanul a ramas la aceeasi valoare fata de dolar, ceea ce a declansat in ultimele saptamani nemultumirea parlamentarilor americani. SUA acuza China ca ar mentine intentionat yuanul la un nivel scazut pentru a ajuta exporturile, apreciind ca acest lucru ar fi “contribuit la recesiunea mondiala”.
Pe de alta parte, au aparut lucrari de analiza economica, acestea sustinand ca Secolul acesta va fi al chinezilor. China duce o politica pe termen lung, care ar putea cuprinde doua stagii. In prima etapa, China trebuie sa isi creeze o baza economica, sa isi multiplice resursele financiare pentru a se putea dezvolta strategic si afirma politic. Dupa aceea, China se poate manifesta ca o mare putere, la nivel regional si global. Chinezii au investitii in Africa si America Latina si relatii politice bune cu lideri din aceste zone. Tenacitatea si perseverenta chineza dau roade. Companiile chineze extrag petrol, exporta sau construiesc fabrici si strazi in Angola, Gabon, Sudan, Africa de Sud. Chiar si in aceste conditii, autori precum Robert Kaplan afirma ca interesele divergente dintre SUA si China in Pacific pot conduce spre confruntare militara, un al doilea Razboi Rece fiind iminent, odata cu mutarea centrului geostrategic de gravitate din Europa si Orientul Apropiat spre Asia. Argumentele sale sunt investitiile de 130 de miliarde de dolari ale Chinei, din 2005, in industria de aparare si in dezvoltarea capacitatilor militare cu vocatie de proiectare a fortei la distanta: rachete, submarine si avioane de vanatoare. Este o dovada a unui spirit beligerant alocarea a 10% mai mult in fiecare an bugetului apararii. China isi da seama ca, daca vrea sa fie credibila politic, trebuie sa fie puternica si militar, nu doar economic.
Si in zona Teoriei Conspiratiei apar tot mai multe pareri conform carora ar urma sa se indeplineasca profetiile lui Nostradamus despre rasa galbena, care in scurt timp va ajunge sa cotropeasca si sa stapaneasca lumea. Conform acestor teorii, China ar fi fost cea care a profitat de actuala criza si a manipulat-o pe pietele de export, pentru a profita si pentru a ajunge in foarte scurt timp o putere economica mondiala. Analistii considera ca daca ritmul Chinei va fi la fel de sustinut este posibil ca in 2012 sa ajunga chiar prima putere din punct de vedere economic, iar o alianta cu Rusia si cu tarile arabe cu care are relatii diplomatice excelente sa o propulseze intr-o putere militara opozabila celei a SUA. Acesta este motivul real pentru care senatul de la Washington a sarit acum impotriva chinezilor.
