miercuri, 25 aprilie 2012
Originea Răului. Demonic sau Uman ?
http://www.b1tv.ro/
" Originea Raului. Demonic sau Uman ? "
Emisiunea "Codul lui Oreste" (B1 tv ,in fiecare vineri 22.00-00.00 si reluare duminica 22.30-00.30) din 15 ianuarie 2010 in care este invitat Dragos Dumitriu (jurnalist, politician) .
Website realizator :
http://codulluioreste.blogspot.com/
Sursa: http://www.youtube.com
UFO vânătorilor 2012: Interviu exclusiv cu seeingUFOsPA & whotookmymojo
Veti vedea şi auzi o mulţime de lucruri incredibile în acest interviu direct cu Alison (seeingUFOsPA) şi Mojo (whotookmymojo), care s-au desfăşurat în martie 2012. Natura fenomenului, sfere şi transformare, de vânătoare OZN-uri, aspectele spirituale şi ştiinţifice, partea intunecata a OZN-uri filmate şi divulgate OZN-uri sunt toate discutate în detaliu - susţinute cu unele dintre cele mai convingătoare argumente şi imagini de necontestat
http://www.youtube.com/user/seeingUFOsPA LINK LA CANAL whotookmymojo lui: http://www.youtube.com/user/whotookmymojo
Sursa: http://www.youtube.com
MISTERUL virusului HIV a fost în sfârşit descifrat
Cercetătorii grupului IrsiCaixa au descoperit molecula virusului HIV care este responsabilă de apariţia SIDA în organism, anunţă Europa Press. Potrivit cercetătorilor catalani, descoperirea va permite apariţia unor noi tipuri de medicamente destinate limitării răspândirii virusului, care să ducă ulterior la o strategie terapeutică mai eficientă şi un vaccin.
Reuşita cercetătorilor catalani a fost publicată, potrivit sursei citate, în revista PLoS Biology, iar descoperirea este semnificativă pentru cercetarea de bază, pentru că se descrie pentru prima oară rolul cheie al gangliozidelor, care sunt molecule din membrana HIV, în pătrunderea virusului SIDA în celulele responsabile cu activarea unui răspuns imunitar împotriva virusului şi a răspândirii lui în organism, scrie Agerpres.
În colaborare cu Institut de Química Avanada din Catalonia şi Universitatea din Heidelberg, cercetarea a demonstrat că "dispariţia gangliozidelor inhibă complet propagarea virusului", potrivit spuselor cercetătorilor. Liderul cercetării, Javier Martínez-Picado, a precizat că în prezent, terapiile antiretrovirale îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor cu SIDA, însă nu îi vindecă, pentru că virusul continuă să se împrăştie în corp.
Sursa: REALITATEA.NET
CONTINENTUL MISTERIOS. Vulcanul din spatelele legendei Atlantidei a prins viaţă din nou
Vulcanul despre care se crede că a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru crearea legendei Atlantidei - miticul ţinut scufundat în mare - a prins viaţă din nou, scrie descopera.ro, citând msnbc.com.
Se pare că la baza legendei oraşului pierdut din Atlantida a stat erupţia catastrofală din insula grecească Santorini, care a avut loc acum aproape 3.600 de ani şi care a aruncat 15 kilometri cubi de lavă, distrugând civilizaţia minoică.
De-a lungul următoarelor patru milenii, caldera de la Santorini a suportat o serie de erupţii minore. În ultimii 600 de ani, aici s-au mai produs doar 5 astfel de erupţii, ce mai recentă având loc în 1950. După o perioadă de acalmie de 60 de ani, Santorini a dat semne de viaţă în ianuarie 2011, producând o serie de mişcări seismice cu magnitudinea de maximum 3,2 grade.
În 2006, oamenii de ştiinţă au instalat 22 de sisteme GPS pentru a monitoriza zona. În iunie 2011, au descoperit că sistemele au fost împinse cu 3,3 cm faţă de locul unde fuseseră în urmă cu 6 luni. În aceste condiţii, cercetătorii au îmbunătăţit staţiile GPS şi le-au suplimentat numărul cu încă două. Din septembrie 2011 până în ianuarie 2012, datele au arătat că terenul din apropierea vulcanului s-a înăţat în ritm alert, cu o rată de aproape 18 cm pe an.
Cercetările au demonstrat că înălţarea terenului s-a datorat unui aflux de cca. 14.000.000 metri cubi de magma aflată la o adâncime de 4 kilometri. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă cred că acest aflux nu va duce, neapărat, la o explozie iminentă.
Sursa: REALITATEA.NET
Detaliul minor care ne-ar putea transforma într-o ŢARĂ DE IDIOŢI
Iodarea sării în România începând din 1948 a oprit apariţia cazurilor de guşă gigant şi de cretinism, iar cei care sunt împotriva acestei măsuri vor să avem mulţi bolnavi cu aceste maladii, a declarat profesorul Constantin Dumitrache, de la Institutul Parhon, scrie Mediafax.
"Iodarea sării la noi în ţară a început în 1948. S-a făcut iodarea sării datorită reliefului muntos al ţării noastre. Ne asemănăm în patologie cu toate ţările care au acest relief, Elveţia, Franţa, sudul Germaniei, unde deficitul de iod este major şi unde aproape 30 la sută din polulaţie suferă de acest deficit de iod", a spus Constantin Dumitrache.
Potrivit profesorului endocrinolog, deficitul de iod, în forma lui cea mai severă, duce la nedezvoltarea tiroidei şi la "o biosinteză anapoda". "Consecinţele acestui lucru sunt guşa şi cretinismul. Datorită măsurilor care s-au luat la noi în ţară a dispărut guşa gigantă şi cretinismul.
UNESCO a fost cel cea care a catalizat această acţiune. A făcut un lucru foarte bun", a mai spus profesorul Dumitrache.
Medicii Institutului de Endocrinologie "C. I. Parhon" din Capitală le-au administrat pacienţilor, luni, ultimele doze de iod radioactiv, din cauza problemelor de autorizare pe care le are furnizorul acestui produs.
Ministerul Sănătăţii a spus că problema va fi rezolvată în curând.
Sursa: REALITATEA.NET
VIOLENŢA ÎMBĂTRÂNEŞTE COPIII CU 10 ANI, MODIFICÂNDU-LE ADN-UL
Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic
O vorbă din bătrâni spune că munca grea ne îmbătrâneşte înainte de timp. Acum, un nou studiu arată că expunerea la violenţă poate provoca schimbări în ADN ce conduc la o îmbătrânire prematură a copiilor cu 7 – 10 ani.
Cercetarea publicată în jurnalul Molecular Psychiatry arată că violenţa nu lasă urme doar pe corpurile copiilor, ci şi în interiorul lor, modificându-le ADN-ul.
Oamenii de ştiinţă au studiat extremităţile cromozomilor, unde se găsesc telomerele, structuri speciale de ADN ce au rolul de a proteja cromozomii (asemănându-se cu structurile de plastic ce se găsesc la capetele şireturilor). Telomerele se scurtează cu ocazia fiecărei diviziuni a celulelor, până când nu se mai pot diviza şi mor.
Specialiştii au identificat mai mulţi factori ce duc la scurtarea telomerelor, printre care se numără fumatul, radiaţia şi factori de stres psihologic precum maltratarea în copilărie sau îngrijirea unei persoane bolnave cronic.
Noua cercetare a examinat dacă expunerea la violenţă poate face ca telomerele copiilor să se scurteze mai repede decât în mod normal. Oamenii de ştiinţă au intervievat mamele a 236 de copii în vârstă de 5, 7 şi 10 ani, întrebându-i dacă tinerii au fost martori la incidente de violenţă domestică între mamă şi partener, dacă au fost maltrataţi de către un adult sau dacă au fost expuşi agresiunilor din partea altor copii. Apoi, cercetătorii au măsurat telomerele copiilor la vârsta de 5 ani şi la vârsta de 10 ani.
Idan Shalev, conducătorul studiului, a descoperit că telomerele copiilor expuşi la două tipuri de violenţă s-au scurtat mai rapid, ceea ce înseamnă că aceşti copii vor dezvolta afecţiuni tipice îmbătrânirii, precum atacuri de cord sau pierderea memoriei, cu 7-10 ani mai devreme decât ceilalţi copii.
Studiul pare să confirme concluzia rezultată din mai multe cercetări recente: dificultăţile din copilărie îşi lasă amprenta în cromozomi, afectând victimele de-a lungul întregii vieţi.
Într-un studiu din 2011 efectuat de specialişti de la Şcoala Medicală Harvard asupra copiilor din România s-a observat că cei care copilăriseră în orfelinate prezentau telomere mai scurte decât copii care avuseseră parte de asistenţă maternală.
„Ştim că stresul este nociv. Acest studiu arată mecanismul prin care acest tip de stres pătrunde în gene”, a explicat Nathan Fox, profesor la Universitatea din Maryland.
Sursa: USA Today
BLACK PROGRAM: MĂRTURIA UNUI COPIL (4)
Acest articol apartine blogului Biblioteca Secreta
R: Dacă ar fi să facem o paralelă cu celebrul serial Stargate, am putea oare să ne gândim că în unele din serialele ce sunt prezentate la televizor transpar totuşi anumite aspecte care sunt adevărate?
CPSN: Da, ceea ce aţi spus este întru totul adevărat. Încă din anii ‘70 au început să fie difuzate anumite seriale TV, care în mod indirect dezvăluiau anumite adevăruri. Îmi aduc bine aminte de renumitul serial Star Trek care a fost difuzat mult timp şi care prezenta deja în premieră anumite adevăruri, pe care la vremea respectivă lumea era departe de a şi le putea imagina. Vă mărturiesc că eu personal am recunoscut în acest serial, în proporţie de peste 85%, o mulţime de adevăruri, despre care în felul acesta se dezvăluia destul de mult sau erau indirect arătate.
La vremea respectivă chiar m-am gândit că de fapt aşa-zişii “iluminaţi” vroiau ca lumea să devină din ce în ce mai interesată de anumite lucruri şi să reuşească să înţeleagă într-un mod indirect ceea ce nu se putea spune sau dezvălui într-un mod deschis.
Mai târziu au apărut episoadele serialulul Stargate şi atunci mi-am dat seama că nu mă înşel, pentru că eu recunoşteam chiar foarte bine ceea ce e arăta acolo şi de atunci pentru mine nu a mai existat nicio îndoială că elita aşa-zişilor “iluminaţi” vroia ca lumea să ştie despre toate acestea, însă fără ca să i se spună despre aceste adevăruri într-un mod sincer şi evident.
Acum sunt chiar sigur că multe filme de acest gen au fost realizate de-a lungul timpului în acelaşi scop, pentru a trezi cât mai mult, dar într-un mod indirect, interesul oamenilor. Se pare că încă de pe atunci, mulţi oameni care erau suficient de inteligenţi au înţeles că toate acestea nu erau de fapt difuzate chiar degeaba…
Ţin însă să subliniez că, în viziunea mea, toate acestea nu sunt deocamdată de ajuns. Ar trebui neapărat ca întreaga umanitate să se trezească din somnul letargic în care a fost în mod intenţionat împinsă şi în care este actualmente în mod intenţionat menţinută. Consider că acest proces de trezire a imensei majorităţi a fiinţelor umane trebuie să albă loc urgent, căci aceasta este mai mult ca oricând necesar.
Am descoperit în felul acesta că serialul Stargate arată într-o proporţie de 85% adevăruri ce sunt păstrate strict secrete atât despre existenţa altor rase, cât şi despre anumite tehnologii ultrasecrete şi despre multe alte aspecte care deocamdată sunt păstrate secrete.
Este de la sine înţeles că în astfel de seriale, cât şi în anumite filme, totul este prezentat astfel încât să lase impresia că este vorba doar despre nişte scenarii ştiinţifico-fantastice, dar cu toate acestea, anumite adevăruri ce sunt păstrate secrete sunt indirect dezvăluite prin intermediul anumitor efecte speciale.
Anumite studiouri cum ar fi Hollywood, Vancouver, etc., au fost create mai ales în acest scop şi acesta este rolul lor. Dincolo de anumite seriale sau filme ce sunt special realizate, realitatea acestor descoperiri secrete există totuşi. În felul acesta, cei care sunt inteligenţi îşi pot da seama că multe dintre aceste aspecte, ce sunt prezentate ca fiind ştiinţifico-fantastice, există de fapt în realitate şi, prin intermediul unor astfel de filme sau seriale TV, cei cu mintea pătrunzătoare îşi dau seama de anumite “trucuri” la care recurg aşa-zişii “ilumtnaţi” şi în felul acesta reuşesc să cunoască o anumită realitate pe care ei ne-o ascund în permanenţă.
Această modalitate ascunde însă şi alte posibilităţi, care sunt nebănuite de masele de fiinţe umane ignorante şi letargice. Dincolo de toate acestea, se ştie chiar foarte bine în aceste medii secrete că au fost deja elaborate tehnologii ultrasofisticate care devansează cu peste 250 de ani tehnologiile pe care le cunoaştem la ora actuală. Astfel de tehnologii avansate sunt păstrate strict secrete şi este evident că ele nu vor fi accesibile pentru această generaţie.
Trebuie însă să ştiţi că aceste tehnologii sofisticate sunt perfecţionate lună de lună, an de an, şi la ora actuală o parte din aceste tehnologii avansate au început deja să fie folosite în secret la distrugerea masivă a populaţiei planetei Pământ prin intermediul unui genocid ce a fost deja decis şi care vizează uciderea a peste 5 miliarde de fiinţe umane.
Actualmente, aşa-zişii “iluminaţi” folosesc deja din plin aceste tehnologii avansate pentru a face cât mai repede posibilă eliminarea a peste 90% din populaţia acestei planete. Spre exemplu, noi ştim că gigantica instalaţie HAARP este deja utilizată în secret fie pentru a declanşa punctual cutremure în anumite zone ale globului, fie pentru a provoca schimbări climatice devastatoare, cu consecinţe teribile, fie pentru a declanşa de la distanţă felurite mişcări sociale anarhice sau nişte aparente revoluţii, prin focalizarea constantă şi sistematică a anumitor energii psihotronice negative (malefice – nota traducătorului, n.t.) ce declanşează în masele naive de fiinţe umane reacţii haotice, distructive, anarhice.
Conştientizând în felul acesta toate relele ce pot fi declanşate prin intermediul instalaţtei HAARP, putem să înţelegem cum sunt de fapt provocate şi cum sunt după aceea susţinute aşa-zisele “revoluţii spontane” care au izbucnit în ultima vreme, rând pe rând, în unele ţări arabe. În felul acesta este cu putinţă să ne dăm seama că astfel de aplicaţii psihotronice negative (malefice – n.t) pot fi cu uşurinţă dezlănţuite şi apoi întreţinute cu ajutorul instalaţiei HAARP.
Ajungem astfel să înţelegem cum este cu putinţă ca în anumite situaţii, ce sunt în mod evident dramatice şi revoltătoare – aşa cum sunt acelea care au apărut deja în anumite state din SUA – milioane de oameni să se complacă într-un mod bizar într-o stare de sărăcie aproape incredibilă şi să rămână într-o stare somnolentă, hipnotică, letargică chiar şi atunci când drepturile lor elementare le sunt lezate, fără să schiţeze niciun gest de revoltă şi complăcându-se în cele mai precare condiţii de viaţă, pe care în mod incredibil le acceptă fără să crâcnească.
În schimb, în alte zone ale lumii, cum ar fi spre exemplu în Libia, unde condiţiile de trai erau mult mai bune, brusc şi aproape inexplicabil, a apărut o revoltă ce este nejustificată şi în mod evident aberantă.
Cei care sunt capabili să pătrundă dincolo de aparenţe sesizează cu uşurinţă aceste aspecte stranii şi îşi dau seama că de fapt ceea ce se petrece acolo este declanşat de la distanţă, printr-o sistematică focalizare prealabilă a anumitor energii psihotronice negative (malefice – n.t.) asupra teritoriului unei anumite ţări.
Dată fiind starea de ignoranţă în care imensa majoritate a fiinţelor umane se află, astfel de realităţi paranormale, ce sunt evidente, par a fi imposibile, căci cel mai adesea, chiar şi atunci când unele dintre acestea sunt, arareori, dezvăluite, ele depăşesc cu mult nivelul de înţelegere al oamenilor obişnuiţi.
Destul de puţine fiinţe umane ştiu la ora actuală că, spre exemplu, câmpurile de undă ale telefoniei mobile au totuşi efecte dezastruoase, profund nefaste şi de lungă durată nu numai asupra trupului şi asupra creierului, ci chiar şi asupra mentalului şi a psihicului fiinţelor umane.
Cu toate acestea, datorită prostiei şi inerţiei în care se complac, marea majoritate a oamenilor preferă să ignore aceste adevăruri grave şi, în numele unui aşa-zis “confort”, pe care îşi imaginează ei că il oferă telefoanele celulare – împreună cu câmpurile lor profund nocive, ce sunt întreţinute fără încetare prin intermediul bine-cunoscutelor reţele de antene (este vorba de releele companiilor de telefonie mobilă care acoperă la ora actuală cea mai mare parte a spaţiului şi a teritoriului planetei Pământ – n.t.) – preferă să se lase influenţaţi într-un mod nociv şi, în plus, acceptă indirect să fie spionaţi şi chiar monitorizaţi de la distanţă atunci când folosesc zi de zi şi noapte de noapte telefoanele celulare, care par a fi banale şi care, mai mult decât atât, au ajuns să ni se pară de neînlocuit.
Pentru noi, cei care ştim chiar foarte bine toate acestea, este tragic să constatăm că sărmanele fiinţe umane năuce şi letargice, care sunt în mod evident prostite şi abil manipulate, au devenit deja sclavele inconştiente ale acestui aşa-zis “modernism” în care trăiesc şi pentru care plătesc lunar, cu multă docilitate, importante sume de bani, deşi toate aceste aşa-zise comodităţi le afectează grav nu numai sănătatea, ci şi bunăstarea lăuntrică.
La ora actuală. pentru noi este evident că din ce în ce mai multe fiinţe umane sunt deja într-un mod inconştient şi insidios înlănţuite, prin zeci de lanţuri nevăzute, de computere, de laptopuri, de telefonia mobilă, de internet şi de alte dispozitive electronice ale căror scopuri ascunse sunt cel mai adesea nocive şi chiar dezastruoase, atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru echilibrul lor psihic.
Toate aceste efecte nocive, ce generează apoi pas cu pas o mulţime de schimbări în rău la nivelul trupului, sunt cu atât mai virulente şi mai sigure în ceea ce priveşte consecinţele lor nefaste, dacă avem în vedere că potenţialul distructiv al acestor unde invizibile, în care suntem vrând-nevrând îmbăiaţi clipă de clipă, nu le este cel mai adesea cunoscut oamenilor.
Atunci când sunt în mod abil manipulaţi şi condiţionaţi prin intermediul obişnuinţelor rele, din ce în ce mai mulţi oameni ignoranţi şi inconştienţi devin apoi sclavii letargici ai acestor dispozitive distrugătoare, ce ajung să-i obsedeze. Câte fiinţe umane de pe această planetă sunt capabile să-şi dea seama la ora actuală de aceste adevăruri cutremurătoare, pe care clipă de clipă le trăim cu toţii?
Gradul evident de dependenţă – care în unele cazuri ajunge până la obsesie – pe care deja îl simt faţă de astfel de gadgeturi (dispozitive) electronice din ce in ce mai multe fiinţe umane atinge actualmente niveluri atât de ridicate, încât mulţi oameni gândesc deja că nu se mai pot lipsi de ele, cu toate că toate aceste gadgeturi îi vlăguiesc, şi îi scufundă treptat într-o stare de obnubilare, de inerţie, de inconştienţă.
În cele din urmă, toate acestea le creează, prin intermediul obişnuinţelor funeste, impresia falsă că nu se mai pot lipsi de ele, tocmai datorită faptului că modul lor de viaţă superficial, artificial şi toxic se bazează în totalitate pe aceastea.
Câte dintre fiinţele umane care trăiesc acum pe această planetă sunt în această clipă capabile să îşi dea seama că Fiara cea Înfricoşătoare despre care se vorbeşte pe larg în Apocalipsă este şi rămâne combinaţia sinistră, malefică şi hibridă a computerelor cu internetul?
Reţeaua uriaşă a internetului, ce cuprinde deja la ora actuală întreaga planetă, se poate asemăna cu o pânză omniprezentă de păianjen, iar oamenii ce se lasă din ce în ce mai des prinşi în ea, se comportă fără să-şi dea seama întocmai aşa cum se lasă prinse în pânza unul păianjen, unele vietăţi naive şi inconştlente.
Apoi, la scurt timp după ce sărmana victimă lunecă şi se lasă prinsă în această “pânză tentantă”, un gigantic păianjen satanic, nevăzut, ce există în mod cert în cadrul acestei reţele gigantice, îi suge în mod insidios vlaga, bucuria de a trăi cu adevărat şi viaţa.
Datorită inconştienţei şi prostiei în care se complac, mult fiinţe umane ce sunt deja dependente de internet petrec zi de zi, ore importante ale vieţti lor în această bizară “pânză de păianjen a internetului” care îi face să se scufunde din ce în ce mai adânc într-o existenţă virtuală, care dincolo de aparenţe este o translaţie inconştientă şi ispititoare în straturile joase, inferioare, ale lumii de dincolo (această lume de dincolo nu este altceva decât Universul Astral – n.t.).
În felul acesta, cei obsedaţi de internet simt imperios nevoia să-şi administreze zilnic doza de aşa-zisă navigare virtuală sau de chat şi “trăiesc” excesiv de mult în locul vieţii reale o bizară existenţă virtuală care, dincolo de aparenţe, este efemeră, inutilă şi iluzorie.
Lunecând apoi pe nesimţite într-o stare evidentă de dependenţă, de letargie şi de moarte a sufletului, astfel de obsedaţi ai internetului se complac în această stare de zombi şi apoi uită să mai trăiască, lăsându-se zi de zi fermecaţi de mirajele nocive şi iluzorii ale lumii virtuale.
Câte fiinţe umane dintr-o sută sunt actualmente capabile să îşi dea seama că de fapt, atunci când rămân pironite în faţa ecranului (fie al unui computer, fie al unui laptop), ele sunt totodată influenţate în rău, într-un mod insidios, direct proporţional cu timpul pe care îl petrec fiind “absorbite” în faţa unui astfel de ecran?
Cu toate acestea, atât internetul, cât şi computerele împreună cu telefonia mobilă emană fără încetare o energie nefastă, pe care o putem numi magică şi care facilitează insinuarea gradată a anumitor influenţe nocive atât în trupul, cât şi în conştiinţa fiinţelor umane receptive.
Atunci când astfel de energii nocive se acumulează în câmpul energetic al fiinţei umane şi la un moment dat este depăşită o anumită limită, se ajunge ca acea fiinţă să devină dependentă şi tocmai de aceea ea simte în mod imperios nevoia să-şi administreze doza nocivă zilnică fie de internet, fie de computer sau simte nevoia unor interminabile discuţii fără rost pe telefonul mobil.
Cu toate acestea, atunci când astfel de adevăruri zguduitoare sunt dezvăluite pe ici, pe colo, marea majoritate a fiinţelor umane se mulţumesc să ridice neputincioase din umeri, considerând datorită smintelii în care se complac, că atât telefonia mobilă, cât şi internetul sunt un “rău necesar”.
Apoi, atunci când mulţi dintre aceşti obsedaţi se îmbolnăvesc de cancer, ei sunt tentaţi să pună totul pe seama “hazardului”, fără a banui că una dintre cauzele majore ale morţti lor premature o reprezintă câmpurile nocive ale telefoniei mobile, care ne inundă actualmente pe toţi, 24 de ore din 24, fără a ne da seama de efectele dezastruoase care apar în decursul timpului pentru cei mai mulţi dintre noi.
Este cu putinţă ca unii dintre cei care vor afla toate acestea să se grăbească să afirme fie că aberez, fie că exagerez. Cu toate acestea, dacă vor analiza într-un mod atent şi judicios toate aceste afirmaţii, vor descoperi până la urmă că tot ceea ce susţin este real şi, mai mult decât atât, ei îşi vor putea da seama că în felul acesta noi toţi suntem pe ascuns afectaţi, suntem în final îmbolnăviţi şi, fără să ne dăm seama, suntem aduşi într-o stare de inerţie ce este abil programată, datorită acestor cămpuri malefice de unde în care ne scăldăm cu toţii neîncetat în ultima vreme.
R: În conformitate cu părerea dumneavoastră, căt şi în strânsă legătură cu ideile pe care le expuneţi, s-ar părea că modul nostru actual de viaţă ne înlănţuie din ce în ce mai mult, într-o manieră insidioasă, într-o formă cât se poate de periculoasă de sclavie oarbă?
CPSN: Fie că ştim, fie că nu ştim, trăim deja vremuri apocaliptice şi cam totul se petrece întocmai aşa cum am arătat. Este evident că acum, în aceste vremuri zbuciumate pe care le trăim, suntem expuşi clipă de clipă cu toţii anumitor câmpuri energetice nefaste, care îi influenţează din ce în ce mai mult pe oameni, într-un mod viclean.
Aşa cum am arătat în cadrul acestui interviu, astfel de câmpuri energetice nocive nebănuite sunt vehiculate cel mai adesea fie de telefonia mobilă, fie de instalaţia HAARP, fie de anumiţi sateliţi, fie de emisiunile TV, fie de anumite unde radio, fie de energiile scalare, fie de nebănuitele energii pssihotronice care scaldă, am putea spune, în permanenţă şi în simultaneitate spaţiul acestei planete, generând fiecare dintre ele anumite efecte negative (malefice – n.t.) în sărmanele fiinţe umane, care cel mai adesea nici măcar nu bănuiesc de unde li se trag suferinţele şi tulburările care le apar şi care apoi se agravează.
În multe situaţii, aceste energii invizibile în care ne scăldăm cu toţii ne fac să intrăm în conflict cu noi înşine sau ne împing, prin intermediul unor pulsiuni ce sunt la prima vedere inexplicabile, să intrăm în conflict cu semenii noştri.
Astfel de câmpuri invizibile de forţă îi fac pe mulţi oameni să se lase influenţaţi şi chiar subjugaţi de anumite forţe obscure, malefice, despre a căror existenţă marea majoritate a oamenilor nu ştiu mai nimic. Tocmai de aceea, marea majoritate a oamenilor de pe această planetă sunt şi rămân cel mai adesea o pradă atât de uşoară pentru astfel de influenţe care sunt invizibile şi nebănuite.
La ora actuală extrem de puţine fiinţe umane sunt capabile să îşi dea seama de impactul nociv pe care îl declanşează în trupul şi în sistemul lor nervos expunerea neîncetată la anumite câmpuri de undă electronice care, din nefericire, la ora actuală au ajuns deja să fie omniprezente.
Mai mult decât atât, datorită anumitor obiceiuri nocive, insidioase care ne sunt inoculate fie prin intermediul internetului, fie prin intermediul jocurilor năucitoare pe computer, atât mentalul, cât şi creierul oamenilor este în mod gradat invadat şi apoi ajunge să fie pas cu pas “capturat” şi posedat chiar fără voia lor.
Ulterior, prin intermediul energiilor invizibile radio, electromagnetice, scalare, psihotronice sau de altă natură, în care le sunt scăldate fără încetare sistemul nervos şi mai ales creierul, fiinţele umane sunt “integrate” fără să-şi dea seama într-o ciudată reţea, prin intermediul unor procese nebănuite de interferenţă.
În felul acesta, multe fiinţe umane ignorante şi inconştiente sunt preluate şi apoi invadate de astfel de influenţe invizibile nefaste. Datorită mai ales ignoranţei şi insensibilităţii în care cei mai mulţi dintre ei se complac, oamenii nici măcar nu-şi dau seama că ar trebui să lupte împotriva unui duşman viclean, care este în acelaşi timp nebănuit, invizibil şi foarte puternic.
La ora actuală, noi, cei care am lucrat sau lucrăm în aceste domenii, în cadrul cărora se realizează anumite experimente secrete, ştim chiar foarte bine că atunci când se urmăreşte ca oamenii să fie controlaţi în masă, fie spre a fi împiedicaţi să gândească într-un anume mod, care nu este dorit absolut deloc, fie pentru a li se declanşa anumite reacţii în mod evident malefice sau chiar vicioase, ce le sunt provocate de la mare distanţă, este pentru aceasta suficient să le fie influenţat pentru un anumit interval de timp creierul, prin intermediul anumitor unde ce transferă în trupul lor anumite mesaje energetice specifice, care apoi îi fac până la urmă să devină şi să rămână o masă de fiinţe umane ce este amorfă, inertă, blazată, somnolentă şi care ulterior se complace într-o evidentă stare de prostraţie, de năuceală şi de indiferenţă.
Extrem de puţine fiinţe umane ştiu că la ora actuală este deja cu uşurinţă posibil să fie împrăştiată rapid, prin intermediul anumitor energii psihotronice, o imensă manifestaţie de protest pe care eventual o realizează un grup de oameni ferm hotărâţi să facă aceasta.
Pentru a reuşi împrăştierea unei astfel de demonstraţii de protest, prin intermediul unor mijloace psihotronice, în prealabil vor fi focalizate asupra acelei mase anumite câmpuri energetice psihotronice care sunt programate să le genereze fie o stare acută de plictiseală, fie o stare acută de frică inexplicabilă, fie o stare de angoasă, cărora acel grup nu le va putea rezista.
În astfel de situaţii cel puţin ciudate, se observă că, fără niciun fel de intervenţie poliţienească, poate fi în mod inexplicabil anihilată şi apoi împrăştiată o anumită demonstraţie ce este realizată în masă sau un miting de protest care în urmă cu ceva vreme ar fi provocat fiori de groază în fiinţa unui dictator crud şi încăpăţânat.
Dat fiind faptul că aceste influenţe psihotronice modulate sunt invizibile, deoarece ele se exercită prin intermediul anumitor câmpuri de forţă ce sunt declanşate de la distanţă, prin intermediul anumitor tehnologii sofisticate, marea majoritate a fiinţelor umane, care habar n-au despre toate acestea, sunt incapabile să înţeleagă, să conceapă sau măcar să bănuiască că astfel de tehnologii psihotronice există, şi, mai mult decât atât, sunt folosite, ce mai adesea, în secret.
Noi, cei care am lucrat în cadrul unor astfel de programe secrete care se realizează în anumite laboratoare, ştim că deja au apărut tehnologii noi, ultra sofisticate, care au început deja să fie utilizate pe scară din ce în ce mai mare, pentru ca întreaga umanitate să fie împinsă pe nesimţite într-o anumită capcană, prin intermediul unor astfel de câmpuri psihotronice, ce trebuie să o seducă şi să o subjuge aproape în totalitate, pentru a o prinde în anumite curente de opinie aberante, îndobitocitoare, pe care cei naivi şi “duşi cu pluta” obişnuiesc să le numească “moda zilei”.
Acest fel de curente de opinie planetare care sunt în mod evident năucitoare şi care cel mai adesea orientează energiile şi aspiraţile maselor de fiinţe umane în direcţii inferioare, pot fi declanşate cu uşurinţă de la distanţă prin intermediul unor astfel de instalaţii psihotronice, care apoi le induc şi le “implementează” în masele imense de fiinţe umane, făcându-le să devină obişnuinţe colective.
În felul acesta sunt făcute să apară, şi apoi sunt întreţinute anumite mode, din ce în ce mai urâte şi mai năucitoare, fie în muzică, fie în artă, fie în cinematografie, mode care subjugă apoi şi orientează într-o direcţie vicioasă, inferioară, distructivă sau aberantă conştiinţele multor fiinţe umane ce se lasă seduse şi manipulate de astfel de influenţe psihotronice.
În felul acesta apar anumite mode care sunt îmbrăţişate fără discernământ de către tineri. Un exemplu sugestiv de acest gen este moda tatuajelor şi a piercing-urilor care, dincolo de aparenţe, este o evidentă proliferare a primitivismului tribal, a anumitor forme de magie neagră, a anumitor practici satanice şi a masochismului deghizat, care în felul acesta seduce un număr foarte mare de fiinţe umane naive şi inconştiente.
Satanismul care invadează la ora actuală muzica este un alt exemplu edificator de acest gen. Toate aceste influenţe invizibile, ce se realizează prin intermediul unor instalaţii psihotronice foarte puternice, care acţionează punctual de la distanţă, vor lua o amploare din ce in ce mai mare de acum încolo.
Toate acestea şi multe alte aplicaţii de acest gen, care pot fi exercitate de la distanţă prin intermediul unor instalaţii psihotronice adecvate, se vor construi în viitorul apropiat din ce în ce mai mult, pentru a se obţine în felul acesta o abjectă victorie asupra fiinţelor umane ce trăiesc pe această planetă.
Dat fiind faptul că cel mai adesea oamenii nici măcar nu concep că aşa ceva este cu putinţă, ei sunt şi rămân nişte victime inconştiente, deoarece, în plus, ei nu sunt niciodată în stare să observe ceva din toate acestea. Dacă se va continua tot aşa, vom vedea că o mulţime de decizii şi acţiuni ale anumitor guverne, care în urmă cu ceva vreme ar fi fost de neconceput, vor fi în mod ciudat acceptate în totalitate, fără niciun fel de revoltă, fără uimire, fără nicio împotrivire, ca şi cum toate acestea – oricât ar fi de aberante – sunt ceva firesc, cu toate că nefirescul lor şi bizareria lor extremă vor fi evidente numai pentru cei foarte puţini care îşi vor păstra luciditatea necesară şi care vor fi imuni la astfel de influenţe psihotronice nefaste.
Extrem de puţini oameni ştiu că la ora actuală există deja tehnologii sofisticate ce pot direcţiona punctual asupra anumitor zone de pe această planetă câmpuri de unde modulate în prealabil, ce transmit anumite mesaje psihotronice, prin intermediul cărora fiinţele umane ce le recepţionează pot fi condiţionate să realizeze cele mai aberante acţiuni, comportându-se de fiecare dată ca şi cum ele sunt acelea care au decis de bunăvoie, fără a fi silite de nimeni şi de nimic să se comporte sau să acţioneze într-un anume mod, ce este în mod evident instinctual, aberant şi inadmisibil.
Atunci când aceste tehnologii sofisticate vor putea fi folosite din plin la o scară planetară, vom asista, unii dintre noi, aproape neputincioşi la scene aberante, ca de coşmar, în care grupuri chiar foarte mari de fiinţe umane vor solicita cu un zel bizar, comportându-se întocmai ca nişte zombi, să li se introducă tuturor cipuri sub piele, întocmai aşa cum se spune în textul din Apocalipsă.
Dacă fiinţele umane nu vor face nimic pentru a deveni, cât mai multe dintre ele, imune la astfel de influenţe psihotronice, vom asista în viitorul apropiat la astfel de scene care acum, când vi le evoc, par a fi imposibile şi incredibile.
Dată fiind aparenţa înşelătoare a unui “consens unanim” ce va putea fi provocat de la distanţă prin intermediul unor astfel de influenţe psihotronice extraordinar de puternice, toate acestea le vor permite aşa-zişilor “iluminaţi” să decidă, râzând sardonic, că a venit vremea ca toate fiinţele umane de pe această planetă să primească, pentru că vor aceasta, cipul RFID în trupul lor de “zombi” ce va fi teleghidat psihotronic prin astfel de instalaţii tehnologice sofisticate.
În felul acesta, o multime de fiinţe umane vor putea fi manipulate cu uşurinţă de la distanţă, prin intermediul anumitor câmpuri psthotronice extrem de puternice, fără ca ele să ştie sau să bănuiască ceva despre aceasta.
Toate aceste grozăvii, care acum poate că îi vor face pe unii să râdă atunci când vor afla despre ele, se vor putea totuşi realiza în viitorul apropiat, dacă fiinţele umane vor continua să rămână în această stare de inerţie şi de ignoranţă în care cele mai multe dintre ele se află la ora actuală.
Doar noi, cei care am lucrat ani în şir în acest domeniu tenebros al Programelor Secrete Negre (Black Programs) ştim deja că toate acestea şi multe altele, pe care nu le pot menţiona aici, sunt deja perfect realizabile şi în curând ele vor fi aplicate pe o scară din ce în ce mai mare.
Toate aceste descoperiri secrete, care vor fi utilizate pentru a provoca teribile influenţe negative (malefice – n.t.) deschid şi alte perspective înfricoşătoare, care sunt deja pregătite în faza de proiect pentru a fi propuse, înainte ca ele să fie impuse cu de-a sila la nivel planetar.
Atunci când fiinţele umane vor “inundate” în masă sau în grup cu astfel de energii invizibile, ce vor vehicula influenţe nefaste, foarte multe fiinţe umane ignorante şi inconştiente vor cădea cu uşurinţă în capcana nebănuită care li se intinde.
O astfel de capcană este şi mai înfricoşăroare şi mai perfidă, dacă avem în vedere că ea este invizibilă, inodoră, imaterială şi, mai mult decât atât, este de o eficacitate malefică de-a dreptul cutremurătoare.
Aceste capcane insidioase cu care umanitatea se va confrunta din ce în ce mai mult în viitorul apropriat sunt şi vor fi undele purtătoare ale unor anumite energii, ce vehiculează un anumit mesaj şi care au o anumită frecvenţă de vibraţie.
Astfel de unde vor interfera cu uşurinţă cu trupurile receptive ale oamenilor şi îi vor face apoi să reacţioneze în conformitate cu mesajele psihotronice pe care le vehiculează.
De altfel, ar trebui să ştiţi că întotdeauna, fără excepţie, armele care îi sperie cel mai mult pe militari sunt acelea care nu se văd şi care nu se aud.
Cu toate acestea, la ora actuală se ştie chiar foarte bine că astfel de arme pot să genereze efecte cumplite şi un astfel de efect, în aparenţă inexplicabil, poate să apară atunci când, spre exemplu, un regiment ce se îndreaptă către un anumit obiectiv este brusc cuprins de o stare de panică inexplicabllă, apoi rămâne încremenit pentru câteva minute şi după aceea toţi soldaţii fug care încotro, fiind instantaneu cuprinşi de o stare inevitabilă de groază care le inundă fiinţa.
În felul acesta, cei care vor deţine o astfel de armă teribilă vor putea să invingă chiar şi atunci când nu dispun decât de 3 specialişti care pun în prealabil în funcţiune o instalaţie psihotronică sofisticată, ce transmite apoi punctual la distanţă anumite energii psihotronice stranii, care declanşează într-o anumită succesiune efectele pe care le-am descris anterior.
Noi, cei care am lucrat în cadrul unor astfel de Programe Secrete Negre (Black Programs), ştim chiar foarte bine că aşa-zişii “iluminaţi” deţin în laboratoarele lor subterane secrete o mulţime de astfel de arme, ce se bazează în principal pe unde modulate, care au diferite frecvenţe de vibraţie.
Aşa cum am arătat anterior, la ora actuală se ştie în anumite medii că instalaţla HAARP este folosită deja fie pentru a declanşa punctual cutremure, fie pentru a provoca modificări climatice nefaste şi, mai mult decât atât, tot instalaţia HAARP este deja utilizată pentru a dezlănţul manifestări colective anarhice în cadrul anumitor naţiuni sau în anumite zone către care sunt în prealabil direcţionate anumite energii psihotronice, ce sunt într-un anume fel modulate.
Cu toate că, la prima vedere, astfel de afirmaţii par a fi nebuneşti, asistăm totuşi, aşa cum am mai spus, la evidente experienţe psihotronice de acest gen în cazul “revoluţiilor” stranii care sunt declanşate, rând pe rând, cu instalaţla HAARP în ţările arabe.
[continuare în partea a cincea (in curand)]
Sursa: AIM
Sursa: Biblioteca Secreta
AMENINŢĂRILE DE SECURITATE ALE SECOLULUI 21
Acest articol apartine blogului Mario Balint
INTRODUCERE
Mai multe ştiri mi-au atras atenţia într-o dimineaţă. Nu ştiu dacă evenimentele se precipită, jurnaliştii sînt mai atenţi la chestiuni fundamentale, am citit eu doar ce m-a interesat, sau e, pur şi simplu, vorba de hazard. Indiferent de răspuns, după lecturarea celor cîtorva articole, informaţii şi interviuri, poţi să ai o imagine despre ce ne aşteaptă. În timp ce Iulian Chifu enunţa imaginea vulnerabilităţilor cu care se confruntă Orientul şi ameninţările la adresa securităţii acestui spaţiu, ştirea potrivit căreia preşedintele sirian Bashar Al-Assad se temea că şi ţara sa va trece printr-o experienţă similară cu Egiptul completa tabloul enunţat de excelentul analist bucureştean! În România, Ţinutul Secuiesc doreşte autonomie, în Europa Kosovo a obţinut independenţa, iar comunitatea internaţională nu se opune independenţei Sudanului de Sud. NATO se teme ca Europa să nu fie invadată de emigranţii din Orient şi Africa, în timp ce “frontieriştii” români sînt săltaţi pe sus, la propriu, pentru contrabandă şi şpagă, iar Uniunea Europeană ne avertizează că nu avem un control alimentar şi veterinar la frontiere, deci, sîntem un pericol pentru sănătatea cetăţenilor UE. Nici CNN nu se lasă şi spune că România este placa turnantă a traficului de persoane în Europa.
Noua Lume care se naşte sub ochii noştri are nevoie de o Nouă Securitate. Pentru că, în ciuda intenselor “eforturi” de pace, războiul continuă să se desfăşoare, pe regiuni, cu punctualitate, în formele sale cele mai brutale. Trăim momentul conflictelor regionale, limitate, asimetrice şi, de multe ori, urbane! Secolul XXI este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexă şi interdependentă. Tranziţia nu e ceva trecător, existenţa personală e percepută la limita hazardului, iar singurele certitudini sînt schimbarea şi nesiguranţa! Analiştii şi observatorii afirmau prompt că după 11 septembrie 2001 lumea nu va mai fi aceeaşi. Şi chiar nu mai este lumea pe care o ştiam! Au crescut numărul şi intensitatea crizelor, conflictelor asimetrice, situaţiilor de urgenţă. Toate acestea s-au suprapus peste crizele tale, deja existente: criza de identitate, de autoritate, culturală, economică, socială, educaţională, din sănătate, din apărare, criza bunului simţ, criza generaţiilor, criza instituţiilor, criza de încredere, criza politică, criza de securitate.
Principali factori de insecuritate ai lumii contemporane sînt profund interdependenţi, iar probleme ca terorismul, conflictele interetnice şi interreligioase sau sărăcia nu pot fi tratate independent unele de altele. Prin urmare, vor trebui folosite cele mai bune resurse, direcţii de acţiune mult mai eficiente şi diversificate şi vor trebui găsite cele mai bune căi de combatere a acestor ameninţări majore. „Accesul diferenţiat la resurse afectează relaţiile dintre state cu consecinţe dintre cele mai distrugătoare”, spunea candidatul republican la funcţia de vice-preşedinte al SUA, guvernatorul statului Alaska, Sarrah Pallin. Asistăm la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, creştere demografică corelată cu reducerea resurselor de apă şi hrană, încălzire a climei etc., fenomene ce continuă să influenţeze stabilitatea şi securitatea globală. „Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (Atenţie România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual.
Într-o lume ce pare a fi a INSECURITĂŢII DOBÎNDITE, securitatea este un drept fundamental al fiinţei umane. Ea reprezintă o stare în care pericolele şi condiţiile care ar putea provoca daune fizice, psihice sau materiale sînt controlate într-o manieră care permite apărarea sănătăţii şi bunăstării indivizilor şi ale comunităţii umane. În concluzie, securitatea individului presupune controlul adecvat al pericolelor, nu absenţa lor totală, ea antrenînd cu sine o senzaţie de bunăstare, de linişte şi fără teama zilei de mîine. Securitatea individului ar trebui asigurată de către Stat, care, din păcate, este tot mai vulnerabil la schimbările societale, economice, militare şi de interacţiune cu actori non-statali. Actorii statali şi non-statali joacă un rol semnificativ în realizarea securităţii economice, atît la nivel naţional, cît şi regional şi global (General de brigadă dr. PIGUI Traian , SECURITATEA ECONOMICĂ ŞI SECURITATEA UMANĂ GLOBALĂ, UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE, Nr. 10 (XXII), August 2004). În acest moment, statele tradiţionale, Westfalice (!), se dovedesc incapabile de reacţie rapidă. Există o serie de surse ale insecurităţii. Printre acestea, potrivit studiului lui Julliette Voinov-Kohler, se află: securitatea economică (şomaj); securitatea utilizării (accesul la muncă, sărăcie, munca copiilor); securitatea alimentară (accesul inegal la hrană); protecţia sănătăţii (existenţa unor boli grave, accesul diferit şi diferenţiat la asistenţă medicală); securitatea mediului (poluarea apei, solului, aerului, tăierea pădurilor, catastrofe naturale); securitatea personală (violenţa fizică, violenţa domestică, abuzul asupra copiilor, probleme specifice sexului, demnitate umană, droguri etc.); securitatea culturală (atingerea adusă sistemului de valori, discriminare, opresiune); securitate politică (conflicte interstatale, libertatea de expresie, tortură, represiune, violarea drepturilor omului). Securitatea înseamnă că beneficiile obţinute, sînt protejate în faţa dezechilibrelor sociale, economice, politice. Securitatea umană se asigură mai uşor prin măsuri de prevenire decît prin intervenţii ulterioare, dar tocmai această prevenire – care necesită resurse investite! – nu se realizează în majoritatea statelor, lovite în ultimii ani de crize multiple.
RISCURI DE SECURITATE NON-MILITARE
Potrivit specialiştilor, globalizarea multiplică numărul, frecvenţa şi intensitatea riscurilor de securitate non-militară în cadrul sistemului internaţional. Întîlnim tot mai des, în ultima perioadă, expresia consacrată de ameninţări şi riscuri globale, în această catalogare se încadrează categorii diverse, precum:
- riscuri şi ameninţări generate de spectrul şi efectele încălzirii globale, de macroexpansiunea economică nesistematizată şi necontrolată ori de o viitoare penurie globală de resurse energetice;
- riscuri şi ameninţări generate de „terorismul cultural”;
- riscuri şi ameninţări generate de fenomenul migraţiei ilegale (care, în contextul reducerii distanţelor şi comprimării unor spaţii, datorită globalizării, tinde să confere unor fluxuri regionale o tendinţă cvasiglobală);
- riscuri şi ameninţări generate de activitţăi ale unor reţele transnaţionale de crimă organizată (care tinde, de asemenea, să depăşească proporţiile unor continente sau spaţii geografice restrînse);
- riscuri şi ameninţări generate de tendinţa de extindere la scară globală a unor reţele teroriste;
- riscuri şi ameninţări generate de o parte a societăţii civile puse în slujba anumitor interese economice, politice sau altor entităţi ostile;
- riscuri şi ameninţări generate de proliferarea armelor de distrugere în masă, îndeosebi cele bazate pe utilizarea tehnologiilor nucleare;
Potrivit altor sisteme de clasificare, riscurile de securitate non-militară îmbracă aspecte politice, sociale, economice, ecologice etc. Dimensiunea politică a riscurilor şi ameninţărilor rezidă în slăbiciunea unor guverne sau instituţii, care conduc la fenomenul “statului captiv”, permeabil la recrudescenţa manifestărilor şi acţiunilor crimei organizate transfrontaliere ori ale grupurilor şi grupărilor teroriste. Riscurile de securitate pot fi naţionale, îndreptate asupra ordinii de drept (deseori cu caracter ideologic de intenţie sau de structură, gen partide etnice) şi non-naţionale, prin încercările unui stat „mamă”de a întări identităţile similare etno-culturale de pe teritoriul statelor vizate pentru a ieşi din contextul naţional, specific acestora. Pot da exemplu statele din Caucaz!
Ameninţările de ordin economic cuprind, prezenţa sărăciei endemice şi crizele generate de problema asigurării apei şi energiei, alături de unele posibile evoluţii negative pe piaţa mondială. Nesigurnţa generată de jocul pieţei este terenul fertil al unui pachet substanţial de ameninţări economice dintre care unele pot fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale a unor state. Exemplele sînt aproape de noi, şi de data aceasta, atacul speculativ financiar asupra pieţelor emergente fiind recent. Accesul la resurse este vital. Epuizarea acestora de către naţiunile sărace, în contextul menţinerii creşterii demografice, va determina mari fluxuri migratoare. Apa potabilă este, după hidrocarburi, a doua resursă vitală a omenirii!
La nivelul societal, ameninţările identificate privesc nevoia de păstrare a identităţii unor comunităţi, minorităţi sau naţiuni. Riscurile se apropie de cele politice şi au sursa din interior. Conflictele de muncă, inter-confesionale sau inter-etnice sînt tot atîtea riscuri de securitate non-militară. La acest nivel, societatea civilă şi organizaţiile non-guvernamentale joacă un rol important, de cele mai multe ori NU în beneficiul statului gazdă. Voi da doar exemplul „mişcărilor studenţeşti” care susţin cauze diverse: de la încriminarea Chinei, eliberarea Tibetului la abolirea unor regimuri (Venezuela) sau schimbarea unor guverne şi susţinerea unor lideri politici. În Ucraina, organizaţia studenţească PORA a fost constituită după modelul organizaţiei studenţilor sîrbi, OTPOR. Înainte de a ajunge la putere în Georgia, lui Mihail Saakasvili i-a fost finanţată, o călătorie la Belgrad, în scop de “documentare” asupra modelului sîrb OTPOR. Apoi, în vara lui 2003, sîrbii din OTPOR i-au antrenat pe cei din PORA în vederea acţiunilor politice de la sfîrşitul anului. În proiectarea şi construcţia unei noi identităţi trebuie acordată atenţie problematicii referitoare la identitatea minorităţilor şi naţiunilor existente.
Alte investigaţii sectoriale ale complexului de securitate au abordat dimensiunea ecologică a unor factori de risc şi ameninţări (poluarea accentuată, existenţa unor tehnologii cu grad ridicat de risc în exploatare, capacitatea redusă de management al unor situaţii de urgenţă în cazul producerii dezastrelor naturale, defrişările etc.), dar şi dimensiunea informaţională, în special privitoare la utilizarea pe scară largă a tehnologiilor şi sistemelor informatice şi informatizate, vulnerabile la atacuri provenite din exterior. Corupţia şi economia subterană, crima organizată, traficul de persoane şi drogurile (a doua afacere la nivel mondial!), pandemiile, siguranţa alimentară sînt alte tipuri de ameninţări şi riscuri de securitate. Deasemenea, nu trebuie minimalizate nici accesul la educaţie şi sănătate al unor naţiuni, sau accesul la medicamente şi politica corporatistă de repartizare a acestora.
Dacă în trecutul recent interdependenţele se manifestau mai ales la nivel regional, iar paradigma realismului politic asigura în mare măsură stabilitatea şi securitatea în cadrul relaţiilor internaţionale, mutaţiile produse ca urmare a desfiinţării sistemului bipolar de putere şi a efectelor induse de fenomenul globalizării impun abordări de tip nou, privitoare atît la identificarea şi cunoaşterea riscurilor şi ameninţărilor existente la adresa securităţii, cît şi la prevenirea şi combaterea/contracararea pericolelor generate ca urmare a acestora. Globalizarea face ca o mare parte a riscurilor şi ameninţărilor să tindă să se transforme în ameninţări cu caracter extins. Chiar dacă procesul menţionat face ca anumite atitudini şi modele comportamentale sau unele pattern-uri instituţionale să fie adoptate în cuprinsul unor mari spaţii geografice şi geopolitice, particularităţile regionale, identităţile regionale şi specificităţile din care pot deriva riscuri şi ameninţări de securitate rămîn un element de care trebuie să ţinem seama în analiza mediului de securitate internaţional.
RISCURI, AMENINŢĂRI, VULNERABILITĂŢI
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte securitatea ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol“. Ca atare, securitatea apare, în cele mai multe situaţii, ca o precondiţie a funcţionalităţii oricărui (micro)grup social formal sau informal, a oricărei organizaţii sociale, economice, politice etc., în raport cu acţiunea unor factori perturbatori generatori de insecuritate, interni şi/sau externi organizaţiei respective. „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“. În mod logic, insecuritatea naţională este rezultanta emergentă a acţiunilor factorilor interni şi externi care periclitează interesele şi valorile fundamentale ale României“. Starea de insecuritate este, aşadar, opusul stării de securitate şi se poate defini ca fiind pierderea capacităţii statului de a produce şi utiliza resurse informaţionale, energetice şi umane, de a-şi menţine coeziunea, omogenitatea, unitatea şi identitatea, ca urmare a gestionării politice ineficiente, a agresiunilor şi crizelor generatoare de situaţii sociale patologice, crize de sistem, ori de situaţii limită. Insecuritatea poate fi provocată prin agregarea unui set de factori care, la prima vedere, nici nu au o legătură directă, evidentă. Astfel, sărăcirea accelerată a populaţiei în etapa de tranziţie prelungită, educaţia insuficientă, moralitatea lacunară, salarizarea minimală şi hazardul natural sînt factori care nu par să aibă interconexiuni între ei, precum şi nici între ei şi Securitatea Naţională.
Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul, însă, se face părtaş la această eşuare socială. În Constituţia României, la Articolul 47 (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Strategia de securitate naţională a României, se precizează: „Sistemul securităţii naţionale se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, are au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României“. Strategia de securitate naţională vizează, totodată, securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară, informatică şi informaţională. La rîndul ei, în Strategia naţională de apărare a ţării, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinta comună din 4 noiembrie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se poate citii la “1.1. Valorile şi interesele naţionale”, Principalele valori care fundamentează existenţa şi prosperitatea statului român sînt, printre altele: -respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale; În baza acestor valori, interesele naţionale sînt, printre altele: – creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei. Capacitatea redusă de înţelegere a decidentului politic, despre interiorul unei naţiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administraţiei publice, împiedică dezvoltarea şi valorificarea resurselor, menţine capacităţi de producţie la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalităţi ilegale şi imorale de soluţionare a situaţiilor.
În Articolul 135(2), din Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale pot fi amplificate de existenta unor vulnerabilităţi şi disfunctionalităţi, între care următoarele fenomene sînt generatoare de preocupări sau pericole: -dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile (gaz), -tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă; – nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale; -proporţia redusă, fragmentarea şi rolul insuficient al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale;- fragilitatea spiritului civic şi a solidarităţii civice; – infrastructura slab dezvoltată şi insuficient protejată; -starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei; -carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţămînt la cerinţele societăţii; -organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză; -angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate.
Migraţia este, de asemenea, un element cheie al securităţii sociale şi societale. Poate fi definit ca un fenomen colectiv de transfer temporar sau definitiv al unei largi mase de populaţie care interacţionează cu capacităţile de absorbţie şi adaptare ale societăţii. În ţările de tranziţie, migraţia încurajează traficul de persoane. România este ţară de origine şi de tranzit pentru diferite rute ale migraţiei, care poate determina şi riscuri militare: iredentismul, terorismul etc. Traficul de fiinţe umane este o importantă sursă de insecuritate (Stan Petrescu, “Apărarea şi securitatea europeană”, Ed. Militară, 2006). Spaţiul de interes strategic în care se află România este sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi criminale grave: trafic ilegal de armament, narcotice, migraţie ilegală, trafic de fiinţe umane (Stan Petrescu, op.cit.). Cele mai importante ţări de origine pentru traficul de fiinţe umane, conform OIM, sînt: Moldova, România, Ukraina, Rusia şi Bulgaria (gen. Stan Petrescu, gen. Olimpiodor Antonescu, “Crima organizată între factor de risc şi ameninţare”, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008). Cei doi autori încadrează aceste acţiuni criminale în categoria efectelor tranziţiei, care au generat schimbări politice, sociale şi culturale, care, la rîndul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale şomajului, munca la negru, remunerarea proastă a muncii. Un fenomen exploziv în România îl reprezintă prostituţia de masă, din cauza sărăciei şi a mizeriei materiale (op.cit. pag.118).
SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE
Analiza riscului şi a vulnerabilităţii constituie o importantă parte a materialului pe baza căruia comitetele pentru situaţii de urgenţă îşi bazează activitatea de planificare, atît pentru a preveni apariţia situaţiilor excepţionale, cît şi pentru a supraveghea riscul ce poate afecta aria de responsabilitate. Această analiză serveşte la întocmirea unor planuri de management al situaţiilor de urgenţă. Scoaterea în evidenţă a circumstanţelor în care un dezastru poate avea loc poate duce la schiţarea unor măsuri de prevenire şi de limitare a pierderilor produse.
Riscul este definit ca fiind posibilitatea de a ajunge într-o primejdie. Definiţia conţine elementul de probabilitate.
Vulnerabilitatea este, la rîndul ei, definită de către ONU, ca fiind amploarea la care comunitatea sau aria geografică poate fi afectată de impactul distructiv al unei situaţii excepţionale. ONU a definit riscul ca fiind pierderile aşteptate cauzate de un fenomen particular, în funcţie de vulnerabilitate. Riscurile pot fi clasificate ca fiind: de geneză (naturale, industriale, accidente majore pe căile de transport), după amploarea efectelor (catastrofice, grave, minore sau neglijabile), după viteza de propagare şi la adresa securităţii naţionale (atunci cînd fenomenul s-a dezvoltat pînă a ajuns la o o stare în care societatea, în ansamblul ei, este afectată).
Ignorarea semnalelor care indică apariţia riscurilor, a consecinţelor fenomenelor meteo periculoase, a posibilelor dezastre naturale sau tehnologice care ar putea afecta u nitatea administrativ-teritorială poate fi un factor care afectează siguranţa naţională. Dezastrul este, în definiţia ONU, evenimentul natural sau tehnologic apărut surprinzător, sau cu o evoluţie progresivă, al cărui impact asupra comunităţii este de aşa natură încît aceasta trebuie să răspundă prin măsuri excepţionale care, de regulă, depăşesc propriile capabilităţi.
Criza, provine din grecescul Krinein, care înseamnă decizie şi reprezintă faza decisivă, în bine sau în rău! În planul relaţiilor internaţionale, criza este asociată evenimentelor cu implicaţii politice, economice, financiare, sociale sau de securitate naţională. Între multiplele definiţii punctuale ale crizei, am reţinut, pentru nevoile acestui material, două: “situaţie care depăşeşte capacitatea şi resursele existente ale unei societăţi pentru rezolvarea unei situaţii excepţionale, care ameninţă să destabilizeze sistemul propriu de control al societăţii şi care poate perturba grav viaţa de zi cu zi a unui însemnat număr de oameni” şi “disfuncţionalitate majoră apărută în structurile sociale vitale”. Deşi foarte uzitat în discursul mediatic din România, termenul de “criză” nu este definit de nici un act normativ din punct de vedere legal, Constituţia României definind doar stările de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi de război.
Pe plan internaţional nu găsim o definire strictă a situaţiei de urgenţă deşi, după cum am arătat mai sus, evenimentele produse pe neaşteptate şi care afectează viaţa a milioane de persoane, valorile, bunurile materiale, valorile sociale şi infrastructurile critice, se produc din ce în ce mai des. Pentru contracararea acestora este nevoie de măsuri urgente şi angajarea de resurse umane şi materiale din ce în ce mai importante. OUG 21/2004 defineşte situaţia de urgenţă în România ca fiind: un eveniment excepţional, cu caracter non-militar, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sînt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate. Această definiţie stă la baza constituirii Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, deci şi la crearea structurilor instituţionale de comunicare necesare unei gestionări eficiente.
Managementul eficient al situaţiilor de urgenţă previne apariţia ameninţărilor la aadresa siguranţei naţionale. Din experienţa proprie pot spune că grupurile de intervenţie din cadrul Ministerului de Interne, ale IGSU, Poliţie, Jandarmi şi Poliţie de Frontieră, care acţionează într-o structură de tip Joint intervin într-o proporţie de 70%, în primele ore de la declanşarea stării de urgenţă pentru salvarea de vieţi omeneşti şi bunuri materiale. În 30% din situaţii, au acţionat Structurile Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă, Armata şi Salvatorii privaţi, cel mai important fiind BGS care are o structură specializată de intervenţie în situaţii de urgenţă!
O menţiune aparte trebuie făcută referitor la infrastructurile naţionale ca suport al dezvoltării durabile. Securitatea cetăţenilor, comunităţilor şi statelor este influenţată, în mod organic, de funcţionarea continuă a unor sisteme integrate şi complexe de infrastructuri care asigură serviciile esenţiale tuturor domeniilor vieţii sociale. Infrastructurile critice reprezintă valori de securitate naţională, exprimă necesităţi naţionale de securitate, permit promovarea intereselor naţionale de securitate şi asigură susţinerea componentelor strategice fundamentale ale securităţii naţionale. În ţara noastră, potrivit Strategiei naţionale privind dezvoltarea durabilă a României (Centrul de Studii şi Cercetări pentru Siguranţa Naţională, “Infrastructurile critice”, PROFIL, anul 4, numărul 10, martie 2006), în categoria infrastructurilor au fost incluse: căile de transport, energie, apă şi gospodărirea ei, telecomunicaţiile şi infrastructura IT. La 25 noiembrie 2004 a fost adoptată Legea 535 privind prevenirea şi combaterea terorismului, care prevede că “factorii materiali – de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de stat şi guvernamentale, facilităţile vieţii sociale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale – constituie elementre ale infrastructurii naţionale”. În cazul apariţiei unor situaţii excepţionale, dezastre naturale şi accidente tehnice, pot provoca daune materiale, ecologice şi umane, elementelor infrastructurilor de interes naţional şi aduce atingere securităţii naţionale, provocînd noi vulnerabilităţi.
PIRATERIA
Pirateria contemporană nu mai are nimic din “corsăreala” secolului al XVII-lea. Este o ocupaţie dură şi violentă, iar sfîrşitul Războiului Rece, şi a constrîngerilor exercitate asupra unor regiuni, a eliberat “dginul din sticlă”! Pirateria pe mare s-a transformat într-una din problemele globale ale lumii contemporane, a declarat Secretarul General al ONU Ban Ki-Moon, prezentînd un raport în cadrul conferinţei pentru contracararea pirateriei de la Londra. El a numit ”absolut inacceptabilă” situaţia, cînd aproape zilnic parvin informaţii despre atacurile piraţilor asupra navelor. Potrivit Secretatului General al ONU, această situaţie va fi depăşită, dacă vor fi rezolvate problemele socio-economice ale ţărilor sărace.
“O victorie asupra piraţilor somalezi va fi mai dificil de obţinut decît pacea în Afganistan”, consideră, la rîndul său, coordonatoarea luptei împotriva pirateriei maritime din cadrul Departamentului de Stat al SUA, Donna Hopkins, citată de BBC. “Pirateria din Somalia a devenit o afacere criminală la nivel internaţional’ – a afirmat ea, în cadrul unei întîlniri cu presa. “Nu există nave militare suficiente pe planeta noastră pentru a brăzda întregul Ocean Indian. Operaţiunile militar-navale sînt importante, dar nu suficiente. Se impune o gamă largă de măsuri strategice de ordin politic, între care stoparea fluxurilor financiare, principalul stimulent al pirateriei şi care o transformă într-o afacere” – a afirmat responsabilul american, subliniind că pirateria este crimă organizată şi ar trebui să fie tratată exact ca atare. Donna Hopkins consideră că pirateria din Somalia a devenit o “afacere criminală foarte bine organizată la nivel internaţional”, fără să excludă posibilitatea ca piraţii să obţină informaţii despre rutele navelor, pe care le capturează, încărcătura şi destinaţia lor de la informatori străini, care lucrează în organizaţii cu tangenţă cu piaţa de transport maritim. În plus, a spus ea, pe lîngă somalezi, în această “industrie” sînt angrenaţi străini care organizează spălarea fondurilor obţinute ca răscumpărare. “Este imperativ să găsim complicii piraţilor în aceste reţele financiare şi reţele de sprijin instituţional, care permit piraţilor să acţioneze”, – a adăugat reprezentanta Departamentului de Stat. “Din rapoartele care vin este clar că pirateria a penetrat profund structura economică şi socială în Somalia. Atîta timp cît în Somalia nu există un guvern care să poată restabili ordinea în apele teritoriale sau pe ţărm, această problemă va persista”, a concluzionat Donna Hopkins.
Pirateria în Somalia se petrece în faţa coastelor Somaliei. Aceste acţiuni, petrecute în apropiere de Cornul Africii, ameninţă serios o rută importantă internaţională a navelor comerciale, ca şi ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare. În faţa costelor somaleze, în Oceanul Indian şi Marea Roşie operează, după unele estimări, 1500 de piraţi, care operează patrulînd pînă la 2000 de km de baza lor din Somalia. Ei au lansat atacuri în sud pînă la canalul Mozambicului, în nord pînă la Marea Roşie şi în est pînă în Maldive şi pe coasta de sud a Indiei! Potrivit http://ro.wikipedia.org/wiki/Pirateria_%C3%AEn_Somalia, războiul civil din Somalia creează condiţii prielnice acţiunilor piraţilor bine înarmaţi, care sînt sprijiniţi de oameni de afaceri implicaţi în contrabada cu arme şi muniţie, dar şi de companii de shiping şi case de avocatură de la Londra! Deoarece guvernul provizoriu somalez nu are mijloacele necesare de a împiedica aceste acte criminale, unele state au început să trimită în regiune propriile nave militare. Cauza pirateriei este determinată, în parte, de faptul că regimul somalez, nu a reuşit să împiedice pescuitul navelor străine în apele teritoriale ale Somaliei. Pescarii somalezi au căutat să-şi facă dreptate prin alungarea navelor străine. Prin poziţia Somaliei pe drumul comercial nautic aceşti pescari înarmaţi, care la început au căutat împiedicarea pescuitului ilegal în apele lor, nefiind sub control guvermnamental, au devenit o parte din ei, prin anii 1990, piraţi. Expertul kenian Andrew Mwangura afirmă că originea pirateriei se datorează 90 % pescuitului ilegal în apele somaleze! Atacurile piraţilor încep la Mogadishu (sudul Somaliei) şi se continuă spre nord în Golful Aden. Cele mai multe atacuri au avut loc în regiunea Puntland, din nord-estul Somaliei, în porturile Eyl, Harardheere şi Hobyo. Deşi piraţii somalezi au început să acţioneze la un nivel scăzut după anul 1991, anul căderii regimului Siad Bare, care a coincis cu începutul crizei în Somalia, comunitatea internaţională a început să ia atitudine abia în 2007. Astfel, capturarea în luna februarie 2007 a unui vas angajat de către World Food Programme (WFP) pentru transportarea ajutoarelor umanitare pentru Somalia şi înmulţirea atacurilor întreprinse de piraţii somalezi au avut ca efect alarmarea IMO şi îngrijorarea CS ONU, exprimată prin Rezoluţia nr. 1772 (2007).
Cînd s-a constatat că pirateria este o afacere rentabilă, a atras atenţia afaceriştilor care au început să recruteze piraţi şi să le asigure arme moderne. Piraţii, în prezent, răpesc nave diferite nu numai în apropiere de coastă ci şi în larg, pentru acestea, şi echipaj, pretind preţuri de răscumpărare. Ei provin din:
* pescari a căror cunoştinţe de navigaţie sînt utile pe mare,
* soldaţi care provin din războaiele civile
* şi experţi tehnici care folosesc instrumente moderne de orientare
NATO şi UE au trimis, la sfîrşitul anului 2008, propriile grupuri navale în Golful Aden. Astfel, NATO a dislocat temporar (24 octombrie – 12 decembrie 2008) Gruparea Maritimă Permanentă a NATO 2 (SNMG 2) pentru a asigura protecţia vaselor comerciale angajate în programul WFP destinat Somaliei, dar şi a vaselor comerciale care tranzitau zona, în cadrul operaţiunii “ALLIED PROVIDER”, condusă de Comanda Componentei Maritime (MCC) Napoli. Deşi vasele militare angrenate în operaţiune au capturat, recent, o navă bază a piraţilor, zecile de atacuri ale piraţilor concluzionează că forţele navale eşuează în campania lor masivă de a înfrînge piraţii somalezi. În ciuda anilor de eforturi, piraţii sînt mai periculoşi ca niciodată. Un număr mare de experţi în securitate concluzionează că această campanie navală pur şi simplu nu funcţionează. Într-o statistică dată publicităţii în decembrie 2010, se spune că piraţii somalezi deţineau captive 26 de vase şi 609 ostatici. Potrivit forţei navale anti-piraterie a Uniunii Europene, răscumpărarea s-a dublat, în ultimul an, la 5 milioane de dolari, la fel şi perioada de detenţie, la 120 de zile. Într-un efort de a strivi pirateria, o flotă de 40 de nave de război, din 30 de ţări, patrulează în apele de lîngă Somalia. Flota anti-piraterie este “cea mai mare armată pe care a vazut-o lumea în ultima vreme”, a spus Deborah Akoth Osiro, o cercetatoare de la biroul Institutului pentru Studii de Securitate din Nairobi, citată de www.epochtimes-romania.com. “Însă, în loc să reducă problema, navele de război au împins piraţii somalezi mai adînc în Oceanul Indian”, explică ea în ultima ediţie a ziarului institutului. Un studiu întreprins de guvernul SUA, în septembrie 2010, a arătat că atacurile somaleze au crescut dramatic în ultimii trei ani: de la 40 de atacuri în 2007, la un numar raportat de 218 în 2009. Numărul de ostatici deţinuţi de piraţi a crescut de cinci ori în aceeaşi perioadă, ajungînd la 867 de ostatici în 2009, iar sumele totale de răscumpărare au crescut de la 3 milioane $ în 2007, la aproape 74 de milioane $ în 2009.
Pirateria din Cornul Africii este mai prezentă în ştirile de zi cu zi din cauza apropierii zonei de Orientul Mijlociu şi a tranzitului intens, prin Suez, spre Marea Mediterană. O activitate criminală de acest gen, la fel de intensă, se derulează în Sud-Estul Asiei, zonă în care comerţul mondial se intensifică, Asia devenind centrul lumii secolului 21! Intensitatea crescută a pirateriei în regiune este determinată şi de reducerea prezenţei navale ruso-americane în Oceanul Indian. Potrivit analiştilor, fenomenul este amplificat de prăbuşirea monedelor asiatice şi de criza financiară globală, ultima avînd două consecinţe majore: 1. un mare număr de persoane este atras de piraterie din cauza reducerii masive a locurilor de muncă, scăderii salariale şi creşterea preţului la produsele alimentare; şi 2. statele de pe coastă s-au trezit cu o scădere drastică a încasărilor. În acesată regiune, în afara atacurilor “clasice”, se regăseşte fenomenul numit “vasul fantomă”, atunci cînd un vas este capturat, falsificate documentele de transport, marfa e vîndută, vasul e re-vopsit şi re-botezat şi, ulterior, re-vîndut. Acest gen de operaţiuni “beneficiază” de implicarea unor organizaţii criminale bogate şi extrem de bine organizate, precum cele chineze din Canton, Shanghai sau Fuken! Piraterie clasică se regăseşte şi în Marea Caraibilor şi Golful Mexic, din cauza suprafeţelor întinse, extrem de greu de monitorizat. În apele Braziliei, pirateria este întîlnită în largul porturilor Santos şi Rio, dar acestea sînt operaţiuni complexe şi sofisticate care vizează doar un anumit tip de încărcătură şi demonstrează o organizare la nivel înalt!
În disperare de cauză, multe guverne şi mulţi proprietari de vase fac apel la mercenari şi la companii private de securitate. Nu pentru că forţa militară a statelor-naţiune nu ar fi capabile să intervină, însă, informaţiile, în baza cărora ar trebui să organizeze apărarea, circulă greoi. Intelligence-ul celor 20 de state puternic industrializate este tributar decidentului politic, care se axează pe informaţia imediată, cel ult pe durata unui ciclu electoral, de cele mai multe ori, neexistînd fonduri disponibile pentru analiza pe termen lung, prognoze sau informaţia necesară companiilor. În aceste condiţii, companiile puternice se apelează la intelligence-ul privat, capabil să întocmească o strategie de securitate pentru actorii non-statali. Companiile de asigurare şi de transport din Londra, de exemplu, planifică să susţină o flotă de patrulare cu 20 de ambarcaţiuni înarmate, cu mercenari la bord. Aceştia se pot regăsi în “componenta civilă” care cuprinde măsurile defensive proprii de securitate, numite şii măsuri antipiraterie, luate de flotele comerciale în vederea prevenirii capturării vaselor de către piraţi, a descurajării, precum şi a întîrzierii actelor de piraterie pentru a permite intervenţia grupărilor navale aflate în apropiere. Deci, cele două tipuri de forţe nu se exclud, ci se completează! Pentru descurajarea atacurilor, sînt îmbarcaţi agenţi de securitate privaţi (cazul vaselor spaniole de pescuit ton), apreciaţi drept o soluţie de viitor! Prezenţa echipelor de securitate private trebuie autorizată, însă, de statul unde este înregistrată nava, în acord cu proprietarul vasului şi operatorul acestuia. Există state care nu agreează această situaţie, de exemplu Marea Britanie! Aceste team-uri sînt furnizate de companii specializate, precum Drum Resources Limited– Marea Britanie, Secopex – Franţa, care cîştigă sume substanţiale, între 8 000 şi 30 000 de euro pe zi, de pe urma pirateriei. Această situaţie este un “exemplu al unei iniţiative private care îndeplineşte funcţii tradiţionale ale statului”. Dezavantajul rezidă în posibilitatea escaladării violenţei pe timpul atacului piraţilor, este de părere Locotenent-comandor Laurenţiu MEŞTERCA, în studiul său COMBATEREA PIRATERIEI SOMALEZE – o abordare maritimă -, publicat în revista GÎNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, din martie 2010. O consecinţă a acestui fapt a fost uciderea recentă, în premieră, a unui pirat, de către aceste echipe private de securitate! “O întoarcere la paza privată indică faptul că piraţii somalezi au copleşit armata navală”, spune Osiro. Dar, locotenent-comandorul român este de părere că “contrapirateria este o misiune atipică pentru forţele navale”, deoarece aceasta este o acţiune poliţienească, “în paralel cu strîngerea de probe pentru incriminarea acestora. Prin urmare, în astfel de misiuni se face uz de armamentul de la bord doar în situaţii speciale: avertizarea sau distrugerea ambarcaţiunilor piraţilor”. Măsurile de protecţie luate de către navele comerciale au dus la dezvoltarea unor pieţe noi şi profitabile nu numai pentru producătorii de arme non-letale, ci şi pentru companiile private de securitate.
În prezent, Forţele Navale Române sînt reprezentate pe linie de stat major la Northwood, considerat epicentrul luptei contrapirateriei, de doi ofiţeri de marină. Unul lucrează în cadrul Comandamentului Operaţional al UE, dedicat special luptei contrapirateriei, iar celălalt la Comandamentul Maritim al NATO (MCC Northwood), contribuind, prin natura activităţilor sale, la operaţia OCEAN SHIELD.
P.S: Prea multă linişte şi lipsă de ocupaţie în satele româneşti de la Dunărene. Unele seamănă cu Somalia! Oamenii nu mai pescuiesc. Unii s-au apucat de “piraterie”. Atacă vasele de fluviu în căutare de fier vechi, soia şi cărbune. Ei au băgat spaima, însă, în navigatorii străini, de prin 2006 încoace! O şalupă a căpuşat un împingător Sidex, jefuindu-l din mers de 3 tone de motorină. Pirateria s-a produs la ora 4, pe Dunare, în dreptul localităţii constănţene Topalu, după care a ancorat la km 270 al Dunării, spune o ştire de presă. ” Bande de hoţi au reuşit să jefuiască mai multe nave comerciale care se deplasau pe Dunăre, în sectorul românesc al fluviului, incidentele stîrnind îngrijorare în privinţa riscului reapariţiei fenomenului pirateriei şi în Europa”, scrie Ziarul de Iaşi. Majoritatea atacurilor sînt produse în zona Cernavodă, unde navele se aliniază pentru a intra pe Canalul Dunăre – Marea Neagră, cu destinaţia Portul Constanţa. Ministerul sîrb de Interne neagă că ar exista piraterie pe Dunăre, precizînd că incidentele sînt minore.
Bibliografie:
http://www.timesonline.co.uk
Balint, Mario şi Cornea Raico: PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI , Ed. Augusta, 2001
Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU : CRIZA, ACTORII GLOBALI ŞI NOUA ORDINE ; GESTIONAREA SITUAŢIILOR CRITICE – vulnerabilităţi şi riscuri .
Xavier Raufer: „Cele 13 capcane ale haosului mondial”, Ed. Corint, 2004
Ionel Nicu Sava : STUDII DE SECURITATE (ed. Centrul Român pentru Studii Regionale, 2005
Marret, Jean-Luc: TEHNICILE TERORISMULUI, Ed. Corint, 2002
Dobriţoiu, Radu-Costin: AFGANISTAN – un pămînt uitat de timp, Ed. Enciclopedică, 2002
Barna, Cristian: JIHAD ÎN EUROPA, Ed. TOP FORM, 2008
Eduardo Galeano: „Venele deschise ale Americii Latine”, Ed. Politică, 1983.
T. Barnett, „Where – Not When – Preemption Makes Sense”, Transformation Trends, nov. 18, www.nwc.navy.mil/newrulesets
Vasile Simileanu , ASIMETRIA FENOMENULUI TERORIST, Ed. TOP FORM, 2003
Mario BALINT, „Oamenii pustiului” – Pe frontul de est nimic nou, Ed. Timpul, 2004
Hala Jaber,HEZBOLLAH, Ed. Samizdat, 1997
Sursa: MERKAVA