Alimente obişnuite care produc leziuni la nivelul ADN-ului

Cât de important este ceea ce bagi în gură? Cât de multe alimente toxice, cu produşi sintetici creaţi în laborator, poate ingera o persoană, înainte să apară simptomele de suferinţă? Câtă boală mai trebuie să îndure această societate înainte să devenim uniţi şi să cerem mai mult de la sistemul nostru alimentar, prin alegerile pe care le facem în fiecare zi?

Un cercetător genetic pe nume Francis Pottenger ar putea avea un răspuns la aceste întrebări şi dovada că omenirea are nevoie să înţeleagă foarte bine importanţa unui regim alimentar sănătos. Descoperirile sale uimitoare au contribuit la dezvoltarea unei ştiinţe noi şi fascinante – epigenetica -, pe care o studiem astăzi, relatează Raluca Schachter pentru Wakeup-world.com.

• Ce a dovedit faimosul “studiu al pisicii” realizat de Pottenger?

În 1930, Pottenger a început un studiu cu intenţia de a descoperi mai multe despre calitatea nutritivă a hranei, mai exact diferenţa între carnea crudă şi cea gătită, precum şi deosebirile între laptele pasteurizat şi cel crud. Şi, a mai vrut să ştie dacă laptele şi carnea, atunci când sunt modificate la temperaturi ridicate, au un impact asupra creşterii şi dezvoltării.

În timpul celor zece ani de cercetare, au fost studiate 900 de pisici, cu scopul de a vedea influenţa pe care o va avea alimentaţia şi sănătatea animalelor asupra urmaşilor lor, de-a lungul a trei generaţii. Astfel, s-au urmărit nu doar efectele pe termen scurt ale alimentelor, ci şi pe termen lung.

Rezultatele studiului au fost uluitoare: o modificare aparent simplă a regimului alimentar, (în acest caz, consumul de carne şi lapte crud versus carne şi lapte gătit),poate afecta sănătatea pisicilor de-a lungul a patru generaţii.

Concluziile studiului pot fi sintetizate în următoarele puncte:

- Degenerarea fizică provocată de un regim alimentar prost al mamei este moştenită de urmaşi şi transmisă mai departe încă trei generaţii. Însă, atunci când alimentaţia unei mame este bogată în substanţe nutritive, nu numai că aceasta are o stare de o sănătate mai bună, dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu urmaşii ei.

- Pottenger a mai descoperit că sănătatea proastă ar putea, într-adevăr să fie inversată. A treia generaţie de pisici care a dezvoltat probleme de sănătate din cauza unui regim alimentar format din alimente gătite în totalitate a reprezentat dovada acestui experiment. Pottenger a început să hrănească aceste pisici cu lapte şi carne crudă şi ulei de ficat de cod. Ceea ce a observat odată cu prima generaţie de pisoi, precum şi cu celelalte trei generaţii succesive, a fost faptul că fiecare pisoi era mai sănătos decât cel anterior.

Aşadar, ceea ce a descoperit Pottenger în urmă cu 70 de ani şi ceea ce culturile ancestrale ştiau de secole este faptul că mâncarea pe care o consumăm în fiecare zi influenţează starea de bine sau boala, nu doar în ceea ce ne priveşte pe noi, dar şi în ceea ce îi priveşte pe copiii, nepoţii, şi chiar strănepoţii noştri, născuţi sau nenăscuţi.

• Mâncarea procesată sau modificată genetic provoacă leziuni la nivelul ADN-ului

Problema alimentaţiei şi sănătăţii este o problemă a disfuncţiei ecologice. Prin desfacerea legăturilor între solul local, alimentele locale şi oamenii locali, sistemul alimentar industrial a perturbat fluxul circular de substanţe nutritive prin lanţul alimentar. Indiferent care sunt avantajele noului sistem industrial, acesta nu mai poate îndeplini cerinţele bio-chimice ale corpului uman.

De-a lungul existenţei noastre ca şi oameni, genele umane au demonstrat că sunt extrem de adaptabile la o gamă variată de tipuri de alimentaţii. De exemplu, două “noi” substanţe nutritive, la care oamenii au trebuit să se adapteze, sunt lactoza din lapte şi glutenul din cereale. Populaţiile care au fost expuse la lapte şi cereale pentru perioade mai lungi de timp au moştenit abilitatea de a metaboliza aceste alimente.

Astfel, 85% dintre aborigenii australieni nu pot tolera lactoza, în timp ce doar 2% dintre suedezi, care consumă lactate de mult timp, au probleme cu metabolizarea lactozei din lapte.

Însă, toate aceste alimente “noi” erau alimente integrale, neprocesate, nealterate, care puteau fi întâlnite în natură.

• Cum stau lucrurile în ceea ce priveşte noua eră de alimente extrem de procesate din regimul industrializat?

Preţurile ieftine şi convenabile sunt suficiente pentru a păcăli oamenii să creadă că amestecurile chimice vândute la scară largă în magazinele din ziua de azi pot fi acceptate ca şi alimente. Doar pentru că poate fi mestecat, nu înseamnă că îşi îndeplineşte scopul.

Iată doar câteva dintre cele mai utilizate şi cele mai periculoase “alimente” procesate care pot fi întâlnite în magazine şi impactul lor asupra ADN-ului uman:

1. Alimente modificate genetic (MG)

De sute de ani, oamenii au modificat în mod natural caracteristicile genetice ale plantelor, prin selectarea seminţelor din plante, cu caracteristicile fizice dorite, cum ar fi gustul, dimensiunea şi culoarea. Însă, “reproducerea” este ceva cu totul diferit de monstruozităţile modificate genetic, care sunt create şi vândute ca şi “alimente”.Codul genetic al plantelor MG a fost modificat de oameni, în timp ce plantele hibrid îşi crează propria structură genetică.

Atunci când cercetătorii Ian F. Pryme şi Rolf Lembcke au realizat studii în vitro referitoare la posibilele consecinţe asupra sănătăţii alimentelor modificate genetic, aceştia au concluzionat că ingineria genetică crează mutaţii genetice răspândite în sute de mii de locaţii de-a lungul întregului genom.

Mâncarea făcută în laborator şi care nu este recunoscută de celulele noastre va determina acumularea în organism a materialului toxic. Care este cel mai grav lucru care se poate întâmpla? Începe cu probleme digestive, cu o imunitate scăzută şi ajunge la dezvoltarea de tumori şi de cancer.

2. Acizi graşi omega 6 şi acizi trans-graşi

Odată cu apariţia Revoluţiei Industriale şi cu procesarea uleiurilor din legume bogate în omega 6, cum ar fi uleiurile din porumb, soia şi rapiţă, care sunt din abundenţă în alimentaţia noastră de astăzi, raportul echilibrat dintre acizii graşi omega 6 şi omega 3, pe baza cărora genomul uman a prosperat timp de sute de mii de ani, s-a modificat în mod drastic.

În prezent, se estimează că mâncăm doar o zecime din cantitatea de acizi graşi omega 3 necesară pentru o funcţionare normală a organismului. Din acest motiv, un procent mare din populaţia modernă este susceptibilă la afecţiuni asociate cu alimentaţia, cum ar fi bolile cardiace, cancer, rezistenţa la insulină şi diabet, obezitate, artrită şi alte probleme inflamatorii.

Doar eliminarea acizilor trans-graşi toxici ar putea evita zeci de mii de evenimente coronariene anual, în întreaga lume!

O echipă de biologi moleculari de la Institutul Naţional de Nutriţie din India a realizat un studiu pe şobolani, pentru a vedea modul în care genele sunt afectate de acizii trans-graşi. Ceea ce a descoperit echipa a fost faptul că şobolanii hrăniţi cu niveluri ridicate de acizi trans-graşi aveau trei tipuri de manifestări ale genelor care creşteau rezistenţa la insulină.

Aceste observaţii ajută la explicarea modului în care acizii trans-graşi cresc riscul dezvoltării diabetului şi afecţiunilor cardiace.

3. Zahăr

În 1820, consumul mediu anual de zahăr, pe persoană, era de mai puţin de nouă kilograme. Astăzi, consumul de zahăr este de 68 de kilograme pe an!

Ce “amprentă” genetică este lăsată de zahăr în corpul nostru?

Epidemiologul Lisa Giovanelli a realizat un studiu în cadrul căruia a analizat 71 de adulţi sănătoşi. Descoperirile sale au dezvăluit că, pe măsură ce o persoană consumă mai mult zahăr simplu (de la băuturi carbogazoase, deserturi şi alte dulciuri procesate), cu atât se produc mai multe leziuni oxidative ale ADN-ului la nivelul celulelor sanguine (limfocite). Atunci când organismul nu conţine suficienţi antioxidanţi, radicalii liberi pot oxida, devenind dăunători pentru celule şi ADN.

4. Sirop de porumb bogat în fructoză (HFCS)

În 1970, tehnologia alimentară, subvenţiile uriaşe pentru porumb şi industrializarea, a făcut posibilă producerea siropului din porumb bogat în fructoză. Astăzi, HFCS este adăugat la mii de produse fast-food şi băuturi carbogazoase.

Un motiv pentru care HFCS ridică un semnal de alarmă este acela că, deşi este dens din punct de vedere caloric, creierul uman nu îl recunoaşte ca şi aliment, prin urmare el transmite corpului mesajul că te alimentezi insuficient şi că te înfometezi. Pentru a compensa acest aspect, creierul „comandă” organismului că trebuie să continuie să mănânce. Iar siropul din porumb bogat în fructoză poate fi întâlnit acum la aproape toate alimentele procesate.

Şi această substanţă toxică poate afecta expresia genelor. Daunele se datorează în special substanţei chimice hidroximetilfurfural (HMF), siropul produs atunci când HFCS este încălzit în timpul procesării.

Atunci când efectele HMF asupra celulelor umane individuale au fost studiate mai atent, s-a descoperit şi o relaţie doză-răspuns puternică. Cu cât exista o expunere mai puternică la HMF, cu atât erau mai multe leziuni la nivelul ADN-ului.

Din câte se vede, ADN-ul nostru este destul de vulnerabil şi subiectul constant al atacurilor asupra integrităţii lui, prin dezechilibrele nutritive pe care le acceptăm în vieţile noastre. ADN-ul este un sistem delicat, iar bombardarea sa zilnică cu substanţe toxice îi perturbă echilibrul, ceea ce conduce în timp la instalarea stării de boală.

Asta dacă nu învăţăm din nou care este calea normală şi sănătoasă de a ne hrăni, deoarece, prin mecanismele epigenetice, de la naştere şi până la bătrâneţe, genele noastre îşi “amintesc” cum au fost tratate!

Sursa:   www.financiarul.ro

Genele tale pot să prezică momentul în care vei muri?

În mitologia greacă, perioada de timp pe care o persoană o petrecea pe Pământ era determinată la naştere de lungimea firului tors şi tăiat de zeiţele care călăuzeau destinele omeneşti, Moirele. Genetica modernă sugerează că grecii aveau ideea potrivită, deoarece anumite fire de ADN, numite telomeri, au fost asociate cu speranţa de viaţă. Astfel, experimente noi lămuresc ideile vechi despre soartă, scrie Smithsonianmag.com.

ADN-ul care formează genele noastre cuprinde 46 de cromozomi, fiecare dintre ei terminându-se cu un telomer, o întidere de ADN care protejează cromozomul, la fel ca vârful de plastic al unui şiret.

Telomerii sunt destul de lungi la naştere şi se scurtează câte un pic, de fiecare dată când o celulă se divizează. În cele din urmă, după zeci de divizări, rămân telomeri foarte mici, iar celulele devin inactive şi mor. Iar pentru că bătrânii au, în general, telomerii mai scurţi decât oamenii tineri, cercetătorii cred că lungimea telomerului ar putea fi un indicator pentru longevitate, precum şi pentru sănătatea celulară.

Acum, cercetătorii descoperă faptul că experienţele pe care le trăim pot afecta telomerii.

În cadrul unui studiu realizat la Universitatea Duke, oamenii de ştiinţă au analizat mostrele de ADN de la mai mulţi copii care aveau cinci ani, iar apoi din nou când aceştia au împlinit 10 ani. În acest interval de timp, unii dintre copii au fost supuşi la abuz fizic şi hărţuire sau au fost martori la situaţii în care adulţii au fost implicaţi în violenţă domestică.

“Am descoperit că cei care au experimentat forme multiple de violenţă au înregistrat cea mai rapidă eroziune a telomerilor, în comparaţie cu copiii care au experimentat un singur tip de violenţă sau care au fost fericiţi”, spune Idan Shalev, autorul studiului.

Un alt studiu, realizat în Birgham şi la Spitalul de Femei din Boston, indică posibilitatea existenţei unor efecte fizice pe care le are stresul cronic asupra corpului uman. Printre mostrele celor 5.243 de asistente, cele care au suferit de diferite fobii au avut telomerii mai scurţi decât cele care nu au avut probleme de acest gen.

Potrivit Oliviei Okereke, autoarea studiului, “a fost ca şi cum mă uitam la cineva care avea 60 de ani şi la cineva care avea 66 de ani”.

“Telomerii sunt esenţiali în ceea ce priveşte protecţia terminaţiilor cromozomilor”, explică Carol Greider, un biolog molecular de la Universitatea Johns Hopkins şi o cercetătoare pioner a telomerilor, care a fost răsplătită cu o parte din Premiul Nobel pentru Psihologie şi Medicină din 2009.

“Atunci când telomerii devin foarte, foarte scurţi, există consecinţe”, spune aceasta, subliniind faptul că există un risc mai mare de dezvoltare a unor afecţiuni asociate cu vârsta.

În timp ce cercetătorii adaugă alte lucruri la lista aspectelor care pot scurta telomerii (de exemplu fumatul, bolile infecţioase), aceştia au numit şi câteva activităţi care par să încetinească degradarea telomerilor.

În cadrul unui studiu realizat în Germania, oamenii în vârstă de 40-50 de ani, careerau sedentari, aveau telomeri cu aproximativ 40% mai scurţi decât persoanele de 20 şi ceva de ani. Însă, la persoanele vârstnice care făceau mişcare constant, telomerii erau doar cu 10% mai scurţi decât ai tinerilor.

Cercetătorii nu înţeleg modul exact în care experienţele negative accelerează eroziunea telomerilor sau modalitatea prin care comportamentul pozitiv le încetineşte degradarea.

În plus, în afară de doar câteva boli asociate cu vârsta în care telomerii au fost implicaţi în mod direct, specialişii nu au reuşit să spună dacă telomerii mai scurţi determină îmbătrânirea sau pur şi simplu o „acompaniază”.

Însă, este foarte clar faptul că soarta nu deţine controlul în totalitate. Potrivit noii ştiinţe a telomerilor, într-o anumită măsură, putem influenţa cât de mult timp mai avem de trăit.

Sursa: /www.financiarul.ro

10 lucruri uimitoare despre corpul uman

Vă rog, opriţi-vă o clipă din citit. Chiar în acest moment, au loc circa 100.000 de reacţii chimice în fiecare celulă din voi. Acum, înmulţiţi 100.000 de reacţii chimice cu 70-100 de trilioane de celule care alcătuiesc corpul vostru. Răspunsul are mai multe zerouri decât pot calculatoarele să afişeze pe ecran, şi totuşi, în fiecare secundă, acest număr uluitor de reacţii chimice se produce în interiorul vostru.

Corpul uman este cu adevărat incredibil şi abia începem să înţelegem misterele funcţiilor sale extrem de complexe. Doctorul Mercola prezintă pe site-ul său,  Mercola.com, zece date incredibile despre corpul uman, pe care majoritatea oamenilor nu le ştiu, dar care sunt cu adevărat fascinante.

10. Nu poţi înghiţi şi respira în acelaşi timp

Practic, toate celelalte mamifere pot face acest lucru. Cu toate acestea, bebeluşii umani pot respira şi înghiţi în acelaşi timp până la vârsta de nouă luni. În jurul acestei vârste, cutia vocală coboară destul de jos în zona gâtului, ceea ce ne permite să avem o gamă largă de sunete necesare vorbirii, însă ne ia abilitatea de a respira şi de a mânca sau bea în acelaşi timp.

9. Ai două creiere

La fel cum ai neuroni în creier, ai neuroni şi în intestin, inclusiv neuroni care produc neurotransmiţători precum serotonina, care de asemenea pot fi găsiţi şi în creier şi sunt asociaţi cu starea de spirit. Literalmente, intestinul tău are rolul unui al doilea creier şi produce chiar mai multă serotonină, care are o influenţă benefică asupra stării de spirit.

Cu alte cuvinte, ai două sisteme nervoase: sistemul central nervos, alcătuit din creier şi măduva spinării şi sistemul nervos enteric, care este sistemul nervos intrisec al tractului tău gastrointestinal. Ambele sunt create din acelaşi tip de ţesut embrionar. În timpul dezvoltării fătului, o parte se transformă în sistemul nervos central, în timp ce cealaltă parte devine sistemul nervos enteric.

Pentru a explica şi mai clar acest lucru, probabil ai experimentat senzaţia de fluturi în stomac atunci când eşti agitat sau senzaţia de rău la stomac atunci când eşti nervos sau stresat. Şi procesul invers este adevărat, adică problemele din intestin pot avea un impact direct asupra sănătăţii tale mentale, ceea ce duce la apariţia unor probleme precum anxietate, depresie şi poate chiar a unor afecţiuni neurologice serioase, precum autismul.

8. Singurătatea este dureroasă din punct de vedere fizic

În mod sigur, singurătatea este emoţional dureroasă, dar, în acelaşi timp este dureroasă şi din punct de vedere fizic. De fapt, atât singurătatea, cât şi durerea fizică sunt procesate în aceeaşi regiune a creierului, cortexul cingular anterior. Aşadar, aşa cum ai o dorinţă puternică de a evita durerea fizică, ai o dorinţă la fel de mare de a te întâlni cu alte persoane şi de a căuta companie, pentru a evita sentimentele dureroase ale singurătăţii.

7. Salivezi mai mult înainte de a voma

Şi există un motiv foarte bun pentru care se întâmplă acest lucru. Deoarece acidul stomacal poate fi dăunător pentru gât şi gură, saliva suplimentară ajută la diluarea şi îndepărtarea acestuia pentru a minimaliza orice tip de leziune provocată de vărsături.

6. Zahărul poate ajuta la vindecarea rănilor

Zahărul vindecă rănile nu dacă îl mănânci, ci mai degrabă prin presărarea sa direct pe rană. Zahărul este higroscopic, ceea ce înseamnă că absoarbe apa de care bacteria are nevoie pentru a supravieţui. Această metodă era foarte populară în rândul vindecătorilor din Africa şi este utilă pentru tratarea ulcerului de decubit, a ulcerului varicos, în cazul amputaţiilor şi multe altele.

Un aspect nou în ceea ce priveşte această idee este utilizarea mierii de albine, care ajută la îndepărtarea lichidului de pe rană şi la suprimarea creşterii microorganismelor. Aspectele care oferă mierii aceste proprietăţi antibacteriene sunt o enzimă numită oxid de glucoză, pe care albinele lucrătoare o secretă în nectar (se întâlneşte doar în mierea de albine brută) şi prezenţa bacteriei benefice Lactobacillus, care poate lupta împotriva infecţiei (se întâlneşte doar în mierea de albine brută).

5. Amintirile funcţionează în moduri misterioase

Ai intrat vreodată într-o cameră şi ai uitat de ce te-ai dus acolo? Acest lucru se datorează faptului că, creierul tău percepe uşa ca pe o “limită a unui eveniment”, iar amintirile obţinute în camera din care tocmai ai ieşit sunt “depozitate” pentru a fi folosite atunci când ai nevoie de ele. Din acest motiv, atunci când te întorci înapoi de unde ai plecat îţi aminteşti ceea ce ai uitat!

4. Unele femei văd mai multe culori

Multe femei au trei tipuri de receptori de culori care le permit să aibă vedere colorată. Cu toate acestea, unele femei au chiar patru receptori, care le permit acestora să vadă o gamă mai variată de culori decât o persoană obişnuită (un mic procent de femei au chiar şi cinci receptori de culori). De ce femeile? Receptorii de culoare roşie şi verde, care pot fi modificaţi pentru a permite o vedere mai variată, sunt localizaţi în cromozomul X, iar cei de culoare albastră în cromozomul Y.

3. Poate fi benefic obiceiul de a băga în gură ceea ce găseşti în nas

Mucoasa nazală ar putea fi gazda unor cantităţi mici de contaminanţi (care acţionează ca şi antigeni) care pot “educa” şi stimula sistemul imunitar, atunci când sunt consumaţi. Aşadar, spre deosebire de convingerea populară potrivit căreia dacă mănânci muci te poţi îmbolnăvi, de fapt, această “practică” îţi poate ajuta organismul să lupte cu bolile.

2. Majoritatea oamenilor respiră doar printr-o singură nară, trecând pe rând de la una la alta

Deşi ai două nări, aproximativ 85% dintre persoane respiră prin cate o singură nară pe rând. Ţesutul erectil din nas umflă uşor ţesutul dintr-o nară în timp ce îl micşorează în cealaltă, astfel că ajungi să respiri trecând automat de la o nară la alta, la fiecare patru ore.

În mod interesant, poziţia corpului, boala şi alţi factori pot influenţa prin ce nară să respiri, iar acest lucru poate avea un impact asupra sănătăţii tale. De exemplu, respiraţia prin nara dreapta poate determina folosirea unei cantităţi mai mari de oxigen, ceea ce poate creşte nivelul zahărului din sânge.

1. Se dezvoltă 11 kilometri de vase sanguine noi pentru fiecare jumătate de kilogram de grăsime în plus

Atunci când te îngraşi cu jumătate de kilogram de grăsime, corpul tău produce 11 kilometri de vase sanguine noi. Acest lucru înseamnă că organismul tău trebuie să muncească mai mult pentru a pompa sângele prin toate aceste noi vase, fapt carepoate afecta sănătatea şi poate reduce oxigenarea şi reaprovizionarea cu substanţe nutritive a altor ţesuturi din organism. Din fericire, dacă slăbeşti 500 de grame, corpul tău va desface şi va reabsorbi noile vase inutile.

• 7 informaţii suplimentare, mult prea fascinante pentru a fi ignorate

1.  O încreţitură în lobul urechii poate prezice o afecţiune cardiacă: O încreţitură pe diagonală în lobul urechii este asociată cu un risc mult mai mare al dezvoltării unei boli arteriale coronare şi a unui deces brusc din cauza afecţiunilor cardiace (în cazul bărbaţilor).

2. Căscatul ajută la răcirea creierului: Căscatul este un comportament involuntar care poate efectua funcţia importantă de răcire a creierului. Atunci când caşti, inlfuxul de aer rece poate aerisi sinusurile, facilitând în acelaşi timp şi răcirea cerebrală.

3. Cel mai mare organ este gros cât o celulă: Este vorba despre endoteliu, mucoasa interioară a vaselor de sânge ale organismului (aproximativ 97.000 de kilometri). Dacă este întins, endoteliul tău, care ajută la reglarea presiunii arteriale, controlează coagularea sângelui şi luptă împotriva bolilor, poate acoperi şase terenuri de tenis.

4. Unii oameni pot simţi gustul cuvintelor: Simţurile tale de gust, sunet şi vedere sunt de obicei experienţe separate, dar în cazul unor persoane care suferă de o afecţiune numită sinestezie, simţurile se suprapun. Aceşti oameni pot “auzi” culorile şi “simţi gustul” cuvintelor.

5. Poţi mirosi frica: Transpiraţia corporală conţine diferiţi feromoni atunci când eşti speriat. Oamenii pot detecta diferenţa de miros, iar atunci când au mirosit transpiraţia paraşutiştilor, anumite regiuni cerebrale care reacţionează la frică au devenit active (un aspect care nu s-a produs în cazul transpiraţiei utilizatorilor benzii de alergat).

6. Lacrimile femeilor determină modificări fizice la bărbaţi: Atunci când bărbaţi adulmecă lacrimile femeilor produse de emoţii negative, nivelul excitării sexuale şi a testosteronului se reduce considerabil.

7. În timp ce strănuţi închizi ochii: Acest lucru este provocat de un reflex similar cu cel care se produce atunci când genunchiul tău este lovit cu un ciocan de cauciuc. Este extrem de dificil să ţii ochii deschişi atunci când strănuţi, chiar dacă încerci să faci acest lucru.

Sursa: www.financiarul.ro

FILM: Louise Hay – Poţi să-ţi vindeci viaţa

 Poţi să-ţi vindeci viaţa, cartea cea mai bine vândută din lume pe tema autovindecării, a transformat viaţa a milioane de oameni. Foarte mulţi cititori au declarat că această carte le-a modificat definitiv percepţia asupra rolului pe care îl joacă mintea asupra stării de sănătate a corpului fizic şi asupra bunăstării psihice, prezintă Suntsanatos.ro.

În această lucrare inspirată, autoarea de renume mondial Louise L. Hay îşi prezintă viziunea profundă legată de relaţia care există între minte şi corp. Ea explorează constrângerile la care conduc gândurile şi ideile limitative şi ne ajută să înţelegem astfel mai bine cauzele reale ale bolilor şi ale disconfortului.

Plin de idei şi de strategii care şi-au dovedit eficienţa pentru milioane de oameni din întreaga lume, acest ghid practic îţi va schimba în bine, pentru totdeauna, modul de a gândi.

Sursa:  www.financiarul.ro

Sursa: http:www.financiarul.ro

Secretele murdare ale industriei de procesare a alimentelor

Dintotdeauna oamenii au procesat alimentele. Tăiem, înmuiem, gătim şi fermentăm mâncarea, o mărunţim şi o uscăm. Toate acestea sunt tipuri de prelucrare, relatează Foodmatters.tv.

Procesarea tradiţională are două funcţii: aceea de a face alimentele mai digerabile şi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilă. Alimentele procesate în mod tradiţional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaţii şi preparatele din carne, precum şi produsele din cereale, lactatele, murăturile.

Din păcate, în perioada modernă, am înlocuit procesarea locală a ţăranilor şi meşteşugarilor cu o procesare industrială, care diminuează calitatea alimentelor, în loc să le facă mai nutritive şi digerabile. Procesarea industrială depinde de zahăr, făină albă, uleiuri procesate şi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici şi vitamine, tratament termic etc.

Haideţi să analizăm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat şi suc de portocale.

• Cereale pentru micul-dejun

Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apă, transformate într-o pastă şi aşezate într-o maşinărie numită extruder. Boabele sunt forţate să iasă printr-o gaură mică la o temperatură şi o presiune mare, care le modelează în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizări, care le conferă un înveliş din ulei şi zahăr, pentru a le oferi acel aspect crocant.

Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care tratează boabele la o temperatură şi o presiune extrem de mare, şi subliniază faptul că procesarea distruge cea mai mare parte din conţinutul lor nutritiv. Procesarea denaturează acizii graşi, distruge chiar şi vitaminele sintetice ce sunt adăugate la sfârşitul procesului. Aminoacidul cu înalte calităţi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.

Chiar şi cerealele ambalate în cutii şi vândute în magazinele “sănătoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaşi tip de maşinării şi în mare parte în aceleaşi fabrici.

Având în vedere numărul uriaş de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aştepta să găseşti numeroase studii publicate care să descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor şi oamenilor. Însă, cerealele pentru micul-dejunreprezintă o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaşe pentru câţiva oameni. O cutie de cereale care conţine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu există niciun alt produs pe Pământ care să aibă un profit atât de mare.

Cu acest profit s-a plătit păstrarea secretă a oricărui tip de lucrare ştiinţifică care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuşit să convingă reprezentanţii guvernului că nu există nicio diferenţă între o boabă naturală de grâu şi o boabă care a fost modificată prin procesul de extruziune.

• Experimentele pe şobolani

Lucrări de cercetare nepublicate indică faptul că procesul de extruziune transformă proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de către o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul căruia patru grupuri de şobolani au primit un regim alimentar special.

Un grup a fost hrănit cu cereale integrale de grâu, apă şi vitamine şi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cereală obţinută în urma procesului de extruziune), apă şi aceeaşi soluţie nutritivă. Un al treilea grup a primit apă şi zahăr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afară de apă şi substanţe nutritive sintetice.

Şobolanii care au primit grâu integral au trăit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apă şi vitamine, au trăit aproximativ două luni, iar animalele cu un regim pe bază de apă şi zahăr alb au trăit aproximativ o lună. Studiul a arătat faptul că şobolanii care au primit apă, vitamine şi grâu expandat au murit în mai puţin de două săptămâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.

Aceste rezultate sugerează faptul că există ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemănătoare cu anumite toxine din structura moleculară, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificări chimice care transformă o boabă nutritivă într-o substanţă otrăvitoare.

Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetătorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt şobolani de laborator. Aceştia au fost împărţiţi în trei grupuri: un grup a fost hrănit cu fulgi de porumb şi apă, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb şi apă, iar grupul de control a primit mâncare de şobolani şi apă.

Şobolanii din grupul de control au rămas sănătoşi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici şi au murit de malnutriţie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb şi au avut şi apă au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!

Mai mult, înainte de moarte, şobolanii care au fost hrăniţi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au făcut crize, s-au muşcat între ei şi în final au intrat în convulsie. Autopsia a descoperit existenţa unei disfuncţii a pancreasului, ficatului şi rinichilor şi o degenerare a nervilor măduvei spinării, toate acestea fiindsemne ale şocului de insulină.

Concluzia înspăimântătoare a acestui studiu a fost aceea că au existat mai multe “substanţe hrănitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumă, însă rezultatele nu au fost deloc amuzante.

Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunătăţite cu substanţe nutritive sintetice, agenţiile de reglementare spun că acestea sunt sănătoase, la fel ca şi boabele din care sunt făcute. Multe dintre aceste cereale conţin cel puţin 50% dintre calorii sub formă de zahăr.

• Procesul de extruziune

Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modifică structura proteinelor.

Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizată în organisme proteice. Literatura ştiinţifică conţine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizează schimbările ce se produc în compoziţia, forma şi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca şi rezultat al procesului de extruziune.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugerează faptul că zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacţiona atât unele cu celelalte, cât şi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuşi care sunt străini pentru corpul uman.

Procesul de extruziune dispersează proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aşa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb.

• Terciul de modă veche

Există o singură modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaţi produsele acestora. Aşadar, ce o să mănânci la micul-dejun în loc de cereale şi fulgi de porumb? O alegere foarte bună sunt ouăle, indiferent de modul în care sunt gătite. În ceea ce priveşte boabele, terciul făcut din boabe non-extrudate furnizează o hidratare şi o hrănire excelentă la un preţ economic.

Boabele precum ovăzul, ar trebui tăiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienţii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanţi, inhibitori de enzime care împiedică digestia şi acidul fitic care blochează mineralele.

De asemenea, acest tratament poate să desfacă proteinele complexe din boabele de cereale. Înmoi boabele de cereale în apă caldă şi adaugi o linguriţă de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lămâie sau oţetul. A doua zi dimineaţă, cerealele tale se vor găti în doar câteva minute.

Cel mai bine este să mănânci terciul cu unt sau smântână, aşa cum făceau bunicii noştri. Fără vitaminele solubile în grăsimi A, D şi K2, nu poţi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grăsimile din unt şi smântână încetinesc eliberarea de glucoză în fluxul sanguin, astfel încât zahărul din sânge să rămână stabil de-a lungul întregii dimineţi.

• Laptele

Laptele este unul din alimentele cele mai reuşite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuşi, în sistemul industrial actual, vacile sunt ţinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toată viaţa lor, le dăm o hrană necorespunzătoare cum ar fi soia, deşeuri de la produsele de panificaţie şi lăturile de la procesul de producţie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui să le mănânce.

Mediul închis şi alimentaţia necorespunzătoare fac vacile să se îmbolnăvească,astfel că, animalele ajung să aibă nevoie de antibiotice şi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producţiei de lapte. Aceste vaci produc cantităţi mari de lapte apos cu doar jumătate din cantitatea de grăsimi necesară, în comparaţie cu laptele produs de vacile care mănâncă iarbă. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.

În interiorul acestor fabrici, laptele este refăcut în totalitate. Centrifugile separă laptele în grăsimi, proteine şi alte elemente solide şi lichide. Odată repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obţinerea laptelui integral, cu un conţinut redus de grăsimi şi fără grăsimi. Cantitatea care rămâne în plus, va merge către producţia de unt, smântână, brânză şi alte produse lactate.

Industria lactatelor promovează laptele cu puţine grăsimi şi pe cel degresatdeoarece poate obţine mai mulţi bani din utilizarea grăsimilor de unt la producţia de îngheţată.

Laptele este pasteurizat la 161oF timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oţel inoxidabil superîncălzite. Dacă temperatură depăşeşte 230oF (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gătit, dar este steriil şi are o durată de viaţă lungă şi stabilă la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grăsimi, astfel încât laptele să nu se separe. Odată procesat, laptele va rezista timp de două săptămâni, şi nu doar câteva zile, aşa cum este normal.

Procesarea face laptele să fie dificil de digerat şi transformă proteinele, făcându-le alergene. Animalele hrănite cu lapte pasteurizat dezvoltă în mod exclusiv deficienţe nutritive şi devin sterile după doar câteva generaţii.

• Sucul de portocale

Acum să ne îndreptăm atenţia şi înspre sucul de portocale, o parte importantă din “micul dejun” sănătos, alături de cereale şi lapte cu grăsimi puţine. Un articol dezvăluie faptul că “o nouă fabrică de procesare a sucului de portocale este complet automatizată şi poate procesa până la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajă şi hrana pentru animale”.

Noua metodă de producţie a sucului presupune introducerea în maşinărie a întregii portocale. Culturile convenţionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterază, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maşinăriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obţinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugă acizi pentru a stoarce şi ultima picătură de suc din aceste portocale.

Aşadar, sucul de portocale poate fi o băutură extrem de toxică. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o rată mare de cazuri de demenţă.

În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit că în sucul de portocale existau compuşi care puteau provoca apariţia cancerului. Într-o altă analiză ştiinţifică, procesele de filtrare cu gel şi cromatografie lichidă de înaltă performanţă au fost utilizate pentru a obţine fracţii mutagene din sucul de portocale încălzit.

Prin urmare, dacă doreşti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evită sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale şi un grapefruit:procesează sucul singur! Amestecă sucul proaspăt cu apă minerală şi un vârf de sare şi obţii o băutură revigorantă.

• Prepararea optimă a mâncării – făcută cu dragoste

Prepararea mâncării este de fapt o activitate sacră. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacă o femeie ar putea vedea scânteile de lumină care ies din vârful degetelor sale atunci când găteşte şi energia care se revarsă în mâncare, atunci ea şi-ar da seama de modul în care fiinţa ei participă la pregătirea hranei pentru cei dragi.

Gătitul este una din cele mai puţin înţelese activităţi ale vieţii, mai ales în ceea ce priveşte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregătire al mâncării afectează pe toată lumea care ia parte la această activitate. Gătitul ar trebui să fie un proces care nu se face în grabă, să fie liniştit şi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.

 “Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mănâncă niciodată mâncare pregătită de altcineva în afară de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregăteşte mâncarea ar putea fi singura persoană din întreaga casă aflată la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualităţii. O încărcătură activă de fericire, puritate şi pace, va ajunge în mâncarea pregătită, iar aceasta încărcătură emoţională ajunge apoi şi la ceilalţi membri ai familiei şi îi binecuvântează.”

Pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne pregătim singuri mâncarea, pentru noi înşine şi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să petreci ore întregi în bucătărie, dar trebuie să petreci ceva timp şi în acea încăpere a casei, pregătind mâncarea cu înţelepciune şi dragoste.

Dacă nimeni din cadrul familiei nu are timp să pregătească mâncarea, trebuie să te aşezi şi să îţi regândeşti modul în care îţi petreci timpul, deoarece aceasta estesingura modalitate de a le oferi copiilor tăi o hrană sănătoasă şi nutritivă.

Sursa: www.financiarul.ro