http://cybershamans.blogspot.ro
vineri, 29 martie 2013
“Îngerul pământului” - Argila
Se spune despre ea, in toate scrierile vechi ca ar fi fost botezata de Iisus, Ingerul Pamantului, argila rosie mocirloasa, noroiul argilos putand sat raga durerile, umflaturile, saindrepte oasele,
sa omoare tumorile. Se pare ca adevarul acesta este: puterile argilei tinaproape de miracol, de minune, de incredibil. Talentele ei multiple o fac sa fie utilizata in celemai diverse suferinte si afectiuni. Rezultatele obtinute sunt de multe ori incredibile, iar o boalavindecata cu ajutorul argilei rareori isi mai poate arata coltii. Argila a fost un medicament deprim rang in Antichitate, in Renastere si devine, azi, un Medicament Natural al Viitorului.
Proprietăţile curative ale argilei sunt cunoscute înca din antichitate. Papirusuri egiptene, scrieri de medicină antică, elenă şi romană atestă folosirea acestui ‘pământ natural si viu’ în tratamentul unor inflamaţii interne, infecţii şi arsuri. Iisus Hristos Însusi a botezat-o “Îngerul pământului”.
Puterile argilei ţin aproape de miracol.
Toti stim cum arata, dar foarte putini dintre noi s-au gandit vreodata ca, aid'oma uneilegume, ori a unui fruct sau, ca si plantele medicinale, argila este un medicament naturalatotputernic.La fel ca si plantele ce cresc pe ea si se imbogaiesc in tot felul de substante datatoare desanatate, pe care le absorb
din ea, argila contine numeroase minerale si oligoelemente, incantitati apreciabile.Utilizarea ei pentru tratamentul multor afectiuni este foarte veche, de la inceputurile lumii,am putea spune. Nu stim de ce, acum, toate puterile ei tamaduitoare au fost uitate. Si este cuatat mai de mirare cu cat, de-a lungul secolelor, civilizatia umana a beneficiat din plin deeficienta terapeutica a argilei, o multitudine de boli, deseori foarte grave, fiind vindecate doar cuajutorul ei.Este un regenerator fizic deosebit de puternic, actioneaza ca remineralizant-forte asupracorpului uman, are capacitatea de a reechilibra metabolismul si functiile organismului. Ingeneral, este un agent antitoxic de exceptie.
Nu este mai putin adevarat ca, asa cum s-a intamplat si in alte domenii, nu putine dinlucrarile, efectuate si scrise, asupra argilei... s-au pierdut! Asa, de pilda, cercetarile arheologicecontemporane ne-au dezvaluit faptul ca egiptenii utilizau argila - datorita proprietatilor eiantiseptice - la mumificarea cadavrelor. Dar cum
faceau acest lucru, nu se stie exact.Intr-una din lucrarile sale Zimmermann afirma: " ... celor bolnavi, care veneau sa-i aratelui Iisus diformitatile ce le aveati, ori membrele umflate, noduroase... acesta ii indrepta spre unanume loc de pe malul fluviului unde se afla un namol incalzit de razele soarelui." Si Iisusadauga: "Bagati-va picioarele in acest namol, intr-atat incat imbratisarea
ingerului Pamantului sapoata trage din oasele voastre toate otravurile si toata suferinta ce le roade. Si atunci veti vedeacum Satana si durerile voastre vor fi alungate de imbratisarea ingerului Pamantului. Siingrosarile oaselor voastre vor disparea, si membrele voastre se vor indrepta, si veti fi eliberatide toate durerile."Dar textele respective nu spun daca era vorba de maini ori de picioare, sau de amandoua,nu spun de ce boala era vorba si nici care au fost rezultatele exacte, gradul exact deinsanatosire,
de vindecare, obtinut cu acest ... tratament! Daca ar fi sa credem intrutotul spuseletextului, ar insemna ca, odata, de mult, de foarte mult timp, argila a avut niste virtuti de-adreptul miraculoase, dar, pe care, de-a lungul timpului, le-a... pierdut. In orice caz, nicitumorile, nici marile diformitati osoase nu se vindeca, azi, prin impachetari cu argila!
Ele suntbenefice numai ca tratament pentru calmarea durerilor, in debutul reumatismului sau al artrozei.
Dar ..., intotdeauna exista un "dar".
Pe de alta parte, pe Terra exista si in prezent populatii tribale primitive, departe de oricelume civilizata, care nu au alte mijloace terapeutice, in afara argilei, pentru tratarea afectiunilormai sus-amintite. Si, chiar de nu va vine sa credeti, pare-se ca se si vindeca de cumplitele suferinte!
Sa vedem, totusi, prin ce se manifesta concret, "inteligenta" Ingerului pamantului.
Argila este un antiseptic si, ca si toate celelate antiseptice naturale (in special, esentelearomatice), nu are nici unul dintre "pacatele" - ca s-a zicem pe-a dreapta - multor antiseptice chimice obisnuite care, e adevarat, ucid microbii, dar, din pacate, odata cu ei ranesc, ori chiar distrug, si celulele organismului nostru in care se "cuibarisera" respectivii microbi.
Proprietatile bactericide ale argilei sunt deosebit de bine puse in evidenta in numeroase stari infectioase: enterite, colite, colibaciloza, afectiuni pulmonare, parazitoze intestinale. Si va dam un exemplu. O rana cu puroi, tratata cu argila, se vindeca vazand cu ochii, cu o viteza de-a dreptul uimitoare. Puroiul este eliminat si tesutul este refacut. La fel ca si varza - exista multiple asemanari intre argila si varza in ceea ce priveste "talentele" lor"medicinale"- Ingerul Pamantului, indiferent pe ce cale actioneaza, externa sau interna,"trage" supuratia si, dezinfectand in totalitate, curata organismul de toxine.
Analizele efectuate, inca din 1928, de P. Laborde, profesor la Facultatea de Fannacie din Strassbourg, au stabilit categoric ca argila utilizata in tratamente este sterila , cu alte cuvinte nu contine nici un microb .
Argila este radioactiva , concentratia ei fiind, de la caz la caz, intre 0,3 pana la 1,25 unitati Mache.
Este, de asemenea, si un adsorbant remarcabil. Decoloreaza cu usurinta cerneala ori albastrul de metilen, absoarbe mirosurile urate, fiind deosebit de eficienta in baie, la WC-uri, in bucatarii, la ghenele de gunoi. Puterea ei adsorbanta este, se pare, cea care poate explica metoda extrem-orientala de conservare a oualelor. Fiecare dintre noi
cred ca a auzit sau a citit despre "ouale clocite", una din vestitele specialitati culinare chineze. Ei bine, nici vorba de oua clocite, sunt pur si simplu oua conservate in pamant argilos.
Din aceeasi putere adsorbanta isi trage seva si o alta calitate a argilei, aceea de antitoxic .
Experientele de laborator pe animale au dovedit-o din plin. Daca se da o cantitate infima de stricnina unor soareci, acestia mor aproape instantaneu. Dar daca li se da aceeasi doza amestecata cu argila, suporta otrava fara nici o problema, ca si cum ar fi mancat o… delicatesa!
Argila este un decolorant si un inalbitor de marca. Spalatoresele romane clateautotdeauna albiturile in apa argiloasa.
Analiza chimica a argilei verzi spune ca ea prezinta:
o siliciu, 49,10%
o alumina, '14,61%
o sescvioxid de fier, 5,65%
o magnezie, 4,24%
o oxizi alcalini, 3,08%
o anhidrida titanica, 0,75%
o apa (umiditate), 7,40%
o pierdere la calcinare, 10,85%
Tinand cont de o atare compozitie, argila se recomanda:
o Datorita cantitatii de siliciu, in:
ateroscleroza
tuberculoza
batranete
stari degenerative multiple
o Importanta magneziului, fierului si calciu lui in terapeutica
explica rolul curelorargiloase in:
astenie
demineralizare
stari canceroase
anemii.
Este aproape inimaginabil cât de multe bogaţii ne ofera pământul pe care-l călcăm zi de zi în picioare. De zeci de mii de ani, de la homo sapiens încoace, Terra ne-a hrănit şi ne-a ajutat sa evoluăm. De milioane de ani pământul acesta a înflorit şi a rodit, dându-ne grâne, fructe şi legume. Noi îl otrăvim cu îngrăşăminte chimice, de dragul unor roade mai bogate. De milioane de ani ne dă oxigen, prin chimia tainică a apelor şi pădurilor. Noi taiem copacii, deversam deşeuri toxice înrâuri şi fluvii şi otrăvim aerul cu gigantice coşuri de fum. Răsturnăm munţii încautare de aur, argint şi alte metale rare,
fără să ne pese de dezastrul rămas sub şenilele buldozerelor şi roţile
excavatoarelor.
Cu toate acestea DUMNEZEU ne îndură, iar pământul ne iartă.
Mai mult, ne oferă în continuare hrana de zi cu zi, aer proaspăt, ape limpezi şi bogaţii ale subsolului la care nici nu am visat. Şi, de parcă toate acestea n-ar fii de ajuns, ne mai ajută să scăpăm de boli şi suferinţă.
Într-o epocă de triumf al ştinţei, medicamentele pământului continuă să facă minuni.
surse
Sursa: adevarul2012.blogspot.ro
De ce este foarte important sa respiram pe nas si nu pe gura!
Respiram pe gura sau pe nas?
A respira pe gura, este ca si cum am bea apa dintr-o mocirla fara a filtra apa mai intai. Motivul este ca plamanii nostrii au nevoie de aer umed. Cand respiram pe nari, aerul este incalzit, umezit si filtrat prin sinusuri. Sinusurile produc mucus pentru a prinde particulele contaminante. Dacarespiram pe gura, practic nu beneficiem de acest filtru incredibil al corpului nostru.
Daca suntem atenti in jurul nostru , vom putea observa ca aprox 30-40% din oameni respira pe gura. Fie ca stau, merg, alearga sau chiar cand dorm, de multe ori fara sa-si dea seama oamenii respira pe gura.
Cu cateva secole in urma acesti oameni erau considerati anormali din punct de vedere social, de exemplu un dictionar defineste termenul de „cel care respira pe gura” = persoana stupida, idiot, imbecil.
Desi pare greu de crezut, respiratul pe gura agraveaza multe boli cronice din ziua de azi, cum ar fi : sforaitul, oboseala de dimineta, durerile de cap, sindromul gurii uscate si altele. De asemenea in cazul copiilor, respiratul pe gura poate promova probleme de sanatate precum: infectii frecvente, astm, udarea patului, iritatii si altele.
Pentru o persoana sanatoasa, norma respiratului ar trebui sa fie , pe nas, 24 de ore din 7 zile. Dar sa vedem care sunt efectele confirmate si demonstrate ale respiratului pe gura.
- 1. Eefectele biochimice legate de CO2 ale respiratului pe gura.
- Continutul redus de CO2 in toate alveolelel plamanilor (hipocapnie)
- Contractia vaselor de sange datorita deficientei de CO2
- Suprimarea efectului Bohr
- Oxigenarea redusa a celulelor si a tesuturilor tuturor organelor corpului uman
- Stres, anxietate, dependenta, probleme de dormit, sentimente negative.
- Tensiune musculara
- Stres biochimic datorat frigului, aerul uscat intra in plamani
- Stres biologic datorat aerului murdar (virusi, bacterii, chimicale toxice), care intra in plamani
- Posibile infectii datorate absentei efectului autoimunizator
- Efecete patologice datorate utilizarii suprimate a oxidului nitric, cum ar fi vasoconstrictia, distrugerea scazuta a parazitilor din organism, virusi si celule maligne, inflamarea in vasele de sange, perturbarea neurotransmiterii normale si efecte hormonale
- 2. Respiratul pe nas livreaza oxid nitric catre plamani, sange si celule
Respiratul pe nas ne ajuta sa folosim propriul nostru oxid nitric generat in sinusuri. Rolul major al acestuia si efecetele sale au fost descoperite destul de recent. Trei oameni de stiinta chiar au primit un premiu nobel pentru descoperirea faptului ca un medicament destul de comun ca nitroglicerina(folosit de pacientii cu probleme de inima de peste un secol) este transformat in oxid nitric. Oxidul nitric dilata vasele de sange ale inimii reducand presiunea arteriala , astfel ca bolnavii de inima pot supravietui unui atac de cord.
Acest gaz este produs in diferite tesuturi ale corpului, incluzand aici si pasajele nazale. Astfel ca daca respiram pe gura nu ne putem folosi de propriul nostru oxid nitric, un hormon foarte important.
Functiile confirmate ale oxidului nitric sunt:
- Distrugerea virusilor, a organismelor parazite si a celulelor maligne in caile respiratorii si plamani prin inactivarea lanturilor enzimatice respiratorii ale acestora.
- Reglarea legarilor – eliberarea de O2 catre hemoglobina.
- Vasodilatarea arterelor
- Efecte de inhibare a inflamarilor din vasele de sange
- Efecte hormonale. Oxidul nitric influenteaza secretia hormonilor a mai multor glande (renale, enzimi pancreatice, gonadotropina)
- Neurotransmitere. Memorie, somn, invatare, simtirea durerii si alte multe procese sunt posibile numai cu prezenta oxidului nitric (pentru transmiterea semnalelor de la neuroni)
Binenteles ca daca rerspiram pe gura, nu putem utiliza oxidul nitric produs de corpul nistru in sinusuri. Gura, dupa cum spune doctorul Buteyko, a fost creata pentru a manca, a bea si a vorbi. In rest ea ar trebui sa stea inchisa.
- 3. Curatarea, umidificare si incalzirea aerului care trece prin nas.
- Pasajele nazale sunt special concepute pentru a umidifica, a curata si a incalzi fluxul de aer care intra datorita straturilor protectoare de mucus. Aceste straturi subtiri de mucus pot prinde 98-99% din bacterii, virusi, particule de praf si alte obiecte purtate de aer.
Cand gura este folosita pentru a respira , acest canal devine mai mare, mai scurt si aproape direct. Apoi aceste obiecte purtate de aer pot ajunge in alveolele plamanilor si in sange, creand stres biochimic pentru sistemul imunitar (detectarea acestor intrusi, marcarea lor, izolarea si in final distrugerea acestora). Mai mult stres este creat pentru organele cu rol de eliminare (ficatul, pielea, rinichii). Iar acesti patogeni se pot multiplica in plamani creind mai multe probleme pentru organism.
- 4. Efectele respiratului pe gura asupra efectului de autoiminizare
- Stratul subtire de mucus se intinde ca un covor lung de la sinusuri, bronhii si alte organe interne inspre stomac. Asa ca aceste obiecte straine prinse de mucus sunt descarcate in stomac unde enzimele tractului gastro-intestinaI si acidul clorhidric distrug bacteriile sau virusi sau le slabesc. Mai tarziu insa, unii dintre acesti patogeni(morti sau slabiti), pot penetra din intestinul subtine in sange (permeabilitate intestinala). Pentru ca acesti patogeni sunt ba morti , ba slabiti , ei nu pot face foarte mult rau (nu pot creea infectii). Dar pe langa asta ei constituie o lectie pentru sistemul imunitar, care este de fapt felul in care autoimunizarea naturala functioneaza cu succes. In vreme ce doctorii injecteaza in noi , in mod nenatural astfel de patogeni, simplu fapt ca respiram pe nas ne asigura autoimunizarea in mod natural.
Asa ca daca aveti in casa o persoana racita sau gripata, daca respirati pe nas, va autoimunizati, iar daca respirati pe gura va expuneti in mod direct virusilor si bacteriilor.
- 5. Solutia .
- Foloseste-ti vointa pentru a opri respiratul pe gura.
- Fi atent, studiaza-te, sau roaga pe cineva apropiat sa o faca.
- Roaga pe cineva sa te studieze cand dormi, daca respiri pe gura sau nu.
- Odata ce ai observat ca respiri pe gura, fa toate efortulrile sa te controlezi sa contientizezi si sa respiri pe nas.
- Daca nasul este infundat, elimina cat mai repede cauza care a dus acolo.
Surse pentru acest articol cuprind:
http://www.comtech-pcs.com/whatareions.html - respiram pe gura
http://viataverdeviu.ro
Ne aflam la o distanta de 1200 de generatii de la Marele Potop
Unii cred ca fara verticalizarea societatii, civilizatia umana asa cum o cunoastem astazi, se indreapta cu pasi repezi spre extinctie. Planeta noastra a mai cunoscut cateva, Potopul fiind foarte prezent in constiinta multor popoare. Dar pana sa ajungem la capitolele finale ale trecerii noastre intr-o alta paradigma, sa ne cristalizam putin informatiile despre inceputurile acestui tip de civilizatie. Cyntia Stokes Brown face niste calcule interesante in Istoria Lumii de la Big Bang pana in prezent, legate de aparitia civilizatiei, cu 30.000 de ani in urma. Dupa autoare, noi ne aflam la o distanta de 1200 de generatii fata de inceputurile dezvoltarii umane, dupa Potop. Calculul este simplu: La fiecare 25 de ani apare o nou generatie. Intr-o epoca (100 de ani) avem, asadar patru generatii. In 30.000 de ani se dezvolta, creaza, gandesc si actionaeaza 1200 de generatii.
Istoria aparitiei omului are si alte puncte de pornire. Unii antropologi cred ca am inceput sa evoluam in Africa acum 200.000 de ani. Alti cercetatori moderni incearca sa ne plaseze originea, acum 700.000 de ani in Israel. Dupa Densusianu, leaganul civilizatiei umane apare in aria Carpato-Danubiano- Pontica. Rafinamentul, complexitatea si eficienta tehnologica a stramosilor nostrii de acum 12.000 de ani ne fac sa putem afirma ca mintea si comportamentul uman de azi sunt la fel structurate cu cele ale anticilor! Istoricii afirma, apropa la unison, ca primele indeletniciri care definesc inceputul organizarii sociale au fost vanatoarea si strangerea de hrana.Dupa cateva sute de decenii acesti vanatori-culegatori au inceput sa se dezvolte pe orizontala incepand sa-si largeasca familiile. Devenind din ce in ce mai numerosi, apare prima idee despre divizarea muncii. In The Human Web: A Birds-Eye View of World History, J.R. McNeill si William H.McNeill scriu ca pana in urma cu aproximativ 20.000 de ani, un asemena grup nu putea depasii 500 de persoane din cauza lipsei de hrana.
Astazi am ajuns sa insumam, aproimativ 7 miliarde de indivizi, dintre care 65 %, femei. Daca nu se mai intampla un cataclism de dimensiunile potopului, amintit de toate marile culturi ale lumii, cu siguranta, va trebui sa ne gandim cum sa populam apele, aerul si, de ce nu solul altor planete care pot gazdui viata. Nici acest aspect evolutiv nu este o premiera. Omul a mai calatorit in spatiu, si aici gasim tot mai multe dovezi. Va recomand serialul Ancient Aliens de pe History Channel…
Sursa: codulluioreste.ro
Reţeaua secretă de sub pământ
Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial.Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi.
Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Tot soiul de evenimente stranii se petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele, adancimea lui fiind necunoscuta.
Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150 si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale planetei.
Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden , din Yemen, s-a declansat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a fost gasit niciodata. Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul ei?
Oare legendele lacului fara fund sunt reale? Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei? Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atentia atat a oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor.
Tunelurile de sub marile piramide din Egipt
Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia "Kosmopoisk" (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri.
Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor '50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia.
Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor "s-au pierdut".
Oras subteran sub Marele Canion
Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, "ca spitele unei roti".
Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan , care semnifica "locul unde oamenii devin zei".
In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia ( Babia Gora ), cu o altitudine de 1725 m. In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski.
El a povestit ca, in anii '60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre " regina Babia" si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. "Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga".
"Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia ", declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei
Sursa: www.conspir.info
Lecţia cipriotă: băncile trebuie lăsate să moară
După zece zile de bâjbâială decizională şi cu o ţară membră a UE, Cipru, readusă în Evul Mediu, în fine, de Bunavestire – marea sărbătoare creştină a elenismului – politicienii europeni au conturat o soluţie plauzibilă. Lăsând la o parte frustrarea datorată calităţii discutabile a actualilor politicieni de vârf ai Europei – probabil cea mai slabă generaţie de decidenţi pe care i-a avut continentul în ultima jumătate de secol – soluţia degajată luni pentru Cipru marchează prima victorie consistentă a bunului-simţ economic împotriva protecţiei nemeritate de care s-a bucurat până acum sistemul bancar european.Constatarea tristă a lui Ronald Reagan că politicienii nu reacţionează la argumente logice, ci exclusiv la presiunea opiniei publice s-a adeverit din păcate şi acum: a fost nevoie de oprobiul unanim al analiştilor şi comentatorilor lumii, a trebuit să iasă ciprioţii în stradă, a fost nevoie de actul de mare demnitate al Parlamentului cipriot de a refuza planul iniţial al troicii pentru ca sinistra birocraţie bruxelleză să realizeze dimensiunea himalayană a prostiei pe care a fost cât pe aici să o impună unui Cipru abandonat şi îngenuncheat.
Ceea ce oricărui om cu mintea acasă i se părea de bun-simţ – şi anume că băncile care şi-au asumat riscuri trebuie să plătească pentru aceste decizii şi că e aberant ca o instituţie ca UE, care se pretinde civilizată, să-şi renege propria garanţie necondiţionată acordată micilor depunători – a presupus sforţări monumentale din partea politicienilor europeni. Dificultatea cu care s-a ajuns în final la o soluţie evidentă de la bun început şi riscurile enorme la care politicienii europeni au arătat ca sunt dispuşi să expună continentul doar pentru a proteja băncile, arată cât de puternic e lobby-ul bancar şi cât de îndatoraţi le sunt oamenii politici bancherilor, fie ei centrali sau comerciali. Până lunea trecută, politicienii de frunte ai Europei păreau gata să sacrifice interesul public şi să compromită fatal întregul sistem economic european numai şi numai din dorinţa de a proteja băncile într-un mod incalificabil. Cifrele spun totul: întregul sistem bancar cipriot abia ar ocupa locul 12 între băncile germane: pentru a salva un astfel de pigmeu financiar, „genialii“ noştri conducători actuali au fost capabili să gândească o variantă care ar fi subminat complet încrederea cetăţenilor, fundamentul funcţionării economiilor moderne.
Din fericire, în binecunoscutul stil hei-rupist bruxellez, cu ochii cârpiţi de somn şi buimaci de neodihnă, în ceasul al doisprezecelea UE şi la fel de superficialul FMI au ajuns la un acord cu Cipru care măcar nu îşi bate joc de principiile economiei de piaţă: depunătorii garantaţi sunt protejaţi, acţionarii şi ceilalţi creditori negarantaţi ai băncilor insolvente – inclusiv depunătorii mari – suportă pierderile. În mod cert, deşi incomparabil mai bună decât variantele anterior propuse de UE, soluţia actuală nu va rezolva problema cipriotă; micuţa insulă se va confrunta cu o perioadă îndelungată de recesiune cruntă, nivelul de viaţă va scădea dramatic, statutul său de centru financiar este probabil compromis definitiv. Societatea cipriotă va trebui să se reinventeze - în sau în afara UE – dacă nu, riscă să revină la păstorit.
Soluţia agreată în final pentru Cipru mi-a reamintit un dialog informal recent cu premierul unei ţări nordice, ţară care face parte din nucleul dur, germanic, al Europei şi, totodată, o indiscutabilă performeră economică în criză. Reproduc succint, subscriu necondiţiont şi subliniez cu tuşă groasă principiile de guvernare exprimate de acesta:
Unu: băncile nu trebuie ajutate de stat. Ele trebuie lăsate să falimenteze sau, în cel mai rău caz, trebuie naţionalizate temporar, restructurate şi re-privatizate cât se poate de repede.
Doi: companiile cu probleme, indiferent cum le cheamă, nu trebuie salvate de guvern. Ajutorul statului merge numai la angajaţii companiilor, acolo unde este cazul. Conceptul de companie strategică e o minciună politicianistă.
Trei: Pachetele de asistenţă socială trebuie reduse constant şi sistematic până devin sustenabile economic pe termen lung. Cu mici excepţii, Europa trăieşte cu mult peste posibilităţi, iar politicienii care ascund această realitate propriului electorat îşi condamnă ţările la sărăcie perpetuă.
Ideile de mai sus sunt valoroase nu numai în sine: ele conturează şi un nou mod, mai pragmatic şi mai ne-complexat, de abordare a viitorului Europei. Nu mai există niciun dubiu că astăzi unicul decident în UE este blocul hanseatic al ţărilor nordice coordonate de Germania. S-a dovedit clar în chestiunea Ciprului, după cum a fost evident şi în problema aderării noastre la Schengen. Interesele, temerile şi idiosincraziile Germaniei trebuie analizate continuu, înţelese şi incluse în strategiile naţionale. Altfel, după testarea soluţiei cipriote, pentru multe ţări din flancul sudic, inclusiv pentru România, costul politic şi economic al apartenenţei la UE va fi din ce în ce mai mare.
Autor: Doru Lionachescu
sursa: zf.ro
http://gandeste.org