Ca în fiecare an, grupul Bildeberg s-a reunit în aceeaşi manieră discretă care a permis, din nou, presei să facă trimitere la teoria conspiraţiei. Chiar dacă cei din grup au anunţat schimbarea regulilor jocurilor, promiţând o transparenţă totală a lucrărilor reuniunii, totul s-a rezumat la o promisiune. Tematica reuniunii şi componenţa listei de invitaţi au dat însă de înţeles că o briză de panică s-a instaurat în rândurile celui mai puternic grup mondial de lobby. Oare aşa să fie?
Pe 3 iunie pe site-ul grupului Bilderberg era inserat un comunicat oficial sec şi lapidar prin care era anunţată cea de a 61-a conferinţa anuală a grupului care urma sa aibă loc în perioda 6- 9 iunie la Hertfordshire (Marea Britanie). Conform aceluiaşi comunicat confirmaseră participarea aproximativ 140 de participanți din 21 de ţări.
Ca şi la precedentele reuniuni alături de liderii politici au fost invitaţi experţi din industrie, finanţe, mediul academic şi mass-media. Ca reprezentanţi ai mass media pe lista de invitaţi se regăseau doar trei nume: britanicul John Micklethwait (redactor şef The Economist) grecul Alexis Papahelas (editor şef la Kathimerini NewspaperBarré) şi francezul Nicolas Barre (coordonatorul editorilor de la Leş Echos).
În rest… ca şi la precedentele reuniuni presa a avut acelaşi acces la informaţii ca şi manifestanţii care au campat în zona Hertfordshire, adică “0”.
Asta însă nu înseamnă că există o relatare a ceea ce s-a întâmplat acolo, iar cele ce vom încerca să creionăm provin din surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul sau surse indirecte.
Principalele teme de discuţie care figurau oficial pe lista reuniunii ţineau de capacitatea şi viteza de recuperare economică a Europei şi Americii, de piaţa muncii, politica externă a SUA, tendinţe majore în domeniul medical, politica UE, evoluţia situaţiei din Orientul Mijlociu, educaţia on-line etc.
O agendă generoasă, dar nu putem să nu cităm din comunicatul oficial al grupului: “Nu există nici o agendă detaliată, nu sunt propuse rezoluţii, nu se votează şi nu sunt emise declaraţii de politică”. În plus, comunicatul se termină cu următoarea notă a editorului: “Nu este pentru publicare” (textul documentului, n.n.)
Dezinformare sau KO tehnic?
Ţinând cont de cât de laconic este comunicatul Grupului (care nici măcar nu este pentru publicul larg) nu este de mirare că presa s-a întrecut în speculaţii mai ales plecând de la lista de invitaţi din acest an. Primul care a intrat în vizorul jurnaliştilor a fost premierul britanic David Cameroun. Prezenţa sa a fost interpretată ca fiind un semn de recunoaştere a importanţei Marii Britanii în actualul context mondial, dar ca şi un gest de obedienţă a premierului britanic în raport cu Grupul Bilderberg. Mai mult, purtătorul de cuvânt al partidului conservator, Douglas Craswell, care este implicat într-o campanie ce are ca obiectiv “transparenţa deciziilor guvernamentale” a criticat vehement această vizită.
Un alt punct de interes al reuniunii din anul acesta l-a constituit prezenţa sistemului de presă. De la înfiinţarea sa în 1950, până la această reuniune a grupului Bilderberg, mass media a respectat consemnul de discreţie totală impus de grup. Fiecare reuniune este un eveniment remarcabil dar care, în mod paradoxal, a beneficiat de o transparenţă nulă fiind tratat mai curând ca un non-eveniment.
Asta a făcut ca apetitul pentru teoria conspiraţiei legate de grup să crească exponenţial, imaginea reuniunilor Bilderberg fiind asimilată cu cea a unui conclav în care se decide soarta întregii planete. Pentru a dezamorsa această situaţie, anul acesta cei din grup au invitat şi reprezentanţi ai mass media dar, în mod “ciudat” nici la o săptămână de la încheierea lucrărilor nu au fost publicate relatări coerente legate de acest eveniment.
În acest sens, pe 6 iunie, cei de la publicaţia Guardian consemnau că ceva s-a întâmplat legat de secretomania reuniunilor Bilderberg: “Watford, însorit Watford, a schimbat secretomania de până acum a conferinţelor Bilderberg pentru totdeauna. Într-un colț proaspăt amenajat la Hotel Grove, o jumătate de milă de la cea mai importantă conferinţă de politică internaţională din lume, să întâmplat ceva remarcabil: presa centrală a apărut. În masă. Reuters, AP, Channel 4 News, Times, The Telegraph, Asociația Presei, Londra seara asta. BBC a avut cel puţin trei reporteri de radio aici…”.
Mai mult, cei din Bilderberg au anunţat că anul acesta au cedat presiunilor mediatice şi au contractat o firmă germană care să se ocupe de partea de PR (public relation) şi au promis că la următoarea reuniune din 2014, la finalul acesteia, va fi organizată o conferinţă de presă. De unde aceasta reorientare? De ce promit cei din Bilgerberg că vor renunţa la secretomania care-i înconjoară? Brusc, au realizat că este necesară o anume transparenţă?
Cel mai probabil răspuns ţine însă de un vânt de panică la nivelul întregului grup Bilderberg care este relevată de două elemente: anunţarea deschiderii către comunicare şi invitarea intempestivă a premierului britanic David Cameron, care induce ideea că acesta s-a grăbit să participe pentru a primi instrucţiuni de ultim moment. O altă tuşă “complotistă” care vine în contradictoriu cu ceea ce se întâmpla în cadrul reuniunilor de la Davos, care, în contradicţie cu cele ale Grupului, poate fi considerat un exemplu de transparentă mediatică.
Pe de altă parte, media a început să facă speculaţii nu tocmai flatante legate de situaţiile delicate traversate de fostele gazde ale reuniunilor Bilderberg, ceea ce pare a fi realmente deranjant pentru grupul respectiv.
Ca şi la precedentele reuniuni alături de liderii politici au fost invitaţi experţi din industrie, finanţe, mediul academic şi mass-media. Ca reprezentanţi ai mass media pe lista de invitaţi se regăseau doar trei nume: britanicul John Micklethwait (redactor şef The Economist) grecul Alexis Papahelas (editor şef la Kathimerini NewspaperBarré) şi francezul Nicolas Barre (coordonatorul editorilor de la Leş Echos).
În rest… ca şi la precedentele reuniuni presa a avut acelaşi acces la informaţii ca şi manifestanţii care au campat în zona Hertfordshire, adică “0”.
Asta însă nu înseamnă că există o relatare a ceea ce s-a întâmplat acolo, iar cele ce vom încerca să creionăm provin din surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul sau surse indirecte.
Principalele teme de discuţie care figurau oficial pe lista reuniunii ţineau de capacitatea şi viteza de recuperare economică a Europei şi Americii, de piaţa muncii, politica externă a SUA, tendinţe majore în domeniul medical, politica UE, evoluţia situaţiei din Orientul Mijlociu, educaţia on-line etc.
O agendă generoasă, dar nu putem să nu cităm din comunicatul oficial al grupului: “Nu există nici o agendă detaliată, nu sunt propuse rezoluţii, nu se votează şi nu sunt emise declaraţii de politică”. În plus, comunicatul se termină cu următoarea notă a editorului: “Nu este pentru publicare” (textul documentului, n.n.)
Dezinformare sau KO tehnic?
Ţinând cont de cât de laconic este comunicatul Grupului (care nici măcar nu este pentru publicul larg) nu este de mirare că presa s-a întrecut în speculaţii mai ales plecând de la lista de invitaţi din acest an. Primul care a intrat în vizorul jurnaliştilor a fost premierul britanic David Cameroun. Prezenţa sa a fost interpretată ca fiind un semn de recunoaştere a importanţei Marii Britanii în actualul context mondial, dar ca şi un gest de obedienţă a premierului britanic în raport cu Grupul Bilderberg. Mai mult, purtătorul de cuvânt al partidului conservator, Douglas Craswell, care este implicat într-o campanie ce are ca obiectiv “transparenţa deciziilor guvernamentale” a criticat vehement această vizită.
Un alt punct de interes al reuniunii din anul acesta l-a constituit prezenţa sistemului de presă. De la înfiinţarea sa în 1950, până la această reuniune a grupului Bilderberg, mass media a respectat consemnul de discreţie totală impus de grup. Fiecare reuniune este un eveniment remarcabil dar care, în mod paradoxal, a beneficiat de o transparenţă nulă fiind tratat mai curând ca un non-eveniment.
Asta a făcut ca apetitul pentru teoria conspiraţiei legate de grup să crească exponenţial, imaginea reuniunilor Bilderberg fiind asimilată cu cea a unui conclav în care se decide soarta întregii planete. Pentru a dezamorsa această situaţie, anul acesta cei din grup au invitat şi reprezentanţi ai mass media dar, în mod “ciudat” nici la o săptămână de la încheierea lucrărilor nu au fost publicate relatări coerente legate de acest eveniment.
În acest sens, pe 6 iunie, cei de la publicaţia Guardian consemnau că ceva s-a întâmplat legat de secretomania reuniunilor Bilderberg: “Watford, însorit Watford, a schimbat secretomania de până acum a conferinţelor Bilderberg pentru totdeauna. Într-un colț proaspăt amenajat la Hotel Grove, o jumătate de milă de la cea mai importantă conferinţă de politică internaţională din lume, să întâmplat ceva remarcabil: presa centrală a apărut. În masă. Reuters, AP, Channel 4 News, Times, The Telegraph, Asociația Presei, Londra seara asta. BBC a avut cel puţin trei reporteri de radio aici…”.
Mai mult, cei din Bilderberg au anunţat că anul acesta au cedat presiunilor mediatice şi au contractat o firmă germană care să se ocupe de partea de PR (public relation) şi au promis că la următoarea reuniune din 2014, la finalul acesteia, va fi organizată o conferinţă de presă. De unde aceasta reorientare? De ce promit cei din Bilgerberg că vor renunţa la secretomania care-i înconjoară? Brusc, au realizat că este necesară o anume transparenţă?
Cel mai probabil răspuns ţine însă de un vânt de panică la nivelul întregului grup Bilderberg care este relevată de două elemente: anunţarea deschiderii către comunicare şi invitarea intempestivă a premierului britanic David Cameron, care induce ideea că acesta s-a grăbit să participe pentru a primi instrucţiuni de ultim moment. O altă tuşă “complotistă” care vine în contradictoriu cu ceea ce se întâmpla în cadrul reuniunilor de la Davos, care, în contradicţie cu cele ale Grupului, poate fi considerat un exemplu de transparentă mediatică.
Pe de altă parte, media a început să facă speculaţii nu tocmai flatante legate de situaţiile delicate traversate de fostele gazde ale reuniunilor Bilderberg, ceea ce pare a fi realmente deranjant pentru grupul respectiv.
Contextul în care s-a desfăşurat reuniunea Bilderberg din acest an nu este roz pentru Europa şi Statele Unite.
Pe 9 mai, publicaţia franceză” La Tribune” a publicat un articol de Robert J. Shiller intitulat “Stimularea economiei fără a creşte datoria, ” oferind ca soluţie creşterea simultană a taxelor şi cheltuielilor guvernamentale. Numai că autorul uită că în ultimii 30 de ani strategia care a dominat economia şi politica socială a ţărilor cândva “bogate” se bazează pe externalizare şi privatizare, ceea ce a făcut ca investiţiile publice naţionale să devină ostaticele grupurilor internaţionale de capital şi a multinaţionalelor.
Dovezi în acest sens sunt nenumărate şi este suficient doar să facem o enumerare a titlurile apărute în presă anterior reuniunii: “Statul vrea să reducă participaţia în unele întreprinderi publice” (Le Figaro), “Societe Generale intenţionează să mute o parte din operaţiunile sale în Maroc” (Yabiladi), “Londra, Beijing, Tokyo şi agonia multilateralismului.” (Le Monde). Iar lista poate continua…
Cert este că strategia de globalizare a adus catastrofa în care ne aflăm şi pe care cei din elite de genul grupului Bilderberg au pretenţia că o controlează. Este oare întâmplător că la cârma Organizației Mondiale a Comerţului (OMC) va fi brazilianul Roberto Carvalho de Azevedo, o ţară în care salariul minim este puţin peste 250 euro/lună (de aproape şase ori mai mic decât cel din statele dezvoltate ale Uniunii)? O schimbare care poate explica de ce pe ordinea de zi a reuniunii Bilderberg din acest an au figurat la loc de cinste problemele legate de piaţa muncii, deoarece preluarea conducerii OMC de către un reprezentant al ţărilor BRIC poate determină apariţia unei pieţe globale a muncii, care poate veni în contradicţie cu principiul liberei circulaţii a capitalurilor şi bunurilor impuse, printre alţii, şi de cei din Bilderberg.
Să fie oare aceasta şi una din explicaţiile posibile ale absenţei de la reuniunea din acest an a reprezentanţilor ruşi, chinezi, africani şi ai Americii latine? Cum poate fi oare interpretată declaraţia făcută de Claude Bébéar (preşedintele Consiliului de Supraveghere al asiguratorului AXĂ), în cadrul alocuţiunii sale ţinute în august 2012 la Universitatea de vara MEDEF care declara explicit: “Nu trebuie să ne fie frică de delocalizare (…) Rasa albă afectată de scăderea natalităţii se sinucide şi trebuie să facă apel la imigraţie”? (În acest context poate ar trebui subliniat că reuniunea Bilderberg din acest an a fost prezidată de PDG companiei AXA Henri de Castries).
O declaraţie care la momentul respectiv a făcut senzaţie, dar care însă se baza pe cele consemnate în 2011 de una dintre cele mai cunoscute politiciene franceze de origine marocană, Elisabeth Guigou, în cadrul unui material conceput pentru reuniunea Europeană a Comisiei Trilaterale şi în care propunea crearea unei regiuni economice Europa-Africa.
Unul dintre argumentele sale era:” Europa, a cărei populație îmbătrânește, va pierde 20 de milioane de locuitori până în 2030 și, prin urmare, vor găsi că este din ce în ce mai greu de a finanţa modelul său social. Acesta va avea nevoie de dinamismul demografic al sudului şi estului Mediteranei în care populaţia este tânără, flămândă de locuri de muncă şi de telefonie mobilă”. Vă sună cumva cunoscut argumentul? Nu se regăseşte în aceste zile în creşterea continua a presiunilor sociale din zona europeană şi care devin din ce în ce mai greu de controlat? Oare grupul Bildeberg se vede în acest moment să răspundă provocărilor în creştere lansate de ţările aşa numite “emergente” şi să încerce menţinerea actualului sistem în condiţiile în care ţările” bogate” riscă să nu mai poate face faţă situaţiei actuale?
Poate şi vrea să gestioneze actuala criză grupul Bilderberg?Situaţia în sine este recunoscută oficial şi de conducerea Bildenberg care, prin intermediul editorialului semnat de Nicolas Baverez, membru al comitetului executiv al acestor întâlniri, publicat în cotidianul francez “Le Point” făcea, în preambulul reuniunii din acest an, o pledoarie pentru a justifica “de ce Franța ar trebui să se supună planului Comisiei Europene? “.
Asta în condiţiile în care pe agenda reuniunii a figurat şi politica Uniunii Europene în actuala conjunctură, care i-a făcut pe analişti să se întrebe dacă nu cumva la finalul acestei crize nu vom constata că totul nu este altceva decât o derivă permanentă, rezultată dintr-o strategie pe termen lung a comunității financiare? (De altfel, chiar înainte de reuniunea Bilderberg, presa consemna declaraţia directoarei FMI, Christine Lagarde, care se teme de “faza cea mai dificilă “pentru economia globală). Temere justificată şi prin componenţa participanţilor la reuniune care au făcut parte din Austria, Belgia, Canada, Elveția, Germania, Danemarca, Spania, Finlanda, Franța, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Suedia, Turcia şi SUA.
Christine Lagarde, José M. Durão Barroso, Viviane Reding (CEO al Prudenţial plc Tidjane) şi Robert B. Zoellick au fost clasificaţi în categoria Internaţional ceea ce înseamnă că întâlnirile Bilderberg continuă să funcționeze ca o adunare a reprezentanților instituţiilor şi grupurilor influente ale “puterilor occidentale”, pentru a discuta o strategie comună pe o scară globală.
Dar aceste puteri au întotdeauna mijloacele pentru o astfel de politică? Un lucru pare însă clar: “criza” și “privatizarea” companiilor statele va continua. Acesta să fie motivul pentru care programul Bilderberg din acest an a inclus un capitol despre naţionalism şi populism?
Revenind la marota “transparenţei” pe care s-a făcut atât caz cu acea deschidere neaşteptată către mass-media, cum se poate explica atitudinea membrilor grupului (cei care s-au intersectat cu jurnaliştii) ca la finele reuniunii să se mulţumească doar cu “No comment!” (Nu comentez!)
Asta în condiţiile în care în prima zi a reuniunii prestigiosul cotidian britanic The Telegraph comenta:” Bilderberg Group? Nu este o conspiraţie, ci doar cel mai influent grup din lume”. Un grup care ar trebui să răspundă provocării evidente aruncate de criza profundă în care se zbat puterile occidentale, diferenţele consistente între bugetele acestora, subordonarea din ce în ce mai agresivă a interesului naţional în faţa celui economic… Într-un astfel de context nu poţi să-ţi pui întrebarea: care este interesul care domină reuniunile Bildeberg şi, mai ales, la ce servesc acestea?
Dănuţ Dudu
Pe 9 mai, publicaţia franceză” La Tribune” a publicat un articol de Robert J. Shiller intitulat “Stimularea economiei fără a creşte datoria, ” oferind ca soluţie creşterea simultană a taxelor şi cheltuielilor guvernamentale. Numai că autorul uită că în ultimii 30 de ani strategia care a dominat economia şi politica socială a ţărilor cândva “bogate” se bazează pe externalizare şi privatizare, ceea ce a făcut ca investiţiile publice naţionale să devină ostaticele grupurilor internaţionale de capital şi a multinaţionalelor.
Dovezi în acest sens sunt nenumărate şi este suficient doar să facem o enumerare a titlurile apărute în presă anterior reuniunii: “Statul vrea să reducă participaţia în unele întreprinderi publice” (Le Figaro), “Societe Generale intenţionează să mute o parte din operaţiunile sale în Maroc” (Yabiladi), “Londra, Beijing, Tokyo şi agonia multilateralismului.” (Le Monde). Iar lista poate continua…
Cert este că strategia de globalizare a adus catastrofa în care ne aflăm şi pe care cei din elite de genul grupului Bilderberg au pretenţia că o controlează. Este oare întâmplător că la cârma Organizației Mondiale a Comerţului (OMC) va fi brazilianul Roberto Carvalho de Azevedo, o ţară în care salariul minim este puţin peste 250 euro/lună (de aproape şase ori mai mic decât cel din statele dezvoltate ale Uniunii)? O schimbare care poate explica de ce pe ordinea de zi a reuniunii Bilderberg din acest an au figurat la loc de cinste problemele legate de piaţa muncii, deoarece preluarea conducerii OMC de către un reprezentant al ţărilor BRIC poate determină apariţia unei pieţe globale a muncii, care poate veni în contradicţie cu principiul liberei circulaţii a capitalurilor şi bunurilor impuse, printre alţii, şi de cei din Bilderberg.
Să fie oare aceasta şi una din explicaţiile posibile ale absenţei de la reuniunea din acest an a reprezentanţilor ruşi, chinezi, africani şi ai Americii latine? Cum poate fi oare interpretată declaraţia făcută de Claude Bébéar (preşedintele Consiliului de Supraveghere al asiguratorului AXĂ), în cadrul alocuţiunii sale ţinute în august 2012 la Universitatea de vara MEDEF care declara explicit: “Nu trebuie să ne fie frică de delocalizare (…) Rasa albă afectată de scăderea natalităţii se sinucide şi trebuie să facă apel la imigraţie”? (În acest context poate ar trebui subliniat că reuniunea Bilderberg din acest an a fost prezidată de PDG companiei AXA Henri de Castries).
O declaraţie care la momentul respectiv a făcut senzaţie, dar care însă se baza pe cele consemnate în 2011 de una dintre cele mai cunoscute politiciene franceze de origine marocană, Elisabeth Guigou, în cadrul unui material conceput pentru reuniunea Europeană a Comisiei Trilaterale şi în care propunea crearea unei regiuni economice Europa-Africa.
Unul dintre argumentele sale era:” Europa, a cărei populație îmbătrânește, va pierde 20 de milioane de locuitori până în 2030 și, prin urmare, vor găsi că este din ce în ce mai greu de a finanţa modelul său social. Acesta va avea nevoie de dinamismul demografic al sudului şi estului Mediteranei în care populaţia este tânără, flămândă de locuri de muncă şi de telefonie mobilă”. Vă sună cumva cunoscut argumentul? Nu se regăseşte în aceste zile în creşterea continua a presiunilor sociale din zona europeană şi care devin din ce în ce mai greu de controlat? Oare grupul Bildeberg se vede în acest moment să răspundă provocărilor în creştere lansate de ţările aşa numite “emergente” şi să încerce menţinerea actualului sistem în condiţiile în care ţările” bogate” riscă să nu mai poate face faţă situaţiei actuale?
Poate şi vrea să gestioneze actuala criză grupul Bilderberg?Situaţia în sine este recunoscută oficial şi de conducerea Bildenberg care, prin intermediul editorialului semnat de Nicolas Baverez, membru al comitetului executiv al acestor întâlniri, publicat în cotidianul francez “Le Point” făcea, în preambulul reuniunii din acest an, o pledoarie pentru a justifica “de ce Franța ar trebui să se supună planului Comisiei Europene? “.
Asta în condiţiile în care pe agenda reuniunii a figurat şi politica Uniunii Europene în actuala conjunctură, care i-a făcut pe analişti să se întrebe dacă nu cumva la finalul acestei crize nu vom constata că totul nu este altceva decât o derivă permanentă, rezultată dintr-o strategie pe termen lung a comunității financiare? (De altfel, chiar înainte de reuniunea Bilderberg, presa consemna declaraţia directoarei FMI, Christine Lagarde, care se teme de “faza cea mai dificilă “pentru economia globală). Temere justificată şi prin componenţa participanţilor la reuniune care au făcut parte din Austria, Belgia, Canada, Elveția, Germania, Danemarca, Spania, Finlanda, Franța, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Suedia, Turcia şi SUA.
Christine Lagarde, José M. Durão Barroso, Viviane Reding (CEO al Prudenţial plc Tidjane) şi Robert B. Zoellick au fost clasificaţi în categoria Internaţional ceea ce înseamnă că întâlnirile Bilderberg continuă să funcționeze ca o adunare a reprezentanților instituţiilor şi grupurilor influente ale “puterilor occidentale”, pentru a discuta o strategie comună pe o scară globală.
Dar aceste puteri au întotdeauna mijloacele pentru o astfel de politică? Un lucru pare însă clar: “criza” și “privatizarea” companiilor statele va continua. Acesta să fie motivul pentru care programul Bilderberg din acest an a inclus un capitol despre naţionalism şi populism?
Revenind la marota “transparenţei” pe care s-a făcut atât caz cu acea deschidere neaşteptată către mass-media, cum se poate explica atitudinea membrilor grupului (cei care s-au intersectat cu jurnaliştii) ca la finele reuniunii să se mulţumească doar cu “No comment!” (Nu comentez!)
Asta în condiţiile în care în prima zi a reuniunii prestigiosul cotidian britanic The Telegraph comenta:” Bilderberg Group? Nu este o conspiraţie, ci doar cel mai influent grup din lume”. Un grup care ar trebui să răspundă provocării evidente aruncate de criza profundă în care se zbat puterile occidentale, diferenţele consistente între bugetele acestora, subordonarea din ce în ce mai agresivă a interesului naţional în faţa celui economic… Într-un astfel de context nu poţi să-ţi pui întrebarea: care este interesul care domină reuniunile Bildeberg şi, mai ales, la ce servesc acestea?
Dănuţ Dudu
.jpg)
