Legendele privitoare la Graal par a fi posterioare naşterii creştinismului. Celţii cunoşteau deja existenţa unui obiect sacru numit "Graal" pe care şi-l reprezentau ca fiind vasul hrănitor, prin excelenţă, ce distribuia binefacerile sale tuturor fiinţelor umane. Pentru a nu fi profanată, cunoaşterea sacră a druizilor nu era transmisă decât oral, din iniţiat în iniţiat. Nu există deci urme scrise.
Primele documente scrise care menţionează Graalul şi pe Parzival sunt romanele poeţilor medievali: Chrétien de Troyes, Robert de Boron şi Wolfram von Eschenbach. Evul Mediu este epoca în care contemplarea şi acţiunea, graţia şi natura, Iubirea divină şi iubirea omenească, sunt încă legate. Şi, la cei mai severi asceţi retraşi din lume, marea speranţă, de a extinde creştinismul, este încă vie.
Această speranţă şi această voinţă se manifestă clar în povestirile franceze despre Graal, cât şi în «Parzival», versiunea germană a lui von Eschenbach. Deşi modurile lor de exprimare erau diferite, poeţii germani şi cei francezi acţionau la lucrarea comună a «creştinizării» propriului popor. Însă bazele fundamentale ale acestei acţiuni aflându-se în afara raţionalismului, aceşti poeţi nu au putut păstra lucid şi viu în ei spiritul, care le‑ar fi permis să scrie nişte opere animate de minunatul "spirit al copilăriei", despre care se spune că "Regatul Cerurilor îi aparţine.”
Povestirile despre Graal nu sunt însă o simplă expresie literară, fiind departe de acest lucru, întrucât prea multe evidenţe palpitante străbat însăşi în afara limitelor istoriei pentru ca noi să putem percepe esenţa vie care se inserează, o viaţă făcută nu din obiceiuri, locuri, fapte vitejeşti, ci dintr‑o realitate intangibilă şi universală; aceasta este istoria sufletelor care simt în ele dorinţa de a se apropia de Adevărul fără voal.
În anul 1185, Chrétien de Troyes, al cărui nume domină literatura franceză din secolul al XII‑lea, a primit de la protectorul Phillipe d'Alsace un manuscris în proză, pe care el trebuia să‑l transpună în versuri şi care vorbea despre Perceval şi despre Graal. Compunând această operă, poetul a introdus povestirea respectivă în ciclul aflat la modă referitor la regele Arthur şi la Masa Rotundă, la care se reuneau cei mai viteji cavaleri.
Chrétien a murit înainte de a putea termina romanul său. Manuscrisul din care s‑a inspirat el nu a mai fost regăsit însă niciodată şi nici nu a fost autentificat în vreun fel.
Chrétien de Troyes este deci primul autor cunoscut care a revelat lumii occidentale existenţa Graalului şi a regelui său, Parzival.
Revelaţia existenţei unui obiect misterios şi totodată minunat, denumit "Graal", a înflăcărat entuziasmul poeţilor apuseni. Numeroase romane au împrumutat acest subiect preluat în diferite ţări. Recunoaşterea adevăratei naturi a Graalului a avut drept consecinţă inevitabilă faptul că fiecare autor a tratat subiectul în felul lui, inventând şi adăugând detalii care au mărit confuzia şi l‑au îndepărtat de adevăr.
Actualmente, reprezentările naive din Evul Mediu nu mai au curs. Graalul este considerat acum ca un simbol sacru, iar experienţa trăită de Parzival ca un exemplu luminos al deschiderii umane având voinţa de a se depăşi fără încetare, de a atinge maturitatea spirituală. Această experienţă este considerată ca fiind la îndemâna fiecărei fiinţe omeneşti.
Totuşi, numeroşi cercetători au avut presentimentul că astfel de explicaţii nu erau decât nişte soluţii timide născute din incapacitatea de a ajunge la cunoaşterea adevărată.
Noţiunile şi interpretările disparate de care aceştia dispuneau, refuzau însă să se lase reunite într‑o imagine coerentă.
Într‑un astfel de climat de incertitudine, nu a fost de mirare faptul că anumiţi autori s‑au întrebat dacă, în fond, există ceva adevărat şi dacă nu cumva vechile legende nu erau decât invenţii pure ale imaginaţiei şi deci ficţiuni.
Tulburaţi de acumularea unor păreri contradictorii, cei care se simţeau atraşi de Graal, dar care au căutat în zadar să înţeleagă plecând de la cunoştinţele omeneşti, nu au putut decât să fie profund descurajaţi. Tentaţia de a abandona această legendă literaţilor şi istoricilor este astfel evidentă.
Trăim totuşi în secolul XX, într‑o epocă crucială care pune fără încetare probleme individului, cât şi întregii omeniri. Lumea este zdruncinată în însăşi bazele stabilităţii sale şi toate valorile tradiţionale sunt puse în cauză. Evenimentele care avertizează se precipită asupra noastră într‑un ritm accelerat. Grijile pe care le avem sunt mai directe şi mai insistente decât cele pomenite într‑un gromovnic prăfuit. Oare această poveste venită de nu ştim unde, ne mai priveşte şi acum?
Multă lume presimte că a început o zdruncinare din temelii, la scară planetară, epoca noastră punându‑ne din ce în ce mai mult în faţa unor hotărâri vitale.
La ora actuală, intelectul pretinde că de când există lumea, totdeauna s‑au produs catastrofe, crize şi perioade tulburi. Cea mai mare parte a istoriei umane este constituită din povestiri care relatează frământări de toate felurile.
Dar de această dată, situaţia este cu totul alta! Succesiunea evenimentelor actuale conţine un ultimatum universal adresat fiecăruia dintre noi. Epurarea aflată în curs este într‑o relaţie directă cu Graalul şi cu Parzival. Tocmai de aceea este necesar ca, în special acum, să fim neliniştiţi de acest "basm vechi" al Graalului. Pentru a sesiza importanţa acestor îndemnuri, trebuie ştiut faptul că Sfântul Graal şi Parzival există într‑adevăr şi că ei oferă fiinţei umane perspective cu totul noi.
Investigaţiile omeneşti au fost întotdeauna incapabile să străpungă misterul care înconjoară personalitatea lui Parzival şi să explice ce este Sfântul Graal. Graţie operei "În Lumina Adevărului - Mesajul Graalului" a lui Abd‑ru‑shin, voalul care acoperea grandioasa realitate a fost ridicat în mod definitiv.
sursa: http://www.graal.ro
