UNITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI VERSUS REGIONALIZA-REA, FEDERALIZAREA, AUTONOMIA, APOI SECESIUNEA ŞI PROCLAMAREA UNEI NOI SUVERANITĂŢI DE STAT (CAZUL KOSOVO)

Corneliu Vlad

La jumatatea lui octombrie, intr-un rastimp de cateva zile, calendarul European a consemnat ascensiunea electorala a nationalistilor basci in Spania si flamanzi in Belgia, ca si intelegerea dintre guvernul de la Londra si liderul nationalistilor scotieni privind tinerea unui referendum, in 2014, asupra viitorului Scotiei. O stafie pare sa cutreiere din nou Europa (Unita!), dupa stafia invocata de Marx, in secolul al XIX-lea, a comunismului pentru proletariatului care “nu are patrie” si “nu are nimic de pierdut, ci o lume de castigat”. De ce lume a avut parte proletariatul si toti cei ce au trait experimentul comunist s-a vazut. Stafie care bantuie acum Europa ambitioneaza, si ea, sa ravaseasca harta continentului, sa desfaca state si sa inventeze altele, sa reconfigureze frontierele si sa destabilizeze precarul echilibru continental de dupa incheierea razboiului rece.
Se recurge, in aceasta finalitate, la felurite retete, mai vechi sau mai noi. Retete mai vechi, dar nu inoperante, ar fi federalizarea, regionalizarea, autonomia, iar apoi secesiunea si proclamarea unei noi suveranitati de stat (in cazul Kosovo, reteta pare sa fi mers). si retete mai noi, “europene”, dar care, de fapt, speculeaza propensiunea spre o Europa Unita in profitul unei Europe cu state destructurate, o Europa a cioburilor, a puzderiilor.
Se invoca, in acest sens, subsidiaritatea, regionalizarea (veche si mereu noua), autonomia, euroregiunile, conceptul de natiune civica etc.
Secesionistii europeni ai zilei, indiferent cum s-a ar numi ei in Spania si Belgia, Marea Britanie sau Italia, Franta sau spatiul post-iugoslav, si indiferent de calea aleasa de ei pentru spargerea statului national, invoca, unanim, constructia Europei Unite si isi cauta, cu totii, o legitimitate si un sprijin uneori dramatic de eficiente, cum a aratat-o drama iugoslava.
In mod curios, Bruxellesul-ui nu ramane impasibil la asemenea solicitari, chiar daca nu le incurajeaza fatis, dar vine in intampinarea unor asemenea demersuri chiar prin legislatie si institutii ale sale. in ca din 1957 statele europene au inceput sa cedeze parti tot mai importante din suveranitatea lor Uniunii europene (si predecesoarelor sale), iar diverse regiuni au deschis la Bruxelles “delegatii permanente” si “ambasade” (Catalonia, inca din anii 1980).
La nivel institutional, Bruxellesul gazduieste, din 1994 un Comitet al regiunilor, dupa ce, in 1992, Consiliul Europei a lansat Carta limbilor regionale si minoritare. “Receptivitatea” protagonistilor europeni fata de tendintele centrifuge din state ale continentului poate parea absurda sau paradoxala, unii ar putea-o explica prin stravechiul dicton Divide et impera. Mai aplicati, politologii pot observa, asemenea universitarului francezului Frank Tetart, ca “dezvoltarea Europei regiunilor pare sa fi fost lansata tocmai pentru a crea conditii deosebit de favorabile emergentei nationalismelor regionale”. Iar de la nationalism regional la secesionism nu-i decat un pas.
“Credem in Europa, suntem Europa, viitorul nostru e in europa”, clama seful nationalistilor basci imediat dupa anuntarea rezultatelor alegerilor regionale care dadeau satisfactie secesionistilor. Discursuri “europene” similare pronunta si autonomistii scotieni, si flamanzii din Belgia, si autonomistii din nordul Italiei, si ceilalti de-o orientare cu ei. Dar constructul european ar putea fi oare viabil cu caramizi-tandari din statele de azi ale continentului?

Sursa: Curentul via Ziaristi Online

           basarabialiterara.com.md

Trilateralii de la BNR au agenda: distrugerea agriculturii de subzistenta, “executarea fara mila a unei populatii saracite”

Un politruc colhoznic din anii ’50 a supravieţuit şi face acum politică monetară – cu normă întreagă şi politică agricolă – în timpul liber. Iată ce spune economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, într-un interviu pentru recolta.eu:

Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. Vorbim aici exact de aplicabilitatea metaforei „carrot” vs. „stick”, „morcov” vs. „băț”, adică „acțiuni stimulative” vs. „acțiuni punitive”. (…) Intrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, punitivă, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. Micului agricultor nu-i va conveni această situație, însă decidenții vor fi obligați să se întrebe dacă acesta trebuie să rămână în agricultura de subzistență ori de semisubzistență și dacă acest lucru va fi un câștig pentru el și pentru țara asta… (…) N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii subzistență, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o decizie pe termen lung și despre una cu efecte benefice. De fapt, aici vorbim despre faptul că, în prezent, în agricultura românească sunt strânse resurse și de forțe de muncă, și de capital, care trebuie eliberate și duse înspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. Toate schimbările sunt neplăcute la început. Omul, prin natura lui, se opune schimbării. Dar nici nu putem sta încremeniți într-un proiect pentru ca, apoi, peste 20 de ani să discutăm cum, iată… de 20 de ani discutăm despre agricultura de subzistență.

“Începe perioada în care nici măcar nu se mai ascund după metafore şi după FMI.”

Ca un facut, tocmai in preajma zilei de comemorare a martirului Mircea Vulcanescu, un“economist-sef” de la BNR devoaleaza, inca odata, conceptia si agenda decidentilor nostri in materie economica – aici, legat de satul romanesc. Adversarul declarat al acestora este, asadar, gospodaria de subzistenta, care trebuie, nici mai mult, nici mai putin, sa dispara.

In ciuda oricarei logici… economice si sociale, BNR ar vrea sa elimine, pur si simplu, taranii care practica agricultura de subzistenta. Sa-i transforme inforta de munca ieftina pentru marile ferme, eventual chiar pentru marile corporatii(Monsanto, de pilda), si in consumatori ai produselor de supermarket.

De ce este lipsit de logica elementara? Pentru ca gospodaria de subzistenta, demonstrat sociologic, a reprezentat un ajutor nesperat pentru romani de a isi completa nevoile sale de baza – hrana, de pilda. In anii de criza, gospodaria/agricultura de subzistenta a fost unul din elementele de rezistenta sociala si economica – pur si simplu multi romani au avut ce manca pentru au “carat de la țară”. Exact acest element se cauta a fi distrus acum, in conditiile in care criza se va aprofunda si oamenii vor saraci tot mai mult…

In plus, discursul lui Lazea pare a veni nu doar din timpurile politrucilor comunisti, ci chiar mai dinainte, de pe vremea demult apusa a lui Zeletin si a neoliberalilorromani. Macar pe atunci exista scuza excedentului de populatie de la sate, care provoca, uneori, probleme sociale, iar o parte din populatia de la sate putea fi reorientata catre alte sectoare. Dar acum?! Cum sa planifici politici de transfer a fortei de munca de la sat spre industrie?! Cand industria nu exista si satul este depopulat?!

Intentia reala este, de fapt, accentuarea destructurari satului, sau a ceea ce a mai ramas din el, pentru a ramane la dispozitia marilor corporatii agricole terenul si oamenii. Si asta ne mai arata ca fenomenele de care s-a mai discutat: arendarea, landgrabbing-ul, invazia supermarketurilor, discriminarea fermerilor romani, sunt, pe undeva, si planificate in mod deliberat.

Aminteam de Mircea Vulcanescu deoarece a fost unul din cei (putini) care s-au confruntat cu opinii si politici perfect similare in perioada interbelica a Romaniei Mari, aratand insa nu doar functionalitatea satului romanesc si a gospodariei familiale taranesti, ci si superioritatea sa (pe atunci) etica.

sursa: razbointrucuvant.ro

          gandeste.org

Asculta. Simte. Cunoaste. Paseste. Indrazneste. Atinge. Razi.

Postat Maria

Exista experiente care va asteapta, aventuri marete ale sufletului si ale spiritului, pe care numai voi insiva le puteti trai, intrucat sunt unice si individuale; ele sunt asa cum numai voi insiva le puteti trai.

Si astfel, in mod natural, va asteapta dincolo de ceea ce v-au spus ceilalti. Si, intr-adevar, cum ar putea oricine altcineva sa va spuna cum sa va urmati calea, de vreme ce strabate o jungla in care nimeni nu a mai intrat, de vreme ce traverseaza un desert presarat cu oaze pe care nimeni nu le-a mai descoperit, de vreme ce duce la muntele pe care nimeni nu l-a mai urcat pana acum?

Calea ta este cea care ti se deschide inainte, luminata de numai una sau doua urme de pasi ce licaresc auriu in fata ta. Pasesti inainte in acea stralucire si mai apar una sau doua urme de pasi. Pasesti in jungla si zaresti un simbol luminos sculptat pe un arbore, ce pare sa-ti spuna, „Pe Aici”.



Si aceasta este asadar calea ta.

Este invaluita in mister. Este numai a ta. Este posibil ca o alta persoana, in fata aceluiasi copac, sa nu zareasca nimic, sau poate o sageata indicand directia opusa. Intrucat calatoria ta este numai a ta.

De ce este important sa stii asta? Pentru ca ti se cere sa ai deplina incredere in propriile tale instincte, in acea voce mititica sugerandu-ti ca, ceea ce spune altcineva, s-ar putea sa nu fie tocmai potrivit pentru tine; in acea framantare din care razbate idea ca ceremonia pe care o oficiaza altcineva ar fi usor diferita, daca tu ti-ai urma propriile instincte. Toate acestea, imboldurile, vocile si presimtirile, nu sunt din exterior. Ele vin din centrul fiintei tale. Sunt, de fapt, ceea ce conteaza cu adevarat.

Asta, deoarece, odata ce te eliberezi de directivele celorlalti, odata ce devii discipol al propriei invataturi interioare, lucrurile vor deveni mai limpezi. Odata ce vei incepe sa preiei de la altii numai ceea ce isi gaseste profund rasunet in tine insuti si nu vei lua in seama restul, atunci propria-ti voce launtrica va deveni din ce in ce mai limpede. Si atunci, cu aceasta limpezime, vocea ta interioara va deveni clar audibila, iar tu vei fi capabil sa inmuguresti si sa traiesti fascinante aventuri ale sufletului, cu deplina credinta ca savarsesti exact ce ti-a fost harazit.

Asculta. Simte. Cunoaste. Paseste. Indrazneste. Atinge. Razi.

Ce aventura este aceasta viata. Cat de norocosi sunteti, cat de binecuvantati, cat de patrunsi de Gratie.

Bucurati-va!Quado

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

O lovitură asupra Iranului va înlesni viaţa statelor arabe

Benjamin Netanyahu. Foto: EPA

O lovitură aplicată de Israel asupra Iranului răspunde intereselor statelor arabe, a declarat premierul israelian Benjamin Netanyahu în cadrul unui interviu acordat revistei franceze Paris Match.

„După cinci minute de la aplicarea loviturii, în ciuda rezervelor scepticilor, Orientul Mijlociu va răsufla uşurat”, este convins Benjamin Netanyahu. El este de părere că Iranul „nu se bucură de popularitate în lumea arabă”. Premierul a declarat că guvernele unor ţări din regiune „au înţeles că Iranul înarmat cu arma nucleară va reprezenta un pericol nu numai pentru Israel, ci şi pentru arabi”.

Sursa: romanian.ruvr.ru

21 decembrie 2012 – aspecte astrologice

In ultima luna a anului 2012 aspectul cel mai tensionat este creat de Pluto si Uranus. Numai ca cei doi astri sunt “incordati” inca din 2010 si vor continua sa se “incrunte” pana in 2016. Aceste planete simbolizeaza constiinta omenirii, procesele de gandire si transformare a paradigmelor colective. Cu alte cuvinte, relatia Pluto-Uranus ne indeamna sa apelam la un tip de gandire ce ne permite transformarea intregii noastre vieti si gasirea unor solutii la problemele globale ale existentei. Aceste solutii cer totala renuntare la un mod vechi de gandire, bazat pe separare, concurenta, competitie, discriminare. Aspectele tensionate marcheaza dificultatea de a accepta transformarea necesara in viata noastra, o modelare a conceptiilor de viata, mai ales a notiunilor de confort si utilitate.

Astrologic vorbind, nu exista motive de ingrijorare in legatura cu anul 2012 sau cu luna decembrie a acestui an. Aspecte tensionate s-au produs de multe ori de-a lungul timpului. Astrologii catastrofici, fatalistii, propovaduitorii mantuirii cataclismice s-au autoconvins ca vad “semne” ale pedepsei divine sau ale unui sfarsit absolut.

In 21 decembrie 2012 doar Jupiter este retrograd si in aspect benefic cu Uranus: protectie si inspiratie pentru cei ce accepta sa se adapteze invatand lucruri noi, aratandu-se deschisi si permisivi fata de noile informatii, acceptand o noua gandire. Relatia pozitiva Jupiter–Uranus sugereaza curajul si entuziasmul de a urma o noua viziune de viata, vazuta ca innoitoare, incitanta si ofertanta. Cei permisivi, creativi, curajosi, flexibili si adaptabili par sa inteleaga primii care este aceasta noua cale.

Cuadratura Pluto-Uranus , singura problematica, este repetabila la intervale mari de timp.

Cel mai recent, aspectul a ocupat intervalul 1928-1934: perioada ascensiunii si instalarii nazismului. Cu Uranus in Berbec (ca acum): revolta, respingerea ierarhiilor, a ordinei instituite, dorinta de afirmare individualista (ca persoana fata de grup, ca grup fata de alte colectivitati, ca stat fata de alte tari). Cu Pluto in Rac: reconsiderarea modului de folosire a resurselor naturale, a bogatiilor de sol, a teritoriilor geografice si a statelor.

La acea vreme ( 1928-1934), nivelul de constiinta atins de omenire a condus la o valorificare distructiva a mesajului celor doua planete, prin crearea si aderarea la un curent social si politic totalitar, bazat pe distrugere, respingere, negare, furie si razbunare. Dar energia celor doua planete putea fi folosita si in alt sens. Un sens pe care omenirea nu il vedea atunci pentru ca viziunea era una a exploatarii resurselor, a desconsiderarii celor slabi, a promovarii celor puternici, a dominarii, a cultivarii sentimentului de siguranta prin intermediul unui grup: familie, clasa, partid sau rasa. 

Acum, avem sansa repararii acelui moment din biografia umanitatii alegand acum, fiecare pentru viata lui, un alt drum - vindecator si transformator la nivel global prin rezultanta colectiva formata. Uranus este tot in Berbec, Pluto este in Capricorn. Putem folosi energia uraniana pentru a ne afirma viziunea indrazneata si originala de viata, prin initiativa de a trai conform convingerilor noastre, prin puterea de a ne sustine viziunea si de a crea secunda de secunda o noua varianta a viitorului. Capricornul simbolizeaza resursele materiale/energetic e si folosirea lor, indica institutiile statale si multinationalele, puterea mondiala, tehnologiile stravechi (nu neaparat primitive), istoria (ce se rescrie).

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

Ceea ce semeni, aceea vei culege !

Gândurile, faptele şi vorbele omului se întorc spre el, mai devreme sau mai târziu, cu o 

exactitate extraordinară. Aceasta este legea “karmei”, cuvânt sanscrit care înseamnă “a veni înapoi”; “ceea ce semeni, aceea vei culege”.

Cu cât omul ştie mai multe, cu atât este mai responsabil; o fiinţă care cunoaşte legea spirituală şi nu o aplică suferă mai mult decât alta. “Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”. Dacă dăm cuvântului “Domn” înţeles de Lege, multe pasaje din Biblie ne apar mai clare.

“Răzbunarea este a mea, voi plăti, spuse Domnul” (Legea). Legea este cea care se răzbună, nu Dumnezeu. El vede un om perfect, creat după chipul lui propriu şi îi dă puterea şi stăpânirea. Este ideea perfectă a omului, înregistrată în Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea omului, fiindcă omul poate să fie numai ceea ce se vede el însuşi că este, şi atrage numai ceea ce el însuşi vede că atrage.

“Nimic nu se întâmpla fără să fie prevazut”, spune un vechi proverb. Înainte de a oscila invizibil, omul vede în propria lui imaginaţie eşecul sau succesul, bucuria sau supărarea. Am observat aceasta fie în atragerea bolii copilului de către mama sa, fie în femeia care vede succesul pentru soţul ei. Isus spune: “Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera”. Vedem astfel că eliberarea (din toate cazurile nefericite), vine prin cunoaştere, cunoaşterea legilor spirituale.

Ascultarea precede autoritatea, şi legea se supune omului când el se supune legii. Legea electricităţii a trebuit să fie ascultată înainte ca ea să devină nevătămătoare omului. Când se practică la modul ignorant, ea devine duşman necruţător al omului. Tot aşa şi cu legile minţii.

O femeie cu o voinţă de fier dorea să aibă o casă care aparţinea unei cunoştinţe, şi adesea construia imaginea mentală a acestui lucru. După un timp, locatarul a murit, iar ea a intrat în posesia casei. Mulţi ani mai târziu, a cunoscut legile spirituale şi a spus: “Crezi că am avut vreo legătură cu moartea proprietarului?” I-am răspuns: “Da, dorinţa ta era aşa de puternică, incat fiecare gând a făcut drum către aceasta, dar ai plătit deja datoria karmică. Soţul tău, pe care l-ai iubit cu pasiune, a murit curând după aceea, şi acest lucru a fost pentru tine ca un elefant alb”. Dorinţa iniţială de posesiune ar fi putut să nu-i afecteze soţul prin gândurile ei, dacă acestea ar fi fost pozitive, dar aşa, amândoi s-au aflat sub legea karmică.

Femeia simţea acea mare dorinţă de a avea casa, şi ar fi trebuit să spună: “Inteligenţă infinită, dă-mi casa potrivită, egală în frumuseţe cu aceea, dă-mi casa care este a mea prin drept divin!” Alegerea divină ar fi dat o perfectă satisfacţie şi ar fi adus binele în toate. Modelul divin este singurul căruia îi este permis să lucreze nevătămat. Dorinţa e o forţă de temut şi trebuie dirijată pe calea cea dreaptă, altfel ea naşte haos. În consecinţă, cel mai important este primul pas, acela de a “spune aşa cum trebuie”. Trebuie să ceri întotdeauna numai ce e al tău prin drept divin. De exemplu, dacă femeia ar fi luat această atitudine: “Casa pe care o doresc este a mea şi nu o pot pierde, iar dacă nu-i a mea, dă-mi echivalentul ei!”, atunci omul s-ar fi decis să se mute în altă parte în mod armonios (cazul alegerii divine pentru ea), spre a găsi o altă casă în schimb. Orice lucru forţat în manifestare prin dorinţa personală este întotdeauna cu “ghinion” şi nu are “succes”. Omul este avertizat: “Fie voia ta, nu a mea”; şi e curios cum obţine mereu ceea ce doreşte dacă renunţă la voinţa personală. În modul acesta dă posibilitate Inteligenţei Divine să lucreze pentru el. “Stai liniştit şi aşteaptă îndrumarea lui Dumnezeu”.

O altă femeie veni la mine cerându-mi un tratament pentru prosperitate. Ea nu arăta prea mult interes în treburile casnice şi casa îi era în mare dezordine. I-am spus: “Dacă doreşti să fii bogată, trebuie să fii ordonată. Toţi oamenii cu mari bogăţii sunt ordonaţi, ordinea fiind prima lege a omului.” Am adăugat, “şi nu vei deveni niciodată bogata dacă înfigi chibriturile în perniţa de ace”. A rearanjat mobila, a reparat sertarul de la birou şi îndată s-a manifestat o mare donaţie financiară, ca un cadou neaşteptat. Femeia însăşi a devenit fabricantă, ţinea contabilitatea, fiind totdeauna atentă la prosperitatea exterioară, ştiind că Dumnezeu este averea ei. Mulţi oameni nu cunosc faptul că darurile şi lucrurile sunt investiţii, că acumulările şi economiile duc inevitabil la pierdere. “Acolo a fost risipă şi acum este spor, acolo unde s-a îngrămădit mai mult decât trebuie apare sărăcia”.

Am cunoscut un om care avea nevoie de o blană pentru a-şi căptuşi un palton. El şi soţia lui au mers la diferite prăvălii, dar n-au găsit ceea ce doreau. El spunea că toate au un aspect “ieftin”. În fine, au 

văzut o blană despre care negustorul spunea că valorează 1000 de dolari, dar cum sezonul trecuse, era dispus să o dea cu 500 de dolari. Resursa lor financiară se ridica la 700 de dolari. Mintea raţională ar fi spus: “Nu-ţi pot permite să cheltuieşti atâţia bani pentru blană”, dar el era foarte intuitiv şi niciodată rezonabil. S-a întors spre nevasta lui şi a spus: “Dacă iau această blană, voi face un butoi cu bani”, şi nevasta lui a consimţit cu greu, cu ezitări. O lună mai târziu a primit un comision de 10.000 de dolari. Blana l-a făcut să se simtă aşa de bogat, că s-a înfrăţit cu succesul şi prosperitatea, dar fără această blană nu ar fi primit acel comision. A fost o investiţie răsplătită cu o mare dobândă. Dacă omul nu cunoaşte această cale spre a cheltui sau a dărui, aceeaşi sumă de bani se va duce într-un mod neinteresant sau nefericit.

O femeie mi-a spus că, la o aniversare a ei, a anunţat familia că nu-şi poate permite să dea o masă. Câteva zile mai târziu, cineva a intrat în biroul ei şi a luat de acolo o sumă echivalentă cu costul acelui dineu. Năpasta (legea) se retrage întotdeauna din faţa omului care cheltuieşte fără frică, dar cu înţelepciune.

Una din studentele mele se afla la târg cu nepoţelul ei; copilul cerea o jucărie şi ea spunea că nu-şi poate permite să o cumpere. Dar apoi, a înţeles că acest refuz ar fi o lipsă de prevedere, căci ea cunoştea pe Dumnezeu ca pe singura avere a ei. A cumpărat jucăria şi, pe drum, a găsit o sumă de bani egală cu cea pe care o dăduse pe jucărie. Averea omului este inepuizabilă şi mascată când acesta are credinţă şi deplină speranţă, lucruri care preced realizarea. Lasă credinţa ta să fie cu tine! Credinţa este substanţa lucrurilor sperate, evidenţa lucrurilor nevăzute; ea menţine viziunea hotărâtă şi imaginile contrare sunt dizolvate şi distruse; “şi în două răstimpuri am putea coace dacă n-am fi slabi”.

Isus Christos ne-a adus Evanghelia ca pe o lege mai puternică decât Karma şi fiindcă aceasta depăşeşte legea karmei. Este legea îndurării sau a iertării. Este legea care eliberează omul de cauză şi efect – legea consecinţelor. “Sub milă şi nu sub lege (judecată), am spus că pe acest plan omul culege şi unde nu a semănat; darurile Domnului sunt, pur şi simplu, vărsate asupra lui”. “Tot ce Împărăţia Cerurilor dă, este aici”. Această stare continuă de fericire îl aşteaptă pe omul care a depăşit gândirea rasei sau a omenirii. În gândirea omenească există mâhniri adânci, dar Isus a spus: “Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”.

Gândirea omenească cauzează dureri, supărări şi moarte. Isus a tăiat cu fierăstrăul absoluta lor nerealitate şi a spus că grijile, supărările şi chiar moartea trebuie să treacă; ultimul inamic va fi depăşit. Noi ştim acum, chiar din punct de vedere ştiinţific, că moartea poate fi depăşită cu convingerea tinereţii eterne, a vieţii eterne. Subconştientul, fiind putere fără direcţie, duce ordinele la îndeplinire fără să întrebe. Lucrând sub direcţia subconştientului (Christ sau Dumnezeu din om), învierea corpului va fi împlinită. Omul nu-şi va mai lepăda trupul său în moarte, ci îl va transforma în trupul electric cântat de Walt Whitman, pentru că creştinismul este întemeiat pe iertarea păcatelor şi pe “mormântul gol”.

Lumina Soarelui lui Dumnezeu adusă pe pământul nostru de Christos a pătruns încet în mintea oamenilor în cei aproape 2000 de ani. Din această Lumină sfântă s-a hrănit mintea oamenilor, şi de azi ne putem bucura, în parte, de binefacerile ei. Unii oameni, făcându-se slujitorii ei, s-au speriat de consecinţele ei şi au falsificat-o. În numele lui Dumnezeu au făcut mult rău, au dat foc la oameni, au condamnat la moarte; au însetat sufletele oamenilor cu "iertări" (indulgenţe), pomeni, spovedanii, alte nenorociri şi născociri, sub masca iertării unui Dumnezeu despre care au spus că este aspru, făcându-l astfel dur şi vanitos. Au făcut atâta rău că au întunecat şi speriat sufletele lumii. Iar ca rezultat, întunericul minţilor s-a manifestat din plin. Este epoca lui Kali Yuga cea în care trăim acum şi pe care o numim civilizaţie. Şi acum Christos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat această Lumină cu sacrificiul pe care-l ştim, vine din nou să ne dea Învăţătura Sfântă a sănătăţii desăvârşite, a stăpânirii, a dezrobirii şi a vieţii veşnice. El ne învaţă că nu există decât un Dumnezeu, Tatăl tuturor, că acest Dumnezeu e plin de iubire, de bunătate, de Lumină, Frumuseţe veşnică şi PACE! Dumnezeu Tatăl nostru nu ne pedepseşte

 niciodata căci el a făcut Legea Vieţii, ci ne pedepsim fiecare încălcând-o. Închei cerându-vă să ne pregătim a înţelege bine aceasta, pentru ca tâlharii să nu-l mai răstignească încă o dată, căci aceasta ar însemna şi răstignirea noastră. 

Florence Scovel Shinn

Florence Scovell-Shin - Jocul Vietii

Jocul Vietii Si Cum Sa-l Joci_FLORANCE SCOVEL SHINN

surse

http://pasi-ndoi.blogspot.ro/2012/08/capitolul-v-legea-karmei-si-iertarii.html 

http://www.wattpad.com/68673-florence-scovell-shin-jocul-vietii

http://www.florence-scovel-shinn.com/

http://adevarul2012.blogspot.ro

Copiii invata ceea ce traiesc

Am recitit zilele acestea un poem scris in 1954 de Dorothy Law Nolte, care a sustinut foarte multe workshop-uri dedicate vietii de familie. Este surprinzator cum aceste invataminte au rezistat probei timpului, oferind o abordare rationala a educatiei copiilor pentru generatii intregi de parinti. El ne reaminteste ca putem gasi oricand dorim timp pentru a ne contopi din nou cu ceea ce este important pentru noi in viata de familie.

Pe parcursul citirii acestor randuri, veti recunoaste probabil ideile care se transmit. Intr-adevar, poemul ne conecteaza cu ceea ce stim deja in sinea noastra, dar are capacitatea ca aceasta experienta impartasita sa devina vie si palpabila, astfel incat sa incurajeze evolutia unui parteneriat intre noi si copiii nostri. Va invit acum sa savuram impreuna aceasta minunata creatie.

  Daca traiesc in critica si cicaleala,

Copiii invata sa condamne.

 

Daca traiesc in ostilitate,

Copiii invata sa fie agresivi.

 

Daca traiesc in teama,

Copiii invata sa fie anxiosi.

 

Daca traiesc inconjurati de mila,

Copiii invata autocompatimirea.

 

Daca traiesc inconjurati de ridicol,

Copiii invata sa fie timizi.

 

Daca traiesc in gelozie,

Copiii invata sa simta invidia.

 

Daca traiesc in rusine,

Copiii invata sa se simta vinovati.

 

Daca traiesc in incurajare,

Copiii invata sa fie increzatori.

 

Daca traiesc in toleranta,

Copiii invata rabdarea.

 

Daca traiesc in lauda,

Copiii invata pretuirea.

 

Daca traiesc in acceptare,

Copiii invata sa iubeasca.

 

Daca traiesc in aprobare,

Copiii invata sa se placa pe sine.

 

Daca traiesc inconjurati de recunoastere,

Copiii invata ca este bine sa ai un tel.

 

Daca traiesc impartind cu ceilalti,

Copiii invata generozitatea.

 

Daca traiesc in onestitate,

Copiii invata respectul pentru adevar.

 

Daca traiesc in corectitudine,

Copiii invata sa fie drepti.

 

Daca traiesc in bunavointa si consideratie,

Copiii invata respectul.

 

Daca traiesc in siguranta,

Copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.

 

Daca traiesc in prietenie,

Copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.

Atmosfera generala a vietii noastre cotidiene isi va pune pecetea asupra amintirilor copiilor despre viata de familie. Experientele si relatiile de care au avut parte in anii de formare vor constitui fundalul relatiilor lor de mai tarziu – in cssnicie, in familia proprie, in viitor in general. 

Este foarte important ce facem cu micutii nostri, pentru ca valorile noastre se transmit de la o generatie la alta prin intermediul comportamentului nostru. Copiii ne urmaresc si preiau felul in care traim laolalta zi de zi, iar ceea ce invata le serveste drept model toata viata. Ne putem gandi la actele noastre iubitoare ca la un fel de lant al dragostei care se intinde peste generatii, de la cele trecute la cele viitoare. 

Faptul ca le oferim copiilor nostri o lume plina de incurajare, toleranta si pretuire, o lume in care sa aiba parte de aceceptarea, aprobarea si recunoasterea noastra, o lume in care sa daruiasca din tot sufletul le poate transforma calitatea vietii atat lor, cat si tuturor celor care le sunt in preajma. 

  Va invit sa ne bucuram de tot ceea ce este mai bun din partea copiilor nostri – si, de fapt, de la toti copiii: copiii de pe strada, copiii din oras, copiii de departe. Sa facem tot ce ne sta in puteri pentru a le fi mai usor sa dea ce au mai bun in ei. Pana la urma, este vorba de cartierul nostru, de orasul nostru, de tara noastra, de planeta noastra. Sa le asternem copiilor nostri calea astfel incat sa poata vedea lumea in cea mai buna lumina posibila. Sa o considere – si sa o ajute sa devina – un loc in care este placut sa traiesti. Nu ar fi oare minunat? Mesaje De Suflet

 Autor: psihoterapeut Gina Chiriac

Sursa: dei-matei.blogspot.ro