duminică, 27 ianuarie 2013


Articol scris de Jean Tinder - editor la Cercul Crimson Cum timpul trece, devine din ce in ce mai clar pentru mine ca iluminarea este intr-adevart un real proces al eliminarii - si o profunda experienta de a invata sa te iubesti. Acum cativa ani, Kuthumi a spus o gluma angelica :" Un lucru amuzant s-a intamplat in drumul catre ascensiune. Am pierdut totul". Asa cum imi amintesc, majoritatea ascultatorilor nu au gasit ca este atat de amuzant. Noi toti ne-am gandit imediat la toate lucrurile pe care nu doream sa le pierdem - case, masini, posesiuni, relatii, sanatate, etc. De fapt, cativa dintre noi au pierdut deja multe si nu au gasit ca experienta a fost amuzanta. Chiar acum, poate fi o provocaresa nu ne agatam de lucrurile si oamenii pe care ii iubim. Asadar, de cand a aparut Adamus, am inceput sa realizez ca pierzand toate lucrurile exterioare era ceva insignifiant. Doar ceea ce exista in interior trebuia sa eliberam si acesta poate fi o cale mult mai provocatoare de eliberare decat ce este in exterior. Ma gandesc la cateva lucruri care sant foarte valoroase pentru multi dintre noi : - importanta de a face alegerea corecta - visul unui maine mai bun - speranta pentru a nu mai suferi (pentru noi si pentru altii) - noi trebuie sa invatam si sa crestem ai intr-o zi vom fi rasplatiti - toata calatoria noastra spirituala importanta ( si, cu siguranta, intr-o zi vom ajunge, in sfarsit) - cineva, undeva acolo inafara (Dumnezeu, sulfetul, etc) stie despre ce este vorba, chiar daca nu avem vreun indiciu.O multime din aceste credinte ne-au definit existenta de eoni de timp. Cateva dintre acestea reprezinta motivul pentru care am venit pe Pamant. Dar ca si un copil care trebuie sa creasca si sa o ia pe cont propriu, eliberandu-le, este inevitabil, desi provocator. Putin cate putin in ultimii ani, Tobias, Adamus si Kuthumi ne-au ajutat sa eliberam cateva din posesiunile care ne hraneau in interior si recent, Adamus ne-a invitat sa eliberam mai degraba in mod profund. De exemplu, cand spunem cu adevarat :" Nu am fost eu", in legatura cu o alegere sau o experienta, acest lucru elibereaza corzile care ne-au legat de trecut si care ne-au facut sa le recreem. Eliberand propria noastra coarda , " Nu am fost eu" ne permite sa zburam departe de limitarile a ceea ce a fost. Este de asemenea timpul , daca alegem, sa eliberam exemplele spirituale la care am privit atat de mult timp. Cand umanii cum sa faca ceva, ei gasesc pe cineva care a facut-o inainte si incearca sa repete procesul. Aceasta este baza pentru religie, stiinta, moda, educatie si foarte multe lucruri pe care le facem. " Urmeaza exemplul corect si vei fi bine". Dar maestrii spirituali pe care am incercat sa ii imitam si sa-i urmam in cer de secole, nu mai servesc deloc. Principiile fundamentale pot fi nedatate, dar incercand sa facem cum au facut ei este ca si cum am vedea lumea din perspectiva stramosilor nostri. Nu mai este relevant. Apoi, in ianuarie, Adamus ne-a invitat sa renuntam la vise. De eoni de timp ne-am proiectat viitorul, agatandu-ne de o stea a sperantei sau "poate intr-o zi" , folosind acestea pentru a ne propulsa inainte. Visele noastre aum fost o cale de a trece prin noroiul provocarilor si dezamagirilor de fiecare zi si atata timp cat acestea au existat acolo in fata noastra, am reusit cumva sa mergem inainte." Doar sa trec prin acest lucru astazi si poate maine am sa fac ceea ce vreau sa fac". Da, visele noastre au reprezentat caruta care ne-a leganat pentru a merge inainte.Ce se intampla daca acestea dispar...? Cu cat renuntam mai mult la acele puncte de ancorare, cu atat ne vom simti suspendati in spatiu, pierduti in constiinta si deconectati de realitate. Dar aceasta este ceea ce inseamna cu adevarat libertatea. Poate ca este ca si cum mergem pe cealalta parte a Zidului de Foc, singuri in vid, acolo nefiind nimic, cu exceptia Sinelui nostru. Vom avea o sclipire in acel vid si repede ne vom retrage inapoi catre ceva familiar? Cel putin , in "realitatea" noastra obisnuita, limitarile sant cunoscute si acestea ne ajuta sa ne mentinem comportamentele. Ce ramane atunci cand toate punctele de referinta dispar? Chiar ne dorim atat de mult libertatea? Vom intra in panica cand inteligenta noastra pare sa se evapore? Vom sta in coltul visului nostru favorit, doar in caz ca acesta s-ar putea adeveri? Nu am putea avea doar mai putine limitari , vise care sant putin mai apropiate? Dragi shaumbra, ce mai mentineti in interior, doar pentru a va simti putin mai bine? Pentru ca, desigur, facand ceea ce este corect este ceea ce ar trebui sa faceti? Pentru ca, lucrand pentru o lume mai buna este atat de important? Pentru ca nu ar trebui sa fiti nepoliticosi sau agresivi sau categorici sau clari sau...? Pentru ca daca veti continua , intr-o zi veti gasi in sfarsit raspunsul? Libertatea este doar un alt cuvant pentru: nu a mai ramas nimic de pierdut si nu este calea pentru toti acum.Santeti gata sa mergeti acolo? Am avut recent o experienta in care ma plimbam printr-un labirint pe care cineva l-a marcat cu pietre. A fost "doar pentru distractie" , dar in curand am inceput sa incetinesc, punand un picior in fata celuilalt in mod intentionat, atentia mea fiind deplin concentrata pe a merge intre margini.La fiecare intoarcere eram atenta sa nu trec peste linie si sa fac ceva gresit si chiar altii asteptau, era foarte important sa termin cum trebuia. Apoi am simtit valuri de rasete. Ce exemplu perfect al ezitarii noastre de a accepta invitatia lui Adamus si doar " sa treci linia", in iluminare ! Puteam sa pasesc in afara labirintului oricand si sa ma intorc la prietenii care ma asteptau. Dar ceva din interior m-a obligat sa continui, un pas in fata celuilaltmergand pe acea cale. Ce ar fi fost daca paseam pe urmatorul coridor si sfarseam pe calea gresita? Mi-ar fi luat si mai mult timp si faceam dezordine. Mai bine sa continui ; eventual, as fi calcat in afara. Nu a contat ca "afara" era deja acolo, doar la un pas distanta. Ce metafora pentru calatoria noastra. Am fost atat de concentrati pe calea noastra, incat asta este tot ceea ce vedeam. Am invatat sa navigam pe meandre si cotituri cu o gratie relativa, avand incredere ca intr-o zi ne vom gasi calea, ca aceasta ne va conduce Acasa. Noi am uitat ca doar cu un singur pas am putea fi liberi. Vedeti voi, Acasa - unde santem cuibariti in bratele Spiritului - nu este scopul ; Acasa este o intoarcere la libertatea absoluta, descatusati si singuri in propria noastra imbratisare. Acest labirint nu se termina niciodata. Acesta reprezinta o creatie care evolueaza si alegerea noastra de a continua sa mergem este ceea ce creaza urmatoarea cotitura a caii. Acest labirint nu a fost creat de un Dumnezeu intelept, atoatestiutor care sa ne invete cateva lectii si El nu ne asteapta rabdator la linia de final non-existenta. Calea se desfasoara sub picioarele noastre atata timp cat continuam sa mergem , inafara pietrelor credintelor noastre si a lucrurilor pretioase si concentrarea noastra pe fiecare pas este cea care ne retine de la a vedea cat de aproape este libertatea noastra. Calatoria iluminarii noastre poate dura ata cat dorim sa mergem sau atat de scurta cat pasim peste acea linie. Ridicati-va ochii shaumbra.Vedeti expansiunea vasta a creatiei, unde regulile labirintului nu se aplica, unde magia are loc, unde voi santeti liberi. Este doar la un pas, la o respiratie distanta. Si VOI va asteptati acolo pe voi cu bratele deschise.

 Sursa : www.crimsoncircle.com
           alessandragrigorescu.blogspot.ro

Google îţi dezvăluie secretele, la cererea autorităţilor, şi o recunoaşte


Google a oferit anul trecut aproape toate informaţiile confidenţiale ale utilizatorilor solicitate de autorităţi, conform celui mai recent raport de transparenţă făcut public.

În 88% din cazurile în care solicită acest lucru, autorităţile americane vor putea accesa conturile de e-mail ale utilizatorilor, conform raportului. SUA conduce în acest clasament, cu aproape 15.000 de solicitări de dezvăluire a informaţiilor private înaintate către Google doar în ultimele trei luni.

Următoarele ţări în topul celor cu cele mai curioase autorităţi care vor să ştie ce fac oamenii pe Google  sunt India, Franţa, Germania şi Marea Britanie.
Autorităţile cer datele utilizatorilor Google mai mult ca niciodată şi, în majoritatea cazurilor, fără a începe procedura cu un mandat care să le justifice solicitarea, scrie huffingtonpost.com.
Din luna iulie şi până la sfârşitul anului, Google a primit, doar din partea autoriăţilor americane, 8.348 de solicitări de date confidenţiale, în legătură cu 14.791 de utilizatori sau conturi din SUA, cu 34% mai multe cereri decât în 2011.
Google dezvăluie informaţiile referitoare la cererile autorităţilor de trei ani, fiind unul dintre puţinii furnizori de servicii de e-mail care face acest lucru. În tot acest interval, numărul solicitărilor a crescut, odată cu numărul total al utilizatorilor, de altfel.
Numărul solicitărilor primite de Google în ultimele şase luni şi frecvenţa cu care le-a respins:
Autorităţile solicită parolelele conturilor de Facebook
Una dintre solicitările primite cel mai frecvent de reprezentanţii Google se referă la datele conturilor de pe Facebook ale utilizatorilor. Şi aceasta, fără ca multe dintre solicitări să fie adresate conform procedurilor legale.
Google refuză să dezvăluie informaţiile utilizatorilor în 12% din cazuri, conform informaţiilor oferite de directorul departamentului legal al companiei. Tendinţa este îngrijorătoare, conform specialiştilor: au fost respinse aproape de patru ori mai multe solicitări în ultimele şase luni faţă de prima jumătate a anului 2010.
„Jos pălăria, Google, pentru publicarea unor informaţii atât de importante. Dateşe arată nu numai că solicitările reprezentanţilor legii au sărit în aer, dar şi că proporţia cererilor nefundamentate legal ar putea creşte”, a spus Greg Nojeim, consultant la organizaţia nonprofit Center for Democracy & Technology, citat de „Huffington Post”.
Autorităţile nu divulgă frecvenţa cu care solicită informaţii despre utilizatorii diferitelor site-uri, dar datele furnizate de Google şi de organizaţiile care sprijină drepturile civile ale cetăţenilor arată o creştere drastică a numărului de cereri referitoare la supravegherea electronică a comunicării pe Internet.
Din acest motiv, o coaliţie formată din suporteri ai dreptului la viaţa privată şi companii din IT, printre care şi Google, vrea să propună o reformă a legii referitoare la căutarea datelor electronice - Electronic Communications Privacy Act. Amendamentele ar urma să reglementeze clar procedurile prin care autorităţile pot să supravegheze online cetăţenii americani.
Tendinţa este aceeaşi la nivel global, atât din partea guvernelor, care încearcă să obţină din ce în ce mai mult acces la date personale, cât şi a activiştilor care sprijină dreptul la viaţa privată.
Google a primit, doar în a doua jumătate a anului 2012, 21.839 de cereri de a dezvălui date personale din partea guvernelor. Aceasta reprezintă o creştere alarmantă faţă de cele 18.257 solicitări primite în aceeaşi perioadă a anului anterior.
Cererile de date primite de Google din toată lumea:
sursa: adevarul.ro
          gandeste.org

MATEI 19 Ian. 2013


Cu salutări pline de iubire din partea celor aflați pe această stație spațială.
Sunt Matei.
Deși au trecut deja trei săptămăni de când ați intrat în 2013, încă mai persistă neclarități și întrebări legate de ceea ce s-a petrecut sau nu pe data de 21 dec. 2012.
Nu numai că nu s-a întâmplat nimic din reformele substanțiale promise, dar se vorbește de apariția unei alte zone de război și de ostateci luați în Algeria.
În diferite locuri violența continuă iar situația refugiaților nu cunoaște îmbunătățiri.
Toate acestea nu demonstrează că Pământul se află încă sub dominația întunericului, întrebați voi?
Credem că explicațiile pe care le-am dat în mesajul anterior, în legătură cu modul și viteza în care au loc schimbările, nu au fost suficiente.
Se pare că am omis, de asemenea, să facem diferența între forțele întunecate, intuneric și ființele acaparate de întuneric.
Forțele întunecate reprezintă de departe cel mai puternic focar de negativitate și cel mai periculos.
Dar ce sunt, în definitiv, aceste forțe întunecate?
Ele sunt alcătuite dintr-un câmp energetic cu o forță gigantică a formelor gând negative cumulate, câmp care șerpuiește de-a lungul universului în căutare de civilizații mai puțin evoluate,pe care le localizează cu ajutorul Legii Atracției și pe care le penetrează și le acoperă cu energiile sale malefice.
Aceste forțe cărora nu le lipsește inteligența, au posibilitatea de a se manifesta sub diverse forme dar, cel mai adesea, invadează corpul și mintea unor ființe, preiau controlul asupra lor și induc indivizilor în cauză comportamente și programe de viață bazate pe forță, răzbunare, minciună, destrăbălare, lăcomie, cruzime, distrugere și poftă nepotolită de putere.
Cel mai prolific teren în care forțele răului se dezvoltă este întunericul.
Ființele acaparate de forțele întunericului se simt ca într-un vas enorm prin care nu pătrunde lumina și peste care s-a așezat un capac greu și opac.
Cei căzuți în capcană se simt pierduți, fără speranță lăsându-se manevrați de cei care le-au devenit stăpâni, din cauza fricii sau momelilor cu care au fost convinși.
În inima lor mai există o luminiță pe care stăpânii încearcă mereu s-o stingă.
Cei penetrați de energiile malefice devin ființe întunecate cu dorință de putere și înavuțire, de dominație asupra celorlalți.
Energiile joaselor vibrații produc "fisuri" în psihicul acestor ființe care slujesc forțele întunecate, și care sunt modelate tot mai profund în formele de gândire cele mai aberante și pline de cruzime.
După ce se realizează modelarea dorită, forțele întunecate preiau controlul total asupra acestor ființe transformate în slugile lor obediente.
Întunericul preia, în cele din urmă, controlul asupra gândurilor supușilor săi, inducându-le idei și acțiuni dintre cele mai deplorabile și dezumanizante.
Armata de ființe, devenite marionete ale întunecaților, este astfel pervertită încât să poata executa oricând ordine de înrobire a unor colectivități sau civilizații asupra cărora dezlănțuie acțiuni tiranice, de intimidare și chiar de exterminare.
Se folosesc de înșelăciune, corupție, menținerea în ignoranță a celor dominați, false religii etc.
Totul are ca scop îndepărtarea ființelor de Creator, prin orice mijloace, inclusiv prin acțiuni care încalcă Legile universale, dreptul la viață și la progres.
Care este situația actuală de pe Pământ, în ceea ce privește cele trei componente ale întunericului (n.m.;* adică forțele întunecate, care sunt concentrări de energii malefice inteligente,* mediul lor de propagare, adică întunericul, și *ființele transformate, printr-o metodă sau alta, în marionetele acestor forțe)?
Forțele întunecate, acel câmp de energie malefică, practic nu mai există acum pe Pământ, ele îndepărtându-se tot mai mult de sistemul vostru planetar și chiar solar, ca urmare a perfuziei masive de energie luminoasă care s-a administrat Pământului în ultimii cca 75 de ani, de către civilizațiile avansate ale universului.
Cunoașteți desigur că urmare a acestui ajutor, planeta voastră (deci, și sistemul planetar aferent) a fost salvată în ultimă instanță de la colaps, în conformitate cu decizia luată de Dumnezeul acestui univers.
Acel câmp de energie întunecată nu putea rezista marilor volume de energie luminoasă care au venit peste el.
A fost ca și cum într-un spațiu complet întunecat a pătruns o sursă de lumină din ce în ce mai puternică.
Trebuie însă spus că, deși puternicul flux de enegie întunecată a plecat, în anumite zone de pe Pământ mai persistă pâlcuri de nori întunecați.
În aceste zone, mai degrabă, în aceste straturi de joasă conștiință în care multe ființe încă nu s-au trezit pentru a vedea Lumina, slugile umane ale forțelor întunecate, fac tot ceea ce pot pentru a nu renunța la stilul lor de viață, la averile pe care și le-au adunat, prin corupție, hoție, minciună și abuz de putere.
La nivel mental, marionetele nu realizează că stăpânii lor au plecat și că urmează ca ele, din postura de făptuitori direcți ai fărădelegilor, să dea socoteală, după care vor părăsi și ei planeta (excepție făcând cei care vor reveni în Lumină și vor recunoaște și respecta legile imuabile ale Creatorului).
Întunecații au continuat să împiedice procesul de conștientizare spirituală a oamenilor și colectivelor umane, majoritatea dintre ei nerenunțând la rolul lor de slugi fidele forțelor întunericului care i-au părăsit, dar care mențin, de la distanță, controlul asupra minții armatei lor obediente, aflată încă pe Pământ.
Lucrurile s-au schimbat radical odată ce planeta și mulți dintre voi ați părăsit dimensiunea 3D și ați trecut granița în 4D.
Procesul de totală curățire a planetei de energiile dualității se desfășoară acum în ritm accelerat.
Aceasta înseamnă că și creațiile care au la bază vechile energii, vor dispărea destul de repede, dat fiind faptul că, în dimensiunea a patra, în care a ajuns sistemul planetar al Pământului, vibrațiile nu pot fi suportate de nimic din ceea ce a fost creat cu energii caracteristice dimensiunii inferiore 3D.
Tot ceea ce are la bază frecvențele 3D, poate supraviețui doar în acea dimensiune, sau dispare.
Aceasta este o lege a fizicii cosmosului, care nu poate fi eludată.
Pentru mulți poate părea că 21 dec. 2012 a fost un eșec, și că, până în prezent, nu s-a produs nimic din schimbările profunde anunțate, nu s-a observat nici-o îmbunătățire în comportamentul uman care ar trebui să fie plin de iubire-lumină etc.
Se poate pune întrebarea: cum se face că acum, când Pământul a ascensionat în dimensiunea a 4-a, violența și injustiția merg mai departe și nu dau semne de diminuare; ba, uneori, par a lua amploare?
Aceasta se datorează faptului că în locația unei planete (zona în care se află ea) există o anumită densitate, în timp ce rezidenții acelei planete crează, prin caracteristicile, comportamentul, credințele, atitudinile și gândurile lor un alt câmp energetic de o altă densitate.
(Nota C.M.: evident, ideal este să existe coincinență între cele două câmpuri, dar asta presupune ca ființele de pe acea planetă să fie în deplină armonie și aliniere cu planeta.).
Mamă, te rog să înserezi fragmentul din mesajul în care este tratată această chestiune (nota Suzannei: 9 sept. 2011). Mulțumesc!
Adevărul este că acest val de energie a ajutat creșterii strălucirii conștiinței colective pentru a se îndeplini dorința Pământului, ca marea majoritate a locuitorilor săi să-l însoțească pe calea Ascensiunii.
Mulți oameni, care nu aveau anterior suficientă lumină pentru a ascensiona, au primit un supliment care i-a ajutat să treacă, împreună cu Gaia, în dimensiunea a 4-a.
Asta-i va ajuta cel puțin pentru o vreme, după care, depinde de ei ce vor hotărî să facă.
Dar, să revenim cu discuția la întunecați.
Există pe Pământ ființe umane care, cu circa zece ani în urmă, au refuzat, la nivel de suflet, să mai respecte acordurile încheiate înainte de a se naște, acorduri în care se stipula că se vor alătura forțelor luminii pentru a-și lichida karma care-i leaga de dimensiunea 3D.
Dar nu numai atât, au continuat să facă ravagii în întreaga lume, sprijiniți de mulți dintre voi, cu sau fără înțelegerea a ceea ce vi se cerea.
Mă refer la politicile de control promovate de unele guverne, jaful organizat de oameni politici acceptați de voi prin vot, economia și criza globală, producerea de viruși în laboratoare, manipulările meteo, provocarea voită a unor cutremure, aprinderea sau menținerea flacării războiului în diferite zone, etc.
Cei pe care plusul de energie luminoasă absorbită din valul energetic trimis pe Pământ în decembrie 2012, i-a ajutat să pășească în 4D, împreună cu planeta și cu ceilalți care deja erau pregătiți, trebuie să se grăbească pentru a-și menține vibrația, căci rezerva de lumină care le-a fost infuzată nu va ține prea mult.
Ei trebuie să treacă de urgență la ”producția proprie de combustibil vital”, ca să ne exprimăm astfel, dacă vor să-și continuie existența în dimensiunea a 4-a, eventual, să meargă mai departe, spre 5D, altfel viața lor în dimensiunea superioară va înceta.
Ce anume ar trebui să facă, în acest scop?
Să renunțe repede la paradigma vechii dimensiuni 3D, adică să treacă la un mod cinstit de viață, să se deschidă spre iubire, cinste, compasiune, ceea ce-i va ajuta să-și lichideze încărcătura karmică negativă pe care au acumulat-o în toate viețile petrecute în dualitate.
Cine nu renunță la ură, egoism, minciună, exploatarea celorlați în interes personal sau de grup, manipularea oamenilor, acte de criminalitate, distrugerea mediului, sacrificarea vieții animalelor din pură plăcere etc. va trebui, cu necesitate, să părăsească planul 4D, în care au fost ajutat să ajungă.
În programul lor de viață, trebuie să cuprindă acele atitudini, acel mod de gândire și de acțiune care crează condițiile purificării ființei și creșterii frecvenței ei de vibrație.
Prin purificarea corpului total (prioritar, trupul fizic, emoțional și mental) ființa devine capabilă să absoarbă mai multă energie luminoasă și să vibreze pe frecvențe mai înalte.
În final, cei care vor continua să evolueze, își vor diminua treptat din opacitatea trupului, care va deveni mai transparent și mai strălucitor.
Majoritatea celor care au asimilat mai multă lumină, mai cu seamă din cea trimisă pe Pământ în luna dec.2012, sunt dintre cei considerați "oameni buni", foarte preocupați de problemele lumii lor, evlavioși, dar mai mult sau mai puțin influențați se sursele media, care-i bombardează permanent cu știri menite să îngrijoreze, să înspăimânte și să descurajeze.
Această categorie de ”oameni buni” , în marea lor majoritate, nu au văzut adevărata strălucire a Luminii Divine.
Ei mai văd încă lumea prin formele ei vechi, cele care definesc planul inferior 3D, la nivel material, mental și spiritual.
Există încă foarte mulți care, deși au fost ”aduși de val”, în planul 4D, se mai află încă " în întuneric", în ceea ce privește înțelegerea lumii în care trăiesc, puterea de discernere, înterpretarea evenimentelor care se produc, acceptarea controlului altora, chiar obediența și cârdășia în săvârșirea unor acte antisociale, lor fiindu-le suficient să execute ordinele, conform principiului ”capul plecat nu este atins de sabie”.
Ei nu sunt preocupați să se ridice spiritual și se declară mulțumiți dacă problemele materiale le sunt cât de cât rezolvate.
Ei sunt cel mai ușor de convins, mai ales dacă li se prezintă sloganuri ”patriotice” precum: ”interesul național”, ”bunăstarea poporului”, ”drepturile unei minorități”, ”granițele strămoșești”, ”avuția națională” etc.
Deși, în principiu, aceste sloganuri pot porni de la niște realități, modul și contextul în care sunt lansate pot constitui modalități de manipulare și mascare a unor interese personale sau de grup.
Aceste stări de spirit, create și alimentate abil, au produs daune profunde în societățile umane și au menținut conștiința civilizației la niveluri dintre cele mai scăzute.
Milenii de întuneric au ținut umanitatea pe loc, au distrus mediul și au făcut să prolifereze ura, separarea, nedreptatea și polarizarea omenirii.
Rămâne de văzut cât de multă lumină va fi menținută în ființele umane care au trecut, deocamdată, în 4D.
Cât de departe va alege fiecare să călătorească pe drumul spre dimensiunea a 5-a, câți dintre ei se vor opri din mers sau vor face cale întoarsă!?
În prezent, totul se reașează, totul este supus unei dinamici care poate duce la noi și neprevăzute configurații ale societății umane.
Un singur fapt este cert: planeta Pământ a ascensionat în 4D și își continuă înaintarea către dimensiuni și mai înalte, indiferent de ceea ce alege omenirea să facă.
Toți aveți alegeri de făcut, fiecare dintre voi poate hotărî pe ce cale consideră că-i va fi mai bine să meargă.
Dar, vă rugăm să rețineți ceea ce am afirmat anterior: din varii motive, cunoscute doar la nivel de suflet, previzionăm că majoritatea ființelor umane vor alege să plece de pe Pământ, mai degrabă decât să-și continuie ascensiunea în plan fizic!
Acum vom explica de ce am afirmat deseori că ascensiunea Pământului, din a treia în a patra dimensiune, este fără precedent, în acest univers.
Cu excepția acestei prime experiențe, ridicarea într-o dimensiune superioară, în condițiile existenței unui întuneric profund, cum a fost cazul Pământului, poate avea loc într-o perioadă de timp extraordinar de lungă și de grea.
Spre comparație, vom da exempul experienței altei lumi.
Se întâmpla în perioada în care societatea umană de pe Pământ era la începuturi.
Acea lume nu a beneficiat de ajutorul pe care l-ați primit voi, pământenii, în ultimele câteva decenii, din partea civilizațiilor avansate ale universului.
Acelei civilizații i-au trebuit, pentru a trece din 3D în 4D, cca 50.000 de ani de creștere treptată, până să facă saltul în dimensiunea a 4-a.
Și, ar trebui să spunem că ei au pornit de la o situație mai bună decât cea în care v-ați aflat voi.
Mamă, pentru cititorii care ar dori să știe mai multe despre istoria acelei civilizației (aspect fizic, cultură, formă de guvernământ, etc, te rog să faci referire la capitolul dintr-o carte scrisă și publicată de tine.
(nota Suzanne: "Aeschyles (Eschil)", capitol în ”Iluminări pentru o nouă eră”). Mulțumesc!
Pământul și formele sale de viață au început să primească un ajutor mai substanțial, pentru ascensiune, de la sfârșitul anilor 1930.
De atunci s-a început infuzarea unor cantități din ce în ce mai importante de lumină, de la mai multe civilizații puternice ale universului, despre care am făcut mențiuni în mesajele mele anterioare.
Este adevărat că doar o mână de oameni de pe Pământ au știut sau au realizat că se întreprind asemenea acțiuni.
În toată această acțiune de relativ lungă durată și de o amploare fără precedent, ajutorul Lucrătorilor în Lumină a fost foarte important.
În prezent, un obiectiv care va consolida starea de pace și va duce la distrugere arsenalelor militatre, constă în ridicarea statutului femeii în lume.
Generație după generație au fost tolerate legi nedrepte și practici de înjosire a femeilor.
Deși femeile nu au dorit, starea de beligeranță și violența a proliferat în societatea umană.
Lumea s-a împăcat cu ideea că: "asta e viața și n-ai ce face!"
Acum, vocea societății, la nivel mondial, se ridică și spune tot mai răspicat: ”Stop!”
Ființele din Lumină ale acestui univers onorează mulțimea sufletelor care s-au sacrificat (n.m. la nivel de trup fizic), din necunoștere, pentru apărarea unor cauze care nu erau ale lor, acceptând să ia parte la acțiuni tragice, împotriva cărora conștiințele lumii se ridică tot mai hotărât.
Multe jertfe umane au avut loc în numele apărării vieții și oprirea escaladării violenței.
Dacă ar exista voință și determinare, toate aceste rele ale societății umane ar fi eradicate peste noapte.
Ajutorul extraterestru, acordat civilizației voastre din 3D, a făcut ca edificarea păcii să fie posibilă, lumea acceptând din ce în ce mai convinsă că armonia este cea mai bună formă de conviețuire și în perioada de tranziție, când este atâta nevoie de liniște.
La fel ca și voi, și noi am dori ca toate modificările necesare să se petreacă peste noapte.
Știm însă că vor fi necesare multe negocieri, multe discuții și se vor produce unele blocaje, înainte ca toate inimile și mințile să ajungă la un consens.
Proiectanții Epocii de Aur știu că progresele nu se vor putea obține decât pas cu pas.
Chiar si cu ajutor extraterestru, o civilizație din dimensiunea a 3-a are nevoie de pace și armonie pentru a putea evolua.
Transmutarea întunericului, echilibrarea mișcării fizice a planetei, creșterea exponențială a celor care s-au trezit și au acceptat Lumina, până la sfârșitul anului 2012, nu trebuie să provoace o tendință de încetinire a înaintării voastre în evoluție.
Tot ceea ce s-a realizat se va conserva, desigur, dar lucrurile trebuie să-și continuie dinamica, deoarece stagnarea nu numai că nu înseamnă evoluție dar înseamnă moarte, anihilare.
Amintiți-vă că singura constantă din univers este schimbarea.
Cine vrea să existe în univers trebuie să se miște!
Dragă familie pământeană, știm că aveți multe lucruri de înfăptuit ca urmare a responsbilităților voastre sporite și a trecerii timpului liniar din ce în ce mai accelerat.
După ce veți edifica Epoca de Aur, evenimentele nu se vor mai precipita cu dramatismul cu care se întâmplă în prezent.
Pentru a evita orice posibilitate de interpretare greșită, spunem că am fi putut fi mult mai exacți cu privire la "echilibrul atins", în mesajul din iunie 2007.
Deși acel materialul era, în contextul unor condiții impuse de densitatea a 3-a, puteam specifica faptul că echilibrul urma a fi atins, astfel ca sistemul planetar al Pământului (planetă și ființele de pe ea) să poată accede în dimensiunea superioară următoare.
Ceea ce ați așteptat și a avut loc, în legătură cu deschiderea ușii către Epoca de Aur, a fost efectul valului de energie din timpul solstițiului din decembrie, care a reprezentat ultima etapă de transmutare a întunericului în lumină.
Acea abundență de lumina divină se va resimți în sistemul energetic al Pământului, și se va manifesta prin creșterea potențialului de producere a unor adevărate minuni în ființa voastră, a familiilor voastre și colectivităților umane, în sensul că dorințele voastre vor prinde contur în realitate mai repede decât vă veți aștepta.
Nu știm cât timp va mai fi necesar pentru ca Pământul să încheie perioada de tranziție, adică să ajungă la granița cu dimensiunea 5D.
Această întrebare pusă de voi este justificată, numai că tot atât de bine v-am putea-o adresa noi vouă, căci de alegerile și acțiunile voastre depinde totul.
Momentul ascensiunii Pământului a putut fi prevăzut cu exactitate deoarece se cunoștea când se va deschide acea fereastă, foarte îngustă, de altfel, care să permită saltul planetei în dimensiunea a 4-a.
Este logic să afirmăm că, acum când planeta ” a intrat în port sigur”, ca să spunem așa, într-o densitate în care câmpul forțelor întunericului s-a îndepărtat și nu ar mai putea reveni asupra sistemului planetar, deja bine fortificat cu energie luminoasă, călătoria spre 5D nu va mai cunoaște situații neplăcute importante, pentru ea și pentru rezidenții săi.
(Ne-am referit la rezidenții cu ”viză permanentă” nu la ”flotanții” care trebuie să se pună de acord cu noile energii, adică să devină și ei rezidenți ”permanenți”)
Mai trebuie spus însă că în toată această tranziție, determinant este nivelul conștiinței globale a colectivității, care, desigur, este un cumul al conștiințelor individuale.
Aceasta înseamnă că menținerea cursului ascendent al sistemului depinde de ceea ce face societatea la nivel global, de gândurile, sentimentele, pasiunile și acțiunile societății, luată ca un tot.
Aceasta va stabili ritmul de înălțare a societății umane.
Sigur, Mama Gaia poate să-și stabilească propriul ritm de înaintare, dar, din antecedentele ei de mamă iubitoare, s-ar putea anticipa că va dori să facă astfel încât să fie împreună cu copiii ei dragi; cu toți, dacă se poate.
Oricum, Gaia este fericită că a ieșit cu bine dintr-o încercare crucială, care-i putea aduce dezintegrarea și nu se poate gândi decât la și mai binele ei și al omenirii.
În ceea ce vă privește pe voi, aveți, la rându-vă, dreptul să vă simțiți fericiți că ați scăpat, în sfârșit de acel câmp energetic ucigător și insidios, care v-a ținut multe vieți în negura ignoranței și suferinței.
Cel mai mult au de lucrat ”flotanții”, care au însă create toate condițiile de a se alătura celor cu vibrație compatibilă cu dimensiunea a 4-a.
Toți mai aveți însă de urcat pe calea care vă conduce în dimensiunea 5D.
Totul este să fiți hotărâți, să folosiți oportunitățile apărute după ascensionarea în această dimensiune de tranziție 4D.
Deși aflați încă în timp liniar, dacă veți continua să înaintați spre obiectivul vostru, în armonie, cu atitudine iubitoare, onestitate și încredere, nu aveți cum rata destinația.
Cine simte în acest fel, se poate considera deja victorios.
Abundența și fericirea depline nu sunt prea departe!
Vă lăsăm în onoare și iubire necondiționată și vă promitem că periodic vă vom transmite mesajele noastre care reflectă lumea voastră așa cum o vedem noi.
Iubire și pace !
Suzana și Matei.
Cititi, analizati, concluzionati... Cu toti suntem Co-creatori in acest univers!
http://armadaa.blogspot.ro

Eckhart Tolle - Conştientizarea faptului că eşti Fiinţa din spatele gândirii, liniştea din spatele zgomotului mental, iubirea şi bucuria din spatele durerii, înseamnă libertate, salvare, iluminare



INDIFERENT DACĂ TRĂIŢI SINGUR SAU AVEŢI UN PARTENER , cheia rămâne aceasta: să fiţi prezent şi să vă intensificaţi prezenţa printr-o şi mai profundă concentrare a atenţiei în clipa Acum. 
Pentru ca iubirea să înflorească este nevoie ca lumina prezenţei dumneavoastră să fie suficient de puternică, în aşa fel încât gândirea sau corpul-durere să nu poată prelua controlul şi să le confundaţi cu cine sunteţi de fapt.
Conştientizarea faptului că eşti Fiinţa din spatele gândirii, liniştea din spatele zgomotului mental, iubirea şi bucuria din spatele durerii, înseamnă libertate, salvare, iluminare.
Să anulezi identificarea cu corpul-durere înseamnă să aduci prezenţa în durere şi, în acest fel să o transformi. Anularea identificării cu gândirea înseamnă a fi observatorul tăcut al gândurilor şi al comportamentului, şi mai ales al tiparelor repetitive de gândire şi al rolurilor jucate de către ego.
Dacă nu o mai investiţi cu identitate, mintea îşi pierde trăsătura compulsivă, care fundamental înseamnă impulsul compulsiv de a judeca şi de a opune rezistenţă faţă de ceea ce este, lucru care creează conflict, dramă şi noi dureri. De fapt, în momentul în care
critica încetează, prin acceptarea realităţii existente, v-aţi eliberat de minte. Aţi făcut loc iubirii, bucuriei, păcii.

PUNEŢI MAI ÎNTÂI CAPĂT CRITICII DE SINE; opriţi-vă apoi din a vă judeca partenerul. Cel mai puternic catalizator pentru transformarea unei relaţii este acceptarea totală a partenerului aşa cum este, fără a simţi nevoia de a-l judeca şi a-l schimba în vreun fel. Aceasta vă aduce imediat dincolo de ego. Toate jocurile mentale şi toată dependenţa au luat atunci sfârşit. Nu mai există victime şi nici făptaşi, nici acuzatori sau acuzaţi.


Acesta este, de asemenea, sfârşitul oricărei codependenţe, al faptului de a fi atras în tiparul inconştient al altcuiva, permiţându-i în acest fel perpetuarea. Atunci ori vă veţi despărţi – în dragoste -, ori veţi pătrunde împreună şi mai profund în clipa Acum în Fiinţă. Poate fi chiar atât de uşor? Da, este atât de uşor.
Eckhart Tolle




articol preluat de la: http://eulinterior.blogspot.ro

http://trezirea-constiintei.blogspot.ro/

Cum se împacă dacologia cu creștinismul


De ceva vreme, unii dintre membrii grupului nostru de facebook mi-au sesizat faptul că au început, în mediul online mai ales, să circule diverse teorii care susțin, nici mai mult nici mai puțin, că prea multă atenție acordată geto-dacilor ar reprezenta o amenințare la adresa creștinismului. În acest sens, este necesar ca demersul dacologic să fie înțeles exact exact așa cum trebuie, iar unele lucruri să fie clare, astfel încât să nu dea loc de interpretări precum cea amintită.
Răspândirea în mod pașnic a creștinismului pe teritoriul Daciei arată faptul că autohtonii au preluat și și-au însușit dogmă noii religii ca pe un act firesc. De asemenea, preluarea, în ortodoxia nord-dunăreană a multor elemente ce țineau de spiritualitatea locală pre-creștină este un semn al faptului că noua religie s-a așezat și pliat destul de bine pe fundamentele seculare existente pe plan local, reprezentate, printre altele, de valorile morale pe care religia veche a geto-dacilor le promova, precum credința în nemurire și într-o viață de apoi în care orice persoană cu un trai pământean ce a respectă principiile va fi recompensată. 


cavaler-tracÎn același timp, supraviețuirea, până în zilele noastre, a unor elemente cu origini clar paleo-creștine, precum ar fi unele practici ce țin de ritualul de înmormântare sau de nuntă, practici acceptate de ortodoxie, arată că acestea nu au fost antagonice mesajului creștin. Pentru a exemplifica cele de mai sus, ne putem raportă, de pildă, la reprezentările Sfântului Gheorghe în iconografia creștinsmului răsăritean, reprezentări care au o legătură mai mult decât evidentă cu cele ale Cavalerului Trac din perioadă pre-creștină sau la preluarea de către crestinsim a unor sărbători locale prin includera lor în calendarul creștin.
Astfel, religia noastră de astăzi, prin sistemul elementelor ce o constituie, trebuie privită drept rezultat al împletirii pașnice, armonioase, a unor elemente de spiritualitate arhaice cu cele propovăduite la nord de Dunăre de misionarii creștini, adaptate modului de percepție local.
Prin urmare, departajarea, pe criteriul religios, a evoluției acestui popor, în două perioade distincte, în “ei,dacii,păgânii” și “noi,românii,creștinii”, repezinta un act forțat care poate conduce la ideea că ar fi vorba de două entități etnice total opuse. Noi suntem urmașii lor direcți și este firesc să ne asumăm și istoria pre-creștină. Insistența asupra cercetării culturii și civilizatei geto-dacilor nu trebuie privită drept o amenințare la adresă creștinismului, ci drept o dorință de a cunoaște mai bine o perioadă a istoriei mai puțin promovată în rândul celor de astăzi,o perioadă ce cuprinde elemente care ne-au definit că popor și entitate în contextul european.
Teoriile fanteziste promovate de către unii potrivit cărora mișcările dacologice ar avea ca scop revenirea la zamolxianism trebuie privite exact așa cum merită, anume drept niște idei de domeniul SF-ului, ce pot fi puse doar pe seama habotniciei unora. După logica respectivelor persoane, nici grecii nu ar mai trebui să-i respecte și promoveze pe Platon, Aristotel sau marii eroi ai Elladei, precum Pericle sau Leonidas, din pricină faptului că ei se închinau lui Zeus și nu erau ortodocși creștini. După aceeași logică, la Roma, sediul papalității, nu ar mai trebui protejate monumentele antice pe motiv că sunt realizate de niște păgâni.
sfantul gheorgheRenegarea strămoșilor având că motivație faptul că aceștia au fost, până spre sfârșitul antichității, păgâni, înseamnă renegarea însăși originii noastre și, în mod indirect, dar evident, renegându-i pe ei, sunt alimentate teoriile ce încearcă să combată dreptul nostru pe pământul pe care îl stăpânim. Identitatea unui popor este data de trei elemente definitorii: limbă, religie și istorie comună.  Geto-dacii, strămoșii noștri direcți, s-au evidențiat în contextul antichității, fiind definit de toate cele trei elemente. La fel și noi, românii, urmași lor, am fost definiți ulterior.
Cercetarea în amănunt a istoriei noastre antice nu vine deloc în contradicție cu ortodoxia, nu o amenință și nu o combate. Singurul scop al acestei activități este acela repezentat de ideea unei mai bune cunoașteri a originii noastre, a modului de viață specific strămoșilor noștri, a promovării, în plan intern și extern, a moștenirii și realizărilor ce aparțin acestora.
În concluzie, cercetarea intensă și popularizarea civilizației și culturii geto-dacilor nu reprezintă un pericol pentru creștinsim, însă ignoranța, cercetare superificială și lipsă de informații clare asupra trecutului nostru antic pot reprezenta un pericol la adresa modului în care strămoșii noștri sunt percepuți atât de noi, urmașii lor, cât și de străini.
Elementele caracteristice care definesc specia umană nu s-au modificat din pricină schimbări religiilor, ele au rămas la fel. De pildă, patima, iubirea, ura, răutatea, bunătatea, altruismul, solidaritata, egocentrismul, minciuna sau viciul sunt dintotdeauna și vor fi indiferent de religie, de ce propovăduiește o dogmă sau alta.

Este total greșit să punem tot ce-i rău pe seama păgânismului și tot ce-i bun pe seama creștinismului sau viceversa. Toate cele enumerate mai devreme le găsim în orice societate umană, indiferent de religia sa.

Un articol de Valentin Roman


danielroxin.blogspot.ro

ISTORIA CRIMELOR PAPALITATII (1)



        Jurnal Paranormal începe publicarea lucrării intitulate Istoria crimelor papalității, având ca autor pe cercetătorul și jurnalistul australian Tony Bushby. Lucrarea a apărut în revista internațională NEXUS new times magazine. Este bine documentată și descrie, din surse oficiale, istoria vieții de huzur și promiscuitate a conducătorilor bisericii catolice.

        Prin publicarea acestui material, Jurnal Paranormal nu aduce acuze bisericii catolice. Toate religiile, începând cu catolicismul, ortodoxia, mozaismul până la islamism, au o parte întunecată în care sunt implicați slujitorii acestor culte. Credincioșii de diverse confesiuni trebuie să fie conștienți de faptul că, slujitorii religiilor nu au primit de Dumnezeu dreptul să-l reprezinte și nici dreptul să fie intermediari între credincioși și Dumnezeu, după cum pretind aceștia. Iar odăjdiile pe care le-au inventat și le poartă, sunt menite să impresioneze masa credincioșilor.
        Slujitorii cultelor au transformat credința în Dumnezeu, în afaceri bănoase. Scutirea de impozite a veniturilor clerului și a profiturilor bisericești în România, este o ofensă adusă bunului simț. Restituirea postdecembristă a averilor bisericești, confiscate pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, constituie o flagrantă inechitate socială. În condițiile în care se impozitează în țara noastră și o amărâtă de pensie, veniturile preoțimii rămân neatinse.
         Slujitorii religiilor au rolul să tină în frâu masele, ca acestea să nu afle adevărul despre Dumnezeu și despre Universul în care trăim. După opinia lor, masele trebuie să se conformeze dogmelor religioase stabilite de dânșii și să se închine, irațional, la moaște și la “sfinți” pe care îi sanctifică bisericile pe care le reprezintă.
         Jurnal Paranormal recunoaște dreptul fiecărui individ de a crede în ce consideră de cuviință. 

Institutia papala detine o colectie de neegalat de acte de coruptie si criminalitate, acumulata de-a lungul secolelor, iar adevarata istorie a papilor este plina de scandaluri, cruzime, depravare, domnie a terorii, razboaie si coruptie morala.

de Tony Bushby

(partea 1)

Majoritatea catolicilor nu aud de-a lungul întregii lor vieti de vreun act reprobabil al unui papa sau al unui membru al clerului. Cu toate acestea istoria vietilor membrilor ierarhiei clericale nu seamana deloc cu felul în care este descrisa astazi, iar adevarata istorie a papilor este partea cea mai gresit reprezentata din istoria religioasa. John Cardinal Farley (1916), istoric catolic si arhiepiscop de New York, a admis subtil ca „vechile legende despre vietile lor desfrânate pot fi partial adevarate... faptul ca ei nu au insistat cu severitate asupra virtutii sexuale, iar injustitia a fost o abatere generala a curtii papale, desi probabil ca ideea de îmbunatatire morala era mereu prezenta în mintea lor” (Enciclopedia Catolica, ed. Pecci, 1897, iii, p. 207). Adevaratul caracter al papilor a fost în general atât de fals reprezentat încât multi oameni nu stiu ca multi papi nu au fost doar decadenti, ci si printre cei mai salbatici si perfizi strategi militari. Cardinalul Farley a adaugat acest comentariu:
„Papii au fost conducatori temporari ai teritoriului civil si au trebuit fireste sa forteze restabilirea sau extinderea situatiei Bisericii pâna la încheierea pacii ... încercarile lor de a purifica Ducatul Romei le-a pricinuit o durere profunda datorita necesitatii de a recurge la violenta, daravând mila ca motivatie... au fost pierdute vieti în slujba adevarului, caci baza legala pentru biserica crestina pentru a detine si transmite proprietati în vederea obtinerii de venituri a fost data [papilor] de împaratul Constantin în 312.” (Enciclopedia Catolica, ed. Pecci, ii, p. 157–169)
Comentariile cardinalului merita desigur atentia noastra, deoarece în ele se afla povestea putin cunoscuta a conducatorilor religiei crestine si dezvaluie faptul ca prezentarea actuala a papilor drept oracole morale incoruptibile nu este adevarata. Istoria ascunsa a fundatiilor doctrinale care au permis asocierea papilor cu conflictele si moravurile usoare si gradul pâna la care decadenta în rândul clerului este „partial adevarata” reprezinta o poveste extraordinara, fara precedent sau asemanare în istoria religiilor lumii. În prefata unei carti papale oficiale transmisa spre publicare de Sfântul Scaun, numita „Papii: o scurta istorie biografica”, cititorul crestin este pregatit cu tact pentru confruntarea cu câteva fapte neplacute despre papi prin aceasta recunoastere apologetica:
„Unii catolici s-ar putea sa fie surprinsi când vor citi biografiile papale din aceasta carte. Se poate ca viziunea noastra despre rolul pe care îl joaca papa în cadrul Bisericii sa aiba nevoie de o oarecare ajustare.”
(The Popes: A Concise Biographical History, ed. Eric John, Burns & Oates, Editori ai Sfântului Scaun, Londra, 1964, p. 19, aprobata pentru tiparire de Georgius L. Craven)

Acest comentariu îi face precauti pe cititori în privinta istoriei papale, dar în aceasta istorie biografica, Sfântul Scaun nu a considerat ca ar fi prudent sa publice detaliile complete ale naturii adevarate a curtii papale. Istoria sa reala este amestecata cu „secole de trafic de functii ecleziastice, înselatorie, scandaluri, imoralitate, agresiune, fraude, crima si cruzime, adevarata fire a papilor fiind prezentata astazi, cu buna-stiinta, în mod fals de catre Biserica”
(A History of the Popes, dr. Joseph McCabe [1867–1955], C. A. Watts & Co., Londra, 1939).

Biserica a pastrat timp de secole o arhiva vasta cu vietile papilor care, pâna în secolul al XI-lea, erau numiti „patriarhi ecumenici”, existând si istorisiri despre excese uimitoare. Arhivele catolice oficiale prezinta confesiuni extraordinare despre ticalosii ce se petreceau în rândurile întregului cler catolic, iar implicatiile acestora capata noi dimensiuni când sunt examinate în lumina pretentiei Bisericii de pietate indubitabila în ierarhia bisericeasca.
Comitetele redactionale ale lucrarii Enciclopedia Catolica pretind ca aceasta este „un exponent al adevarului catolic” (în prefata) si ca ceea ce este prezentat în ea este preluat în principal din arhive, fara prejudecati. Pentru a continua ideea, dispunem de câteva jurnale papale, scrisori si rapoarte ale unor ambasadori straini la Sfântul Scaun catre guvernele lor, documente monastice, rapoarte senatoriale romane, precum si de acces la registre oficiale stravechi ale tribunalelor ecleziastice din Londra. De mare ajutor în aceasta investigatie a fost si posibilitatea utilizarii unei versiuni originale a Enciclopediei lui Diderot, volum a carui distrugere a fost ordonata de papa Clement al XIII-lea imediat dupa publicarea sa, în 1759.
Aceste documente relateaza în mod constant despre secole de extraordinara degradare în ierarhia papala, iar continutul lor, atunci când este examinat în conjunctie cu circumstantele desfasurarii respectivelor istorisiri, poate fi considerat doar ca fiind uluitor. Pretinsa sfintenie si pietate a papilor, asa cum sunt prezentate astazi în mod public, nu apare în înregistrarile istorice, aceasta fiind o dovada a necinstei autoportretului realizat chiar de Biserica.
Piosul istoric si autor catolic episcopul Frotheringham a extins acest rezumat al liderilor crestini pâna în vremea sa:
„Multi papi au fost oameni cu vieti pline de dezmat. Unii erau magicieni (ocultisti); altii erau cunoscuti pentru razvratire, razboaie, masacre si imoralitate, avaritie si simonie. Altii nu erau buni crestini, ci criminali de rând si dusmani a tot ceea ce era bun. Unii erau copii ai Diavolului; multi erau sângerosi; unii nu erau nici macar preoti. Altii erau eretici. Daca un papa este eretic, el de fapt nu este papa.” (The Cradle of Christ, episcopul Frotheringham, 1877; vezi si Enciclopedia Catolica, xii, p. 700-703, publicata cu aprobarea arhiepiscopului Farley)
Si chiar au fost eretici, multi papi recunoscând public neîncrederea în Evanghelii, dupa cum vom vedea. Aceste fapte sunt binecunoscute istoricilor catolici care le spun cititorilor ca papii erau oameni virtuosi si competenti cu „minti religioase elevate”. (The Papacy, George Weidenfeld & Nicolson Ltd, Londra, 1964). Realitatea este ca unii erau preocupati doar de interesele lor, nu de cele ale lui Dumnezeu, si ca au cultivat un sistem papal viciat mai asiduu decât îndraznesc scriitorii catolici sa scrie deschis despre istoria Bisericii. Ei au fost dispretuiti de laici si, atunci când conditiile economice mai bune au trezit mintea unei clase mijlocii europene aflata în dezvoltare, a existat o revolta pe scara mare împotriva lor. Arhivele crestine arata ca papii erau departe de prezentarea moderna a caracterului lor si ca prin încercarea de a-i portretiza cu un trecut pios, Biserica a realizat o fatada doctrinala ce-i prezinta cu nerusinare, în mod înselator, drept ferventi credinciosi.
Având în minte modelul secolului al XX-lea despre papalitate, este greu de imaginat cum a fost aceasta în secolul al XVI-lea sau al XIV-lea, ca sa nu mai vorbim despre secolul al X-lea sau al VIII-lea. Unii dintre cei numiti acum exponenti ai „virtutii crestine” au fost ucigasi brutali, iar „crimele împotriva credintei reprezentau înalta tradare si puteau fi pedepsite cu moartea” (Enciclopedia Catolica, ed. Farley, xiv, p. 768).
Papii se îmbaiau în sânge pentru a-si realiza obiectivele pamântesti si multi dintre ei si-au condus personal fortele armate pe câmpul de lupta. Biserica a ordonat „armatei sale seculare” sa-si impuna cu forta dogma asupra umanitatii prin „crima în masa” (The Extermination of the Cathars, Simonde de Sismondi, 1826), iar clerul, preluând în fiecare zona rolurile functionarilor locali, nu pare a-si fi recapatat vreodata spiritul religios” (Enciclopedia Catolica, ed. Farley, i, p. 507). Autori concilianti ai istoriei crestinismului încearca în van sa zugraveasca un aspect sofisticat al unui trecut papal ce a scandalizat Europa timp de secole si care a fost în mod evident nesofisticat si primitiv.
Deoarece linia papilor începe în chip neclar, în cercetarea noastra vom porni din anul 896, când „un grup de nobili cu pasiuni porcine si brutale, dintre care multi nu puteau nici macar sa-si scrie propriile lor nume” (Annals of Hincmar, arhiepiscop de Reims; pub. c. 905), a pus stapânire pe institutia papala si a facut-o sa dispara pentru urmatorii 631 de ani, pâna în 1527 când, prin subterfugiile papei Clement al VII-lea (1523–1534), Roma a cazut în fata armatei împaratului Carol al V-lea.
În aceasta scurta evaluare a doar câtiva papi ai acelor secole citim: „La moartea papei Formosus (896) pentru papalitate a început o epoca de profunda umilire, cum nu a mai fost cunoscuta înainte sau dupa aceea. Dupa ce succesorul lui Formosus, Bonifaciu al VI-lea guvernase pentru doar 15 zile, Stefan al VII-lea [VI-lea] a fost numit pe scaunul papal. În furia sa oarba, Stefan nu numai ca l-a ponegrit pe Formosus, dar i-a batjocorit si corpul. Papa Stefan a fost strangulat în închisoare în vara lui 897, iar urmatorii sase papi (pâna în 904) au fost si ei implicati în luptele dintre partidele politice rivale. Cristofor, ultimul dintre ei, a fost rasturnat de Sergius al III-lea (904-911).” (Enciclopedia Catolica, ii, p. 147)
Astfel de perioade de „profunda umilire” a papalitatii s-au repetat destul de des, ajungând chiar pâna în secolul XXI, când a fost expusa magnitudinea pedofiliei în rândul preotimii (Apology of Pope John Paul II, martie 2002).
Această pictură rară, reprodusă dintr-o ediţie din secolul al XVII-lea a lui Antapodosis, un text vechi de o mie de ani, scris de episcopul Liutprand de Cremona care a murit în anul 972, îl reprezintă pe papa Ştefan al VII-lea (al VI-lea) supraveghind exhumarea cadavrului papei Formosus în vederea procesului. Un detaliu interesant al acestei picturi este boneta papei, care aminteşte de „coroana cu coarne” purtată de clanul Cezar.
Papa Stefan al VII-lea [VI-lea], „un preot batrân, mâncacios si bolnav de guta” (episcopul Liutprand de Cremona, c. 922–972), a fost cel care a ordonat exhumarea cadavrului putred al Papei Formosus la opt luni de la moartea acestuia. Ia legat apoi cadavrul în pozitie verticala de un scaun si l-a judecat pentru încalcarea canoanelor. În fata corpului în descompunere si îmbracat în purpura si aur au stat papa, episcopii sai, nobilii Romei si Lamberto din Toscana.
„Procesul” a fost o farsa grotesca si obscena. Papa se plimba înainte si înapoi si tipa la cadavru, declarându-l vinovat. Un diacon, aflat lânga cadavrul fostului papa, raspundea în numele sau. În acest incident macabru, numit astazi în mod pios „Sinodul Cadavrului”, papa decedat a fost condamnat cum se cuvine, i s-au smuls vesmintele, i s-au taiat trei degete de la mâna dreapta, iar ramasitele au fost aruncate în Tibru.
„În aceasta afacere dezgustatoare, el [papa Stefan al VII-lea (VI-lea)] nu poate fi iertat pentru ceea ce a urmat. Dupa ce la detronat pe raposatul papa, el i-a anulat si toate actele, inclusiv hirotonisirile. Faptele sale groaznice si hidoase au provocat o reactie violenta în Roma, iar la sfârsitul lui iulie sau începutul lui august papa Stefan a fost întemnitat si mai apoi strangulat.” (The Popes: A Concise Biographical History, ibid., p. 160)
Sunt aratate astfel limitarile mentale morbide ale vechilor papi. Datorita acestor dovezi întelegem de ce calugarii de la manastirea Eulogomenopolis, numita astazi Monte Cassino, au descris sediul Asinarian (numit ulterior palatul Lateran) drept „un lacas al mâniei, o casa a crimei... un loc al viciilor exotice”.

Domnia nelegiuita a prostituatelor 
Episcopul Liutprand de Cremona, al carui lucrare Antapodosis se ocupa cu istoria papalitatii între anii 886-950, ne-a lasat o imagine remarcabila a viciilor papilor si episcopilor, poate cu o urma de gelozie: „Vânau pe cai cu harnasamente ornamentate cu aur, iar dupa vânatoare participau la banchete cu dansatoare si se culcau cu prostituate nerusinate în paturi cu cearsafuri de matase si cuverturi brodate cu fir de aur. Toti episcopii din Roma erau casatoriti, iar sotiile lor îsi croiau rochii de matase din vesmintele sacre.” Iubitele lor erau doamnele nobile de frunte ale orasului si „doua femei voluptoase ale imperiului”, Teodora si fiica ei Marozia, ce „au condus papalitatea secolului al X-lea” (Antapodosis, ibid.). Renumitul istoric al Vaticanului, cardinalul Caesar Baronius (1538–1607) a numit acea perioada „domnia prostituatelor”, care „a facut loc domniei si mai scandaloase a proxenetilor” (Annales Ecclesiastici, folio iii, Antwerp, 1597). Tot ce dezvaluie episcopul Liutprand în detaliu despre Teodora este ca ea l-a constrâns pe un tânar si frumos preot sa-i împartaseasca pasiunea si ca i-a obtinut numirea ca arhiepiscop de Ravenna. Mai târziu, Teodora si-a chemat iubitul arhiepiscop din Ravenna si l-a facut papa - papa Ioan al X-lea (papa între anii 914-928, m. 928).
Papa Ioan al X-lea este tinut minte în principal ca un comandant militar. A aparut personal pe câmpul de lupta împotriva sarazinilor si i-a învins. A favorizat nepotismul si si-a îmbogatit familia, conduita sa pregatind terenul pentru o degradare si mai profunda a papalitatii. I-a invitat pe unguri, (care erau înca în acea vreme niste asiatici semicivilizati) sa vina si sa lupte împotriva inamicilor sai si a adus astfel o noua si teribila epidemie asupra tarii sale. Nu avea nici un fel de principii în conduita sa diplomatica, politica sau particulara. A dat-o cu dispret la o parte pe Teodora si a ademenit-o pe tânara si fermecatoarea fiica a lui Hugh de Proventa în dormitorul sau papal. Respinsa, Teodora s-a casatorit apoi cu Guido, marchizul de Toscana, si a întreprins o lovitura de stat împotriva lui Ioan al X-lea. Teodora a murit brusc în urma unei presupuse otraviri, iar Ioan al X-lea a intrat într-o disputa apriga cu Marozia si nobilii de frunte ai Romei. Ioan l-a adus la Roma pe fratele sau Petru, l-a înnobilat si i-a acordat atributii importante pe care nobilii mai în vârsta ajunsesera sa considere ca le apartineau. A început astfel o lupta interna pentru putere. Nobilii, condusi de Marozia, i-au gonit din oras pe papa Ioan, pe Petru si trupele lor. Papa si fratele sau si-au marit armata si s-au întors la Roma, dar oamenii lui Marozia au patruns în palatul Lateran si l-au omorât pe Petru în fata papei. Ioan a fost capturat, detronat în mai 928 si omorât prin sufocare cu o perna în castelul Sant’ Angelo.
Marozia si gruparea sa l-au numit papa pe Leon al VI-lea (928), dar l-au înlocuit sapte luni mai târziu cu Stefan al VIII-lea (al VII-lea). Acesta a guvernat timp de doi ani, apoi Marozia i-a dat papalitatea fiului ei, Ioan al XI-lea (cardinal între 910-936; papa între 931-35). El era fiul nelegitim al papei Sergiu al III-lea, dupa cum „confirma Flodoard, un scriitor demn de încredere al epocii” (The Popes: A Concise Biographical History, ibid., p. 162).
Sergiu preluase anterior papalitatea cu forta, cu ajutorul mamei Maroziei, Teodora. Atât Teodora cât si Sergiu au avut un rol important în maltratarea cadavrului lui Formosus, iar Sergiu a fost acuzat mai târziu ca si-a omorât cei doi predecesori. Biserica s-a aparat, dar facând asta a dezvaluit ca el nu a fost singurul papa ce a avut relatii sexuale cu Marozia:
„În mod obisnuit se crede ca papa Sergiu, desi de vârsta mijlocie, a avut o legatura cu tânara Marozia, careia i-a facut un fiu, viitorul papa Ioan al XI-lea. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le avem despre cariera Maroziei si despre scandalurile din Roma în care au fost implicati ea si o serie de papi provin din surse ostile si pot fi exagerate.” (The Popes: A Concise Biographical History, ibid.)
Printr-o dictatura sacerdotala, Marozia a condus crestinatatea timp de câteva decenii din castelul papal de lânga biserica Sf. Petru si s-a ocupat de tot ce tinea de crestinism, cu exceptia problemelor minore. Nu putea sa semneze cu numele ei, totusi ea era conducatoarea Bisericii Crestine – fapt cunoscut de istoricii care au cunostinte elementare despre papalitate. Ea era agresiva într-un mod tandru, extrem de ignoranta si complet lipsita de scrupule. A numit în functii episcopi-razboinici nemilosi pentru a-si întari factiunea si a triumfat asupra oponentilor sai. Pentru a traduce literal cuvintele populatiei din Roma, era numita „prostituata papilor”, fiind direct responsabila de alegerea si instalarea a cel putin patru papi. Apologetii moderni spun ca aceste numiri de papi au fost „scandaloase”, dar acei papi sunt acceptati acum de Biserica drept succesori „legitimi” ai Sf. Petru. În acea vreme, totusi, mase mari de oameni au criticat farsa obscena în care se transformase papalitatea si i s-au opus cu dispret si mânie.
Dupa ce a devenit papa, Ioan al XI-lea s-a îmbolnavit si Marozia a instalat temporar în scaunul papal un calugar mai vârstnic. Acesta a refuzat sa demisioneze si a fost introdus cu forta într-o celula unde a fost supus la un regim de înfometare care i-a provocat moartea. Ioan al XI-lea si-a reluat apoi pozitia si si-a cheltuit averea ramasa angajând soldati pentru a restabili ordinea în Roma. Orasul fremata de revolta împotriva Bisericii si a înfioratoarei lipse de morala clericala raspândita pe tot cuprinsul Italiei. Ioan al XI-lea a început apoi sa recupereze si sa protejeze bogatele domenii seculare ale papalitatii, dar a murit în 936. Astfel, din aceasta descriere condensata aflam cu uimire despre zilele în care femei de moravuri usoare conduceau Sfântul Scaun si o doctrina crestina ce nu era înca bine dezvoltata.

(Va urma)
Sursa: jurnalparanormal.ro