joi, 11 aprilie 2013

Horia Țurcanu la Codul lui Oreste – Respirația și Expandarea Conștiinței


Horia Turcanu invitat la Codul lui Oreste din 7.04.2013, vorbind despre lucrul cu respiratia si constientizarile ce apar ulterior.

Black Projects and Free Energy


Există posibilitatea să obţinem energie aproape nelimitată pentru folosul nostru cotidian? 
Există metode sau procedee prin care să depăşim cu mult randamentul energetic unitar, 
adică să obţinem mai multă energie decât consumăm pentru a o produce? 
Este posibil să realizăm ceea ce ştiinţa numeşte "perpetuum mobile"? 

Combustibilii fosili nu mai pot reprezenta 
o soluţie viabilă pentru omenire, la ritmul actual de dezvoltare. Studiile şi analizele ştiinţifice au arătat că rezervele se vor epuiza în jurul anilor 2040, daca exploatarea petrolului va continua în acelaşi ritm. Metoda fisiunii nucleare nu este nici ea de viitor, întrucât este o metodă distructivă şi periculoasă, la care se adaugă problema deşeurilor radioactive.
Aparent, omenirea "bate pasul pe loc" în domeniul furnizării energiei, întrucât marile firme şi concernuri nu par să promoveze noi variante şi alternative la cele care deja există. Interesele economice, cele geopolitice, şi cele de menţinere a controlului asupra populaţiei acţionează în sensul păstrării status-quo-ului actual, deoarece independenţa energetică ar conduce repede la independenţa acţiunilor şi a modului de gândire a fiinţelor umane.

Aceasta nu înseamnă însă, că nu au existat studii şi 
descoperiri fulminante în direcţia obţinerii energiei libere şi a tehnologiilor aferente ei. S-ar putea spune că, în prezent, aceste cercetări sunt mai active ca oricând, întrucât paradigma vieţii de pe Pământ este foarte aproape de o transformare majoră care va oferi omenirii o cu totul altă perspectivă asupra vieţii şi asupra realităţii înconjurătoare.

Ironia este că cele mai intense studii, cele mai laborioase cercetări, 
şi cele mai avansate tehnologii au fost realizate chiar de către cei care vor să le ascundă cel mai mult de ochii şi de cunoaşterea lumii. Pentru cei familiarizaţi cu dedesubturile intereselor la nivel mondial, şi cu existenţa aşa-zisului guvern ocult, existenţa acestor cercetări care depăşesc cu mult tot ceea ce şi-ar putea imagina omul din societatea modernă este concretizată în misterioasele Black Projects... sau aşa-zisele Proiecte Negre.
  Ele sunt numite Negre deoarece sunt ocultate, sunt ascunse cunoaşterii publice, aflându-se mereu în umbră. Proiectele Negre fac parte dintr-o reţea clandestină de interese care este cunoscută sub numele de Programul Spaţial Secret. Esenţa cercetărilor şi realizărilor din cadrul acestor proiecte este în legătură cu călătoriile spaţiale şi interstelare care nu pot fi realizate decât pe baza energiei libere şi a noilor modele energetice.


Unul dintre cei care au lucrat în cadrul unor Proiecte Negre, doctorul în ştiinţe Richard Alan Miller, obişnuia să spună că pe Pământ există două civilizaţii umane: una care are acces la călătoria spaţială, şi una care nu are 
acces la aceasta. 

Pentru a fi pregătiţi pentru transformările ce vor veni, acest extraordinar documentar realizat de prof. yoga Dan Bozaru vă poate fi de un real folos.

Un film care prezinta sintetic, din felurite puncte de vedere, problema proiectelor neguvernamentale si operatiunile secrete ale Guvernului 
Mondial Ocult. Aspectele de ordin militar sunt imbinate cu cele despre istoria organizatiilor ezoterice din secolul trecut si cu elemente stiintifice despre tehnologia energiei libere.
Un accent deosebit este pus asupra tehnologiei prezentate de Fundatia Keshe, care prin metoda MAGRAV poate sa revolutioneze din temelii conceptia stiintifica actuala si viata societatii umane.

 


sursa

http://roaim.co.nr/?a=articles&p=793&b=130402
http://www.keshefoundation.org/
https://www.facebook.com/KesheFoundationRomania 

Keshe University

https://docs.google.com/document/d/1ceWRuooQNpMJjL_NAS4T0yInvskf49hFXAtj5tmmNqc/edit




Germania datorează miliarde Greciei. Ce poate face guvernul de la Atena ca să scape de problema datoriilor


O comisie formată din experţi greci a concluzionat că Germania datorează miliarde Greciei în compensaţii pentru cel de-al Doilea Război Mondial, suma acoperind datoria elenă, însă autorităţile de la Atena nu doresc să pornească o dispută cu principalul finanţator al ţării, notează revista germană „Der Spiegel” în ediţia online.

Duminică, cotidianul grec „To Vima” titra: „Ce ne datorează Germania”, articolul subliniind posibilele compensaţii pe care Atena le-ar putea cere Germaniei pentru cel de-al Doilea Război Mondial. O comisie formată din experţi, înfiinţată la cererea ministrului grec de Finanţe, a lucrat luni întregi la un raport „strict secret” de 80 de pagini.

La baza raportului elaborat stau 761 de volume de material de arhivă, care includ documente, acorduri, decizii judecătoreşti şi texte juridice. Panagiotis Karakousis, şeful grupului de experţi, a declarat pentru To Vima, că echipa sa a examinat 190.000 de pagini de documente, împrăştiate în arhive publice şi de multe ori stocate în saci aruncaţi în subsolurile clădirilor publice.
Potrivit cotidianului elen, comisia a ajuns la o concluzie clară: „Grecia n-a primit niciodată niciun fel de compensaţie, nici pentru împrumuturile pe care a fost obligată să le dea Germaniei, nici pentru pagubele suferite în timpul războiului”.
Materialul nu precizează despre ce sumă este vorba în raport, însă organizaţiile elene au vehiculat în trecut suma de 108 miliarde de euro pentru reconstrucţia infrastructurii distruse şi încă 54 de miliarde pentru împrumuturile forţate acordate de banca centrală elenă Germaniei naziste în perioada 1942-1944.
Şi chiar dacă s-ar şti suma exactă, se pare că autorităţile greceşti nu prea preocupate să nu supere Germania, principalul susţinător al zonei euro şi creditor al ţării. Suma de 162 de miliarde de euro este echivalentul a aproape 80% din PIB-ul Greciei, iar dacă Germania ar plăti datoria, Atena şi-ar rezolva problema datoriilor.
În timp ce Berlinul şi Atena reuşesc să evite orice discuţie despre problema compensaţiilor, grecii sunt destul de vocali pe această temă. „Responsabilitatea istorică cade asupra coaliţiei de guvernare, formată din cele trei partide. Ar trebui să publice toate descoperirile şi să hotărască poziţia Atenei în această chestiune sensibilă, care a detonat ca o bombă într-un moment în care ne aflăm sub o presiună enormă din partea creditorilor noştri”.
Poziţia oficială a guvernului, exprimată cel mai recent de către ministrul adjunct de finanţe, Christos Staikouras, susţine că Atena consideră problema deschisă şi că „îşi rezervă dreptul… de a ajunge în privinţa sa la o concluzie satisfăcătoare”.
Raportul a trecut la oficialii ministerului de Finanţe în mâinile ministrului de Externe, Dimitris Avramopoulous, şi ale premierului Antonis Samaras. „Va fi o decizie politică luată la nivel înalt despre cum să fie folosit (n.r. - raportul), iar dl Samaras va fi cel care decide”, a declarat un înalt oficial al guvernului de la Atena pentru Spiegel Online. „Nu e momentul să ne luăm la harţă cu Berlinul”, a mai spus acesta.
autor: Răzvan Cârcu
sursa: adevarul.ro

Scenariu de razboi: Japonia ar putea fi prima tinta a unui atac nord-coreean


Japonia, si nu Coreea de Sud, ar putea fi prima tinta aleasa de nord-coreeni in eventualitatea unui atac cu racheta, sustin mai multi analisti niponi si straini, citati de CBSNews. Regimul de la Phenian ar incerca astfel sa forteze liderii japonezi sa faca concesii, sa determine Japonia sa stea departe de un conflict in Peninsula Coreeana si, mai ales, sa provoace aparitia unei rupturi in relatia dintre Tokyo si Washington. Cat de real ar putea fi un astfel de scenariu?
La sfarsitul lunii martie, liderul nord-coreean Kim Jong-un a afirmat ca, in cazul unei provocari “nesabuite” din partea americanilor, fortele nord-coreene “trebuie sa loveasca fara mila continentul american (…), bazele militare din Pacific, inclusiv Hawaii si Guam, si pe cele care se afla in Coreea de Sud”.
Majoritatea expertilor apreciaza ca regimul de la Phenian nu dispune de tehnologia care sa ii permita sa lanseze rachete asupra unor tinte aflate la o distanta atat de mare, precum continentul american, insa Coreea de Sud si Japonia s-ar afla cu siguranta in raza de actiune a unor rachete balistice nord-coreene.
Dupa ce am vazut cum s-ar desfasura un posibil atac impotriva Coreei de Sud si care ar fi raspunsul fortelor sud-coreene, merita sa discutam si cat de plauzibil ar fi un scenariu in care rachetele nord-coreene ar fi lansate impotriva teritoriului japonez.

Retorica agresiva nord-coreeana, luata in serios de Japonia

AP sustine ca oficialii japonezi si-au exprimat de mult timp ingrijorarea ca, daca nord-coreenii s-ar decide sa atace nuclear o tara din regiune, regimul de la Phenian nu are doar mijloacele, ci si mai multe motive puternice pentru lansarea unui atac impotriva capitalei nipone Tokyo sau a instalatiilor militare americane de pe teritoriul Japoniei. In opinia japonezilor, atacul cu o racheta balistica conventionala este cel mai probabil, insa nu trebuie exclusa nici posibila lansare a unei rachete nord-coreene cu incarcatura nucleara.
Luni, in contextul informatiilor ca regimul de la Phenian se pregateste de lansarea unei rachete sau un alt act provocator pentru miercuri, 10 aprilie, autoritatile japoneze au declarat ca au intarit masurile de asigurarea a securitatii tarii. Presa nipona a relatat zilele trecute ca Ministerul Apararii de la Tokyo a pus in alerta mai multe distrugatoare dotate cu sisteme de interceptare a rachetelor, pentru a dobori orice racheta ce s-ar indrepta spre teritoriul japonez.
“Facem tot ce putem pentru a proteja securitatea natiunii noastre”, a declarat secretarul general al cabinetului nipon, Yoshihide Suga. Atat el, cat si oficiali din Ministerul Apararii au refuzat insa sa confirme informatiile despre alerta navala, afirmand ca nu doresc “sa-si arate cartile pe care le au” nord-coreenilor.
Japonezii iau in serios retorica lui Kim Jong-un
De asemenea, marti, Japonia a anuntat ca a instalat rachete defensive de tip Patriot in trei locatii din jurul capitalei Tokyo pentru a face fata unui eventual tir cu rachete lansat de Coreea de Nord.
Rachetele au fost instalate in districtul Ichigaya si in suburbiile Asaka si Narashino, a declarat Suga.
Potrivit presei nipone, rachete Patriot vor fi instalate si in alte doua locatii din zona orasului Tokyo.
Masurile luate de japonezi au venit in contextul in care Coreea de Nord a amenintat din nou Japonia. “Avertizam inca odata Japonia impotriva faptului ca urmeaza orbeste politica Statelor Unite. Va trebui sa plateasca un pret urias pentru comportamentul sau imprudent”, potrivit unui editorial publicat luni in “Rodong Sinmun”, ziarul oficial al Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord.
Dupa testul nuclear efectuat in februarie de nord-coreeni, expertii japonezi si-au exprimat ingrijorarile crescute ca tara comunista ar putea fi deja capabila sa loveasca – sau cel putin sa ia in vizor – bazele americane si marile metropole japoneze cu focoase nucleare amplasate pe rachetele Rodong (raza de actiune a acestora este de 1300 de km). Expertii estimeaza ca regimul nord-coreean are un arsenal de circa 300 de rachete Rodong.
Raza de actiune a rachetelor Rodong este suficienta pentru a lovi Tokyo si cateva baze militare americane importante, intre care Yokota Air Base (unde se afla cartierul general al U.S. 5th Air Force), Yokosuka Naval Base (unde sunt stationate portavionul USS George Washington si grupul sau de lupta) si Misawa Air Base (baza folosita de aparatele de atac F-16).
“Nivelul de avertizare a crescut” dupa testul nuclear din februarie, a declarat Narushige Michishita, fost oficial in Ministerul japonez al Apararii, in prezent director al Programului de Securitate si Studii Internationale la Institutul National pentru Studii Politice din Tokyo. Anul trecut, Michishita a scris intr-o analiza ca o racheta Rodong lansata din Coreea de Nord ar putea ajunge in Japonia in 5-10 minute si, daca va fi indreptata impotriva centrului capitalei Tokyo, ar avea o sansa de 50% sa aterizeze in perimetrul sistemului de metrou din metropola.

De ce ar fi atacata Japonia? Cateva motive

Narushige Michishita a afirmat ca Japonia ar putea reprezenta o tinta potentiala deoarece:
* este suficient de aproape de Coreea de Nord pentru a fi lovita cu o racheta conventionala sau cu focos nuclear.
* intre cele doua tari se mentine o stare de animozitate si neincredere ce dateaza din timpul colonizarii nipone a Peninsulei Coreene, in 1910, lucru care ofera un motiv ideologic puternic statului comunist.
* o amenintare impotriva Japoniei au putea fi folosita pentru a provoca o ruptura intre Tokyo si Washington. Michishita crede ca, de exemplu, Coreea de Nord ar putea sa lanseze una sau mai multe rachete Rodong impotriva Japoniei, insa sa le programeze in asa fel incat sa nu loveasca teritoriul nipon. Actiunea ar avea darul de a determina liderii japonezi sa faca concesii, de a forta Japonia sa nu se implice intr-un eventual conflict in Peninsula Coreeana sau chiar de a se opune incercarilor fortelor americane stationate pe teritoriul nipon de a ajuta trupele sud-coreene.
* Japonia ar fi o tinta “mai buna” decat Coreea de Sud deoarece un atac nuclear lansat prea aproape de Coreea de Nord ar face ca o mare parte din teritoriul nord-coreean sa fie expusa la radiatii.

“Tinand cont de atitudinea aventuroasa trecuta a Coreei de Nord, acest scenariu se incadreaza in intervalul optiunilor sale rationale”, a afirmat Michishita.

Poate fi atacata Japonia cu adevarat?

Mai multi oficiali americani si niponi sustin insa ca simpla capacitate de a lansa o racheta nu inseamna ca ar putea avea si succes. Mai mult, ei afirma ca nu exista informatii potrivit carora regimul de la Phenian ar detine cu adevarat rachete dotate cu focoase nucleare.
CBS reaminteste ca Tokyo si Washington au investit miliarde de dolari in ceea ce se copnsidera a fi cel mai sofisticat scut antiracheta din lume, dupa ce Coreea de Nord a lansat o racheta Taepodong cu raza lunga de actiune deasupra Japoniei, in 1998. In prezent, japonezii detin interceptoare terestri si navali. In plus, Japonia a lansat mai multi sateliti spioni in ultimii ani, pentru a supraveghea activitatile militare din interiorul Coreei de Nord.
Unii experti insa nu exclud informatiile ca regimul nord-coreean ar putea deja detine rachete dotate cu focoase nucleare. Analisti japonezi si americani sunt convinsi ca nord-coreenii au rezolvat problema “miniaturizarii” focoaselor ce pot fi amplasate pe rachetele cu raza medie de actiune, astfel incat un atac nuclear asupra Japoniei este posibil.
In aprilie 2005, de exemplu, Lowell Jacoby, director al Defense Intelligence Agency, a declarat in fata unei comisii a Senatului de la Washington ca regimul de la Phenian are capacitatea de a dota o racheta cu un focos nuclear. In 2011, aceeasi agentie militara americana a afirmat ca nord-coreenii “ar putea avea acum” focoase nucleare pe baza de plutoniu, pe care le pot lansa cu ajutorul unor rachete conventionale, a unor avioane sau a altor “mijloace neconventionale”.
La randul sau, David Albright, fizician in cadrul Institute for Science and International Security, a afirmat ca tara comunista poate dota rachetele Rodong cu focoase nucleare cantarind cateva sute de kilograme si avand o putere de explozie de cateva kilotone. Este mult mai putin decat bombele lansate asupra oraselor japoneze  Hiroshima si Nagasaki, insa suficient de mare sa provoace distrugeri majore intr-o zona urbana.
Rachetele nord-coreene (grafic 2)
Rachetele nord-coreene (grafic 2)
Foto: CFR
Distanta la care pot ajunge rachetele nord-coreene (potrivit Council on Foreign Relations):
* Nodong – 1000 km
* Taepodong-1 – 2200 km
* Musudan – 4000 km
* Taepodong-2 – 6000 km

Raza de actiune a rachetelor nord-coreene (estimare Federation of American Scientists si Center 
for 
Rachetele nord-coreene (grafic 1)
Rachetele nord-coreene (grafic 1)
Foto: Voice of America
Nonproliferation Studies):  
1. Rachete operationale

* Hwasong-5 – 300 km
* Hwasong-6 – 500 km
* Rodong – 1300 km
* Musudan – 3000 km

2. Rachete in faza de testare

* Taepodong-1 – 2500 km

3. Rachete in stadiul de dezvoltare:

* Taepodong-2 – peste 6700 km

Sursa : hotnews.ro

În Germania se studiază mai mult despre istoria antică a țării noastre decât în România! Ce spuneți de asta?!


Nu este prima oară când primesc informații din care reiese că mulți străini știu mai multe despre istoria antică a României decât știu majoritatea românilor, pentru simplul motiv că acolo se tratează cu seriozitate istoria, în timp ce la noi istoria NI SE FURĂ pe față de tot felul de ticăloși care fac jocurile unor forțe străine.

Iată ce mi-a scris astăzi cineva din Germania, pe e-mail: 

"Am studiat istoria timp de 5 ani la universitatea din Stuttgart si aici profesorul meu (german) de istorie antica ne-a predat multe din lucrurile pe care dumneavoastra le tratati in "Adevaruri tulburatoare". Cu atat mai mult dansul a ramas uimit pentru ca desi eu venisem dintr-o scoala din Romania nu auzisem niciodata de aceste lucruri.
Eu sper ca emisiunea sa fie urmarita si inteleasa de cat mai multi."


Ce spuneți de asta? O româncă plecată în Germania, studiază istoria acolo, la facultate, și află lucruri despre istoria antică a României despre care nu a auzit niciodată aici, în țară, pe băncile școlii... Este de neconceput o astfel de situație!

Sper ca în viitorul apropiat toți cei care ne-au falsificat istoria (și mai sunt în viață), ca și cei care sunt complici la menținerea falsului istoric, să fie cercetați penal și acuzați de înaltă trădare!!!

Daniel Roxin

In prag de razboi in Peninsula coreeana, Marele Urs Rusesc isi arata muschii

COMENTARIU SFATUITOAREA:

Va prezint o analiza deloc intamplatoare facuta de "specialisti " militari rusi. Continutul articolului dezvaluie aluzii direste si deloc subtile la adresa americanilor. Cu alte cuvinte, aveti grija ca noi suntem mai tari!


Războiul portavioanelor: Un nou nivel sau sfârşitul jocului


авианосец ВМС США «Энтерпрайз» enterprise
Foto: EPA

Unii experţi militari se îndoiesc de eficienţa strategică a grupărilor de portavioane. Însă deocamdată nu a fost inventat un mijloc nenuclear mai bun de înaintare a forţei militare, consideră experţii ruşi.

În prezent, cea mai puternică flotă navală din lume, flota americană, include 11 portavioane nucleare supergrele. În 2010, unii strategi militari americani şi analişti au pus la îndoială deţinerea unui număr atât de mare de portavioane. Banii cheltuiţi pentru construcţia şi exploatarea lor sunt bani aruncaţi în vânt, a declarat fostul şef al Pentagonului, Robert Gates. Submarinele ruseşti nucleare proiectul 670 sunt denumite „ucigătoare de portavioane” şi sunt capabile să justifice această denumire. De asemenea, portavioanele americane sunt ameninţate de rachetele ruseşti antinavă Oniks şi rachetele chinezeşti Dongfeng.
Cu puţin timp în urmă, Centrul New American Security a publicat raportul expertului Henry Hendrix care justifică învechirea rapidă a strategiei bazate pe folosirea pe scara largă a portavioanelor. Analiştii ruşi nu sunt de acord cu colegul lor american.
În cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei, expertul militar Aleksandr Golţ a menţionat: „Portavionul este un mijloc evident pentru ceea ce se numeşte „power projection”, înaintarea forţei. Atunci când s-a desfăşurat operaţiunea din Afganistan, americanii nu au avut posibilitatea să folosească baze terestre şi, practic, aviaţia de punte a preluat întreaga componentă aviatică a operaţiunii din Afganistan. Ea a jucat un rol cheie şi în Irak, şi în Iugoslavia, adică în toate conflictele militare contemporane portavioanele au jucat un rol extrem de important”.
Andrei Frolov, redactorul şef al revistei Export de armament, menţionează că există câteva motive ce creează scepticism în privinţa valorii strategice a portavioanelor: preţul lor mare şi în cadrul Pentagonului are loc o luptă internă pentru finanţarea diferitelor genuri de arme. Andrei Frolov presupune că multe sarcini pe care în prezent le rezolvă un portavion vor fi soluţionate de rachetele de croazieră mai ieftine şi de drone.
În cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei, Andrei Frolov a declarat: „Cred că această flotă din 11 portavioane va rămâne neschimbată. Dacă se vor face reduceri, puţin probabil că ele vor fi semnificative, poate va fi vorba de o singură navă, deoarece în caz contrar Statele Unite nu vor putea să menţină puterea necesară în acvatoriile pe care le consideră ca fiind critice pentru SUA”.
Fiecare forţă navală are propriile opinii în privinţa portavioanelor. Cu puţin timp în urmă comandamentul flotei navale ruse a anunţat că în viitorul apropiat nucleul flotei ruse îl vor constitui submarinele şi portavioanele de generaţie nouă.

Profetie rabinica: Suntem la un pas de venirea lui Mesia


evrei
O profeție extrasă din scrierile biblice numite  Yalkut Shimoni spune că Mesia se va întoarce pe Pământ atunci când toate națiunile vor începe să se amenințe reciproc. Conform speculațiilor de ultim moment, omenirea trece printr-o perioadă premergătoare acestui eveniment mult așteptat și prevestit de cele mai multe dintre scrierile religioase.
Profeția a fost scrisă în epoca Evului Mediu pentru a prevesti omenirea de un eveniment major, care indiferent de turnura pe care o va lua evoluția timpului, se va petrece. Această profeție face parte dintr-un set de scrieri rabinice care propun mai multe variate ale viitorului. Dintre toate aceste direcții ale viitorului prezise în timpuri străvechi, doar una singură se va petrece cu adevărat.
“Regele Persiei va provoca la luptă un rege Arab. Atunci va apărea Mesia, iar toate națiunile vor fi la un pas de război, fiecare provocându-se reciproc. Regele Persiei va declanșa un imens război mondial și întreaga lume va tremura de frică.“
Pornind de la această profeție, trebuie să luăm în considerare că Imperiul Persan a fost un vast imperiu iranian care a cucerit Asia de Sud și de Sud-Vest între 550 î.Hr., de la cucerirea mezilor de către Cirus cel Mare, până în 330 î.Hr., când ultimul împărat Ahemenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru cel Mare. La apogeul întinderii sale teritoriale, teritoriul său cuprindea Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia,Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de 8.000.000 km2.

Cititi articolul integral aici:
http://www.efemeride.ro/profetie-rabinica-suntem-la-un-pas-de-venirea-lui-mesia

Sursa: http://www.efemeride.ro