duminică, 8 septembrie 2013

La multi ani tuturor celor care isi sarbatoresc ziua de Sf. Maria





Tu cel sau cea ce porti numele Sfintei Fecioare Maria, sa stii, ca niciodata nu ai fost si nu vei fi singur. Prea Marita Fecioara te-a vegheat tot timpul si s-a rugat pentru tine Fiului Sau .
 Îngerii să-ţi călăuzească paşii şi Sfânta Fecioară să-ţi lumineze drumul în viaţă.
Esti un prieten de nadejde si un adevarat om care traieste dupa deviza “IUBESTE! UITA ! IARTA ! Pentru ca astazi este o zi speciala pentru tine, ma alatur si eu celor ce-ti doresc din adancul sufletului sa fi fericit(a)! 
Sa ai o zi frumoasa! Sa te bucuri de numele pe care-l porti! Sa fii fericit(a), iubit(a) si bucuroas(a)!
 La Multi Ani!



Din toata inima si cu multa iubire,
Sfatuitoarea







Mintea vrea să faca totul


Când ești condus de Minte, vrei sa faci TU totul, chiar si când mergi pe strada spui “Eu merg”,  ca si cum tu ai lua picioarele și le-ai muta “cu mâna”.
Pe de altă parte când te detașezi și lași lucrurile să se întâmple de la sine, te încrezi în Viața…observi uimit că de fapt picioarele merg singure, de la sine, nu e nevoie ca să faci TU ceva cu ele.
Ochii văd și ei de la sine, prin natura lor, nu trebuie să te chinui să vezi cu ei.
Urechile aud de la sine la fel cum nasul miroase de la sine, fără sa-l iei cu mâna și să miroși cu el.
Respirația vine și ea tot de la sine, nu e nevoie să spui în fiecare secundă “eu respir”.
Apa e udă prin natura sa, nu trebuie să facă ceva șa fie udă.
Lumina e luminoasă prin natura sa, nu face nimic special în sensul acesta.
Ce să vezi, la fel și omul, este Fericit prin natura sa.
Da, da fericirea e starea naturală a omului și ea este în tine fără să faci nimic pentru asta, pentru că atunci când crezi că trebuie să faci ceva pentru a fi fericit…ce să vezi… n-o să mai fii.
 
“Toate lucrurile se întâmplă de la sine, cu excepția momentelor când nu crezi asta și încerci să intervii.”
Buddha îi îndemna pe discipolii să nu caute niciodată iluminarea pentru că astfel o vor pierde:
“Când e timpul sã vã îmbrãcati, puneti-vã hainele.
Când trebuie sã mergeti, mergeti.
Când trebuie sã sedeti, sedeti.
Sã nu aveti nici mãcar un gând în mintea voastrã de a cãuta natura de Buddha.”
“Lăsați copiii să vină la mine căci a lor este Împărăția Cerurilor” zicea Isus despre copii… care nu s-au gândit nici măcar o secundă în viața lor că “trebuie” să facă ceva pentru a se mântui. Copiii doar “Sunt” până la o anumita vârstă ei nu încearcă, nu trebuie și nu se străduiesc să fie pentru că ei SUNT.
Dar surpriză, cu toții “SUNTEM”... doar că noi am intrat în regatul minții ale cărui roade sunt și vor fi întotdeauna moarte.
In schimb, când mintea se dă la o parte nemaifăcând nimic, auzi Cântecul Liniștii, un cântec pe care mintea nici  nu și-l poate imagina sau explica, pentru că el se aude doar în absența ei. Liniștea doar se simte, nu se obține,
Si odată ce auzi cum sună Liniștea din tine, o simti în fiecare celulă și o lași să se manifeste  prin tine o să te îndrăgostești de ea.
Vei fi ca omul care a găsit o piatră prețioasă și vinde tot ce are ca s-o cumpare.
Dar nu mă înțelegeți greșit…
Acesta NU este un articol despre cum să găsești Liniștea din tine, ci este un articol despre Liniștea care ESTE deja în tine.
Este un articol despre Fericirea care ESTE în tine, fără să trebuiască să faci ceva pentru a obține.
Și NU este în niciun caz un articol despre cum trebuie să fii, nici despre ce trebuie să faci, ci este un articol despre ceea ce EȘTI  deja.
Nici macar să-ți amintești nu trebuie, pentru că străduindu-te să-ți amintești pierzi din vedere ceea ce EȘTI.
La fel cum apa nu trebuie să facă nimic ca să fie udă și nici lumina nu trebuie să facă ceva pentru a lumina, așa și omul, nu trebuie să facă nimic pentru a fi fericit, senin, liniștit și împăcat.
Toate aceste lucruri sunt deja în tine, la fel cum sunt în mine sau în oricine altcineva.
Când este ”Ceea ce ești”, asta se manifestă în toate aspectele vieții tale. Inclusiv când asculți muzică, o asculți nu pentru a te înveseli si o asculți pentru că ești deja vesel.
Iar în momentul în care nu te bagi, în care renunți să mai faci ceva și mintea se oprește din fuga ei nebună, “Ceea ce ești” începe să se manifeste prin tine.
“Ceea ce ești” lucrează prin tine, merge prin picioarele tale, vorbește prin gura ta sau scrie un articol prin mâinile tale exact cum face acum printr-ale mele.
Nu mai e nevoie să faci ceva pentru a dobândi fericirea, pacea, împlinirea, hărnicia, entuziasmul… ci toate acestea se manifestă prin tine și te determină să acționezi.
Nu lucrezi ca să faci bani și să fii fericit, ci ești fericit și drept  urmare lucrezi și faci bani.
Nu ai nevoie de o altă persoană ca să fii iubitor, ci ești iubitor și drept urmare împărtășești din multa ta iubire cu alții.
Oamenii care “încearcă” să fie iubitori sunt enervanți, îți vine să-i respingi și poate să le dai o pereche de palme să-și revină . Ii preferi oricând pe care care iubesc pur și simplu fără să se străduiască atâta.
La fel și oamenii care se străduie să fie relaxați sfârșesc prin a fi și mai tensionați, pentru că relaxarea e ceva ce nu trebuie să te străduiești să obții, ea e în natura ta.
Nu e nevoie să-ti faci operații estetice sau să-ți cumperi cea mai scumpa mașină ca să te accepti pe tine însuți, ci pornind de la acceptarea pe care o simți vei face toate lucrurile.
Acum 2000 de ani a fost un om care a reușit să nu facă nimic toată viața, lăsând doar “Ceea ce este” să se manifeste prin el. Si el eraiubire, seninătate, pace, adevăr, înțelepciune, putere… și culmea, el nu făcea NIMIC pentru a fi astfel era doar “Ceea ce este”.
Le spunea oamenilor mataforic “Fiul nu face decât ceea ce-l vede pe Tatăl că face”… sau celebra afirmație “Eu și Tatăl una suntem”.
Fiul este omul, persoana, Eul, Ego-ul, iar Tatăl este “Ceea ce este” omul dincolo de persoană.

Sursa: primit pe mail

„Salvaţi Roşia Montană” la Al Jazeera: Disputa românească se mută în studioul televiziunilor străine

al-jazeeraProtestele faţă de exploatarea de la Roşia Montană fac înconjurul lumii. Ele au ajuns şi la televiziunea Al-Jazeera, care a dezbătut pe larg subiectul. În data de 4 septembrie, publicația arabă Al Jazeera a organizat o dezbatere TV și web cu tema “Este mina de aur plănuită pentru România un dezastru ecologic sau o șansă economică?”

În aceeași zi, Adevărul Live i-a invitat într-o dezbatere similară pe Dragoș Tănase, director RMGC, pe sociologul Mircea Kivu, prezent la proteste, pe economistul George Vulcănescu, pe prof. dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie, pe Mircea Toma de la ActiveWatch, pe consilierul guvernamental Ionel Blănculescu și pe Cristian Neagoe, unul dintre organzatorii protestelor din Bucuresti.

“E vorba de o goană după aur față de care protestează mulți români. Proiectul minier de la Roșia Montană, aprobat recent de Guvern, plănuiește să transforme o mică localitate românească în cea mai mare mină de aur de suprafață din Europa”, scria Al Jazeera acum două zile.

“Compania canadiană care vrea să dezvolte mina susține că localitatea și locuitorii ei ar avea de câștigat. Însă grupurile pentru drepturi civice și ecologiștii susțin că planul, care ar urma să folosează cianură toxică pentru a extrage aur și argint, va distruge satele și siturile romane antice. În acest episod al stream-ului [nostru], stăm de vorbă cu Cătălin Hosu, director de comunicare al Roșia Montană Gold Corporation, Mihnea Blidariu din partea Campaniei Salvați Roșia Montană, Alexandra Dodu, director de comunicare la Fundația Culturală Roșia Montană și Ionel Blănculescu, consilier onorific al premierului României”.

Cele 6 ispite ale sufletului… Părintele Arsenie Papacioc

Există ispite pentru suflet? Cu siguranță da. Sunt fie șoaptele sirenelor ce vor să ne abată din drumul personal, fie chemarea spre o insulă magică dar plină de capcane, fie dorința de răzbunare, ce pare a ne pune în echilibru restabilind situații și pedepsind vinovați, fie alte tipuri de senzații și emoții îmbrăcate în haine colorate și strălucitoare… Suntem atrași să facem aceste lucruri și totuși ceva ne spune că nu e bine… De ce?
Dacă viața este o experiență și un joc, ne-am putea întreba ce este de fapt rău sau neliniștitor în toate acestea? Este, pentru că ispita e o chemare spre CEVA ce în ciuda aparențelor plăcute, liniștitoare sau eliberatoare oferite pe moment sau pe termen scurt, pe termen lung ne scoate din starea de armonie. Armonie cu Sinele nostru divin ce a venit aici pentru a îndeplini o menire și cu Universul încojurător ce în acest caz nu mai ne apare nicicum ca fiind dătător de pace.
O dată stricată armonia, ființa umană ajunge în starea de dezechilibru numită de psihologie nevroză sau în stadiile mai grave psihoză și de religie păcat, stare ce are ca efect suferința ființei și blocaje în destin.
Am vorbit deseori despre aceste lucruri numindu-le altfel. Vorbește despre ele atât spiritualitatea, cât și psihologia și totuși ortodoxia le așează cel mai bine în tablou, le sintetizează și ne face să înțelegem ce e de fapt armonia.
Am preluat astfel mesajul Părintelui Arsenie Papacioc – un adevarat preot cresțin, și un mare maestru al sufletului - adăugând explicațiile mele pentru o mai bună înțelegere de către cei aflați la început de drum. Adevărul cuprins în acest mesaj, o dată înțeles și mai ales aplicat în propria viață ne poate transpune în starea de armonie. Stare naturală a sufletului.

Întrebat care sunt ispitele sufletului Părintele Arsenie explică:
 

Ispitele de SUS – respectiv ispita CUNOAȘTERII, este atunci vrei să știi tot despre Dumnezeu, crezi că știi tot, crezi că știi mai mult decât știi.
A dori să cunoști adevărul divin și legile spirituale nu este o ispită ci o binecuvântare, chiar o necesitate aș putea spune.
Acest lucru devine însă ispită când omul crede că știe totul despre Dumnezeu, sau despre Univers, când se crede deținătorului adevărului absolut – am văzut cazuri, sau când nu face absolut nimic altceva decât să studieze spiritualitatea, cu scopul de a o cunoaște. Ce e rău în acest ultim fapt? E faptul că omul nu înțelege că totul are de-a face cu spiritualitatea, că lecțiile vieții dincolo de teorii și cărți nu se pot învăța pe deplin decât din experiență, din trăire. Întreaga viață este o scoală a sufletului, iar omul a venit aici, tocmai pentru a-și eleva sufletul. Aș mai adăuga că oricât s-ar strădui un suflet aflat în clasele primare la școala vieții să înțeleagă teorii ce fac parte din lecțiile celor aflați la scolile superioare, n-o poate face. Nimeni nu poate sări peste etapele firești ale evoluției spirituale fără a cădea în eroare, mai concret fără a se amăgi singur.

Ispitele de JOS – nu faci ce trebuie să faci, nu faci nimic, sau altfel spus nu-ți folosești aripile date de Dumnezeu.
Este vorba aici despre lene, despre indolență și despre neîndeplinirea menirii tale pe lume, sau altfel spus a rolului pentru care ai venit aici să-l joci. Ai pretenții la lume, dar ce faci tu pentru tine… Viața ne-a fost dată cu un rost, cu un scop. Venim aici atât ca să creștem spiritual, sau altfel spus pentru a ne fi de folos propriului suflet, cât și pentru a fi de folos celorlați semeni. Iar acest lucru se întâmplă când omul potrivit se află la locul potrivit, deci când ne împlinim menirea. Pentru acest scop uneori e necesar un efort fizic sau psihic. E necesară voința.
E necesar să folosim darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu și ne-a trimis în lume: talentul, harul, priceperea. Sau cum spune o binecunoscută pildă biblică să ne înmulțim talantul. Pentru că așa cum știm deja, nimic nu este întâmplător. A da vina pe Dumnezeu, pe soartă, pe lipsa de noroc că nu ne-am implinit chemarea sufletului, deci a nega liberul arbitru care este cel mai mare dar divin, este o dovadă de lașitate spirituală. Dumnezeu își dă, tu însă ești cel ce decide ce faci cu darul.

Ispitele din SPATE – reînvii mereu trecutul, te gândești mereu la trecut.
Regretele, neiertările, dorința de răzbunare, obsesiile fac parte din suita acestui tip de greșeli sufletești. Toate aceste emoții negative nu doar că nu folosesc la nimic, ele sunt chiar extrem de dăunătoare sufletului. A trăi în trecut înseamnă a te lipsi de prezent, sau altfel spus a-ți fura propria viață. 

Atașamentul față de rău cheamă prin rezonanță răul. Un anumit tip de emoție crează un anumit tip de realitate de viață. A crea scenarii pentru a rescrie ceva ce a fost, nu schimbă acel lucru. Singurul lucru ce poate determina o schimbare este înțelegerea greșelii comise, a lecției de viață, acceptarea acesteia ca experiență și lecție, și apoi detașarea de acea realitate trecută. Detasându-te și înțelegând, devii mai înțelept, deci lecția și-a atins scopul. Acest lucru determină o schimbare interioară, schimbare ce are efect asupra întregii vieți, asupra prezentului și implicit asupra viitorului.

Ispitele din FAȚĂ – sunt cele ce le vezi, sunt vii, sunt prezente, le dorești și devii ca ele.
E vorba aici despre acele lucruri ce provoacă plăceri de moment dar care pe termen lung au efecte dăunătoare. Mâncatul în exces e plăcut, dar duce la îngrășare și boli, băutura asemenea, sexul în exces sau practicat haotic și cu persoana nepotrivită, somnul prea mult sau lipsa acestuia, acumularea de bunuri ce devine un scop de viață, lăcomia de orice tip, dorința de putere asupra lumii acesteia… Sau altfel spus, dezechilibrele, excesele. Toate acestea țin de această lume materială.
În fond e vorba despre un atașament excesiv față de aceasta, despre o dependență de cele ce aparțin acestei lumi și de plăcerile trupului sau de orgoliu. Deci de îndepărtarea de lumea sufletului, de cele spirituale. Între cele două e necesar să existe un echilibru.

Ispitele din STÂNGA – faci contra legilor divine.
Toți cunoaștem legile divine. Indiferent de religie, sau sistemul spiritual adoptat (și ateii). Oamenii cunosc legile morale, ce corespund până la un punct cu legile divine, ele suprapunându-se în proportie de peste 90% (de ce până la un punct este un alt subiect prea stufos pentru a fi discutat aici). Toți oamenii chiar dacă nu sunt preocupați de spiritualitate sau religie, cunosc legile spirituale, măcar pe cele principale ce corespund cu cele morale. Sunt cele 10 porunci ale lui Moise ce se referă de fapt la corectitudinea morală: să nu furi, să nu ucizi, să nu râvnești la bunul altuia (se referă la invidie), să nu comiți adulter, etc, legi ce în fond se referă la respectul față de ceilalți semeni, la empatie – puterea de a te pune în locul celuilalt, la milă, la o anume fraternitate a sufletelor.
Toți știm că dincolo de legile morale e necesar a ierta, a ajuta, a iubi… Toți știm că suntem construiți la fel și de aceea zicala: ce ție nu-ți place altuia nu-i face, nu e doar o cerință abstractă sau absurdă ci un bun necesar, o lege divină.

Ispitele din DREAPTA – zici că ești sus spiritual, dar nu ești, habotnicie, aroganță spirituală.
Sunt poate cele mai mari și cele mai deficil de sesizat, cele în capcana căruia cad în special oamenii ce dețin o anumită cunoaștere, cei ce sunt pe cale, dar… nu numai. Sunt cei ce confundă iubirea de Dumnezeu cu ritualul, cei ce acordă mai mută importanță ritualului decât scopului său, care este întotdeauna conexiunea cu Dumnezeu, iar aceasta se poate realiza și dincolo de ritual. O dată idolatrizat un ritual, sensul acestuia se pierde și practicarea lui devine un lucru dăunător.
Sunt cei ce se consideră superiori pentru că adoptat o anumită cale, fie ea ortodoxia, sau calea reiki, sau au intrat într-o sectă ce se consideră superioară tuturor. Cei ce nu înțeleg esența acelei căi, ci au o înțelegere superficială. Pentru că fiecare cale conține în ea un adevar. Dar ei nu-l văd.
Sunt cei ce se consideră mai sus spiritual decât ceilalți din diverse motive, acest fapt generând automat judecăți de valoare. Când un om e într-adevăr sus, faptele sale o spun, viața sa o arată, iar acest lucru devine vizibil. Asa cum pomul bun se cunoaște după rodul bun, așa este și omul, se cunoaște după realizările sale, care o dată existente îi dăruiesc bucurie și pace în suflet. Omul împăcat cu sine, cu lumea și cu Dumnezeu e cel care aflat în echilibru spiritual. Atenție, acest lucru nu este echivalent cu orbirea spirituală, cu a spune că totul în jur e perfect. Omul trebuie să fie ancorat în realitate, în realitatea lumii și a sufletului său. 


Se pare că omul venind aici pe pământ este încojurat de ispite, ce vin din toate direcțiile ce au de-a face cu ființa și existența sa. De aceea calea spre adevăr nu e ușoară, lucru reflectat de realitatea ce o vedem cu toți.
Așa cum spunea și Părintele Papacioc – un adevărat maestru al sufletlui, ce ne privește acum dintre îngeri -
"a te alfa în conexiune cu Dumnezeu însemnă a fi în ARMONIE, în armonie cu tine, cu sinele tău, care conține în el acea sămînță de divinitate ce ne dă viață și ne susține." 
A fi în armonie aduce bucuria și pacea sufletului, aduce, evoluția ființei, aduce omul în PREZENT, un prezent ce conține în el răspunsurile la toate întrebările și problemele legate de viitor.

Va invit să urmăriți și filmulețul… merită.
Carla von Vlad





sursa
http://www.lumeaspirituala.ro/spiritualitate/cele6ispite.htm


"Sunt foarte optimist în privinţa viitorului Neamului Românesc. N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat. Adică ce, suntem marfă fără stăpân?" - Parintele Arsenie Papacioc - ganduri despre Romani.

Eu, personal - judec după inima mea -, văd o mare răspundere, văd un mare răspuns pe care nu-l poate da decât Ţara Românească în lume, cândva. Consider că în România e cea mai adecvată via­ţă, răsuflare şi suflare, după Scriptură. România este milostivă şi nu duce un război de distrugere, ci numai de avanpost, de apărare. Tocmai poziţia Scripturii. România o văd având o mare misiune în lume. Sigur că nu din punct de vedere econo­mic numaidecât, ci din punct de vedere mântuitor numaidecât. Asta contează! Că Dumnezeu rabdă, rabdă, dar şi înainte apucă. Poporul acesta de la naştere a suferit şi suferă încă din partea duşma­nilor. Şi el totuşi se menţine şi-n plus a născut atâtea valori: un Eminescu în literatură, Brâncuşi în sculptură, Enescu, considerând că arta, poezia este o proorocie, la urma urmei. Nu trebuie negli­jate aceste realităţi. Tocmai în această suferinţă stă renaşterea viitoare.

Deci o stare de prezenţă continuă este o sta­re de canon şi împlineşte o obligaţie. Mereu trăim starea de creştin creat şi salvat de Mântuitorul. Ca să ne salveze, gândiţi-vă că a fost jupuit, umilit, scuipat; şi era Dumnezeu! Nu îngrozeşte pe ni­meni faptul acesta, că era Dumnezeu întrupat? Ce nu a făcut ca să ne salveze? Cât de important este momentul prezent, clipa de faţă, asta o să vadă fiecare la mormânt. Dar să nu fie prea târziu. Degeaba te grăbeşti atunci, totul e să pleci la timp pentru pocăinţă. Vă spun asta ca un sfat de la un frate mai mare, de 96 de ani. Şi, dacă vă spun, spun ca să ascult şi eu.

Cât de scump e timpul şi suspinarea ta. Eşti liber să o faci de acum; cine te opreşte să te închini? Şi, dacă te opreşte duşmanul, primeşti plată de erou că te-ai închinat când te oprea. 

Eu vă spun că am mulţi ani la închisoare şi nu era lipsă de prezenţă! Mă gândeam: ce momente măreţe, să suferi pentru Hristos. Eram conştienţi că, dacă nu era Hristos, te vindeai pe doi lei, abdicai de la cre­dinţă şi scăpai de momentul acela. Dar nu scăpai de veşnicie. Veşnicia, ca şi moartea, e o realitate. Atunci o să auzim: „Ce mi-ai făcut cu viaţa ta, fi­ule?" Putem să-L învinuim pe Hristos că nu ne-a dat destul? Nici pe o mamă nu o poţi învinui că nu ţi-a dat destul. Ţi-a dat tot pentru că a stat la dispo­ziţia ta; ţi-a dat şi sângele. Nu poţi să o învinuieşti că nu ţi-a dat. Dar pe Dumnezeu, Care a creat şi sângele acela, şi laptele mamei, şi mama, şi fiul! Avem exemple atât de puternice şi de aproape de noi, încât nu mai poţi să faci nici o mişcare. Trăire creştină şi gata! Pentru că la moarte trebuie să spu­nem: „Ţie Ti-am dăruit Doamne toată viata mea."

„Lasă-l în seama Mea, nu te băga unde nu ai voie. Nu-l judeca. Lasă-l aşa murdar cum e. Mie Mi-e drag de el aşa, că nu am venit pentru îm­păraţi. Am venit pentru cerşetori." Hristos a fost împărat şi Cerşetor. Pentru cine S-a întrupat, pen­tru îngeri? Pentru noi, oamenii! Ce mai aşteptăm?! O trăire simplă de tot, dar o relaţie continuă cu ceilalţi. Suntem prea iubiţi de Dumnezeu. Aşa şontorogi cum suntem, păduchioşi, suntem foarte iubiţi. De aceea, eu consider că e o mare greşeală să ne vorbim de rău unul pe altul. Păduchios, pu­turos, ţigănos, aşa cum e, îl iubeşte Dumnezeu. El l-a creat. Nu-l judeca tu. 
Cere un lucru simplu, dar fără de care nu se poate. Nu te închina de parcă ai cânta la mandoli­nă, ci închină-te cu simţire, pentru nevoia pe care o ai. Şi astfel suferinţa rămâne ca o mare necesita­te în viaţa omului. E o mare greşeală să cârteşti . „Slavă Ţie, Doamne, numai dă-mi putere să su­port!" Asta-i poziţia celui care a fost arestat 14 ani la Aiud. 


SURSA
http://vlad-mihai.blogspot.ro/2011/07/mesaj-pentru-vesnicie-al-parintelui.html 


http://adevarul2012.blogspot.ro/2013/09/cele-6-ispite-ale-sufletului-parintele.html


România intră în Siria fără aprobarea ONU?

syria-the-good-old-cold-war-gameO ştire de senzaţie a apărut recent pe site-ul belgian RTL.be. Citând surse din MAE francez, publicaţia a enumerat şase ţări membre ale UE, care, urmând exemplul Franţei, susţin intervenţia militară în Siria „chiar şi fără aprobarea ONU”. Printre ele se află în mod neaşteptat România.
Pe scena politică românească atmosfera este tot mai încinsă, declaraţii răsunătoare vin una după alta, iar divergenţele româno-ungare în privinţa Transilvaniei sunt o durere de cap pentru organizaţiile la care au aderat (NATO şi UE), menţionează politologul rus Boris Şmelev.
„Este clar că Bruxelles-ul şi NATO exercită influenţă asupra Ungariei şi României, încercând să le reţină de la adoptarea unor decizii dure una împotriva celeilalte. Calitatea de membru în NATO şi UE nu putea să şteargă divergenţele istorice existente între Ungaria şi România. Iar în viitorul apropiat vom asista la intensificarea divergenţelor dintre cele ţări şi la încercarea Bruxelles-ului de a lua sub control această situaţie”.
Spre mirarea observatorilor, printre cei care l-au criticat cel mai dur pe Traian Băsescu a fost nimeni altul decât ministrul român de Externe, Titus Corlăţean. Potrivit acestuia, probleme creează nu politicienii maghiari, ci chiar Băsescu. „Declaraţia lui Băsescu privind asumarea leadership-ului punerii la punct a Ungariei produce prejudicii relaţiilor internaţionale”, a declarat şeful diplomaţiei române. El a mai subliniat că Budapesta oficială are o poziţie echilibrată în privinţa problemei legate de Transilvania. O altă chestiune de politică externă, în jurul căreia, în ultimul timp, s-au intensificat discuţiile se referă la Kosovo.
Încă din anul 2008, România a declarat că refuză categoric să recunoscută independenţa provinciei Kosovo, proclamată în mod unilateral. Însă, în ultimul timp, Traian Băsescu începe treptat să-şi schime părerea. Luând cuvântul la o întâlnire cu corpul diplomatic, el a declarat că poziţia României privind Kosovo „s-a flexibilizat”. Autorităţile locale şi presa din Priştina au întrevăzut în declaraţiile preşedintelui român recunoaşterea în curând a independenţei Kosovo şi de către România. Pe acest fundal politic a apărut şi informaţia că România este gata să sprijine loviturile militare asupra Siriei fără mandatul ONU. Bucureştiul s-a dovedit într-o companie foarte interesantă. Este vorba de Danemarca, cunoscută pentru poziţia sa dură faţă de multe probleme internaţionale. Letonia şi Croaţia urmează în mod tradiţional dictatele euroatlantice. Grecia şi Cipru, ale căror probleme economice şi dependenţă financiară de UE şi FMI, practic, le privează de dreptul la o politică externă independentă.
Prezenţa României pe această listă este stranie, mai ales dacă ţinem cont de poziţia Bucureştiului în problemele legate de Transilvania, Transnistria şi Kosovo. Reiese că, în ceea ce priveşte menţinerea integrităţii teritoriale în Europa, opinia ONU este importantă pentru Bucureştiul oficial, însă în privinţa Siriei nu prea. Apropo, nici Ungaria, nici Bulgaria, nici alţi vecini ai României nu se grăbesc deocamdată să se pronunţe pentru intervenţia militară în Siria. Este interesant că, încercând să explice cauzele agravării divergenţelor româno-maghiare, Titus Corlăţean a declarat că „politicienii din ambele ţări se folosesc de perioadele de divergenţe pentru a câştiga puncte electorale”. Doar ne-am dori ca astfel de perioade de divergenţe să nu aibă consecinţe tragice şi ireversibile.
Autor: Piotr Iskenderov
Sursa: Vocea Rusiei

De ce proiectul de la Roșia Montană este un act de TRĂDARE A INTERESULUI NAȚIONAL. Află tot adevărul și informează-ți prietenii și colegii!


un articol de Daniel Roxin

Incredibila acțiune de manipulare a opiniei publice operată cu o totală nemernicie de mulți dintre politicienii români și de o mare parte a mass-mediei centrale are ca scop mascarea adevărului despre proiectul de la Roșia Montană, un proiect pe care aceste nevertebrate vor cu orice preț să ni-l bage pe gât.

Adevărul este însă ușor de decelat și pune în evidență atât prostituția intelectuală pe care o practică mulți dintre jurnaliști, cât și ticăloșia cronică a clasei politice românești, cu puține excepții...

Haideți să analizăm, pe rând, toate aspectele implicate:
1. Prima trădare economică - redevența

Această "mare afacere", prezentată într-un mod agresiv ca fiind de interes național, aduce statului român o redevență de 6% (până acum o lună era de 4%!!!!!). Asta înseamnă că restul de 94% este al firmei Gold Corporation. Cum poate fi un proiect de interes național atâta vreme cât redevența pentru noi este de doar 6%? Atenție! Vorbim despre ceva ce este al românilor, pentru care canadienii (sau cine o fi în spatele RMGC) nu au făcut nimic ca să apară în pământul românesc! Un CEVA pe care statul român l-ar fi putut exploata singur, fără să dea nimănui nimic... Putea fi de interes național, din punct de vedere economic, dacă statul român avea 70 sau 80% redevență. Chiar și în această situație, RMGC ar fi trebuit să spună mulțumesc că poate exploata zona! Simplul fapt că s-a negociat în acest fel arată că cei care au făcut-o au trădat interesul național.

Dar eu mă întreb: dacă statul român împrumută în neștire miliarde de euro de la FMI, ca să plătească pensii și salarii la bugetari, de ce nu împrumută bani și pentru a deschide minele de aur și alte metale prețioase pe care să le exploateze în toatalitate spre interesul național? Pentru că marionetele care ne conduc răspund cu "Să trăiți, am înțeles!" telefoanelor care se dau de la Washington sau Moscova, de la Bruxelles sau Tel Aviv. Pentru că, dacă obiectivul este aducerea României în faliment și pierderea suveranității, atunci trebuie să devenim din ce în ce mai îndatorați și să ne lipsim de tot mai multe dintre resursele care ne-ar permite să ne plătim aceste datorii!!! Gândiți-vă cu atenție la acest lucru, pentru că exact asta se face!

2. A doua trădare economică - restul de metale rare despre care nu se vorbește

Iată ce ne spune, cu toată responsabilitatea, fostul inginer geolog șef de la Roșia Montană, Aurel Sântimbrean, un om care a lucrat vreme de 20 de ani acolo și care cunoaște cel mai bine zăcământul: "Într-un document întocmit de un grup de profesori de la ASE – București se spune, pe calcule, nu pe povești, că valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît valoarea aurului și argintului de acolo." (vedeți aici întreg interviul lui Aurel Sântimbrean: http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/aurel-santimbrean/ )Uau! Adică acolo, la Roșia Montană, avem, în afara celor 300 de tone de aur și a celor 1.600 de tone de argint, alte metale rare cu o valoare de 4 ori mai mare decât aurul și argintul, la un loc! Ca să vezi!

În continuare, Aurel Sântimbrean mai spune că: "Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul." Curat în interesul național!...

Dacă raportăm beneficiile statului român la întrega bogăție de la Roșia Montană ne vom lua cu mâinile de cap pentru că în această situație în care avem redevență doar pentru aur și argint dar nu primim nimic pentru celelalte metale rare, înseamnă că statul român (ADICĂ NOI) primește în mod real doar 1,2% (unu virgulă doi la sută) din toate boțățiile noastre de la Roșia Montană! Iată că, prin acest proiect ticălos, ceea ce nu au reușit romanii să ne fure acum 2.000 de ani, ceea ce nu au reușit austriecii și ungurii să ia de la Roșia Montană cu forța mai târziu, este cedat în mod iresponsabil și criminal, de bună voie! Este de necrezut, până unde merge această ticăloșie. De aceea vă spun că trădarea este uriașă și toți cei care o comit sau sunt complici la comiterea ei vor trebui să răspundă penal într-o bună zi!

Iată, în continuare, ce se mai găsește în munții de la Roșia Montană, conform analizelor tehnice făcute de fostul inginer geolog șef de la Roșia Montană: "Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiează prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o probă de 350 kilograme de zăcămînt și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare. Vreau să vă prezint cîteva din metalele identificate: aur – 1,5 grame pe tonă, argint – 11, 7 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame pe tonă, molibden – 10 grame pe tonă, vanadiu – 2500 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă.Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale." Fără comentarii...

3. Manipularea cu roșienii lipsiți de resurse materiale pentru care acest proiect este o salvare

 Așa după cum ați putut vedea, RMGC a cucerit piața media centrală cu reclame și mesaje care vorbesc despre cât de necesar este acest proiect pentru locuitorii de la Roșia Montană. În același timp, mercenarii din presă încearcă să "transforme" proiectul de aici într-unul de interes local, față de care nu ar trebui să se exprime oamenii din alte colțuri ale țării. Ei bine, miza este una națională! Pentru cei de la Roșia Montană este o mare păcăleală pentru că, după cei 2 ani în care se va pregăti exploatarea, și pentru care vor fi angajați 2-3000 de oameni, din al treilea an vor mai rămâne doar 600 de angajați. Și chiar și dintre aceștia vor fi mulți tehnicieni aduși din altă parte, așa că roșienii vor mai rămâne cu 3-400 de locuri de muncă. Iar după încă câțiva ani de exploatare intensivă? - Deșertul, lacul cu cianuri, contaminarea, distrugerea patrimoniului cultural de la Roșia Montană, răpirea șansei de a transforma acest spațiu într-un obiectiv turistic care le-ar aduce roșienilor beneficii pentru generații. Merită? Evident că nu! Cu toate acestea, necesitatea stringentă a unui câștig material și ignoranța unor oameni simpli îi transformă pe mulți dintre locuitorii de la Roșia Montană într-o masă de manevră, în niște sinucigași...

4. Consecințele ecologice 

 Multe mi-a fost dat să aud în viață dar părerea unor așa-ziși specialiști care pretindeau că lacul de cianuri va fi atât de bine purificat încât ai putea bea și apă din el, m-a cutremurat!... Incredibil! Păi, atunci, de ce să mai facă un lac de decantare? Să îi dea drumul cianurii direct în mediu. Ba mai mult, toți cei care susțin proiectul să bea apă, ei și cu familiile lor, doar din această sursă. Să facem o linie de apă cu cianuri pentru politicienii și jurnaliștii care pretind că nu e niciun pericol ecologic...

Oameni buni, un lac de cianuri este un lac de cianuri. Vom rămâne cu el în brațe până la moartea copiilor noștri și chiar și după aceea. Un lac de cianuri este un pericol permanent, el trebuie întreținut mereu. Asta presupune cheltuieli extrem de mari. Cheltuieli pe care le vom suporta în cea mai mare parte noi și generațiile de după noi, pentru multă vreme. Și totul pentru 6% redevență sau 1,2% redevență, dacă luăm în calcul și restul bogățiilor de la Roșia Montană.

Un lac de cianuri poate fi pus în mișcare de un cutremur puternic, de un bombardament într-un posibil război viitor... Este o bombă ecologică care, cândva, poate să producă un dezastru de proporții apocaliptice. Merită oare? Nu, nu merită să ne expunem unui asemenea risc nici măcar dacă statul român ar exploata în mod exclusiv aceste zăcăminte. Există și alte metode. Sigur, poate nu sunt atât de rapide ca să satisfacă rapacitate celor care vor să pună mână cât mai repede pe aur, argint și celelate bogății...

5. Consecințele culturale

Roșia Montană este locul de unde dacii au adus aurul la lumină, acel aur care a salvat Imperiul Roman de la colapsul economic. Minele de la Roșia Montană sunt cele care au fost exploatate apoi de Imperiul Roman, cele care i-au permis să o ducă în bunăstare aproape 200 de ani. Acest patrimoniu, ca și povestea antică ce îl însoțește, este demn de a intra în Patrimoniul Unesco, poate fi un obiectiv turistic capabil să rezolve toate problemele economice ale roșienilor, pentru generații. A-l distruge este o crimă!

Iată că există soluția la manipularea grosolană care invocă necesitățile materiale ale minerilor din Apuseni - transformarea Roșiei Montane într-un obiectiv turistic. De ce autoritățile locale nu îl valorifică? Păi, după o pritenie atât de lungă cu corporația, cum să mai dea înapoi, nu?

6. Concluzii

Trădarea este evidentă, este dincolo de orice discuție! Din nefericire, trădarea este generală - ni s-a distrus industria și agricultura, ni s-a distrus educația și sistemul de sănătate, ni s-au înstrăinat resursele...

În concluzie, constatăm cu tristețe, cu furie, cu frustrare că:

- Trăim într-o țară bogată, dar românii sunt săraci
- Avem un potențial turistic fantastic, dar el nu este exploatat în interesul nostru
- Avem o istorie extraordinară, dar ea ne este furată, ascunsă, distrusă
- Avem resurse naturale uriașe dar ele nu mai sunt ale noastre, au fost date pe nimic
- Avem tineri geniali care câștigă aurul la olimpiade sau la concursurile de inventică, dar ei nu își pot atinge potențialul în România și pleacă peste hotare

Și totuși, nu e nimeni responsabil pentru asta?!

Pe ecranele televizoarelor ticăloșii încă vor să ne dea lecții de economie, de educație, de morală, de patrotism - ei, cei care au îngenuncheat România! Până când, însă?

Omani buni, România este sub ocupație de peste 20 de ani, de aceea se întâmplă ceea ce se întâmplă. Gândiți-vă: o armată de incompetenți nu ar fi putut produce un asemenea dezastru. Pentru că dacă acei incompetenți ar fi avut un dram de onoare, de patriotism, am fi stat mai bine decât acum. Nu s-ar fi priceput ei foarte mult, dar nici nu ne-ar fi vândut pe nimic! Vorbim însă de o armată de trădători, de alogeni în trup sau în spirit, care par să aibă mandat să pună România pe butuci, să o ducă spre faliment și pierderea suveranității. Până la transformarea țării noastre într-o colonie totală nu mai este mult... Timpul este scurt și doar o trezire a conștiinței naționale mai poate salva situația.

Așa că, române, eu îți spun: ieși și apără viitorul tău și al copiilor tăi! Spune NU trădării, minciunii, distrugerii economice și spirituale a neamului nostru. Fă-o acum! Vino în stradă și apără Roșia Montană, oriude te-ai afla! Aceasta este scânteia... Împreună putem reuși!

Astăzi, sâmbătă, de la ora 17:00, dar mai ales duminică, 08 septembrie, de la ora 17:00, ești așteptat la Universitate, în București, ca să le spui politicienilor că știi adevărul și că vei lupta pentru el! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Daniel Roxin

Detalii despre protestele din țară și străinătate care vor avea loc duminică, 08 septembrie:
http://www.rosiamontana.org/ro/stiri/lista-ora-elor-care-pe-8-septembrie-reiau-protestele-pentru-ro-ia-montan

IMPORTANT: Duminică, 08 septembrie, de la ora 20:00, urmărește ediția specială de la Nașul Tv pentru salvarea Roșiei Montane. Și eu voi fi acolo pentru a transmite informații în direct din mijlocul manifestanților. Nu uita că Nașul Tv este singurul post național de televiziune care îți prezintă realitatea din Piața Universității, că Nașul Tv nu a acceptat publicitate de la Gold Corporation!
http://www.nasul.tv/

A SOSIT CLIPA

“A sosit clipa în care omul trebuie să acorde mai mult timp pentru interesul său şi al familiei sale, în concordanţă cu principiile universale care stau la baza destinului său de fiinţă raţională. Vor veni profeţi inconştienţi, ce vor încerca să ne liniştească în privinţa recrudescenţei fenomenelor telurice, mareice, meteorologice, sociale şi de altă natură care se desfăşoară în prezent pe Pământ, fenomene ce prefigurează evenimente catastrofale la scară planetară, ce vor avea loc cu siguranţă în viitorul apropiat. Omul este dator să verifice prin simţurile sale şi să judece cu mintea lui adevărata măsură a lucrurilor.
Să nu uităm că omul, deşi este o fiinţă socială, porneşte singur în eternitate. Nu îl vor ajuta în nici un fel relaţiile sale economice, politice, sociale. Pentru această inevitabilă călătorie trebuie să se pregătească din timp, să fie iertat şi împăcat cu toată lumea. Mari gânditori ai omenirii au ajuns la concluzia că faptele noastre antrenează consecinţe în viaţa actuală şi mai ales în viaţa viitoare. În funcţie de faptele noastre, vom avea parte de evoluţie sau, după caz, de involuţie.
Iisus a spus că raiul şi iadul există în noi. Alegem raiul, vom avea parte de rai. Alegem iadul, vom avea parte de iad. Fiecare om este liber să aleagă drumul pe care doreşte să îl urmeze.”
(Fragment din Prolog la manualului de supraviețuire, publicat în Jurnal Paranormal.)