Alegând sufletul

Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă și a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra lui. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Așa că numele și adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea și ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile carții. Și ea i-a scris înapoi. Așa au început să corespondeze și, cu cât își scriau, relația lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una din scrisori, el i-a scris și a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea și dacă dragostea lui este adevarată, nu va conta cum arată. Așa că nu i-a trimis nicio fotografie.
Când s-a terminat războiul și el s-a întors în SUA, și-au dat întâlnire în New York , în Grand Central Station. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să țină cartea în mâna, iar ea va avea un trandafir.
Așa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir în mână. Ce așteptări avea, ce era în sufletul lui? Era pe punctul de a-și găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.
Așteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el și… era minunată. Era dincolo de orice imaginație. Iar el s-a uitat și a văzut că ea nu avea niciun trandafir.
Lângă el s-a oprit o doamnă mai în vârstă. Avea un trandafir în mână.
Ce să facă? Stătea între tânăra superbă și doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Și nu era frumoasă, chiar destul de neatrăgătoare și îmbătrânită. Ce să aleagă?
Persoanei cu trandafirul îi știa sufletul de care se îndrăgostise. Așa că s-a îndreptat spre doamna cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câțiva pași de el, l-a privit și l-a întrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfâșiată: decizii…, alegeri… S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: și-a continuat drumul către persoana mai în vârstă care ținea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea și i-a zis:
- Bună ziua! … și a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu știu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir și mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ți spun că te așteaptă la restaurant.

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…