Puternica campanie anti Romania, promovata de ziarele „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale”, ilustreaza de fapt teama de o Romanie puternica. Daca am fi slabi, nu ne-ar baga nimeni in seama. Acesti fricosi de Romania au primit o lovitura naucitoare de la Angela Merkel, atunci cand aceasta a promis Rusiei liberalizarea vizelor pentru UE, in schimbul retragerii trupelor militare din Transnistria!!! Va spun: propunerea este irezistibila: 4 milioane de romani contra 140 de milioane de rusi!!!
Prin asta, Angela Merkel sugereaza ca 4 milioane de europeni sunt mai valorosi decat 140 de milioane de eurasiatici. Ca sa fiu putin rautacios, am si calculat: un moldovean valoreaza cat 35 de rusi!
Sunt curios: cele trei ziare o vor ataca pe Angela Merkel? Vor anunta Apocalipsa pentru Europa? Vorba ceea, va fi o invazie de 140 de milioane de eurasiatici: nu e gluma! Daca nu, va fi foarte clar ca cele trei ziare – „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale” – au actionat la comanda politica impotriva Romaniei! Dupa coordonarea, amploarea si intinderea campaniei, comanda venea de foarte sus. Deci teama de Romania a ajuns la altitudini mari.
Multi se intreaba: oare ce stie Angela Merkel despre Moldova, si nu stim noi?
Probabil ca spusele ilustrului sau inaintas, Otto von Bismarck, cancelarul de otel, cel care a unificat poporul german intr-un singur stat, pentru prima data, cu privire la Romania:
“La 1866 aveam putinta sa o zdrobesc, dar m-am ferit chiar de a o jigni prea mult, fiind un stat cu menire de a civiliza si de a mentine ordinea, el merita sa fie sustinut, iar nu distrus. Viitorul Romaniei sta in munca ei spre a trage folos din avutiile imense ce poseda. Interesul va este a deveni un stat puternic la Marea Neagra, a avea un port important ca Odesa si vot preponderent la Constantinopol. Nu uitati insemnatatea Marii Negre, caci de acolo incepe cheia Dardanelelor. Independenta o aveti; cu Occidentul sunteti in legatura directa; Orientul va este deschis. Deveniti dar de acum un element de productiune; deveniti un element de civilizatiune, de ordine si prin aceasta veti ajunge a domina Peninsula Balcanica. Va trebuie insa, pentru a ajunge la acest tel, seriozitate, munca onesta.”
Probabil ca Angela Merkel stie si vorbele lui Eminescu, romanul absolut:
“cele două milioane de romani (din Basarabia, n.n.) au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.” (Mihai Eminescu, “Romania in lupta cu panslavismul”, Timpul, iunie 1878).
Virgiliu Culiceanu
04.08.2010
Amendamentele mele personale:
1. Rusia a acceptat misiunea de poliţie europeană din Kirghistan nu neapărat în urma presiunilor UE sau OSCE, ci din cauze mult mai profunde. Situaţia în zonă este departe de a se fi clarificat, chiar şi la ora actuală. Americanii au o baza la Manas, folosită pentru operaţiunile din Afghanistan, bază cu atât mai importantă cu cât baza din Uzbekistan a trebuit sa fie închisa în urma revoltelor ce au culminat cu masacrul de la Andijan din 2004. Ruşii au si ei o baza aici, în Kirghistan. În aprilie, o revoltă populară l-a alungat de la putere pe preşedintele Kurmanbek Bakiev, un dictator în devenire, care a fugit în Belarus, ţara condusă autoritar de Lukashenko. Dar Bakiev mai are sustinatori puternici in sudul tarii, in zona orasului Osh, o zona care are in componenta inclusiv 400000 de etnici uzbeci. Trebuie sa tinem seama de potentialul care il reprezinta clanul in societatile central asiatice si africane pentru a intelege mai bine geneza si desfasurarea conflictelor din zona. De multe ori, clanul transcede etnicul sau alte considerente, facandu-l cel mai puternic liant pentru populatiile in cauza. Poate fi cazul si aici, nu numai ca poate, dar si este, din moment ce presedintele fugit Bakiev a reusit sa revolte clanurile din zona, fapt care a dus la violente puternice si la exodul a peste 100000 de uzbeci peste granita. Ulterior vine surpriza, in sensul ca Uzbekistanul isi inchide granita, neprimindu-i pe restul de 300000 de etnici ai sai expusi violentelor. Intrebarea este de ce, iar raspunsul este deoarece, cinic vorbind, Uzbekistanul doreste ca etnicii uzbeci sa ramana in Kirghistan, chiar expusi violentelor, pentru a avea ulterior pretextul sa intervina, inclusiv militar, deoarece controlul Vaii Fergana poate fi o tentatie pentru oricine, dar mai ales pentru Uzbekistan, care are si mijloacele sa o faca, din moment ce este cel mai populat stat din Asia Centrala.
Ori, prin aceste considerente, ruşii sunt deja depăşiti. Conştienţi de limitele puterii lor militare, demonstrate nu numai în Cecenia şi în conflictul din Georgia din 2008 (vezi http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/08/invatamintele-conflictului-ruso.html ) ci şi în războiul din Turkmenistan. La fel, Rusia a tras învăţăminte şi din conflictele de la începutul anilor 1990, din Osetia de Sud, Abhazia sau Transnistria, precum şi din războiul dintre Armenia şi Azerbaidjan pentru provincia Nagorno-Karabah. Spuneam în alt comentariu, referitor la strategia Rusiei pe viitor (http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/06/strategia-rusiei-pe-termen-scurt-ii.html ) ca Rusia are la conducere buni strategi. Iar aceştia au înţeles foarte bine că Rusia nu are cum să se implice şi să iasă bine dintr-un posibil viitor război civil, cu susţinere directă din partea unui vecin ca Uzbekistanul. Ruşii ştiu ceea ce UE încă nu ştie, faptul că acest Kirghistan poate deveni rapid o nouă Cecenie. Ori, din aceste considerente, acceptă bucuroasă, chiar dacă pare că este o concesie pentru a nu ceda în altă parte, implicarea unei forţe poliţieneşti a UE, care se va dovedi ulterior că nu este cu nimic mai brează decât cea a OSCE. Iar atunci, într-un târziu, chiar OSCE îi va invita pe ruşi să intervină ca şi salvatori ai situaţiei care va degenera, inevitabil.
În concluzie, părerea mea personală este că Rusia a acceptat această concesie, referitoare la prezenţa unei forţe poliţieneşti a UE în Kirghistan conştientă de faptul că această forţă nu va putea face nimic pentru stabilizarea situaţiei, mai mult pentru a-şi demonstra pentru viitor necesitatea prezenţei ei militare puternice în zonă, atunci când va avea posibilitatea să o desfăşoare. Deoarece acum, cu situaţia din armata rusă, o intervenţie le-ar scădea prestigiul în ochii ambelor părţi implicate, iar orice stângăcie ar contribui pe plan mondial la ideea conform căreia armata rusă este încă departe de performanţa visată.
Cristian Negrea
2. Germania nu a oferit vizele pentru cetăţenii ruşi contra retragerea trupelor din Transnistria, ci a condiţionat începerea negocierilor pe această temă de retragerea din Transnistria. Ori, după cum preşedintele Consiliului Europei i-a spus direct lui Dmitri Medvedev la summitul de la Rostov pe Don, atunci când acesta insista cerând un orizont temporal, chestiunea vizelor pentru cetăţenii ruşi este o problemă pe termen lung. Poate un termen mai lung decât integrarea Turciei în UE.
Sursa: Blog – Cristian Negrea
Prin asta, Angela Merkel sugereaza ca 4 milioane de europeni sunt mai valorosi decat 140 de milioane de eurasiatici. Ca sa fiu putin rautacios, am si calculat: un moldovean valoreaza cat 35 de rusi!
Sunt curios: cele trei ziare o vor ataca pe Angela Merkel? Vor anunta Apocalipsa pentru Europa? Vorba ceea, va fi o invazie de 140 de milioane de eurasiatici: nu e gluma! Daca nu, va fi foarte clar ca cele trei ziare – „Der Spiegel”, „The Daily Telegraph” şi „Il Giornale” – au actionat la comanda politica impotriva Romaniei! Dupa coordonarea, amploarea si intinderea campaniei, comanda venea de foarte sus. Deci teama de Romania a ajuns la altitudini mari.
Multi se intreaba: oare ce stie Angela Merkel despre Moldova, si nu stim noi?
Probabil ca spusele ilustrului sau inaintas, Otto von Bismarck, cancelarul de otel, cel care a unificat poporul german intr-un singur stat, pentru prima data, cu privire la Romania:
“La 1866 aveam putinta sa o zdrobesc, dar m-am ferit chiar de a o jigni prea mult, fiind un stat cu menire de a civiliza si de a mentine ordinea, el merita sa fie sustinut, iar nu distrus. Viitorul Romaniei sta in munca ei spre a trage folos din avutiile imense ce poseda. Interesul va este a deveni un stat puternic la Marea Neagra, a avea un port important ca Odesa si vot preponderent la Constantinopol. Nu uitati insemnatatea Marii Negre, caci de acolo incepe cheia Dardanelelor. Independenta o aveti; cu Occidentul sunteti in legatura directa; Orientul va este deschis. Deveniti dar de acum un element de productiune; deveniti un element de civilizatiune, de ordine si prin aceasta veti ajunge a domina Peninsula Balcanica. Va trebuie insa, pentru a ajunge la acest tel, seriozitate, munca onesta.”
Probabil ca Angela Merkel stie si vorbele lui Eminescu, romanul absolut:
“cele două milioane de romani (din Basarabia, n.n.) au adunat in curgerea veacurilor mai multe si mai frumoase comori decit nouazeci de milioane de rusi vor putea sa adune candva.” (Mihai Eminescu, “Romania in lupta cu panslavismul”, Timpul, iunie 1878).
Virgiliu Culiceanu
04.08.2010
Amendamentele mele personale:
1. Rusia a acceptat misiunea de poliţie europeană din Kirghistan nu neapărat în urma presiunilor UE sau OSCE, ci din cauze mult mai profunde. Situaţia în zonă este departe de a se fi clarificat, chiar şi la ora actuală. Americanii au o baza la Manas, folosită pentru operaţiunile din Afghanistan, bază cu atât mai importantă cu cât baza din Uzbekistan a trebuit sa fie închisa în urma revoltelor ce au culminat cu masacrul de la Andijan din 2004. Ruşii au si ei o baza aici, în Kirghistan. În aprilie, o revoltă populară l-a alungat de la putere pe preşedintele Kurmanbek Bakiev, un dictator în devenire, care a fugit în Belarus, ţara condusă autoritar de Lukashenko. Dar Bakiev mai are sustinatori puternici in sudul tarii, in zona orasului Osh, o zona care are in componenta inclusiv 400000 de etnici uzbeci. Trebuie sa tinem seama de potentialul care il reprezinta clanul in societatile central asiatice si africane pentru a intelege mai bine geneza si desfasurarea conflictelor din zona. De multe ori, clanul transcede etnicul sau alte considerente, facandu-l cel mai puternic liant pentru populatiile in cauza. Poate fi cazul si aici, nu numai ca poate, dar si este, din moment ce presedintele fugit Bakiev a reusit sa revolte clanurile din zona, fapt care a dus la violente puternice si la exodul a peste 100000 de uzbeci peste granita. Ulterior vine surpriza, in sensul ca Uzbekistanul isi inchide granita, neprimindu-i pe restul de 300000 de etnici ai sai expusi violentelor. Intrebarea este de ce, iar raspunsul este deoarece, cinic vorbind, Uzbekistanul doreste ca etnicii uzbeci sa ramana in Kirghistan, chiar expusi violentelor, pentru a avea ulterior pretextul sa intervina, inclusiv militar, deoarece controlul Vaii Fergana poate fi o tentatie pentru oricine, dar mai ales pentru Uzbekistan, care are si mijloacele sa o faca, din moment ce este cel mai populat stat din Asia Centrala.
Ori, prin aceste considerente, ruşii sunt deja depăşiti. Conştienţi de limitele puterii lor militare, demonstrate nu numai în Cecenia şi în conflictul din Georgia din 2008 (vezi http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/08/invatamintele-conflictului-ruso.html ) ci şi în războiul din Turkmenistan. La fel, Rusia a tras învăţăminte şi din conflictele de la începutul anilor 1990, din Osetia de Sud, Abhazia sau Transnistria, precum şi din războiul dintre Armenia şi Azerbaidjan pentru provincia Nagorno-Karabah. Spuneam în alt comentariu, referitor la strategia Rusiei pe viitor (http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/06/strategia-rusiei-pe-termen-scurt-ii.html ) ca Rusia are la conducere buni strategi. Iar aceştia au înţeles foarte bine că Rusia nu are cum să se implice şi să iasă bine dintr-un posibil viitor război civil, cu susţinere directă din partea unui vecin ca Uzbekistanul. Ruşii ştiu ceea ce UE încă nu ştie, faptul că acest Kirghistan poate deveni rapid o nouă Cecenie. Ori, din aceste considerente, acceptă bucuroasă, chiar dacă pare că este o concesie pentru a nu ceda în altă parte, implicarea unei forţe poliţieneşti a UE, care se va dovedi ulterior că nu este cu nimic mai brează decât cea a OSCE. Iar atunci, într-un târziu, chiar OSCE îi va invita pe ruşi să intervină ca şi salvatori ai situaţiei care va degenera, inevitabil.
În concluzie, părerea mea personală este că Rusia a acceptat această concesie, referitoare la prezenţa unei forţe poliţieneşti a UE în Kirghistan conştientă de faptul că această forţă nu va putea face nimic pentru stabilizarea situaţiei, mai mult pentru a-şi demonstra pentru viitor necesitatea prezenţei ei militare puternice în zonă, atunci când va avea posibilitatea să o desfăşoare. Deoarece acum, cu situaţia din armata rusă, o intervenţie le-ar scădea prestigiul în ochii ambelor părţi implicate, iar orice stângăcie ar contribui pe plan mondial la ideea conform căreia armata rusă este încă departe de performanţa visată.
Cristian Negrea
2. Germania nu a oferit vizele pentru cetăţenii ruşi contra retragerea trupelor din Transnistria, ci a condiţionat începerea negocierilor pe această temă de retragerea din Transnistria. Ori, după cum preşedintele Consiliului Europei i-a spus direct lui Dmitri Medvedev la summitul de la Rostov pe Don, atunci când acesta insista cerând un orizont temporal, chestiunea vizelor pentru cetăţenii ruşi este o problemă pe termen lung. Poate un termen mai lung decât integrarea Turciei în UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu