Exista si o altfel de intalnire: cea cu sine insusi! Cu dublura ta! A-ti vedea dublura, fenomen cunoscut sub denumirea de autoscopie, este o experienta care provoaca asa o trauma incat putine persoane ii pot face fata.
Din punct de vedere medical, ele pot fi considerate drept victime ale halucinatiei si se situeaza intr-un caz patologic mental. Cu toate acestea, teza iluziei este departre de a fi probata…De-a lungul istoriei umane, se pare ca un mare numar de indivizi s-au confruntat cu prezenta fantomatica si stranie a lor insisi.
Deodata, dublura lor este clar vizibila, este adevarat incolora si uneori transparenta, dar suficienta pentru a putea fi recunoscuta. Cel mai des apare fata, insa si umerii si burta. Iar variantele sunt numeroase! Harold C. din Chicago, Illinois, s-a intors acasa, in martie 1958, dupa o zi de munca la birou. Suferise o migrena acuta. S-a asezat la masa pentru a manca singur, cand, pe neasteptate, spre marea sa uimire, a vazut exact replica sa executand aceleasi miscari o perioada de timp apoi a disparut incet, incet, lasand in locul sau un vid infiorator si o neliniste pe masura.
Acest mimetism autoscopic descris in general, se complica de multe ori, cum s-a petrecut si cu domnisoara Jennie, atunci cand se machia. Brusc si-a vazut dublura facand aceleasi gesturi ca ea, ridicand mana si simtind ca ii atinge fata…Lenny B. din Philadelphia, Pensylvania, lucra cand deodata, dublura sa i-a aparut facand aceeasi munca intr-o sincronizare perfecta. El si-a intrebat dublura ce facea. Exact ceea ce faci si tu, i-a raspuns faptura venita probabil din alta lume.
Mai rar, dublura nu se multumescte sa-si copieze in tocmai originalul, ci adopta un comportament total independent si disociat. John S. Din Boston asculta muzica clasica intr-o zi (1962), asezat intr-un fotoliu, cand ridicand ochii, si-a vazut replica dirijand orchestra care interpreta acea piesa muzicala. Un profesor de tehnologie din Berlin revenind acasa intr-o seara si-a vazut dublura de cealalta parte a strazii unde locuia. Aparitia l-a urmat de la distanta. A luat-o atunci pe o strada laturalnica sperand sa scape de urmaritor. A crezut ca a reusit pana cand a vazut-o din nou, la coltul opus al casei sale. Dublura sa a sunat la usa si menajera i-a deschis, poftind in casa dublura autoscopica… Profesorul a intrat insa in casa escaladand scara. Chiar inainte de a intra in camera sa a auzit un zgomot puternic. A deschis usa: nu se afla nimeni! Dublura disparuse.
In 1960, un barbat care traia singur, s-a trezit catre miezul noptii cu sentimentul unei prezente apropiate. La cativa metri de patul sau se afla o forma umana acoperita cu o substanta care ii amintea de o matase sifonata. „Am vrut sa-i sar deasupra dar cand i-am vazut fata, am vazut ca eram eu. Era prea tarziu pentru a ma opri. In elanul meu, pumnul a trecut prin el si subit el nu a mai fost acolo. Toate aceste cazuri recente ale unor oameni care au vrut sa-si pastreze anonimatul, denota experiente stranii si noi in analele stiintelor psihice de acest gen, care nu au de a face cu simple haluciantii.
Lista persoanelor ilustre care s-au intalnit cu dublura lor este mare si merita sa mentionam cateva exemple notabile: Regina Elizabeta I, Percy Bysshe Shelley Mary (care a scris romanul „Frankenstein), Jules Lemaitre, Guy de Maupassant, Sigmund Freud, Ernest Mach, Goethe, Alfred de Musset, etc. Goethe a scris in Dichtung si Wahrheit: Intr-o zi in care calaream in apropiere de Drusenheim, mi s-a inatamplat ceva curios. Am vazut cu ochii spiritului si nu cu cei ai corpului, dublura mea cum se indrepta pe cal spre mine. Acesta al doilea eu era imbracat intr-un costum gri-albastru cu sireturi aurite care nu mi-a apartinut niciodata…Aceasta dublura a primit numirea germanica de Doppelganger. In Germania a fost numita Judel, in Marea Britanie The Fetch, in Norvegia Vargodersi in Franta Dublura.
Semnificatia si cauzele sale raman, pentru moment obscure. S-a spus ca dublura ar reprezenta presarea mortii, ca s-ar datora tulburarilor de sanatate, ca ar fi ingerul nostru pazitor vizibil sau o proiectie astrala. Sau o halucinatie. Nimeni nu stie cu exactitate, insa plecand de la studii serioase, efectuate in Europa, psihologul britanic Graham Reed a efectuat un portret robot al dublurii in spatiu si timp. Cand este vazut departe de sursa sa este vorba despre o bilocatie. Dar el permite si o prezenta simultana in doua locuri in acelasi timp. Raportorii l-au descris insa si ca fiind mai in varsta decat originalul, prefigurand astfel o viziune despre sine insusi intr-un viitor mai mult au mai putin apropiat. Dublura poate reprezenta deci, foarte bine un handicap psihologic pentru original in calea dezvoltarii sale ulterioare. El are totodata si sinistra reputatie de a fi cel care anunta o boala sau moartea. Un factor imens de stres.
Se cunoaste celebra confruntare dintre Guy de Maupassant cu dublura sa care, intrand in camera sa, s-a vazut stand in fotoliul sau. El a inceput sa vada pretutindeni semne ale raului, care, in cele din urma, l-au dus la nebuni. In secolul trecut, A.B. de Boismont vorbea despre un individ care, confruntandu-se in mod repetat cu dublura sa, s-a crezut bantuit de el insusi si s-a sinucis. Astazi, se vehiculeza ideea potrivit careia dublura noastra ar fi ingerul nostru pazitor, ceea ce face ca socul sa fie intr-un fel mai usor de suportat.
Iata un caz bizar petrecut in 1944. Alex B. Griffth, administratorul unei companii de asigurari, era sergent de infanterie in timpul celui de-al doilea razboi mondial in armata americana in Franta. Intr-o dupa amiaza conducea o patrula in apropiere de Rennes. Totul era calm. Nici un dusman la orizont. Patrula inainta pe un drum ingust si noroios. Deodata a parut un personaj in mijlocul drumului la cativa metri in fata lor. Griffith a ramas masca.: era el insusi, identic, imbracat la fel. Mesajul era clar: Inapoi! Griffith a dat comanda de stanga imprejur fara sa mai stea pe ganduri. In cursul acestei retrageri inopinante, i-a depasit o stafeta si si-a continuat drumul, claxonand puternic. Brusc, s-au auzit impuscaturi. Jeepul a fost lovit puternic si pasagerii sai au fost azvarliti. Era un post de mitraliera dusman, ascuns de-a lungul drumului si care ne-ar fi decimat daca am mai fi inaintat, a scris el.
Dupa 20 de ani, Griffith si-a intalnit din nou dublura. Era in 1964 si dorea sa-si petreaca cateva zile intr-un camping la Laurentdes in Canada. Desi batea putin vantul, timpul era frumos. In timp ce familia lui (sotia si cei doi copii) inaintau in padure in sir indian, au dat peste sergentul Griffith, intr-un luminis imbracat in uniforma ca in iulie 1944. El gesticula vrand sa spuna ca nu trebua sa se inainteze. Inca odata, Griffith s-a intors. Peste cateva secunde cu un zgomot infiorator un copac mare a cazut peste drumul lor acolo unde ar trebuit sa se gaseasca daca nu ar fi intervenit fantoma.
Exista trei teze pentru a da o explicatie experientei dublurii. Ocultistii sustin ca dublura ar fi expresia vizibila a corpului nostru astral care, in anumite conditii se separa de corpul nostru fizic care coincide, in mod normal. Dar toate tentativele oamenilor de stiinta de a demonstra existenta celui de al doilea corp, impalpabil, au esuat, ceea ce nu inseamna ca el nu exista. O alta scoala vede in autoscopie rezultatul unui proces organic de iritare a creierului, in principal in zona parieto-temporala occipitala unde se situeaza asediul viziunii. Psihologic vorbind, in conditii de stres si de stimulare psihologica normala, se pare ca putem vedea ca imagini reale scene sau personaje din memoria noastra.
Pare putin convingator, in orice caz, dar admiteau ca exista raportori care sufera de boli cum ar fi migrene sau epilepsie. Restul insa, oameni care s-au intalnit cu spectre sau dublurile lor, sunt oameni normali, seriosi, dincolo de orice banuiala. Ce se ascunde in noi? Ce provoaca aceasta dezordine mentala? Toti acesti oameni au avut halucinatii, fantasme sau fenomene paranormale? Cine sunt fiintele misterioase care ne urmaresc destinul (si poate ni-l influenteaza)? De unde vin? In acelasi spatiu (am numit aici planeta), exista o lume paralela, invizibila insa reala?
Sursa: Enigme
Din punct de vedere medical, ele pot fi considerate drept victime ale halucinatiei si se situeaza intr-un caz patologic mental. Cu toate acestea, teza iluziei este departre de a fi probata…De-a lungul istoriei umane, se pare ca un mare numar de indivizi s-au confruntat cu prezenta fantomatica si stranie a lor insisi.
Deodata, dublura lor este clar vizibila, este adevarat incolora si uneori transparenta, dar suficienta pentru a putea fi recunoscuta. Cel mai des apare fata, insa si umerii si burta. Iar variantele sunt numeroase! Harold C. din Chicago, Illinois, s-a intors acasa, in martie 1958, dupa o zi de munca la birou. Suferise o migrena acuta. S-a asezat la masa pentru a manca singur, cand, pe neasteptate, spre marea sa uimire, a vazut exact replica sa executand aceleasi miscari o perioada de timp apoi a disparut incet, incet, lasand in locul sau un vid infiorator si o neliniste pe masura.
Acest mimetism autoscopic descris in general, se complica de multe ori, cum s-a petrecut si cu domnisoara Jennie, atunci cand se machia. Brusc si-a vazut dublura facand aceleasi gesturi ca ea, ridicand mana si simtind ca ii atinge fata…Lenny B. din Philadelphia, Pensylvania, lucra cand deodata, dublura sa i-a aparut facand aceeasi munca intr-o sincronizare perfecta. El si-a intrebat dublura ce facea. Exact ceea ce faci si tu, i-a raspuns faptura venita probabil din alta lume.
Mai rar, dublura nu se multumescte sa-si copieze in tocmai originalul, ci adopta un comportament total independent si disociat. John S. Din Boston asculta muzica clasica intr-o zi (1962), asezat intr-un fotoliu, cand ridicand ochii, si-a vazut replica dirijand orchestra care interpreta acea piesa muzicala. Un profesor de tehnologie din Berlin revenind acasa intr-o seara si-a vazut dublura de cealalta parte a strazii unde locuia. Aparitia l-a urmat de la distanta. A luat-o atunci pe o strada laturalnica sperand sa scape de urmaritor. A crezut ca a reusit pana cand a vazut-o din nou, la coltul opus al casei sale. Dublura sa a sunat la usa si menajera i-a deschis, poftind in casa dublura autoscopica… Profesorul a intrat insa in casa escaladand scara. Chiar inainte de a intra in camera sa a auzit un zgomot puternic. A deschis usa: nu se afla nimeni! Dublura disparuse.
In 1960, un barbat care traia singur, s-a trezit catre miezul noptii cu sentimentul unei prezente apropiate. La cativa metri de patul sau se afla o forma umana acoperita cu o substanta care ii amintea de o matase sifonata. „Am vrut sa-i sar deasupra dar cand i-am vazut fata, am vazut ca eram eu. Era prea tarziu pentru a ma opri. In elanul meu, pumnul a trecut prin el si subit el nu a mai fost acolo. Toate aceste cazuri recente ale unor oameni care au vrut sa-si pastreze anonimatul, denota experiente stranii si noi in analele stiintelor psihice de acest gen, care nu au de a face cu simple haluciantii.
Lista persoanelor ilustre care s-au intalnit cu dublura lor este mare si merita sa mentionam cateva exemple notabile: Regina Elizabeta I, Percy Bysshe Shelley Mary (care a scris romanul „Frankenstein), Jules Lemaitre, Guy de Maupassant, Sigmund Freud, Ernest Mach, Goethe, Alfred de Musset, etc. Goethe a scris in Dichtung si Wahrheit: Intr-o zi in care calaream in apropiere de Drusenheim, mi s-a inatamplat ceva curios. Am vazut cu ochii spiritului si nu cu cei ai corpului, dublura mea cum se indrepta pe cal spre mine. Acesta al doilea eu era imbracat intr-un costum gri-albastru cu sireturi aurite care nu mi-a apartinut niciodata…Aceasta dublura a primit numirea germanica de Doppelganger. In Germania a fost numita Judel, in Marea Britanie The Fetch, in Norvegia Vargodersi in Franta Dublura.
Semnificatia si cauzele sale raman, pentru moment obscure. S-a spus ca dublura ar reprezenta presarea mortii, ca s-ar datora tulburarilor de sanatate, ca ar fi ingerul nostru pazitor vizibil sau o proiectie astrala. Sau o halucinatie. Nimeni nu stie cu exactitate, insa plecand de la studii serioase, efectuate in Europa, psihologul britanic Graham Reed a efectuat un portret robot al dublurii in spatiu si timp. Cand este vazut departe de sursa sa este vorba despre o bilocatie. Dar el permite si o prezenta simultana in doua locuri in acelasi timp. Raportorii l-au descris insa si ca fiind mai in varsta decat originalul, prefigurand astfel o viziune despre sine insusi intr-un viitor mai mult au mai putin apropiat. Dublura poate reprezenta deci, foarte bine un handicap psihologic pentru original in calea dezvoltarii sale ulterioare. El are totodata si sinistra reputatie de a fi cel care anunta o boala sau moartea. Un factor imens de stres.
Se cunoaste celebra confruntare dintre Guy de Maupassant cu dublura sa care, intrand in camera sa, s-a vazut stand in fotoliul sau. El a inceput sa vada pretutindeni semne ale raului, care, in cele din urma, l-au dus la nebuni. In secolul trecut, A.B. de Boismont vorbea despre un individ care, confruntandu-se in mod repetat cu dublura sa, s-a crezut bantuit de el insusi si s-a sinucis. Astazi, se vehiculeza ideea potrivit careia dublura noastra ar fi ingerul nostru pazitor, ceea ce face ca socul sa fie intr-un fel mai usor de suportat.
Iata un caz bizar petrecut in 1944. Alex B. Griffth, administratorul unei companii de asigurari, era sergent de infanterie in timpul celui de-al doilea razboi mondial in armata americana in Franta. Intr-o dupa amiaza conducea o patrula in apropiere de Rennes. Totul era calm. Nici un dusman la orizont. Patrula inainta pe un drum ingust si noroios. Deodata a parut un personaj in mijlocul drumului la cativa metri in fata lor. Griffith a ramas masca.: era el insusi, identic, imbracat la fel. Mesajul era clar: Inapoi! Griffith a dat comanda de stanga imprejur fara sa mai stea pe ganduri. In cursul acestei retrageri inopinante, i-a depasit o stafeta si si-a continuat drumul, claxonand puternic. Brusc, s-au auzit impuscaturi. Jeepul a fost lovit puternic si pasagerii sai au fost azvarliti. Era un post de mitraliera dusman, ascuns de-a lungul drumului si care ne-ar fi decimat daca am mai fi inaintat, a scris el.
Dupa 20 de ani, Griffith si-a intalnit din nou dublura. Era in 1964 si dorea sa-si petreaca cateva zile intr-un camping la Laurentdes in Canada. Desi batea putin vantul, timpul era frumos. In timp ce familia lui (sotia si cei doi copii) inaintau in padure in sir indian, au dat peste sergentul Griffith, intr-un luminis imbracat in uniforma ca in iulie 1944. El gesticula vrand sa spuna ca nu trebua sa se inainteze. Inca odata, Griffith s-a intors. Peste cateva secunde cu un zgomot infiorator un copac mare a cazut peste drumul lor acolo unde ar trebuit sa se gaseasca daca nu ar fi intervenit fantoma.
Exista trei teze pentru a da o explicatie experientei dublurii. Ocultistii sustin ca dublura ar fi expresia vizibila a corpului nostru astral care, in anumite conditii se separa de corpul nostru fizic care coincide, in mod normal. Dar toate tentativele oamenilor de stiinta de a demonstra existenta celui de al doilea corp, impalpabil, au esuat, ceea ce nu inseamna ca el nu exista. O alta scoala vede in autoscopie rezultatul unui proces organic de iritare a creierului, in principal in zona parieto-temporala occipitala unde se situeaza asediul viziunii. Psihologic vorbind, in conditii de stres si de stimulare psihologica normala, se pare ca putem vedea ca imagini reale scene sau personaje din memoria noastra.
Pare putin convingator, in orice caz, dar admiteau ca exista raportori care sufera de boli cum ar fi migrene sau epilepsie. Restul insa, oameni care s-au intalnit cu spectre sau dublurile lor, sunt oameni normali, seriosi, dincolo de orice banuiala. Ce se ascunde in noi? Ce provoaca aceasta dezordine mentala? Toti acesti oameni au avut halucinatii, fantasme sau fenomene paranormale? Cine sunt fiintele misterioase care ne urmaresc destinul (si poate ni-l influenteaza)? De unde vin? In acelasi spatiu (am numit aici planeta), exista o lume paralela, invizibila insa reala?
Sursa: Enigme
....mi-ar face placere sa pot comunica cu o persoana ,sensibila ca mine , careia i s-au intamplat multe lucruri considerate paranormale...M-am dedublat ,am premonitii...nimic nu ma sperie ,privesc totul ca pe un lucru firesc...D-zeu ne-a dat la toti multe calitati dar pe care le-am pierdut pt ca nu am fost mai atenti cu persoana noastra...Cu cat privim mai mult in interiorul nostru cu atat patrundem mai mult in tainele Universului...
RăspundețiȘtergere