Priviți cu adevărat: cine și ce sunteți?

„Aţi devenit fiinţe conduse de o conştiinţă a turmei şi aţi creat o societate a tiparelor de gândire şi credinţe.
Vă este frică de război şi de iminenţa unui război. Vă e teamă de conflicte.
Vă e teamă de neconsacrare.
Vă e frică să priviţi în ochii celui sau celei pe care o iubiţi, dar tânjiţi cu disperare după un strop de afecţiune.
Puneţi sub semnul întrebării fiecare lucru bun care vi se întâmplă în viaţă şi vă îndoiţi de faptul că vi se va mai repetea vreodată.
Vă umiliţi pentru a obţine succes, faimă şi aur, sau chiar fericire. Aţi acţionat din disperare până ce aţi devenit nişte oameni disperaţi. Aţi gândit că nu sunteţi vrednici până ce aţi devenit nevrednici.
V-a fost frică de nereuşită până ce aţi devenit nişte rataţi!
V-aţi gândit la boală până ce aţi devenit bolnavi!
V-aţi gândit la moarte până ce aţi devenit nişte cadavre!
De ce aţi ajuns aşa?”

***

„Aţi devenit prizonierii credinţelor şi dogmelor false, al modelor, al tradiţiilor şi aţi limitat tot ceea ce v-ar fi permis să trăiţi cu adevărat.
Un gând inferior a atras un altul şi acesta la rândul său va atrage un altul, iar propria voastră lipsă de încredere nu v-a permis să trăiţi.
În ce anume nu aveţi încredere? În tot ceea ce nu puteţi atinge, vedea, auzi sau mirosi?
Arătaţi-mi o credinţă şi puneţi-mi-o în palmă!
Arătaţi-mi o emoţie pentru că vreau să o ating!
Vreau să văd un gând; unde este?
Arătaţi-mi înfăţişarea vântului, sau vreau să-mi arătaţi timpul, cel pe care aproape că-l blestemaţi pentru că va răpit clipele preţioase din viaţă!
V-aţi îndoit de cele mai mari daruri ale vieţii şi v-aţi adâncit în iluzia acestui loc, încât viaţă după viaţă, existenţă după existenţă, aţi uitat de focul care curge prin voi.
În 10 milioane de ani aţi trecut de la A FI entităţi suverane ale Luminii, la o existenţă pierdută în materie.
V-aţi înrobit prin propriile creaţii, dogme, legi şi tradiţii şi v-aţi separat prin graniţe, credinţe, sex şi rasă.
V-aţi cufundat în sentimente de invidie, amărăciune, vină şi frică şi v-aţi identificat atât de mult cu corpurile voastre încât aţi uitat până şi de esenţa nevăzută a ceea ce sunteţi cu adevărat.
Şi iată că vă aflaţi acum şi aici, după 10 milioane de ani, agăţându-vă de neîncrederile voastre.
Dar voi sunteţi mai iubiţi decât vă puteţi imagina, indiferent de greşelile sau realizările voastre.
Şi atunci de ce v-aţi făcut griji?
De ce v-aţi luptat?
De ce v-aţi îmbolnăvit?
De ce v-aţi înecat în lacrimile tristeţii?
De ce v-aţi auto-limitat?
De ce nu v-aţi bucurat de răsăritul soarelui, adierea vântului şi râsetele copiilor?
De ce nu aţi trăit şi aţi preferat să vă zbuciumaţi?
Nu aţi ştiut niciodată cât sunteţi de frumoşi pentru că nu v-aţi privit cu adevărat la cine şi ce sunteţi!”

Ramtha, „Cartea Albă”

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…