Editorialul compară SUA sub mandatul lui Obama cu zborul Air France 447 care s-a prăbuşit în Oceanul Atlantic: un avion mare, modern, care intră într-o furtună şi, din păcate, este manevrat de piloţi incompetenţi.
Editorialistul Bret Stephens, de la Wall Street Journal, se întreabă cât de deştept este în realitate preşedintele american Barack Obama, ţinând cont de modul în care se comportă în contextul crizei datoriilor SUA şi al retrogradării de rating. Articolul a strâns peste 15.000 de like-uri pe Facebook, în doar câteva ore de la apariţie.Editorialul compară SUA sub mandatul lui Obama cu zborul Air France 447 care s-a prăbuşit în Oceanul Atlantic: un avion mare, modern, considerat printre cele mai sigure din lume, care intră într-o furtună şi, din păcate, este manevrat de piloţi incompetenţi.
"Când vine vorba de pilotat, Barack Obama se crede echivalentul politic al lui Charles Lindbergh, al lui Chuck Yeager şi - într-o manieră "Fly Me to the Moon" ("Du-mă în zbor către Lună") - al lui Nat King Cole, toţi într-unul", scrie editorialistul WSJ.
"De câte ori nu am auzit spunându-se că domnul Obama este cel mai deştept preşedinte? Chiar şi când este criticat, eşecurile sale sunt puse pe seama presupusei inteligenţe. Liberalii spun că este prea cerebral pentru tăvăleala de la Washington; conservatorii par adesea să considere că poticnelile lui, pe plan naţional sau internaţional, fac parte dintr-un plan iscusit de a transforma SUA într-o combinaţie de Finlanda, Cuba şi Arabia Saudită. Eu nu cred aşa ceva. Eu cred că pur şi simplu preşedintele nu este prea deştept", scrie Bret Stephens.
Autorul atacă mai întâi mult lăudatul dar oratoric al preşedintelui american, despre care observă că, de cele mai multe ori, produce numai clişee.
"(Retorica) este genul de lucru lăudat de oamenii care cred că o stăpânire a sintaxei limbii engleze este semnul unei mari distincţii intelectuale. Îşi aminteşte cineva vreo frază memorabilă din discursurile domnului Obama, care să nu se dovedească a fi un clişeu?".
Abilităţile tactice ale politicianului Obama sunt, la rândul lor, luate în derâdere de editorialistul WSJ, care îi face un portret dureros preşedintelui:
"Face predicţii care se dovedesc false. Face promisiuni pe care nu le poate onora. Creează aşteptări pe care nu le poate satisface. Nu respectă angajamentele făcute în particular. Cedează poziţii pe care şi le-a asumat în public. Este absent din problemele în care are datoria să fie implicat. Domină acolo unde ar trebui să fie absent".
Editorialistul dă exemple de preşedinţi americani care au ştiut să facă pasul înapoi când lucrurile nu mergeau cum ar trebui în SUA. În criza din 1907, când băncile americane erau în pragul falimentului, preşedintele Theodore Roosevelt s-a retras la vânătoare de urşi, după ce şi-a vărsat furia pe marii afacerişti americani, lăsându-l pe J.P. Morgan (mare bancher şi finanţist) să rezolve lucrurile. În alt caz, Bill Clinton a fost atacat pe subiectul sănătăţii, dar şi-a regândit imediat poziţia, promovând reforma asistenţei sociale. La fel, George W. Bush l-a dat afară pe Donald Rumsfeld (ministrul Apărării) când s-a dovedit că războiul din Irak era pe cale de a fi pierdut.
"Nu este cazul acestui preşedinte: de câte ori deschide gura, suma totală a capitalului financiar se reduce. (…) Domnul Obama pare că se consideră imun la greşeli. Poate asta explică de ce l-a susţinut a doua oară pe Timothy Geithner (şeful Trezoreriei, personaj controversat, implicat în marea criză din 2008, care acum câteva zile a vrut să demisioneze, dar Obama a insistat să rămână în funcţie - n.r.). Explică de asemenea şi obiceiul său insultător şi inapt politic de a sugera - fie că e vorba de sănătate, fie de pacea arabo-israeliană sau de vreo schimbare care va veni Dumnezeu ştie când - că vina se află mereu de partea auditoriului, care nu este în stare să-l asculte cu atenţie", scrie editorialistul.
Presa din SUA s-a obişnuit să râdă de cei mai puţin înzestraţi intelectual, dar care sunt oameni de succes - George W. Bush, Sarah Palin sau Rick Perry. "Dar e nevoie de isteţime adevărată pentru a înţelege că fluenţa în vorbire şi încrederea în sine nu sunt dovezi suficiente pentru o inteligenţă reală. Prostia se măsoară în fapte ('Stupid is as stupid does'), a spus marele filozof Forrest Gump . Preşedinţia lui Barack Obama este un studiu de caz în acest sens", încheie editorialistul.
Nota redacţiei: Idiomul "Stupid is as stupid does", preluat dintr-o replică a personajului principal din filmul "Forrest Gump", se referă la faptul că un om inteligent care face lucruri prosteşti tot un prost este. Un fel de echivalent al sintagmei "Eşti ceea ce faci".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu