Nu subestima cantitatea de frică din care este făcută lumea ta. Priveşte în jurul tău. Uită-te la propriile tale gânduri. Există acolo vreun loc în care frica să nu se simtă ca la ea acasă? Nu te întreb asta ca să te deprim. Aş dori doar să fii realist.
Priveşte lucrurile aşa cum sunt ele în lumea ta. Fă un inventar al propriilor tale gânduri. Nu te poţi apropia de iubire, dacă nu realizezi cât de mult din gândirea ta are la bază frica.
A conferi conştientă gândurilor tale încărcate de frică induce posibilitatea unei alternative. Dar, te rog, nu încerca să înlocuieşti gândurile negative, temătoare, cu gânduri pozitive, iubitoare. Asta nu face decât să instaureze un conflict în mintea ta. Lasă, în schimb, conştientizarea să lucreze.
Fii conştient, pur şi simplu, de frica ta şi simte-o.
Apoi, când ai resimţit-o din plin, spune doar: „Tată, acum sunt gata să trec prin frica mea. Te rog, ajută-mă!” Şi fii gata să primeşti ajutorul pe care l-ai cerut. Cererea ta nu va fi respinsă, te asigur. Când ceri ajutor, recunoşti că există o putere mai mare decât frica ta. De asemenea, îţi vădeşti dorinţa de a conlucra cu acea putere, pentru a ieşi din frica şi conflictul din viaţa ta.
Ti-aş mai propune ceva: atunci când ceri ajutor, admite că ceri ca gândurile tale să fie schimbate. Afirmă, deci: „Tată, sunt dispus să mă răzgândesc în privinţa acestei situaţii. Ajută-mă, Te rog, să o văd, nu prin ochii fricii, ci aşa cum o vezi Tu. Ajută-mă să o văd cu iubire egală pentru mine însumi şi pentru toţi ceilalţi.” Aceasta, semen al meu, este o rugăciune foarte puternică. Stăruie în ea.
Odihneşte-te în tăria şi pacea ei. Şi lasă-L pe Dumnezeu să-ţi răspundă prin fiecare cuvânt, fiecare gest şi fiecare faptă.
Nu poţi avea experienţa miracolului, decât dacă eşti dispus să-l primeşti. Ca să trăieşti experienţa miracolului, trebuie să fie prezenţi următorii factori: 1 – trebuie să ştii că ai nevoie de el, 2 – să-l ceri în mod sincer şi 3 – să fii dispus să-l primeşti. Când toţi trei factorii sunt prezenţi, miracolul se va manifesta.
Din nefericire, chiar dacă miracolul s-a manifestat în viaţa ta, s-ar putea să nu-ţi dai seama. De ce? Fiindcă ai o idee preconcepută despre felul în care trebuie să arate miracolul. Şi, astfel, s-ar putea să nu-l recunoşti, deşi se află chiar în faţa ta.
Dar la ce bun un miracol, dacă nu-l poţi vedea? Dacă vrei să accepţi miracolul în inima ta, înţelege, te rog. că el s-ar putea să nu arate aşa cum ţi-ai închipuit tu. Fii deschis la prezenţa sa în viaţa ta şi îngăduie-i să ţi se reveleze.
Unii dintre voi ar putea întreba: „De ce nu îmi dă Dumnezeu miracolul pe care îl cer?” Motivul este că miracolul pe care îl ceri ar putea să nu te elibereze de
frică. Prin urmare, el nu este miraculos, iar frica ta va reface, pur şi simplu, condiţiile care te-au determinat să ceri acest miracol.
Lasă ca Dumnezeu să fie Cel care îţi răspunde la rugăciune. Nu încerca să-i spui tu de ce anume ai nevoie. Ştie El mai bine decât tine. Ai încredere în asta. Deschide-te prezenţei Sale în viaţa ta.
Fii dispus să înveţi de la El şi despre El.
In această disponibilitate, frica va fi dizolvată.
În această disponibilitate te vei trezi la adevărata ta natură.
Paul Ferrini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu