Teoria timpului istoric mai scurt

Noua cronologie a lui Fomenko: istoria a fost multiplicată, şi acum trăim în anul 1.000! Teoria timpului istoric mai scurt .

Astfel, Jean Hardouin credea că multe evenimente istorice sunt mult mai recente decât se credea. În 1685, el publică o versiune a Istoriei naturale a lui Plinius cel Bătrân, în care el afirmă că multe din textile greceşti şi romane au fost falsificate de călugării benedectini. Întrebat de motivele pentru care călugării ar face acest lucru, Hardouin a spus că va revela acest lucru după moartea sa, dar executorii săi testamentari n-au găsit vreun document cu motivele la care se referea. Chiar şi Isaac Newton se îndoia de cronologia clasică, el bazându-şi studiile sale pe “Argonautica” a lui Apollonius din Rhodes, schimbându-se astfel datele privind războiul troian şi întemeierea Romei. Un alt istoric, pe nume Nicolai Morozov, a fost acela care a susţinut că există o corelaţie între regii din Vechiul Testament şi împăraţii romani şi a sugerat faptul că întreaga cronologie dinaintea primului secol d.Hr. este total greşită. Cine e Anatoli Fomenko? Anatoli Fomenko, un matematician rus, a devenit interesat de teoriile lui Morozov încă din anul 1973. În 1980, el a publicat împreună cu câţiva colegi de la Departamentul de matematică a Univ. de Stat din Moscova câteva articole privind “noile metode matematice ale istoriei”. Articolele au stârnit o serie de controverse, dar Fomenko nu a reuşit să atragă de partea sa vreun istoric consacrat. În anii ’90, Fomenko a reuşit să capteze atenţia asupra sa, prin scrierea faimoasei sale lucrări “Istoria: Ficţiune sau ştiinţă” (vol. 1, 2, 3 şi 4).

Noua cronologie este o teorie care afirmă că “timpul istoric” este mult mai scurt decât am crede noi. Asemănându-se mult cu teoria timpului fantomă a lui Herbert Illig, noua cronologie (susţinută de cercetătorul rus Anatoli Fomenko) consideră că istoria umană nu poate trece mai departe de anul 800 d.Hr., între anii 800 şi 1.000 d.Hr. neexistând aproape deloc informaţii despre anumite evenimente, cele mai multe din ele desfăşurându-se de fapt între anii 1.000 şi 1.500. Noua Cronologie este radical mai scurtă decât vechea cronologie, întrucât toate evenimentele din istoria vechiii Grecii, a Imperiului Roman şi a Egiptului au fost “înfăşurate” în Evul Mediu. Deşi marea majoritate a istoricilor neagă noua cronologie, totuşi există câteva elemente care ar trebui să ne pună pe gânduri. Oameni care se îndoiau de autenticitatea cronologiei Ideea cronologiilor diferite faţă de cronologia convenţională a apărut încă din secolul al XVII-lea. 

Punctele de interes din teoria lui Fomenko Iată care sunt principalele puncte de interes din teoria lui Fomenko şi a echipei sale, privind noua cronologie: 1. Diferitele relatări ale aceloraşi evenimente istorice au adesea diferite date şi locaţii, creându-se astfel numeroase “copii fantome” care adesea sunt datate greşit, rezultând astfel date diferite pentru aceleaşi evenimente. 2. Cronologia contemporană a fost în mare parte creată de Joseph Justus Scaliger în “Opus Novum de emendatione temporum” (1583) şi “Thesaurum temporum” (1606) şi prezintă o mare varietate de date istorice, create fără nicio justificare, apărând astfel o secvenţă de date care se învârt în jurul numerelor cabalistice 333 şi 360. Această cronologie a fost completată de iezuitul Dionysius Petavius în “De Doctrina Temporum” (1627). 3. Datările arheologice, dendrocronologice, paleografice, numismatice, cu carbon radioactive, precum şi alte datări folosite în istorie sunt eronate, inexacte şi dependente de cronologia tradiţională, iar folosirea lor pentru a se confirma una pe cealaltă creează o eroare în lanţ. 4. Nu există nici măcar un singur document care poate fi datat mai devreme de secolul al XI-lea. 5. Multe din istoriile ce privesc Roma antică, Egiptul şi Grecia au fost fabricate în timpul Renaşterii de către marii umanişti şi preoţi, iar cele mai multe din aceste istorii s-au bazat pe propriile documente. 6. Vechiul Testament ar fi o interpretare al unor evenimente ce au avut loc în secolele XIV şi XVI în Europa şi Bizanţ, şi el ar conţine “profeţii” despre evenimentele viitoare relatate în Noul Testament, care la rândul său este o interpretare a evenimentelor ce au avut loc între anii 1152 şi 1185 d.Hr. 7. Istoria religiilor ar fi următoarea: perioada precreştină (înainte de secolul XI şi Iisus Hristos), începutul creştinităţii (secolele XI-XII, înainte şi după Iisus Hristos), creştinătatea după Cristos (sec. XII-XVI) şi mutaţiile sale în catolicism, ortodoxism, iudaism şi islamism. 8. Prototipul pentru Iisus Hristos ar fi fost nimeni altul decât împăratul bizantin Andronikos I Komnenos (1152-1185), cunoscut pentru reformele sale care au dat greş. 9. Celebrul istoric Claudius Ptolemeu, care se spune că ar fi trăit în jurul anului 150, fiind considerat un istoric clasic al perioadei antice, a fost “creat” în secolele 16 şi 17, din datele strânse între secolele 9 şi 16. 10. Cele 37 de horoscoape egiptene descoperite la Denderah au soluţii astronomice unice care privesc date cuprinse între anii 1000 şi 1700. 11. Apocalipsa lui Ioan pe care noi o cunoaştem ca făcând parte din Noul Testament, ar fi de fapt un horoscop datat între 25 septembrie şi 10 octombrie 1486, alcătuit de cabalistul Johannes Reuchlin. 12. Horoscoapele găsite pe tăbliţele sumeriene şi babiloniene nu ar conţine suficiente date astronomice; el ar avea soluţii la fiecare 30-50 de ani pe axa timpului, şi de aceea ar fi inutile. 13. Tabelele chinezeşti antice privind eclipsele sunt şi ele inutile pentru datare, întrucât conţin prea multe eclipse care nu au avut loc; iar tabelele chinezeşti pentru comete, chiar dacă ar fi adevărate, nu pot fi folosite pentru o datare corespunzătoare. 14. Toate invenţiile majore ale lumii (armele, hârtia, tipăritura) au avut loc în Europa, între secolele 10 şi 16. 15. Vechile statui romane şi greceşti, ce arată forme perfecte ale anatomiei umane, au fost realizate şi falsificate în timpul Renaşterii. Istorii false inventate de cronologia tradiţională.

Aşadar, teoria lui Fomenko susţine că cronologia tradiţională constă în patru copii suprapuse a adevăratei cronologii care a durat doar 350 de ani. Cercetătorul rus consideră că toate evenimentele şi personajele datate înainte de secolul 11 sunt ficţionale şi reprezintă “reflexii fantome” ale eveimentelor şi personajelor din Evul Mediu, create în mod intenţionat sau accidental, ca urmare a interpretării greşite a documentelor istorice. Înaintea inventării tipăririi, povestirile anumitor evenimente de către martori oculari au fost “repovestite” de câteva ori înainte să fie scrise; trecerile prin mai multe etape de traducere şi copiere, numele pronunţate greşit…toate acestea au făcut ca “noile istorii” să difere faţă de “istoriile originale”, însă ar fi vorba de exact aceleaşi istorii. Fomenko îşi justifică teoria prin faptul că, în multe cazuri, documentele originale nu sunt disponibile. Toată istoria lumii antice ne este cunoscută din manuscrise care datează din secolele 15-18, aceste manuscrise descriind întâmplări ce au avut loc cu mii de ani înainte. Astfel, cel mai vechi manuscrise care descrie istoria Greciei sau a Imperiului Roman provin din anul 1.100, cu mai mult de un mileniu după ce au avut loc evenimentele istorice. Fomenko crede că împăratul Andronikos I Komnenos ar fi de fapt Iisus Hristos Cercetătorul rus mai crede că Iisus Hristos a fost de fapt Andronikos I Komnenos (1152-1185), împărat al Bizanţului. Imaginea lui Iisus ar fi “reflexia” profetului Ilie din Vechiul Testament, a papei Grigore al VII-lea (1020-1085), al Sf. Vasile (330-379), al împăratului chinez Li Yuanhao (cunoscut şi sub numele de “Fiul paradisului”), al lui Euclide, Bachus şi Dionysius. Ierusalimul, Roma şi Troia sunt identice Fomenko a reuşit, de asemenea, să unească Ierusalimul, Roma şi Troia, conform istoriei convenţionale care le plasează în diferite locuri şi diferite epoci. Astfel, istoricul rus crede că “Noua Romă” ar fi aceeaşi cu Ierusalimul din Biblie (sec. 12-13), cu Troia şi cu Castelul Yoros. Templul Ierusalimului e biserica Hagia Sophia, iar Palestina e oraşul Palatina din Olanda Templul Biblic al lui Solomon n-ar fi fost distrus, conform lui Fomenko, el fiind de fapt celebra biserică Hagia Sophia din Constantinopol. Regele Solomon din Biblie ar fi de fapt sultanul Soliman Magnificul (1494-1566). Oraşul pe care noi îl cunoaştem ca Ierusalim era cunoscut înaintea secolului al 17-lea ca Al-Quds, iar biblica Palestina ar fi de fapt Palatina (un oraş situat între Basel şi Rottermdam). Roma nu e un oraş, ci un simbol Pe de altă parte, conform lui Fomenko, cuvântul “Roma” este un simbol şi poate însemna unul din diferitele oraşe şi regate. “Prima Romă” sau “Vechea Romă” sau ”Mizraim” este un străvechi regat egiptean din delta Nilului, ce avea capitala în Alexandria. Cea de a doua Romă şi cea mai faimoasă este Constantinopolul. Cea de a treia Roma este reprezentată din trei oraşe diferite: Constantinopol, Roma (Italia) şi Moscova. Ierusalimul e şi el un simbol, iar Israelul înseamnă “oamenii care se luptă pentru Dumnezeu” La fel şi Ierusalimul ar fi de fapt un simbol, şi nu o locaţie fizică, putând desemna mai multe oraşe, din mai multe epoci. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Israel care nu reprezintă un stat sau vreun teritoriu, ci înseamnă “oamenii se luptă pentru Dumnezeu”. De exemplu, regale francez Louis al IX-lea, s-a intitulat “regale Israelului”. Vechiul Testament care ar fi fost scris după Noul Testament! Cât priveşte paralelismul care există între Ioan Botezătorul, Iisus şi Vechiul Testament, cercetătorul rus crede că Noul Testament ar fi fost scris înaintea Vechiului Testament.

Fomenko susţine că Biblia a fost scrisă până la Conciliul de la Trent (1545-1563), când a fost stabilită lista de cărţi canonice, toate celelalte cărţi apocrifice fiind distruse. Metodele lui Fomenko pentru a-şi susţine teoriile Una din metodele pe care cercetătorul rus le-a folosit a fost corelaţia statistică a textelor. Presupunerea sa porneşte de la faptul că un text care descrie o succesiune de evenimente va aloca mai mult spaţiu evenimentelor importante (de exemplu, o perioade de războaie va avea mai mult spaţiu alocat faţă de o perioadă de pace), iar această iregularitate va rămâne vizibilă în alte descrieri ale perioadei. Pentru fiecare text analizat, este creată o funcţie în care fiecărui an îi este atribuit un număr ce poate reprezenta numărul de linii ataşate analizei acelui an. Funcţia rezultată a textului respectiv este apoi comparată cu funcţia altui text. De exemplu, Fomaneko a comparat istoria contemporană a Romei, scrisă de Titus Livius, cu istoria modernă a Romei, scrisă de istoricul rus Sergeev, arătând că între cele două istorii există o mare corelaţie, ceea ce înseamnă că ele descriu aceeaşi perioadă istorică. Totuşi, atunci când a comparat istoria antică a Romei cu istoria medievală a Romei, el a găsit o mare corelaţie, astfel ajungând la concluzia că istoria antică a Romei ar fi o copie a istoriei medievale. În mod similar, Fomenko a comparat două dinastii de conducători, folosind aceleaşi metode statistice. Mai întâi, el a creat o bază de date a conducătorilor, ce conţine informaţii relevante despre fiecare din conducători. Apoi, a realizat “coduri de cercetare” pentru fiecare eveniment important din viaţa unui conducător, comparat cu altul. Să spunem, de exemplu, felul în care a murit; dacă ambii conducători comparaţi au fost otrăviţi, ei au primit un +1; dacă un conducător a murit în luptă, iar celălalt a fost otrăvit, ambii vor primi -1; iar dacă unul a fost otrăvit, şi altul a murit de boală, fiecare va primi câte un 0 (e posibil ca nu toţi cronicarii să fi fost imparţiali). Fomenko a reuşit astfel să creeze o listă de două dinastii aparent neînrudite între ele (dinastia regilor Israelului şi dinastia ultimilor împăraţi ai Romei – între 300 şi 476) şi să ajungă la concluzia că există o corelaţie între cele două dinastii. Fomenko mai spune că această corelaţie nu există cu istoria secolelor 17-20, şi de aceea cercetătorul rus afirmă că istoria a fost multiplicată şi creată o antichitate imaginară.

Istoricii îl critică dur pe Fomenko .Aproape toţi istoricii lumii (şi alţi oameni de ştiinţă, ca astronomi sau matematicieni) s-au coalizat împotriva teoriilor lui Femonko, care sunt considerate a fi “aberante”. Astfel, H. G. van Bueren, profesor emerit de astronomie la Universitatea din Utrecht afirmă despre cărţile lui Fomenko: “Singurul lucru bun care poate fi spus e acela că în aceste cărţi există o cantitate enormă de evenimente istorice. Dar din păcate cărţile sunt prost scrise, şi, fără aceste materiale, n-ar avea absolut nicio valoare. În concluzie, teoria lui Fomenko este inutilă şi înşelătoare.”

Sursa: cersipamantromanesc.

http://www.2012en.ro/?p=5209