Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Ieri nu am avut timp de calculator. Sau de televizor. Pur si simplu am existat pe planeta fara a ma informa. Cum am deschis seara tarziu televizorul am auzit bomba: Ministrul Muncii a fost demis. Asa ca am inceput sa procesez informatia; au rezultat 3 ipoteze care nu numai ca nu se contrazic reciproc, dar se si sprijina.
Ministrul Muncii era cotat ca un posibil viitor premier. Unde viitorul, existau zvonuri, era foarte aproape. Aproape prezent. O revocare din functie a fost foarte utila pentru actualul premier care, lansat in cursa de salvare a Romaniei (pana nu vad rezultate nu cred…), simtea mereu o rasuflare fierbinte in ceafa. Din ce in ce mai aproape, din ce in ce mai amenintatoare. Prin urmare premierul, atins de disperarea alergatorului de cursa lunga, a facut ce trebuia sa faca, sperand ca astfel isi conserva pozitia de lider.
In partidul portocaliu de ceva timp incoace niste “grei” sunt lasati pe margine. Joaca drept “rezerve”. Adica nu joaca. Fapt ce nu putea sa-i multumeasca. Dupa ce ai jucat niste roluri extrem de importante in plan public… simti din nou nevoia de lumina reflectoarelor. Si cand numirea unuia dintre acesti vechi oameni de baza (neglijati in ultima perioada) pe postul de Ministru al Muncii a sosit… toata lumea a redevenit fericita. Animozitatile s-au mai estompat si fiecare om din partid se simte din nou ca si cum ar avea bastonul de maresal in ranita.
Pe de alta parte imaginea aceluiasi partid este erodata iremediabil. Demisul ministru al muncii era anti-sistem, cica. Pentru ca nu era inregimentat in partid si primise un post major, in conditiile in care nu se sfia sa critice public partidul si membrii componenti. Revocandu-i aceasta numire pe post fostul ministru a devenit o victima. A mafiei portocalii. Care l-a sacrificat in numele unor interese malefice. Deci domnul fost va fi victimizat. Ce alta metoda de a atrage simpatia populara exista? Da-i poporului impresia ca s-a facut o nedreptate si-l va ridica pe un piedestal pe perdant. Chiar daca ieri il injura. Chiar daca ceea ce a facut cat era in functie a contravenit dorintei populare. Mai pe sleau spus: a venit, a dat niste legi extrem de nepopulare, a facut niste declaratii in mod egal urate si de popor si de partidul care il sprijinea… acum poate sa plece. Prima parte a planului a fost indeplinita. Acum urmeaza partea cu infiintarea unui nou partid (compus din tot felul de bucatele) si folosirea mazilirii ca vector de atragere a adeziunilor populare, dar si a voturilor.
Asadar avem de-a face cu o situatie win-win. Toata lumea castiga. Disensiunile din partid se linistesc pentru o perioada, programul de guvernare continua linistit, premierul are ocazia sa se relaxeze si proaspatului fost I se deschid noi orizonturi, de mii de ori mai ofertante.
Una peste alta observ ca in zilele in care sunt ocupata se intampla lucruri majore. Ce ziceti, facem o cheta sa plec in vacanta o luna de zile? Am putea avea surprize nesperate…
Ministrul Muncii era cotat ca un posibil viitor premier. Unde viitorul, existau zvonuri, era foarte aproape. Aproape prezent. O revocare din functie a fost foarte utila pentru actualul premier care, lansat in cursa de salvare a Romaniei (pana nu vad rezultate nu cred…), simtea mereu o rasuflare fierbinte in ceafa. Din ce in ce mai aproape, din ce in ce mai amenintatoare. Prin urmare premierul, atins de disperarea alergatorului de cursa lunga, a facut ce trebuia sa faca, sperand ca astfel isi conserva pozitia de lider.
In partidul portocaliu de ceva timp incoace niste “grei” sunt lasati pe margine. Joaca drept “rezerve”. Adica nu joaca. Fapt ce nu putea sa-i multumeasca. Dupa ce ai jucat niste roluri extrem de importante in plan public… simti din nou nevoia de lumina reflectoarelor. Si cand numirea unuia dintre acesti vechi oameni de baza (neglijati in ultima perioada) pe postul de Ministru al Muncii a sosit… toata lumea a redevenit fericita. Animozitatile s-au mai estompat si fiecare om din partid se simte din nou ca si cum ar avea bastonul de maresal in ranita.
Pe de alta parte imaginea aceluiasi partid este erodata iremediabil. Demisul ministru al muncii era anti-sistem, cica. Pentru ca nu era inregimentat in partid si primise un post major, in conditiile in care nu se sfia sa critice public partidul si membrii componenti. Revocandu-i aceasta numire pe post fostul ministru a devenit o victima. A mafiei portocalii. Care l-a sacrificat in numele unor interese malefice. Deci domnul fost va fi victimizat. Ce alta metoda de a atrage simpatia populara exista? Da-i poporului impresia ca s-a facut o nedreptate si-l va ridica pe un piedestal pe perdant. Chiar daca ieri il injura. Chiar daca ceea ce a facut cat era in functie a contravenit dorintei populare. Mai pe sleau spus: a venit, a dat niste legi extrem de nepopulare, a facut niste declaratii in mod egal urate si de popor si de partidul care il sprijinea… acum poate sa plece. Prima parte a planului a fost indeplinita. Acum urmeaza partea cu infiintarea unui nou partid (compus din tot felul de bucatele) si folosirea mazilirii ca vector de atragere a adeziunilor populare, dar si a voturilor.
Asadar avem de-a face cu o situatie win-win. Toata lumea castiga. Disensiunile din partid se linistesc pentru o perioada, programul de guvernare continua linistit, premierul are ocazia sa se relaxeze si proaspatului fost I se deschid noi orizonturi, de mii de ori mai ofertante.
Una peste alta observ ca in zilele in care sunt ocupata se intampla lucruri majore. Ce ziceti, facem o cheta sa plec in vacanta o luna de zile? Am putea avea surprize nesperate…
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.
Sursa: Digerate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu