Pe 11 septembrie 2001 armata americana se pregatea pentru simularea unui razboi nuclear …

Iata ce aflam din articolul On 9/11, the U.S. Military Was Preparing for a Simulated Nuclear War:

9/11 Blogger
20 noiembrie 2011

Data de 11 septembrie 2001 este cunoscută ca şi ziua în care SUA a suferit cel mai cumplit atac terorist. Ceea ce este mai puţin cunoscut este că în această zi, forţele armate americane se pregăteau pentru simularea unui război nuclear, simulare care era inclusă în exerciţiile de antrenament ale armatei. Exerciţiile anuale de antrenament ale Global Guardian[1], Vigilant Guardian[2], Centrului de Comandă al Apărării Aerospaţiale Nord-Americane (NORAD – North American Aerospace Defence Command) şi Centrului Strategic de Apărare al SUA (Stratcom) au fost programate să desfăşoare un “război aerian simulat”, “război nuclear total”, “război nuclear fictiv” şi “instrucţie de tip Armaghedon”.

Nu au existat încercări care să investigheze în întregime aceste exerciţii şi efectele pe le-au avut asupra reacţiei armatei în atacurile din 11 septembrie. Dar sunt dovezi care arată că aceste antrenamente militare au creat cel puţin confuzie: nu s-a mai făcut diferenţa dintre “lumea reală” şi “atacul simulat”. Exerciţiile de antrenament au reprezentat un factor al problemelor de comunicare pe care personalul armatei le-a avut în acea zi. Alte dovezi indică faptul că acţiunile prezentate drept reacţii la atacurile teroriste au fost asociate cu execiţii-acţiuni de tip: ridicarea nivelului de alertă al serviciilor militare americane la Defcon 3[3] şi “închiderea uşilor din buncăr”[4] din Centrul de Operaţiuni al NORAD situat în Munţii Cheyenne, Colorado. Există dovezi că execiţiile militare „de tip Armaghedon” au avut loc în timpul atacurilor din 11 septembrie, însă nu se cunosc detalii.

APĂRĂTORII AERIENII AI AMERICII AU FOST PUŞI SĂ LUPTE PE 11 SEPTEMBRIE “ÎNTR-UN RĂZBOI AERIAN SIMULAT”

Poate, cel mai important exerciţiu de luat în considerare este cel al NORAD, numit “Vigilant Guardian”. Se impune o examinare atentă a acestui exerciţiu datorită rolului crucial pe care NORAD l-a jucat în răspunsul la atacurile din 11 septembrie.

NORAD este organizaţia militară responsabilă cu monitorizarea şi apărarea spaţiului aerian al SUA. NORAD a fost înfiinţată în timpul Războiului Rece pentru a proteja spaţiul aerian nord-american împotriva atacurilor nucleare venite dinspre Uniunea Sovietică. Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne, Colorado (CMOC), acolo unde numeroşi angajaţi sunt implicaţi în exerciţiul “Vigilant Guardian” a fost descris de BBC drept “centrul forte al sistemului aerian de apărare nord-american”.[5] Rolul acestui centru, potrivit Toronto Star (cel mai important ziar din Canada), a fost “să îmbine fiecare parte critică de informaţii pe care o deţine NORAD într-o analiză selectivă, clară şi succintă.”[6]

Sectorul de apărare aeriană al NORAD (NEADS) din Roma, New York, care a participat la acest exerciţiu militar, a fost responsabil pentru coordonarea reacţiei armatei la deturnările din 11 septembrie. [7]

Vigilant Guardian, descris ca “exerciţiu de antrenament în stilul Războiului Rece”, a fost ţinut anual de către NORAD. Acest exerciţiu de antrenament a fost programat să se desfăşoare pe o perioadă de 2 săptămâni. În timpul atacurilor din 11 septembrie, exerciţiul militar era în desfăşurare de câteva zile.[8] Toate unităţile NORAD, inclusiv cele subordonate, au participat în acea zi la simulare.[9] Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne al NORAD şi-a implicat toţi angajaţii în exerciţiul militar; 50 de membri din conducere s-au aflat la Centrul de Management al Luptei (Battle Management Center).[10]

Potrivit lui Ken Merchant, managerul din cadrul NORAD care a proiectat exerciţiile militare, Centrul Naţional Militar de Comandă (NMCC) de la Pentagon  – care a jucat deasemenea un rol cheie în reacţia armatei la atacurile din 11 septembrie – a contribuit periodic la exerciţiile NORAD. De aceea, cu siguranţă, Centrului Naţional de Comandă Militară i s-a stabilit un rol în “Vigilant Guardian” din 11 septembrie.

EXERCIŢIUL SIMULAT DREPT “RĂZBOI NUCLEAR TOTAL” ÎMPOTRIVA RUSIEI

Detalii complete despre Vigilant Guardian nu sunt cunoscute, dar au existat numeroase surse care arată implicaţiile acestui exerciţiu militar. Prima carte a forţelor aeriene americane care s-a referit la atacurile din 11 septembrie a descris Vigilant Guardian drept “război aerian simulat” şi “exerciţiu de apărare aeriană ce simulează un atac asupra Statelor Unite.”[11] A fost “o tranziţie către un exerciţiu de comandă al operaţiunilor din timpul războiului”, potrivit paginii de informare pentru participanţii la exerciţiu.[12] Ken Merchant a numit Vigilant Guardian exerciţiu de “război nuclear total”.[13]

Potrivit Denver Post, Vigilant Guardian ar fi implicat “scenarii previzionate, de la relaţii diplomatice tensionate la un război artificial care se îndrepta fără doar şi poate spre un conflict nuclear.”[14]

Locotent-colonel William Glover, comandantul Centrului de Averizare Aeriană al NORAD, a spus că Vigilant Guardian a implicat “simularea unui război” cu “atacuri din exterior, bombardiere sovietice lansate asupra SUA, atacuri cu rachete de croazieră.”[15]

Raportul Comisiei 11 septembrie a spus că exerciţiul “a urmărit un atact cu avioane de bombardament dinspre fosta Uniune Sovietică.”[16] Potrivit lui Merchant, acest exerciţiu militar a inclus “un răspuns cu avioane de bombardament şi cu atacuri cu rachete balistice intercontinentale”.[17] Pentru Vigilant Guardian, inamicul fictiv era Rusia.[18] Merchant a spus Comisiei 11 septembrie că “NORAD trebuia să folosească Rusia în exerciţiile sale la nivel strategic, din moment ce nicio altă ţară nu reprezintă o ameninţare atât de mare ca Rusia la adresa aptitudinilor şi responsabilităţilor NORAD.”[19]

EXERCIŢIUL MILITAR A INCLUS ŞI DETURNĂRI SIMULATE

Nu sunt cunoscute detalii complete despre scenariile care au fost programate pe 11 septembrie. Unele detalii au fost însă, dezvăluite. Vanity Fair  a spus că intenţia Vigilant Guardian a fost “de a elabora diferite scenarii” pentru 11 septembrie, “inclusiv, o deturnare simulată de tip tradiţional în care criminalii motivaţi politic pun stăpânire pe un avion, aterizează pe o insulă cum ar fi Cuba şi cer adăpost.”[20]

Jeff Ford, locotenent-colonet la Forţele Aeriene care a lucrat în perioada atacurilor din 11 septembrie pentru Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne, Colorado, şi-a amintit că simularea implica “exerciţii aeriene şi exerciţii scrise care să reacţioneze la … indiferent dacă ar fi un avion necunoscut pe care noi îl interceptăm sau orice altceva.” Potrivit lui Ford “marele eveniment al acelei zile a fost bombardierul B-1 care a decolat de la baza aeriană Fairchild (din Statul Washington) şi a zburat deasupra Pacificului.”[21]

EXERCIŢIUL MILITAR ‘GLOBAL GUARDIAN’ A TESTAT ABILITATEA STRATCOM DE A LUPTA ÎNTR-UN RĂZBOI NUCLEAR

Celălalt exerciţiu major care a simulat un război nuclear despre care se ştie că a avut loc pe 11 septembrie a fost Global Guardian. Acest exerciţiu anual a fost condus de Stratcom care este “singurul centru de comandă al armatei americane, responsabil pentru pregătirea de zi cu zi a forţelor nucleare.”[22] Întocmai ca Vigilant Guardian, Global Guardian a fost programat să se desfăşoare pe o perioadă de 2 săptămâni. În timpul atacurilor din 11 septembrie, exerciţiul militar era în desfăşurare de câteva zile.[23] Global Guardian a fost de fapt ţinut “în cooperare cu” un număr de alte exerciţii militare, printre care şi Vigilant Guardian.[24] Ken Merchant a spus Comisiei 11 septembrie că exerciţiul militar “a fost coordonat împreună cu Vigilant Guardian, astfel încât abilităţile de ofensivă ale Stratcom şi abilităţile de defensivă ale NORAD să fie antrenate.”[25] Global Guardian, potrivit un raport oficial asupra exerciţiului militar, a fost proiectat “să antreneze Stratcom şi forţele de sprijin în timpul unei situaţii de criză simulate, să valideze procedurile de luptă din război şi să verifice relaţiile de comandă.”[26] Analistul militar, William Arkin a descris acest exerciţiu militar drept “un joc nebunesc care a implicat foarte multe conflicte regionale care au dus la un război nuclear global.”[27] Scopul acestui exerciţiu, potrivit Omaha World-Herald (cel mai important ziar din Nebraska), a fost testarea “abilităţii Stratcom de a lupta într-un război nuclear”.[28] Un reporter a afirmat că antrenamentul ar implica America “într-un război nuclear fictiv” şi ar testa “răspunsul la un atac fictiv venit din partea unei alte naţiuni.”[29] Adversarul care a pregătit aceast atac nuclear asupra Statelor Unite a fost o naţiune fictivă, mascată, numită “Slumonia”, o mică putere nucleară în nord-estul Asiei.[30]

SUBMARINE, BOMBARDIERE ŞI SUTE DE ANGAJAŢI AU PARTICIPAT LA GLOBAL GUARDIAN

Numeroase unităţi militare au participat la Global Guardian în septembrie 2001.[31] În jurul Statelor Unite şi în afara ţărmurilor SUA, bombardiere, rachete şi submarine au fost implicate, urmând ordinele venite de la buncărul de comandă al Stratcom, baza forţelor aeriene Offutt din Nebraska.[32] La fel ca şi Offutt, au participat şi alte baze aeriene din jurul SUA care au fost implicate în exerciţiul militar din 11 septembrie (inclusiv Barksdale, Minot şi forţele aeriene Whiteman) alături de “zeci de avioane şi sute de angajaţi.[33]

“Celălalt sprijin” pentru antrenament a fost asigurat de către personalul de la Pentagon, Tabăra H. M. Smith din Hawaii, Baza forţelor aeriene Peterson din Colorado, Baza forţelor aeriene Vandenberg din California, Baza forţelor aeriene Scott din Illinois şi Centrul de Operaţiuni al NORAD din Muntele Cheyenne.[34]

Potrivit lui William Arkin, numeroşi specialişti şi lideri ai armatei au participat la antrenamentele Global Guardian, inclusiv persoane din biroul Secretarului Apărării şi din biroul Şefului Statului Major, aşa că, cel mai probabil, acesta a fost motivul pentru care Global Guardian a avut loc în septembrie 2001.[35]

STRATCOM A FOST LA NIVEL CRESCUT DE ALERTĂ, AVIOANELE “SIMULAU ROLURILE PE CARE LE AU ÎN RĂZBOI”

Amiralul Richard Mies, în acea perioadă comandat şef al Stratcom, a descris modul în care Global Guardian a procedat în timpul atacurilor din 11 septembrie. El a spus că Stratcom a fost “pregătit să răspundă unui potenţial atac venit din partea unui posibil adversar… Am avut servicii de informaţii care ne-au spus că adversarii erau pregătiţi să ne atace.” Stratcom şi-a poziţionat forţele “pentru a fi pregătite să-i ofere preşedintelui posibilitatea de a răspunde în mai multe feluri. Sistemele noastre de comandă şi control care, în timp de pace, nu sunt atât de mult în alertă, în timpul atacurilor s-au aflat la un nivel de alertă mult mai ridicat şi am avut câteva avioane (avioane cu oameni la bord, controlate de noi) care au fost implicate în simulare.” Pregătirile în derulare din cadrul exerciţiului au inclus “ridicarea nivelului de pregătire la un nivel înalt de disponibilitate”, “pregătirea bombardierelor pentru un posibil atac, dacă era cazul” şi “pregătirea submarinelor din port pentru a ieşi în larg.”

Mies a adăugat: Global Guardian a implicat “multe elemente care sunt, până la urmă, comanda nucleară şi sistemul de control care vin în sprijinul urgenţei naţionale.” Global Guardian a inclus un “exerciţiu pentru secretarul apărării” şi un “exerciţiu pentru preşedinte”.[36] Printre obiectivele exerciţiului au fost răspândite şi “decizii ale preşedintelui cu caracter nuclear… pentru forţe” şi pregătirea şi emiterea de directive ale Autorităţii Naţionale de Comandă (National Command Authority), aşa că, cel mai probabil, au fost implicaţi participanţii care au acţionat în calitate de preşedinte şi secretar al apărării.[37] (Autoritatea Naţională de Comandă se referă în mod unitar la preşedinte şi la secretarul apărării.)

ECHIPAJELE AU ÎNCĂRCAT ARME NUCLEARE REALE ÎN BOMBARDIERE

La Baza forţelor aeriene Barksdale din Louisiana, potrivit jurnaliştilor Eric Schmitt şi Thom Shanker, în dimineaţa din 11 septembrie, echipajele din avion care au luat parte la exerciţiu “au scos bombe nucleare şi rachete de luptă din depozitele bine păzite şi le-au încărcat în B-52”. A fost adevărat. Au fost folosite arme nucleare reale, dar “nu au fost încărcate”.[38] Publicaţia American History a descris scena: “Chiar dacă a fost numai un exerciţiu, oamenii din centrul de comandă au fost tensionaţi, fiecare a acţionat ca şi cum avioanele vor lansa în curând bombardamente, în loc să stea în repaus pe pistă.” Apoi, la 9.00 fix “o alarmă s-a auzit în toată baza militară iar echipajele au alergat să ajungă la avioane.” După ce ştirile au anunţat atacurile teroriste din New York, comandantul şef al bazei “a finalizat exerciţiul, dar a lăsat avioanele încărcate cu arme şi combustibil acolo unde erau.”[39]

Deasemenea, ca parte din Global Guardian, 3 avioane E-4B de la Centrul Naţional de Operaţiuni Aeriene (National Airborne Operations Center)  care se aflau la Baza forţelor aeriene Offutt, au fost ridicate în aer pe 11 septembrie. Avionul E-4B poreclit şi “Doomsday” (Judecata de Apoi) în timpul Războiului Rece, este o versiune militarizată a avionului 747-200. Este dotat cu un echipament avansat de comunicaţii şi în momente de urgenţă naţională poate acţiona ca post de comandă alternativă de la care oficialii guvernamentali îşi pot direcţiona forţele, emite dispoziţii de război şi coordona acţiunile autorităţilor civile. Chiar şi după finalizarea antrenamentului Global Guardian, cele 3 avioane E-4B au rămas în aer.[40]

COMANDANTUL FORŢELOR AERIENE S-A GÂNDIT CĂ PRIMUL ATAC A FOST O SIMULARE

Aceste trei exerciţii militare care au avut loc în dimineaţa de 11 septembrie au ridicat numeroase întrebări. După cum a notat şi Omaha World-Herald, faptul că Global Guardian a fost “în plină desfăşurare” în momentul în care Statele Unite au fost atacate, a fost “cel puţin o coincidenţă stranie”.[41]

Trebuie să cercetăm modul în care personalul militar cu experienţă a fost trecut prin momente de confuzie, pentru că atunci atacul simulat asupra Americii a coincis cu atacul real. Ştim deja că au existat momente de confuzie în timpul antrenamentului. De exemplu, când locotenent-general Thomas Keck, comandantul celei de-a opta forţe aeriene de la Baza Forţelor Aeriene din Barksdale, care a monitorizat antrenamentul Global Guardian, a fost informat că un avion a lovit World Trade Center, el s-a gândit iniţial că era vorba despre o simulare. Aşa că, i-a spus ofiţerului care l-a informat: “Nu în modul ăsta acţionezi într-o simulare! Atunci când aplici un scenariu, spui “Domnule, aceasta este un exerciţiu”, şi apoi îmi dai informaţia.” În plus, se pare că unii aviatori de la Barksdale care au participat la antrenament, au fost vag conştienţi că situaţia era reală. American History a arătat că după ce Global Guardian a încetat, echipajele bombardierelor B-52 ştiau doar “că ceva foarte grav se petrecea şi că lor nu li se ordonase să aterizeze.” Chiar şi după-amiază, mai târziu, aceşti aviatori au auzit doar “rapoarte scurte despre atacurile din New York şi Pentagon.[42]”

EXERCIŢIUL MILITAR A INCLUS ŞI SIMULAREA DE COMUNICAŢII ÎNTRERUPTE

Trebuie să vedem dacă aceste acţiuni incluse în exerciţiile de instruire au afectat liniile de comunicaţii care erau atât de importante în asigurarea unui răspuns imediat la atacurile teroriste. Sunt dovezi care arată că într-adevăr aşa s-a întâmplat. De exemplu, unul dintre obiectivele Global Guardian din septembrie 2001 era “simularea întreruperilor dintre punctele NC2 (control şi comandă nucleară) care cereau rute alternative pentru menţinerea conectivităţii.” Alt obiectiv a fost ca participanţii să “determine impactul operaţional pentru simularea C4I (întrerupererea punctelor de comandă, control, comunicaţii, computere şi informaţii secrete).” Raportul oficial asupra antrenamentului militar nu a specificat faptul că au fost implicate şi aceste “întreruperi C4I”.[43]

În mod sigur, aceia care lucrau la Centrul de Operaţiuni al NORAD şi care au participat la antrenamentele Vigilant Guardian au exprimentat multe probleme de comunicaţie. William Glover şi-a amintit că în timpul atacurilor din 11 septembrie: “prima dată, ştii, te gândeşti la dificultatea situaţiei, dar nu ştii de fapt ce se petrece.”[44]

Generalul Rick Findlye, directorul de operaţiuni al NORAD, a comentat: “Nu pot să vorbesc pe şleau, dar am trăit în acea dimineaţă într-o lume imaginară, aşa că nu am ştiut ce se întâmplă de fapt în realitate.”[45] Şi loctotent-colonel Steven Armstrong, şeful de planificare militară al NORAD, s-a plâns că atât el cât şi colegii săi “se aflau într-un spaţiu gol, lipsit de informaţii şi căutau orice i-ar putea ajuta.” El a spus: “Toate informaţiile pe care le-am primit în acele momente au fost doar de la televizor.”[46]

Cauzele acestor “lipsuri de informaţii” ar trebui cu certitudine investigate. S-ar putea oare să fie rezultatul, cel puţin parţial, a unui atac asupra sistemelor de comunicaţii ale armatei, atac care a fost de fapt inclus într-unul sau în mai multe exerciţii militare din acea zi?

S-a anunţat că acţiunile din 11 septembrie au fost răspunsuri la atacuri teroriste, dar dovezile indică faptul că aceste răspunsuri militare au fost de fapt incluse în antrenamentul militar, sau cel puţin înţelese de cei din armată ca parte a antrenamentului militar.

Două dintre aceste acţiuni descrise mai sus sunt: închiderea uşilor buncărului din Centrul de Operaţiuni al NORAD situat în Munţii Cheyenne, Colorado şi ordinul de a ridica nivelul de alertă al armatei la Defcon 3. Dacă aceste acţiuni au avut legătură cu antrenamentele care s-au desfăşurat în acea zi, atunci vor apărea şi mai multe întrebări. Şi confuzia va fi şi mai mare pentru că exerciţiile militare au continuat chiar şi după ce era evident că SUA a suferit un atact terorist major.

DE TEAMA UNUI ATAC NUCLEAR, NORAD A ÎNCHIS UŞILE CARE PROTEJAU CENTRUL DE OPERAŢIUNI

În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, uşilor groase de oţel ale Centrului de Operaţiuni al NORAD situat în Munţii Cheyenne, Colorado au fost închise pentru prima dată în 35 de ani de când a fost înfiinţat Centrul.[47] Cele două uşi au o grosime de 92 de centimetri şi cântăresc 25 de tone.[48] Uşile buncărului au fost proiectate să izoleze Centrul de Operaţiuni pentru a-l proteja de un atac nuclear.[49] Nu se cunoaşte ora exactă la care uşile au fost închise, deşi un documentar BBC a dezvăluit că este vorba de ora 10.15.[50] Motivul pentru care uşile buncărului au fost închise este neclar. Multe rapoarte indică faptul ca uşile au fost închise ca răspuns la informaţiile pe care Centrul de Operaţiuni al NORAD le-a primit şi anume, un avion despre care s-a crezut în mod eronat că a fost atacat şi deturnat către Munţii Cheyenne. [51]

Oricum, aşa cum a arătat şi Regina Leader-Post (ziar din Canada) “Protejat de 793 de metri de granit, centrul de comandă al NORAD şi sute de angajaţi îmbrăcaţi în costume verzi de zbor se aflau de fapt în cel mai sigur loc din America de Nord.”[52] Centrul de Operaţiuni din Muntele Cheyenne era protejat împotriva unui posibil accident aviatic ce putea să aibă loc în munţi. Mai mult chiar, uşile buncărului sunt poziţionate la capătul tunelului, la aproximativ 536 de metri.[53] Închiderea uşilor a fost o acţiune inutilă ce a avut ca scop protecţia împotriva unei ameninţări aviatice şi asta pentru că un avion cu greu ar fi putut străbate tunelul ce duce spre intrarea în Centrul de Operaţiuni. Generalul de Brigadă, Jim Hunter, vice-comandat al Centrului de Operaţiuni la data de 11 septembrie, a comentat asupra lipsei pericolului, spunând: “Ar fi putut direcţiona linii aeriene înspre munte în acea zi.”[54]

UŞILE BUNCĂRULUI AU FOST ÎNCHISE ÎN TIMPUL EXERCIŢIULUI

Merităm să luăm în considerare următorul fapt: dacă a existat un alt motiv, atunci de ce uşile au fost închise? Închiderea uşilor făcea oare parte tot din exerciţiul militar? Vigilant Guardian şi Global Guardian au implicat simularea unui război nuclear. Şi din moment ce uşile buncărului au fost proiectate să protejeze Centrul de Operaţiuni împotriva unei lovituri nucleare, pare logic ca ele să fie închise în timpul simulării unui atac nuclear asupra Statelor Unite. Mai mult chiar, uşile buncărului nu au fost închise niciodată în perioadă de criză reală înainte de 11 septembrie, şi au fost închise acum în timpul antrenamentului militar. William Astore, ofiţer al forţelor aeriene, a lucrat în Muntele Cheyenne în perioada 1985-1988. El a scris: “uşile buncărului au fost deschise cu excepţia “exerciţiului”, când muntele şi-a încuiat automat propria lume.”[55]

NIVELUL DE ALERTĂ A FOST RIDICAT LA DEFCON 3

Un alt eveniment din 11 septembrie care ar trebui explicat cum se cuvine este ordinul de a ridica nivelul de alertă de la Defcon 5, cel mai scăzut nivel, la Defcon 3, cel mai ridicat nivel de alertă în ultimii 28 de ani.[56]

Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, a emis un ordin de a trece nivelul de alertă la Defcon 3 în jurul orei 10:45, în urma consultărilor avute cu Generalul Richard Myers, acesta din urmă acţiona ca şef al Statului Major. Rumsfeld a discutat într-o teleconferinţă cu vice-preşedintele Dick Cheney despre ameninţarea aeriană, iar mai târziu i-a expus pe scurt preşedintelui Bush acţiunile sale şi a obţinut aprobarea preşedintelui pentru acţiunile sale.[57]

DEFCON 3 A FOST PROIECTAT SĂ “RĂSPUNDĂ UNEI AMENINŢĂRI NUCLEARE”

Oricum, au existat persoane care şi-au pus întrebări referitoare la oportunitatea acestui de alertă în ziua de 11 septembrie. John Farmer, consilier juridic în Comisia 11 septembrie, a arătat că Defcon 3 este “un Război Rece plănuit să răspundă unei ameninţări nucleare”.[58] Farmer şi alţi membri din Comisia 11 septembrie au scris că s-a “potrivit mai mult unui conflict al Războiului Rece decât unui atact Al-Qaeda.”[59] Şi generalul Ralph Eberhart, comandant al NORAD la data de 11 septembrie, a spus Comisiei 11 septembrie că Defcon 3 “nu este proiectat pentru evenimente cum au fost atacurile din 11 septembrie. Tocmai de accea, răspunsul militar la atacurile teroriste este greu de înţeles.” El a mai spus că nu a crezut că ridicarea nivelului de alertă “va însemna ceva pentru noi”, cei din SUA.[60] Myers a spus Comisiei 11 septembrie că motivul pentru care s-a utilizat Defcon 3 a fost “să fim pregătiţi şi să ne protejăm forţele din întreaga lume”.[61] Dar dovezile indică faptul că ordinul ar putea avea legătură cu antrenamentele militare care s-au desfăşurat în acea zi.

ÎN TIMPUL EXERCIŢIULUI MILITAR S-AU SIMULAT ŞI SCHIMBĂRI ALE DEFCON

Deşi un răspuns la atacurile din 11 septembrie era apararent nepotrivit, ridicarea nivelului de alarmă a fost inclusă în exerciţiile militare. Sergentului de Stat Major, Brent Lanier, care era în data de 11 septembrie la Centrul de Operaţiuni al NORAD din Muntele Cheyenne, i s-a impus ca sarcină trimiterea unui mesaj referitor la ridicarea nivelului de alarmă. El a spus că nu a trimis până la acea dată niciun “mesaj de schimbare a nivelului actual Defcon” şi că, de aceea, pe 11 septembrie “a trimis un mesaj fals în timpul antrenamentelor”.[62] Este bine de observat că detaliile referitoare la ridicarea nivelului de alertă au fost trimise într-un “mesaj pentru o acţiune de urgenţă” (EAM) emis pe 11 septembrie la 10.52.[63] “Mesajele pentru o acţiune de urgenţă” se pare că au fost mai potrivite scenariilor de tip “Război Rece” – aşa cum au fost poate războaiele nucleare simulate, conduse de NORAD şi Stratcom – decât scenariilor de tip “atac terorist”. De exemplu, aceste mesaje au fost definite de armata americană drept “mesaje autentificate, foarte bine structurate folosite în principal la comanda şi contolul forţelor nucleare.”[64]

Mai mult chiar, “Mesajele pentru o acţiune de urgenţă” folosite pe 11 septembrie se pare că au fost emise de către Centrul Militar Naţional de Comandă de la Pentagon (NMCC).[65]

Potrivit lui Ken Merchant, în timpul exerciţiilor NORAD (la fel ca în timpul antrenamentelor Vigilant Guardian) “de multe ori, Centrul Militar Naţional de Comandă a purtat conferinţe şi a strecurat mesaje pentru acţiune de urgenţă pentru NORAD.”[66] “Mesajele pentru o acţiune de urgenţă” care au fost emise se pare că au făcut parte din exerciţiile Stratcom. Unul dintre obiectivele menţionate pentru septembrie 2001 de Global Guardian a fost ca participanţii să “folosească mesaje pentru acţiuni de urgenţă prin intermediul mijloacelor alternative”.[67] Se poate oare ca “mesajele pentru acţiune de urgenţă” din septembrie 2001 să fi fost emise în legătură cu Vigilant Guardian şi/sau Global Guardian şi nu ca răspuns la atacurile din lumea reală? Sau poate cauza a confuzia care a existat în rândul armatei?

AU MAI EXISTAT OARE ALTE EXERCIŢII MILITARE DE TIP ARMAGHEDON ÎN 11 SEPTEMBRIE?

O altă întrebare pe care trebuie să ne-o punem este: au fost şi alte exerciţii militare care s-au desfăşurat în timpul atacurilor din 11 septembrie, în afară de Vigilant Guardian şi Global Guardian care au simulat un război nuclear? William Arkin a scris în 1997 că Global Guardian a fost “doar una dintre multe practici de tip Armagedon pe care armata le-a pus în scenă.” El a numit apoi şi alte exerciţii de tip Armaghedon: Air Combat Command (Comandament al forţelor de luptă), antrenament în care sunt folosite avioane B-1, B-2 şi bombardiere B-52 a condus un exerciţiu militar numit Crown Vigilance, iar Comandamentul Spaţial American (U.S. Space Command) care “operează cu rachete lansate de la bază” a condus cu exerciţiu numit Apollo Guardian.[68] Mai mult, într-un raport din 1997 al Departamentului de Apărare au fost enumerate multe exerciţii cu care Global Guardian are legătură, indicând faptul că aceste exerciţii pot avea loc simultan cu Global Guardian. Lista include Vigilant Guardian despre care se ştie că s-a desfăşurat în 2001 în acelaşi timp cu Global Guardian, la fel ca şi Crown Vigilance, Apollo Guardian şi un exerciţiu al NORAD numit Amalgam Warrior.[69]

De fapt, Ken Merchant a spus Comisiei 11 septembrie că Apollo Guardian “a avut loc pe 11 septembrie 2011.”[70] Nu se ştie dacă şi Crown Vigilance şi Amalgam Warrior s-au desfăşurat în aceeaşi zi. Nu au fost dezvăluite detalii despre aceste exerciţii militare: care au fost implicaţiile, ce detalii au fost incluse în simulări şi cine a participat la aceste exerciţii militare şi – dacă într-adevăr au avut loc pe 11 septembrie – ce efect au avut asupra abilităţii armatei de a răspunde într-o situaţie reală de criză.

INVESTIGAŢII OFICIALE ASUPRA ANTRENAMENTELOR DIN 11 SEPTEMBRIE

Luând în considerare natura acestor exerciţii de simulare a unui război nuclear şi faptul că aceste exerciţii militare au fost “în plină desfăşurare” în timpul atacurilor din 11 septembrie, trebuie să remarcăm şi faptul că nu s-a acordat atenţie deosebită asupra acestor exerciţii militare. Comisia 11 septembrie a oferit doar câteva propoziţii despre Vigilant Guardian în secţiunea “note” fără a menţiona însă Global Guardian.[71]

Nu demult, un reporter l-a întrebat pe Donald Rumsfeld despre Global Guardian. Reporterul a atras atenţia asupra faptului că din cauza acest exerciţiu au fost “locuri precum Baza forţelor aeriene din Barksdale, Louisiana unde practic au fost încărcate şiruri întregi de bombardiere B-52 cu arme nucleare reale” şi a arătat: “pentru că ştim foarte puţine despre cei care au atacat la primele ore în acea zi, trebuie c-a existat o necesitate urgentă de a acţiona, mai ales că erau atât de multe arme în jur.” El l-a mai întrebat pe Rumsfeld: “au existat îngrijorări referitoare la faptul că aceste arme nucleare reale au fost în avioane în locuri precum Barksdale în acea zi? Răspunsul lui Rumsfeld a fost: “Nu ştiu.” Nu a putu să adauge decât: “Cu siguranţă, întodeauna există o îngrijorare.”[72]

Sursa: Saccsiv’s Weblog