CUM AM ALES SA NU PLEC

Dragii mei cititori, am sa va povestesc despre o alegere pe care Bunul Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa o fac.Eu am considerat ca a fost o mare onoare si sper din tot sufletul sa fi facut alegerea cea buna.

Era intr-o dimineata, in care eram exact intre somn si trezire. In camera de spital, unde ma aflam, nu stiam exact daca dorm sau sunt treaza. Deodata, imi dau seama ca ma aflu intr-o camera cu peretii de ceata alba, parca tinuti in forma de un camp de forta. Inspre mine venea un grup de spirite "neprietenoase", care, percepeam eu, nu aveau ganduri tocmai " pacifiste".

Incep sa ma rog Lui Dumnezeu si Il implor sa opreasca totul, pentru ca nu mai suport:

" Doamne! Ajunge! Nu mai pot duce! Oare nu imi ajunge?! Nu sunt eu in masura sa judec, dar sunt in masura sa Iti zic : Doamne! Nu mai pot! Daca tu crezi ca asta merit, atunci lasa-i sa ma ia!"

In acel moment, am vazut cum " creaturile" dau inapoi. Imi dau seama ca se intamplase ceva si in acele moment, ma vad pe mine ca intr-un film: in spatele meu, aparuse o armata de ingeri, care le faceau pe 

"creaturile" rele sa dea inapoi, prin simpla lor prezenta.

Simt o liniste profunda si inainte de a putea sa mai gandesc ceva, vad cum sunt atrasa intr-un ou de lumina.

In acel moment, se aude o voce, care imi cere sa fac alegerea suprema:

"Acum alege: pleci sau ramai? Este alegerea ta."

In sufletul meu simt indoiala si simt cum imi dau lacrimile. Aproape ca sunt tentata sa plec. Stiam ca asta insemna sa scap de tot si sa simt fericirea suprema. Asta insemna sa ma intalnesc cu sufletul meu pereche- sotul meu drag, plecat in lumea ingerilor. Si acum cand scriu aceste cuvinte simt o fericire inexplicabila.

Din pacate sau din fericire, in minte mi se infiripa gandul datoriei si al iubirii... Raspund:

" Doamne iarta-ma! Nu pot pleca! Nu imi pot parasi fetele! Nu am cui sa le las! Nu mai vorbesc de parinti, de frate, de cumnata si apoi de datoria pe care o am fata de lumea inconjuratoare!Stii bine acest lucru! Tu mi-ai dat aceasta sarcina! Inca nu mi-am terminat treaba aici pe Pamant! Mai sunt atatia oameni care au sau vor avea nevoie de ajutorul meu! Nu am cum sa plec, desi pentru mine ar fi atat de usor sa scap de tot si de toate..."

Raspunsul a fost atat de promt si de dur, in acelasi timp:

" Este alegerea ta! Sa nu regreti mai tarziu"

" Stiu asta Doamne! Sper sa nu regret, dar nu pot face altfel. Doamne, daca imi este permis, as avea trei dorinte!"

In acel moment, am simtit ca Dumnezeu zambeste. Nu stiu cum sa va explic senzatia. Chiar eu m-am mirat de indrazneala mea si in acelasi timp de senzatia pe care am avut-o.

" Spune, care sunt aceste dorinte?"

" As dori sa imi vad sotul asa cum este el acum, as dori sa-l vad pe Domnul Iisus Hristos si o segventa din viitorul meu, daca este posibil?!"

Ce sa va spun? De prima dorinta nu m-am mirat. Era de asteptat sa vreau sa imi vad sotul, dar de celelalte dorinte , constientul meu s-a mirat foarte mult. Sincer, eu as fi cerut altceva, mult mai palpabil. Asta imi dovedea, mi-am dat eu seama mai tarziu, ca eu nu controlam deloc ceea ce se derula in mintea mea.

Dupa ce am incheiat de insirat dorintele, l-am vazut pe dragul meu sot, inconjurat de o lumina alba stralucitoare si m-am bucurat enorm! N-am apucat sa constientizez prea bine bucuria, ca in minte mi s-a format imaginea Domnului Iisus. Asta este foarte greu de explicat in cuvinte! In primul rand, am simtit o bucurie si o liniste imensa. Totul am simtit ca este iubire, iubirea suprema. Am inteles: Domnul Iisus este IUBIRE! Avea o fata umana, era imbracat intr-o camasa lunga alba, care-l facea extrem de luminos, iar aura sa alb-stralucitoare, ii inconjura tot corpul, de aproape era foarte greu de privit. 

Nu am simtit in viata mea o asemenea senzatie de fericire si liniste si credeti-ma, am ceva experienta in ceea ce priveste fiinte evoluate. Domnul Iisus mi-a zambit si mi-a transmis telepatic sa fiu linistita, pentru ca totul va fi bine.

Apoi se schimba imaginea si ma vad impreuna cu fetele mele pe un aeroport, imbracate intr-o costumatie exotica, cum este cea a femeilor din Tailanda sau din acea zona, cu ghirlande in jurul gatului. Mi-am dat seama ca fata mea cea mica avea acolo in jur de 10 ani. Zambesc.Pot sa stabilesc cu aproximatie timpul. Ma uimeste relaxarea noastra si veselia. Veneam din concediu.Eram pe un aeroport.  Dar, in spatele meu, cam la 5 pasi, vad un barbat, de asemenea extrem de relaxat, iar langa el, un baiat, ca varsta intre fetele mele. Realizez ca va fi barbatul din viata mea la acel timp. Nu mai apuc sa vad altceva, pentru ca totul se termina. 

Raman buimaca in pat si incerc sa rememorez totul, dar imi dau seama ca totul este extrem de viu in mintea mea si ca nu a fost vis. Nu, nu dormisem, dar nici treaza nu fusesem, dar mai ales nu fusesem constienta. Pentru ceva vreme, pierdusem controlul constiintei mele, fara sa am nici un control. 

Am realizat ca, tocmai mi se oferise posibilitatea sa aleg daca sa plec sau sa raman si eu tocmai alesesem sa raman.

Sincer, acum cand scriu aceste randuri, imi privesc fetele si simt ca am ales corect!

Dumnezeu sa ma ajute si sa ma indrume sa imi indeplinesc mai departe misiunea vietii!

Scris de Sfatuitoarea