2012 - intervenţia extraterestră pe Pământ (7a)

[urmare din partea a optsprezecea]

Cei a căror percepţie asupra vieţii este preponderent materialistă nu înţeleg transformările acestor vremuri, ei nu realizează pasul extrem de important pe care îl face omenirea în prezent. Aceasta se datorează în special viziunii lor limitate, prin care complexul alcătuit din trup şi minte este asociat exclusiv cu funcţionarea biologică, când în realitate această funcţionare este în primul rând de natură subtilă, energetică şi, prin urmare, ea implică schimb de informaţie între planurile subtile superioare şi planul fizic.

Cea mai mare parte dintre oamenii de ştiinţă (mai ales biologii şi medicii) încă mai au o abordare relativ arhaică despre procesele mentale şi neurologice, afirmând că gândurile reprezintă un rezultat direct al activităţii biochimice a creierului.

În realitate, nu putem vorbi despre procesele mentale şi emoţionale ale fiinţei umane fără să implicăm şi alte structuri de natură subtilă ale ei, cum ar fi corpul eteric, corpul astral sau corpul mental. Frecvenţele înalte de vibraţie ale energiei şi "materiei" ce corespund acestor corpuri sunt corelate cu anumite procese de natură cuantică şi cu energiile cosmice din zona galactică prin care trece acum planeta noastră.

Transformările actuale au o natură preponderent energetică, în sensul că Pământul şi toţi locuitorii lui trec printr-o zonă a galaxiei în care energia vibrează la o frecvenţă mult mai înaltă decât cea cu care am fost obişnuiţi până acum. Am putea spune că suntem îmbăiaţi în totalitate de această energie foarte elevată, a cărei intensitate va creşte din ce în ce mai mult în lunile şi anii care vor urma, atingând un maxim între 2015 şi 2035.

Mai ales structurile subtile (cum ar fi mintea, de exemplu) resimt această modificare a frecvenţei de vibraţie, care implică transformarea modului de gândire, reorientarea ţelurilor în viaţă, a aspiraţiilor, a conduitei. Nu toţi oamenii vor beneficia însă de aceste transformări interioare minunate; pentru aceasta este necesar să fie îndeplinite anumite condiţii de rezonanţă, care să le permită acordarea la noile vibraţii energetice şi la "înţelegerea" acestor vremuri, a sensului evenimentelor care se petrec.

Cei mai mulţi vor prefera să nege realitatea situaţiei, precum şi multe dintre variantele care le sunt oferite, fie din frică, fie din prostie. Aceasta este o indicaţie destul de clară a faptului că atât sistemul lor biologic, cât şi structura lor mentală nu sunt aliniate aşa cum trebuie la frecvenţele înalte de vibraţie ale energiilor cosmice, care cuprind tot mai mult Pământul.

Prezenţa acestor energii cosmice foarte elevate nu este aleatorie. Aproape că nu există mitologie sau religie din arhiva culturală a umanităţii care să nu prezinte - într-o formă mai mult sau mai puţin codată - informaţia care sugerează existenţa unui ciclu major de 25.920 de ani, ce determină progresul şi evoluţia vieţii pe Pământ şi chiar a planetei însăşi, ca spirit în manifestare (numit Gaia).

Această cunoaştere a devenit unul dintre cele mai importante secrete ale şcolilor de mistere din Antichitate, deoarece se ştia că, atunci când ciclurile se împlinesc, şansa pentru ascensiunea spirituală este foarte mare. Dovezile ştiinţifice care atestă faptul că în prezent omenirea se află în faţa unui veritabil "prag cuantic" sunt numeroase (peste 1000) şi ele sunt prezentate ca referinţe academice în lucrarea valoroasă a lui David Wilcock, intitulată Investigaţiile Câmpului Sursă (The Source Field Investigations), care a fost publicată anul trecut.

Autorul a făcut o sinteză foarte competentă a conţinutului ei, care poate fi urmărită aici:

Printre altele, el arată că nivelul de inteligenţă al fiinţei umane (aşa-numitul coeficient de inteligenţă IQ) a crescut în medie cu 3 puncte la fiecare zece ani, în ultima sută de ani. Oamenii de ştiinţă au vrut să explice această uimitoare amplificare a inteligenţei prin evoluţia nivelului de trai şi a cuceririlor ştiinţifice, însă ipoteza lor nu este valabilă, deoarece acelaşi rezultat s-a înregistrat şi la populaţiile care sunt analfabete şi care nu se bucură de condiţii avansate de trai.

Pe de altă parte, s-a constatat că în ultimii 5000 de ani ADN-ul uman a evoluat de 100 de ori mai repede decât în perioada de dinainte, în conformitate cu studiile efectuate de antropologul John Hawks (http://johnhawks.net/weblog). În prezent, se poate spune că molecula de ADN uman s-a modificat cu 7% faţă de ADN-ul oamenilor care trăiau acum 3000 de ani pe Pământ.

Un alt aspect notabil este că oamenii de Neandertal au dispărut brusc acum 25-30 000 ani (un ciclu precesional) de pe suprafaţa planetei şi odată cu ei au dispărut de asemenea şi multe specii de animale gigant, care ameninţau viaţa fiinţelor umane din acea perioadă istorică.

Mai mult decât atât, s-a descoperit faptul că în urmă cu 50 000 de ani, oamenii din toate regiunile globului par să fi trăit un gen de "salt cuantic" în ceea ce priveşte nivelul lor de inteligenţă şi de sofisticare a traiului, ceea ce i-a uluit pe cercetătorii care au studiat dovezile arheologice din acea perioadă, în special pe antropologul John Fleagle (http://www.anat.stonybrook.edu).

Înainte de acea perioadă, ni se spune că uneltele erau folosite doar în scop de supravieţuire, însă imediat după aceea s-a observat că spiritualitatea, arta şi creativitatea au înflorit spontan pe întreaga suprafaţă a Pământului. Aceasta nu este deloc o "teorie a conspiraţiei", ci reprezintă un fapt extrem de bine documentat şi atestat ştiinţific, ce nu poate fi negat de nimeni.

Ceva pare să se fi petrecut pe Pământ în urmă cu aproximativ 50 000 de ani (adică două cicluri de 25 920 de ani), care a condus la un salt remarcabil în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al oamenilor şi nivelul lor de conştiinţă spirituală. În prezent, studiile şi observaţiile arată că omenirea se confruntă de asemenea cu o rată extrem de rapidă de evoluţie a ADN-ului şi a coeficientului IQ de inteligenţă.

Dovezile sunt însă cu mult mai ample decât ceea ce s-a petrect în ultimii 50 000 de ani pe planeta noastră. Experimentele ştiinţifice au demonstrat deja că o specie poate fi transformată genetic în altă specie, acţionând strict doar din punct de vedere energetic asupra moleculei de ADN. În această direcţie, lucrările şi studiile efectuate de Pier Luigi Ighina, dr. Dzang Kangeng şi dr. Peter Gariaev sunt edificatoare.

Aceste evidenţe ştiinţifice demontează complet teoria darwinistă a evoluţiei; de altfel, Coreea de Sud a luat deja decizia de a elimina din manualele şcolare şi din informarea publică teoria evoluţionistă a lui Darwin, care reprezintă o mare eroare ştiinţifică, acceptată din neferice timp de aproape 150 de ani.

În plus, analiza fosilelor de animale încă din perioada Cambrianului, de acum 542 de milioane de ani – adică atunci când s-a înregistrat o "explozie" a vieţii şi a evoluţiei ei pe Pământ – demonstrează existenţa a două cicluri spontane de evoluţie care par să se fi repetat cu exactitate.

Astfel, cele mai multe dintre vieţuitoarele de pe Pământ au rămas neschimbate timp de milioane de ani, pentru ca mai apoi, deodată, să intervină o transformare de proporţii în urma căreia a apărut un număr imens de specii noi. S-a constatat că aceste cicluri se succedau la intervale egale de timp şi, în general vorbind, durau zeci de milioane de ani. Întrucât ele nu se datorează în mod evident influenţei unei stele ori a unui corp cosmic, ştiinţa a trebuit să admită că acestea sunt cicluri de natură galactică.

Datorită perioadelor de timp enorme pe care le implică, ciclurile galactice se numesc majore; ciclul de 25 920 de ani este însă cu mult mai scurt, astfel încât el intră în categoria ciclurilor minore.

În prezent, omenirea se confruntă cu încheierea unui ciclu minor (numit şi ciclu precesional sau an platonician), eveniment marcat de solstiţiul de iarnă a acestui an (21 decembrie 2012). Istoria a demonstrat că uneori evenimentele ce acompaniază împlinirea acestor cicluri pot fi teribile, dar alteori ele par să treacă "în linişte". Problema este că în mod excepţional, de această dată perioada încheierii ciclului precesional de 25 920 de ani coincide cu perioada de încheiere a unui ciclu major, care este un ciclu galactic cu durata de 108 milioane de ani.

Înţelegerea mecanismului cosmic de realizare a acestor cicluri este destul de simplă. Ciclul precesional de 25 920 de ani semnifică de fapt momentul în care polii planetei noastre sunt aliniaţi perfect cu direcţia pe care se află anumite corpuri cosmice gigantice (stele) situate aproape de centrul galaxiei noastre (Calea Lactee). Cu alte cuvinte, axa de înclinare a Pământului (axa polilor săi) este îndreptată exact către stelele de lângă centrul galaxiei noastre.

Această aliniere perfectă face ca fluxurile de energie cosmică elevată care sunt emise de aceste corpuri cereşti să interacţioneze într-o manieră specială cu Pământul, producând transformări majore în structura viului, atât din punct de vedere fizic, cât şi subtil.

Pe de altă parte, Pământul cu întregul sistem solar se roteşte în jurul centrului galaxiei; o revoluţie completă durează 216 milioane de ani şi se numeşte ciclu galactic. Totuşi, la fiecare jumătate de ciclu galactic, adică o dată la 108 milioane de ani are loc aşa-numitul salt galactic, care semnifică trecerea sistemului solar şi a planetei noastre printr-o zonă a galaxiei care este "activată" de emisiile energetice diametral opuse ce provin din marele "soare central" al galaxiei (care de fapt este o gaură neagră (black hole) gigantică).

Suprapunerea acestor două cicluri cosmice (a unui ciclu major de 108 milioane ani şi a unui ciclu minor de 25 920 ani) este un eveniment extrem de rar care se petrece în univers şi tocmai de aceea el nu poate fi ignorat. Natura energiilor emise şi a transformărilor care au loc, forţele care sunt implicate şi evenimentele care se prefigurează fac din acest colţ al cosmosului un punct de maxim interes în această perioadă.

Am arătat în episodul precedent că NASA a furnizat numeroase dovezi şi informaţii cu privire la modificarea condiţiilor climatice, a temperaturii şi a câmpului magnetic pentru fiecare dintre planetele sistemului nostru solar, însă din nefericire oamenii de ştiinţă refuză cu obstinaţie să "asambleze" la un loc toate piesele jocului cosmic, afirmând că aceste manifestări sunt de fapt nişte simple "anomalii sezoniere" ale planetelor sau ale Soarelui nostru.

Negura cu care ne acoperă ştiinţa contemporană poate fi împrăştiată de operaţiunea Dezvăluirea (Disclosure), care va avea un impact enorm asupra evenimentelor viitoare şi implicit asupra evoluţiei omenirii. În primul rând ea ne va arăta că noi nu am fost niciodată singuri în Univers şi nici măcar pe planeta noastră, deoarece aici au trăit şi trăiesc de asemenea alte rase de fiinţe din spaţiu.

În al doilea rând operaţiunea Dezvăluirea va face cunoscute o serie întreagă de tehnologii nepoluante, care utilizează energia liberă, ceea ce va transforma în mod radical viaţa noastră pe Pământ, oferindu-ne mult mai multe grade de libertate decât până acum. În al treilea rând, ea ne va ajuta să înţelegem în mod corect ştiinţa ciclurilor cosmice şi a dinamicii evoluţiei noastre în manifestare.

De asemenea, această operaţiune (Dezvăluirea) va oferi dovezi clare despre vizitele şi despre existenţa fiinţelor extraterestre pe Pământ încă din cele mai vechi timpuri şi chiar din negurile istoriei planetei noastre. Tot atunci vom înţelege nivelul tehnologic foarte avansat al civilizaţiilor ET care ne-au vizitat în trecut, precum şi metodele care au fost folosite la construcţia structurilor uriaşe care şi în prezent sunt imposibil de reprodus de către ştiinţa modernă (atât din punctul de vedere al proiectării, cât şi din cel al construcţiei lor).

De pildă, atunci când japonezii au încercat să reproducă Marea Piramidă de la Gizeh, din Egipt, la o scară mult mai mică, utilizând pentru aceasta un echipament foarte modern, ei au eşuat în mod lamentabil. Totuşi, construcţiile gigantice ale piramidelor din Egipt, din Peru, din China şi din alte zone ale globului au fost ridicate cu mii de ani în urmă, dar acest lucru nu pare să-i incomodeze prea mult pe oamenii de ştiinţă contemporani, care în mod deliberat evită discuţiile pe această temă, oferind în schimb nişte explicaţii tâmpe, fără suport practic.

[continuare în partea a douazecea]

Sursa: AIM

Sursa: http://biblioteca-secreta.blogspot.ro