[continuare din partea a şasea]
"Elita" masonică mondială, care este formată din câteva persoane extrem de bogate ce deţin aproximativ trei sferturi din avuţia lumii, conduce de asemenea - într-un mod mai mult sau mai puţin "la vedere" - cele mai importante instituţii financiare de pe mapamond.
"Venerabilii" care fac parte din această "elită" satanică sunt cei care cunosc cu adevărat dimensiunea actuală a situaţiei financiare la nivel global, fiind mult mai direct şi mai intim "conectaţi" la ceea ce se petrece în cercurile financiare ale lumii, în spatele scenei pe care o vedem cu toţii, dar care ne ascunde în cea mai mare parte adevărul.
Totuşi, dacă urmărim cu atenţie declaraţiile, comportamentul şi mai ales acţiunile acestor reprezentanţi ai cabalei malefice (chiar dacă ele transpar prea puţin prin mediul informaţiilor din presă şi de pe internet), putem să ne facem o idee despre ceea ce urmează să se petreacă în curând.
Aşa după cum ne putem da seama cu uşurinţă, societatea actuală materialistă este structurată în cea mai mare parte pe resursele financiare, adică pe bani. În consecinţă, urmărind nebunia financiară care se desfăşoară în prezent pretutindeni în lume, putem să înţelegem destul de bine cam ce ne aşteaptă în curând în Europa.
De pildă, în ultimele zile sume enorme de bani au fost transferate din sudul Europei (aici ne referim în special la Grecia) către nordul Europei, deoarece corporaţii uriaşe, care au făcut bani frumoşi în această ţară, îşi retrag peste noapte fondurile din bănci şi le transferă către alte ţări considerate "mai sigure".
Aceasta ne arată foarte clar că pătura superioară a "nobilimii" financiare consideră deja că ieşirea Greciei din zona euro este inevitabilă şi că, probabil, multe dintre ţările din sudul Europei reprezintă deja o "cauză pierdută".
Totuşi, să nu uităm faptul că un colaps financiar în sudul Europei (care include şi Italia) ar atrage după sine aproape în mod automat o recesiune devastatoare la nivel mondial. Atunci când afirmăm aceste lucruri suntem însă conştienţi că prea puţini oameni vor fi dispuşi să le creadă şi să acţioneze preventiv.
La fel a fost situaţia şi înaintea colapsului băncii Lehman Brothers, în anul 2008; credea atunci cineva că va urma o criză economică mondială din care lumea nu a ieşit nici acum? Cu toate acestea, colapsul a avut loc şi a fost dramatic.
Ce se va întâmpla însă atunci când va colapsa nu o bancă, oricât de mare ar fi ea, ci o ţară întreagă, atrăgând în acest vârtej o serie de alte ţări importante? Scenariul este uşor de intuit şi în mare parte noi l-am prezentat în partea a II-a a acestei serii de articole [grupul 2a, 2b, 2c - nota AIM].
Din nefericire, cei mai mulţi oameni nu vor să creadă adevărul decât atunci când este prea târziu. Semnalele de alarmă sunt însă peste tot. Astfel, preşedintele Federal Reserve Bank din Philadelphia, Charles Plosser, sfătuieşte fondurile de investiţii să-şi reducă expunerea pe pieţele din Europa.
Pe de altă parte, preşedintele băncii centrale din Elveţia a admis că ţara sa elaborează în prezent "un plan de acţiune" pentru a putea face faţă colapsului zonei euro. Chiar şi Comisia Europeană (CE) a cerut ţărilor membre să pregătească planuri de rezervă pentru ieşirea Greciei din zona euro.
Economistul Marc Faber avertizează că în prezent există o probabilitate de 100% de a se intra în recesiune economică mondială. Ca un fel de încununare a acestor semnale, Banca Angliei a organizat în pripă, la sfârşitul lunii mai, un "summit secret" al şefilor celor mai importante bănci din lume, pentru a discuta despre criza financiară europeană.
Prin urmare, "focarul" agitaţiei şi marasmului financiar în zona Euro pare a fi Grecia, dar aceasta este doar o observaţie superficială, pentru că după cum am arătat, motivaţiile sunt cu mult mai profunde şi mai complexe. Totuşi, într-un fel sau altul poporul grec trebuie să depăşească această criză şi tocmai de aceea se pare că guvernul face deja pregătiri pentru revenirea la moneda anterioară: drahma grecească. Dacă Grecia părăseşte zona euro, economiştii apreciază că pierderile în costuri pentru restul Europei vor fi astronomice (aproximativ 1 trilion de euro).
Aceste sume nu includ însă şi costurile contagiunii întregii zone, deoarece pieţele de capital se întreabă deja febrile şi foarte nervoase care va fi următoarea ţară care va intra în insolvenţă. În vizor apar imediat Spania şi Italia, deoarece ele nu sunt atacate doar de uriaşele lor datorii guvernamentale, ci şi de situaţia aproape falimentară a sistemului lor bancar.
Problema în Europa nu se referă însă doar la datoriile de stat; adevărul este că întregul sistem financiar european este foarte aproape de a se prăbuşi. Nimeni nu mai întrevede nicio soluţie viabilă la orizont, care ar putea să redreseze economia zonei Euro, astfel încât cel mai probabil, aşa după cum am arătat, economia Europei se va prăbuşi şi aceasta va atrage după sine, inevitabil, prăbuşirea dolarului şi a economiei mondiale.
Totuşi, politicienii şi mass-media (mai ales cea din SUA) păstrează o linişte suspectă, de parcă nimic nu s-ar întâmpla în această privinţă. În realitate, aceasta se explică prin faptul că băncile din Statele Unite au împrumutat aproape 400 de miliarde de dolari statelor europene cu economii slăbite, precum şi băncilor din Germania şi Franţa, care ar suferi de pe urma căderii altor naţiuni europene. Pe de altă parte, UE este cel mai de seamă partener economic pentru SUA; în cazul colapsului economic în Europa, exporturile din America s-ar prăbuşi peste noapte, aducând ţara în dezastru.
Politicienii nu au niciun interes să toarne gaz peste foc, mai ales că 2012 este an electoral în SUA şi de aceea ei evită să aducă în discuţie astfel de subiecte delicate, dar foarte actuale.
Aşadar, problema gravă nu este neapărat cea a Greciei, care îşi poate reveni destul de repede după ce va stăpâni inflaţia iniţială, ci ea constă în faptul că "traiectoria" acestei ţări ar putea să "tenteze" şi alte state să urmeze acelaşi drum, cum ar fi Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, care sunt foarte şubrede la capitolul bancar şi cel al datoriilor.
La reuniunea europeană care a avut loc de curând la sfârşitul lunii mai, oficialii zonei Euro au transmis fiecărei ţări membre să se pregătească pentru o ieşire probabilă a Greciei din UE. Grecia ar avea o fereastră de 46 de ore pentru a realiza aceasta; ieşirea ar fi anunţată într-o vineri, pe la 5 dupa-amiza, atunci când bursa din New-York se închide şi va dura până luni dimineaţa, când se deschid bursele asiatice. În acest timp, autorităţile greceşti vor trebui să calmeze panica ce va cuprinde populaţia, să introducă o monedă nouă, să recapitalizeze băncile, să oprească transferurile de capital peste graniţă şi să găsească totodată o cale de a plăti datoriile.
Pe de altă parte, pe data de 22 mai, în Parlamentul European a luat cuvântul politicianul britanic Nigel Farage, atrăgând ironic atenţia că moneda euro a fost creată în scopul creşterii economice şi a sporirii locurilor de muncă, dar că în realitate ea le distruge pe amândouă. El îndeamnă parlamentarii europeni să voteze pentru renunţarea la moneda euro, redând astfel demnitatea oamenilor, restaurând democraţia şi arătând că ideea monedei şi a Uniunii Europene a fost greşită.
Dacă suntem atenţi la reacţiile din mass-media, observăm că tema socială dominantă se referă la faptul că nu mai sunt bani şi că guvernele nu sunt de niciun ajutor în această privinţă.
Aceasta este însă o temă ce are ca ţel real ideea de a face populaţia să se simtă lipsită de speranţă şi de forţa de a acţiona pentru a se redresa. Declaraţiile de acest gen se bazează în special pe crearea sentimentului de frică; la un moment dat, ele propun anumite soluţii globale (care să fie dirijate de "elita" masonică), ca "antidot" la colapsul bancar mondial.
Ironia constă în faptul că situaţia de criză a fost creată chiar de această "elită" satanică a francmasoneriei mondiale şi ea se datorează în principal sistemului de credit şi de îndatorare, care este artificial. Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că "crearea" şi controlul banilor se află în mâinile doar a câtorva persoane în această lume. Dacă aceste persoane - care sunt de fapt reprezentanţii familiilor ce au instaurat marile dinastii de bancheri, dintre care cele mai cunoscute sunt Rockefeller şi Rothschild - doresc să tipărească mai mulţi bani, ele pot face acest lucru foarte uşor.
Ele chiar au acţionat în această direcţie, tipărind mai mult de 50 de trilioane de dolari, în încercarea disperată şi totodată nebunească de a evita colapsul sistemului lor financiar, care în prezent nu mai poate fi controlat. În realitate, "Iluminaţii" doresc o anumită instabilitate şi disfuncţionalitate financiară la nivel mondial. Aproape sigur ei vor să creeze recesiunea economică globală, care ar implica în mod automat acţiunile militare şi haosul economic, pentru a genera astfel condiţiile necesare pentru a instaura aşa-zisul Guvern Mondial.
Ca o confirmare a acestor supoziţii, este interesant să remarcăm faptul că doar în urmă cu câteva zile (pe data de 30 mai), dinastia bancară a familiei Rothschild a decis să investească 37% din acţiunile sale în afacerile celeilalte mari dinastii de bancheri din lume (Rockefeller), formând astfel un "parteneriat strategic" cu aceasta. Imensa suma care a fost implicată în această tranzacţie nu a fost divulgată. Detalii despre această "mutare" a cabalei satanice pot fi citite aici: http://uk.reuters.com.
[continuare în partea a opta]
Sursa: AIM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu