[continuare din partea a şaptea]
În timp ce "Iluminaţii" se agaţă încă de ideea că moneda euro este singura care mai poate salva ieşirea Greciei din UE, care acum apare ca fiind inevitabilă, unii membri ai "elitei" par să fi renunţat complet la interesul pentru zona Euro.
Într-un articol din ziarul Financial Times (http://www.ft.com/cms/s/0/fadc71fc-a41e-11e1-84b1-00144feabdc0.html #axzz1wVh6fFYT - acest link nu mai este actualmente activ, deoarece a fost scos în ultimele zile de pe site-ul ziarului; mass-media nu vrea "să muşte mâna stăpânului, care o hrăneşte"), fostul membru al grupului Bilderberg, Sir Martin Jacomb, recunoaşte că întregul efort de a salva moneda euro a fost în van şi adresează prin aceasta un apel celor 17 state "să se hotărască neîntârziat să revină la monedele naţionale".
Bătrânul "venerabil", ajuns probabil la vârsta când "elita" nu-l mai poate speria în mod semnificativ, a fost încă de la început un sceptic al introducerii monedei unice. El afirmă că, după căderea monedei euro va fi necesar să se impună o "vacanţă bancară de cinci zile", pentru a permite pieţelor financiare să absoarbă şocul generat de acest colaps. Pauza de cinci zile va fi necesară pentru a evita activităţile speculative care s-ar putea declanşa deja anticipat.
Jacomb afirmă că pentru buna desfăşurare a lucrurilor va fi necesar ca toate cele 17 ţări din UE să revină deodată la moneda naţională şi să facă acest anunţ simultan, fără nicio avertizare prealabilă a pieţelor sau a populaţiei.
În realitate, nu e dificil de observat că grupul Bilderberg al "Iluminaţilor" este disperat să salveze moneda euro, pentru că ea reprezintă însăşi fundaţia agendei lor globale de dominare şi control financiar. În acelaşi timp, aceasta pare să fie doar o foarte abilă interpretare a rolului de "bancheri grijulii" pe care ei şi l-au asumat, deoarece ţelul lor adevărat este chiar opus, în sensul că "elita" masonică doreşte colapsul întregului sistem financiar mondial, din raţiunile pe care le-am expus mai sus.
Planul lor ascuns ar fi fost eficient dacă această prăbuşire economică mondială s-ar fi petrecut în mod controlat de ei, însă ceea ce are loc acum în lume este o "avalanşă" care le-a scăpat complet de sub control şi îi face să simtă fiori îngheţaţi pe şira spinării.
Astfel, colapsul "programat", deşi se va petrece, nu va mai servi interesele lor criminale, ci va constitui în mod paradoxal însăşi lovitura necesară pentru a rupe orice legătură a economiei şi finanţelor mondiale cu tumoarea "elitei" masonice, oferind în plus cadrul propice pentru eliminarea ei definitivă de pe această scenă.
Ecuaţia financiară complexă care tinde să zdruncine întreaga lume este în ultima vreme în mod activ şi direct prezentată, cu informaţii tulburătoare, mai ales de doi aşa-numiţi "whistleblowers", adică de nişte persoane care deconspiră prin declaraţiile lor anumite secrete, fapte şi aspecte care luminează înţelegerea omului de rând şi îl determină să ia atitudine, strămutându-l astfel din inerţia şi letargia vieţii cotidiene în care se află.
Aceşti doi "vestitori" ai transformărilor inevitabile pe piaţa economică şi financiară mondială sunt Benjamin Fulford şi David Wilcock. În mediul internaut, ei sunt bine cunoscuţi prin postările pe care le realizează cu regularitate şi de asemenea prin interviurile pe care le oferă unor posturi de radio.
Benjamin Fulford, care trăieşte actualmente în Japonia, a fost redactor şef al revistei Forbes Magazine pe relaţia Est-Vest. El confirmă afirmaţiile lui Sir Martin Jacomb în ceea ce priveşte renunţarea la euro şi cele cinci zile de "vacanţă" bancară, adăugând în plus că situaţia financiară foarte tensionată la nivel mondial este în mod special amplificată în Japonia prin tentativele cabalei criminale de a crea panică în rândul populaţiei în legătură cu terorismul nuclear.
El mai afirmă că singura ţară europeană, în afară de Germania, care are suficienţi bani să rezolve criza fără să depindă de restul lumii este Rusia. Fulford spune că, odată ce guvernul SUA va cădea şi dolarul se va prăbuşi, valuta internaţională va fi o nouă monedă, numită Renminbi [de fapt, este yuanul chinezesc care se mai numeşte şi Renminbi - nota AIM]. Conform spuselor sale, două surse guvernamentale de încredere l-au înştiinţat că acest lucru se va petrece în jurul datei de 16 septembrie 2012.
Căderea dolarului va fi cel mai mare eveniment din istoria umanităţii şi de asemenea el va fi primul eveniment care va avea consecinţe directe asupra fiecărei fiinţe de pe această planetă. Practic, toate activităţile umane sunt controlate de bani, astfel încât colapsul unei valute nu poate trece deloc neobservat; cu toate acestea, problemele generate de căderea oricărei alte valute de pe piaţa actuală pot fi considerate simple intensificări ale vântului, prin raport la uraganul teribil pe care îl va dezlănţui căderea dolarului.
Colapsul va fi global, deoarece căderea dolarului va antrena cu ea toate celelalte valute, pentru că în esenţă ele nu sunt diferite, ci sunt controlate de la aceeaşi "masă centrală" a bancherilor mondiali "Iluminaţi".
În acest context, foarte interesantă este afirmaţia preşedintelui SUA, Barack Obama, care într-un interviu oferit în cadrul emisiunii 60 Minutes de la un canal TV a declarat încă de pe 4 ianuarie 2011 că "dolarul este de fapt o iluzie", specificând că ceea ce a determinat criza financiară mondială în 2008 - cea a datoriilor imobiliare - nu a fost o problemă specifică Statelor Unite ale Americii, ci a fost o problemă a sistemului financiar în sine. (http://www.mmnews.de/index.php/english-news/7593-obama-dollar-just-an-illusion-)
Consecinţa imediată şi totodată dramatică a căderii dolarului va duce la "volatilizarea" tuturor bunurilor oamenilor, pentru că dolarul reprezintă actualmente valuta de rezervă a întregii lumi. El suportă economia globală, asigurând comerţul bunurilor peste tot în lume şi în special comerţul cu petrol, care reprezintă cam jumătate din ponderea comerţului mondial. În această direcţie, o situaţie foarte specială şi totodată elocventă, care ne atrage atenţia şi ne poate da anumite indicii importante, este că China a cumpărat în mod sistematic, în ultimii trei ani, cantităţi imense de produse naturale cum ar fi lemn, cupru, metale preţioase, ori terenuri (mai ales în Africa) sau petrol. Este o dovadă indirectă a faptului că, la anumite niveluri, se cunoaşte deja felul cum vor evolua lucrurile în viitorul apropiat.
Mulţi economişti şi finanţatori sunt de părere că dispariţia dolarului ca valută de piaţă este prevăzută matematic şi ea este inevitabilă. Motivele sunt evidente: pentru ca sistemul fundamental al îndatorării să poată exista, guvernele - şi mai ales cel american - au trebuit să crească datoria statală an după an, întotdeauna la o dobândă de îndatorare mai mare de cât cea din anul precedent, astfel încât să nu se intre într-o spirală deflaţionistă a datoriilor, care ar conduce la moartea economiei.
Atunci când se creează o "datorie", se creează bani; iar atunci când o datorie este plătită, banii sunt "distruşi". De aceea, vrând-nevrând, trezoreriile naţionale tipăresc din ce în ce mai mulţi bani, pentru a se menţine astfel ciclul financiar în mişcare. Tipărirea de bani este însă un lucru foarte delicat, care poate nu doar să ajute, ci şi să provoace dezastru, dacă este realizat fără discernământ.
Tocmai de aceea, astfel de aspecte nu sunt decât rareori discutate de politicieni şi atunci doar în sotto voce. Iată însă că pe 1 iunie, fostul premier italian Silvio Berlusconi a făcut o declaraţie incendiară în acest sens: "Europa trebuie să ştie că Banca Centrală Europeană trebuie să înceapă să tipărească bani.
Banca Centrală are acum altă misiune. Să vă spun ideea nebunească pe care o am: haideţi să începem să tipărim euro cu fabricile noastre de bani. Dar, dacă Europa nu va acorda atenţie cererii noastre, atunci noi [Italia (n.n.)] vom spune 'ciao, ciao' şi vom părăsi zona euro. Ieşirea din UE nu va însemna sfârşitul lumii. Marea Britanie, de exemplu, este o ţară puternică şi ea nu a aderat niciodată la euro."
Declaraţiile lui Silvio Berlusconi sunt un "atac" pe faţă la economia mondială, căci o emisie necontrolată sau în orice caz, masivă, de euro pe piaţă, ar însemna un şir inepuizabil de probleme care ar implica în primul rând inflaţia, stocurile, locurile de muncă etc. Dar cel mai important element aici ar fi acela că "elita" criminală a masoneriei mondiale şi-ar prelungi influenţa financiară prin intermediul acestui sistem corupt şi dezastruos, pe care l-a infiltrat în ultima sută de ani în economia lumii.
Aceste declaraţii vin şi pe un fond tot mai agresiv pe pieţele de capital, unde pare că nimic nu mai merge cum trebuie. Tranzacţiile în Europa aproape au încetat datorită scăderii dramatice a producţiei manufacturiere, aruncând indicii bursieri în zona neagră a disperării. În mod ironic, această cădere îşi are provenienţa mai ales în Marea Britanie, deşi productivitatea ei în domeniu este renumită.
Pe de altă parte, preşedintele Băncii Centrale Europene, care este Mario Draghi, a spus că banca nu poate "umple golul" lăsat de lipsa de poziţie şi activitate a statelor Uniunii în ceea ce priveşte fiscalitatea, ceea ce aduce zona Euro în pragul dezintegrării.
Pentru a agita şi mai mult spiritele, el a spus că BCE nu va interveni pentru a opri tornada datoriilor băncilor din Spania, afirmaţie dublată şi de şefa FMI, Christine Lagarde, care a declarat că nu există nicio înţelegere între Spania şi Fond pentru un plan de salvare fiscală.
De altfel, Spania deja nu mai are acces pe piaţa de obligaţiuni, dovadă în acest sens fiind nivelul foarte ridicat al dobânzilor la care ea se împrumută. Refinanţarea unor datorii de stat în valoare de 82 de miliarde de euro, susţinerea unor regiuni spaniole cu alte 16 miliarde de euro, precum şi sprijinirea sau recapitalizarea unor bănci aproape falimentare (cum ar fi Bankia), pare a fi o sarcină foarte dificilă pentru Spania, dacă nu chiar imposibil de realizat în condiţiile actuale.
La toate acestea se adaugă o sumbră cădere a indicilor bursieri în SUA, deoarece economiile statelor sunt corelate. Cireaşa de pe tort a fost pusă de companiile de asigurări europene, care au refuzat să se implice în ceea ce priveşte transportul mărfurilor greceşti, argumentând că Grecia ar putea opta pentru un guvern anti-austeritate - la apropiatele alegeri anticipate care vor avea loc peste câteva zile -, care ar forţa ieşirea ei din zona Euro. Într-un astfel de caz, drahma grecească ar cădea dramatic faţă de euro, iar firmele de asigurări ar pierde sume imense.
Totuşi, aşa după cum am spus, ieşirea Greciei din UE sau chiar căderea monedei euro nu ar însemna prea mult faţă de cataclismul economic provocat de colapsul dolarului. Se pare că lumea se află în pragul lui, deoarece la momentul actual s-a atins "vârful" rezistenţei financiare în privinţa datoriei guvernamentale ce afectează aproape orice ţară de pe glob, dar mai cu seamă Statele Unite ale Americii.
[continuare în partea a noua]
Sursa: AIM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu