Arborele cosmic – fiind in ideaţia lui primordiala si elementara, conceptul mitologic care include in conţinutul lui întregul cosmos figurat sub emblema unui arbore” – reprezinta tot ceea ce înseamnă existenţa, principiu activ, viaţ. Înrudit cu acesta, arborele ceresc reprezintă forţa terestra, simulacru al copacului lumii si apoi al coloanei ce sprijină bolta cereasca, arbore de legătura între ceilalţi doi (arborele cosmic şi arborele vieţii). Arborele vieţii, cel de-al treilea concept al dendrolatriei, reprezintă închiderea ciclului prin simbolizarea nemuririi spirituale, fiind direct legatde ceilalţi doi, interacţiune între spiritualitatea cosmica şi cea terestra reprezentata de viaţa prin oameni si spiritul lor.
În lucrarea de faţa am încercat sa găsim legăturile intre cele trei concepte, ajutându-ne de simbolistica existenta pe costumul popular românesc, mai exact pe cel ardelenesc din subzona etnografica şi culturala Comana, jud.Braşov, loc de confluenţa a Ţarii Oltului cu Ţara Fagaraşului şi cu Târnavele
.
.
.
Practica ritualului veşmintelor işi are originea, pare-se, după bogatele descoperiri arheologice, in epoca bronzului, atunci când ţesutul ritual a delimitat rosturile veşmintelor de cele ale hainelor termoizolatoare prin aşezarea simbolurilor doar pe veşmintele sacre. Cultul arborilor are origini mult mai vechi, in paleoliticul superior, trecând prin mai multe etape de protejare si substituire Referitor la substituire, trebuie menţionat ca la începuturi arborele sacru primordial a fost bradul, la daci acesta menţinându-se ca simbol dendrolatric principal, fiind reprezentat mai ales ca arbore cosmic Arborele cosmic apare simbolizat mai ales pe pieptarele de tip ardelenesc în subzona Comana, aşezare cu un bogat repertoriu arheologic din perioada dacica.
La începuturi arborele sacru a luat forma arborelui cosmic datorita legăturii primordiale stabilite între om si divinitate, mărturie fiind şi invocaţia:
„Ajuta-ma, brade,
Atotstapânitor,
Sa urc pâna-naltul cerului
În raiul luminii,
Sa cobor pâna-n fundul pamântului
În iadul întunericului.”
Astfel bradul, arbore sălbatic, simbolizând exact ceea ce omul primitiv dorea de la divinitate şi anume putere, mândrie si protecţie, a fost primul arbore sacru, fiind des întâlnit in leagănul vechilor civilizaţii europene. Conform lui Julius Teutsch, numele maştii de boriţa vine de la termenul slav <> care înseamnă şi brad, relevând un aspect stravechi al dendrolatriei locale preluat si dezvoltat în perioada medievala timpurie, în contextul trecerii la noi concepte ideologice şi culturale.
Odata cu trecerea la sedentarism s-a trecut la o noua etapa a dendrolatriei, arborele ceresc începând sa capete un rol din ce în ce mai important. Astfel s-afacut trecerea de la arborele salbatic la celdomestic, datator de hrana şi marul a început în acest fel sa fie invocat în ritualurile de iniţiere magico-religioasa:
„Bade, de ţi-o fi de mine dor
Sa sadeşti un merişor
De ţi-o fi de mine-aminte
Merişorul ţi s-o prinde,
La mine dac-ai gândi
Merişorul ţi-o-nflori,
Pe mine de m-oi uita
Merişorul s-o usca
.
.
.
Pe costumul popular din Comana, simbolistica arborelui ceresc se pastreaza mai ales pe pieptarele batrâneşti (pieptare „înfundate înfaţa”, tip Braşov)
Trecerea de la arborele salbatic la cel fertilizator a fost un pas important, astfel arborele sacru a venit din salbaticie în ograda omului, in gradina lui, având pe lânga funcţia sacra şi una materiala prin asigurarea hranei. Marul salbatic mai întâi, a avut un rol deosebit prin folosul sau în alimentaţia ciobanilor şi a celor saraci, mar care domesticit apoi, a capatat importanţa cultica, mai întâi ca arbore totem si mai apoi ca arbore sacru.
În sud-estul Europei, implicit şi în ţara noastra, arborii sacri vii din vatra satului au fost treptat inlocuiţi prin derivate arborigene – coloane şi stâlpi – reprezentând în conştiinţa mitologica a autohtonilor fie spiritul antropomorfic, fie cel fitomorfic al arborelui cosmic sau celest. Se trece aşadar spre cea de-a treia etapa a dendrolatriei, cea care închide ciclul, prin intrarea in funcţie a celui de-al treilea concept, cel de arbore al vieţii care face legatura între spiritualitatea terestra şi cea cosmica.
Geniul creator al ţaranului si profunda gândire filosofica înnascuta scot în evidenţa o asociere deosebita pentru a reprezenta copacul vieţii. E asociat rombul – simbol al spiritului, al vieţii si al fertilitaţii - cu coloana cerului exprimând funcţia dubla a copacului vieţii ( a se vedea şi Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuşi).
Pe o alta linie evolutiva, paralela cu prima, simbolistica arborelui sacru s-a dezvoltat pe principiul dualismului bine – rau, dualism care de asemenea încheie un ciclu. Începutul e reprezentat prin încolţirea din samânţa unica a celor doi arbori care reprezinta conceptual cele doua principii bine şi rau. Dupa o presupusa evoluţie, aceşti doi arbori dau naştere la doua seminţe gemene care vor încolţi fiecare, acesta reprezentând cel de-al doilea pas spre desparţirea definiva sugerata simbolic prin doua coloane intuind cele doua cai ale cunoaşterii
.
.
Pe o a treia scara evolutiva, aceea de la simbolul primar la stilizare, ingeniozitatea reprezentarii simbolice a arborelui sacru uimeşte cu adevarat. Pe pieptarul barbatesc de tip ardelenesc de la Comana apare un simbol care condenseaza ca un rezumat celelalte doua evoluţii paralele prezentate, triciclul arbore cosmic, arbore ceresc si arbore al vieţii si dualismul bine – rau. Acest simbol face legatura cu cea de-a treia lume, cu Thanatos-ul prin simbolizarea a doi arbori sacri – unul cu radacinile pe pamânt, sprijinitor al boltei cereşti şi care-şi întinde crengile spre cosmos şi unul cu radacinile în cer şi ramurile pe pamânt simbolizând legatura celor doua lumi spirituale. Prin acelaşi simbol e sugerata şi reîntoarcerea la simbolistica primordiala, în stadiu final evolutiv, încheind astfel ciclul.
A doua etapa stilizarii o gasim prezenta pe camaşa barbateasca, iar ultimul stadiu, cel final, pe lepedeaua.
Ultimele doua stadii semnifica un fapt extrem de important pentru însaşi existenţa umana – trecerea de la simboluri la semne, de la reprezentare la scriere.
Prin acest studiu s-ar putea demonstra originea ideatica a literei X, dar fiecare litera are la rândul sau o semnificaţie iniţial simbolica, astfel puterea cuvântului ar putea fi mai mult decât un concept
.
Sursa ... http://www.enciclopedia-dacica.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu