Se vorbește foarte mult despre trezirea spirituală. De fapt, mai tot timpul s-a vorbit. Trezirea este revolta permanentă împotriva obișnuinței și indiferenței. Pericolul adormirii spirituale este cu atât mai mare azi, când ne aflăm în vremea din urmă. Și totuși, există un pericol mai mare decât somnul spiritual. Este trezirea falsă! Să nu uităm că și fecioarele înțelepte au adormit și, să nu uităm, că și fecioarele nechibzuite s-au trezit!
Din acest motiv, întotdeauna a existat un conflict în Biserică între instituție și mișcare. Mișcarea denunță rigiditatea, stratificarea și inerția instituției, în vreme ce instituția etichetează mișcarea prin aberațiile, radicalismul și spiritul ei anarhic. Normal ar fi ca instituția și mișcarea să lucreze împreună. Să promoveze agenții de trezire spirituală sub supravegherea atentă, doctrinară și etică a autorității instituționale.
Prinși între rafalele celor două tabere, sărmanii credincioși nu mai știu ce să creadă. Pe de o parte apreciază calmul și stabilitatea instituției, pe de altă parte doresc entuziasmul și experiența mișcării. Este clar că amândouă sunt necesare. Totuși, pentru oameni ca mine, care consideră instituția absolut vitală, dar în acelaș timp îi înțelege rolul limitat de facilitator, care sunt semnele unei treziri spirituale autentice, pe care o instituție să o poată promova?
1. TREZIREA SPIRITUALĂ ADEVĂRATĂ ÎI APROPIE PE OAMENI DE DUMNEZEU PRIN CEI PATRU STÂLPI AI VIEȚII SPIRITUALE PERSONALE ȘI COLECTIVE: ”Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (FAPTE 2:42)
O trezire care neglijează doar unul dintre aceste componente nu poate fi autentică. Ele trebuiesc îmbinate echilibrat deoarece sunt însăși viața Bisericii. Manifestările și experiențele spirituale sunt rezultatul natural al prezenței lui Dumnezeu de care poporul Domnului se bucură fără a înlocui preocupările de căpătâi ale Bisericii. Aceste manifestări trebuie acceptate atunci când și așa cum le dăruiește prezența Domnului dar nu forțate și transformate într-un scop în sine.
2. TREZIREA SPIRITUALĂ ADEVĂRATĂ ÎI MOTIVEAZĂ PE OAMENI LA O VIAȚĂ DE SFINȚENIE: ”Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. (ROMANI 13:11-14)
Vă rog să observați că trezirea spirituală are de-a face cu o dezbrăcare și o îmbrăcare. Dezbrăcare de faptele întunericului și de firea pământească și îmbrăcarea în Domnul Isus Cristos și armele luminii. Pe mine nu mă impresionează trezirile spirituale moderne care pun tot centrul de greutate pe manifestările închinării, dar în acelaș timp, tolerând fapte și vestimentații care se vede de la o poștă că POARTĂ GRIJĂ DE FIREA PĂMÂNTEASCĂ! Există două feluri de îmbrăcare: una spirituală și alta fizică. Între ele există o corelare. Îmbrăcarea în Cristos înseamnă îmbrăcarea cu haina unui trai ”frumos”. Dezbrăcarea de firea pământească înseamnă implicit lepădarea de faptele întunericului: chefuri, beţii, curvii, fapte de ruşine, certuri, pizmă. Ce trezește poftele firii pământești? Totul trebuie lepădat, și în interior și la exterior! Unii dintre tinerii noștri, au învățat în (unele) biserici americane că tatuajul nu este păcat, bijuteriile sunt permise (unele în nas, urechi sau…), nu contează cum te îmbraci. Ei acuză bisericile românești (unele) de legalism. Adevărata spiritualitate nu se vede doar în ridicarea mâinilor, închisul ochilor și cursul lacrimilor deși toate acestea sunt de dorit. Ea se vede și din felul cum te îmbraci și cum te porți. Și, amândouă acestea, nu au la rândul lor valoare dacă viața particulară a credinciosului nu înseamnă și o depărtare totală de păcat. Doar în sfințenia și smerenia închinării evlavioase există adevărata trezire spirituală.
3. TREZIREA SPIRITUALĂ ADEVĂRATĂ ÎI UMPLE PE OAMENI DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU FRAȚI ȘI PENTRU TOȚI OAMENII: ”De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.” (2 PETRU 1:5-8)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu