Urmare din prima parte
Vagoanele automotoare NOAH-12 sunt trenuri de transport care circulă între diferite baze subterane. Aceste trenuri formează un sistem de transport între toate bazele subterane. Acestea sunt folosite în principal de armată care le controleaza pe toate. În fiecare bază există simboluri triunghiulare portocalii şi la porţile de intrare există un fel de câmp energetic prin care fiecare trebuie să treacă.
Nu mă gândesc decât la viitorul copiilor mei - şi la toţi copiii care vor creşte în noua lume. Trebuie să acţionam pentru ei, pentru ca ei să ştie ceea ce au făcut părinţii lor pentru ei, cum ar fi răspândirea acestor informaţii către oameni ca voi.
În anul 2009 formaţiunea politică norvegiana FRP va forma guvernul, şi Siv Jensen va fi ales Prim Ministru. Acest lucru este deja cunoscut. Este important să înţelegem acestea. Alegerile sunt toate false şi aceleaşi persoane din elită sunt "alese" la putere de fiecare dată, fiecare la rândul său. Uită-te prin istoria politică a Norvegiei, şi la oamenii care conduc acum ţara.
Vă rugăm să faceţi cunoscute aceste informaţii pe internet. Când va veni timpul oamenii vor supravieţui, din cauza informaţiilor pe care le-au aflat de la diferite site-uri de pe net.
Eu nu voi primi nimic altceva decât probleme de la postarea asta, şi nu câştig nimic dacă induc în eroare pe cineva. Eu fac asta doar pentru a vă expune ceea ce se va întâmpla în ţara mea, şi poate că astfel unii oameni vor supravieţui eenimentelor ce vor veni.
[numele a fost specificat]
După postarea de mai sus, am prezentat mai multe întrebari sursei noastre, care a răspuns cu informaţii interesante, după cum urmează.
Punctele marcate cu un asterisc (*) conţin informaţii suplimentare primite după ce am cerut clarificări printro serie de întrebari ulterioare.
Când am fost în armată am fost în [numele unui anumit serviciu]. La un moment dat ne-au dat o sarcină pentru a lua ceva de la o bază şi aduce la o alta.
Ne-au spus: "Nu pune NICIO întrebare. Doar fă-ţi treaba". Mai târziu, când am aterizat în afara bazei, am fost luaţi de camioane şi transportaţi până în faţa unor uşi mari bine păzite de către alte categorii de personal militar.
Sau păreau că sunt militari, dar aveau costume diferite: costume portocalii şi costume negre, costumele de culoare portocalie aveau un triunghi galben-auriu pe ele, iar costumele negre aveau un triunghi verde.
* Din ceea ce îmi amintesc, triunghiul era orientat în jos, era ca o piramidă, dar cu vârful în jos, şi avea un semn ciudat pe el. Pentru mine semăna cu litera "E", dar liniile nu erau conectate în "E" asa cum am scrie litera "E". Era în forma de "E" dar mijlocul literei "E" era îndreptat spre interior ... nu ca în orice limba pe care o pot citi sau intelege, şi cu siguranţă nu în norvegiană.
* Semnele nu se aflau pe mânecă, din câte îmi pot aminti, pentru că le-am vazut în mod clar ... ele erau pe partea din stânga a costumelor negre puţin peste zona pieptului şi pe şepcile pe care le purtau pe cap. Semnele nu erau mari - erau la fel ca cele obişnuite, dar suficient de clare pentru a le vedea.
Am trecut de uşile mari. Mă gândeam "ce naiba e asta", şi m-am simţit un pic speriat la început. A fost ca ceva dintr-un film science-fiction. Aceasta a fost prima data când am fost într-o astfel de bază.
Apoi am ajuns la un tunel lung de 500 metri şi acolo se afla mai mult personal militar care ne aştepta, având arme şi vehicule de transport pentru noi. Ne-am împărţit în grupuri. Unii au mers în altă directie, iar eu şi grupul meu am fost rugaţi să mergem cu gărzile negre pentru a putea ajunge întro altă locaţie. Când am ajuns la final am fost solicitaţi să ne punem unele măşti "pentru protecţia noastră".
M-am gândit... "pentru protecţia noastră" ... nu suntem deja protejati prin faptul că ne aflăm deja în interiorul acestui complex subteran atât de mare, şi de prezenţa acestor gărzi înarmate?
Am fost rugaţi să intrăm în interiorul unui vagon ... şi aceasta este ceea ce ştiu de automotoare. Ele sunt conduse de un fel de energie de la un cristal albastru, sau cel puţin aşa este modul în care mi-a apărut. Apoi ne-am aşezat pe locurile noastre şi am întrebat pe unul dintre gardieni "Ce este aceasta?". El a răspuns: "Nu este nevoie să cunoaşteţi acest lucru, domnule."
* În faţă, acolo unde stă operatorul, era lângă el o cutie cu o fereastră, şi doar atunci când porneşte se pot vedea mari cristale albastru-purpuriu care emit o lumină purpuriu-albăstruie ... nu chiar orbitoare, dar destul de plăcută la vedere. Eu nu am văzut niciodată o astfel de energie luminoasă şi nici astfel de cristale nicăieri. M-am gândit că trebuie să fie sursa de alimentare.
* Mai târziu, în bază am văzut că unii oameni lucrează la aceste cristale albastre-purpurii. Acestea erau mai mari ca cele din tren - cca. un metru în lungime şi erau aliniate unul după altul. Ei proiectau un fel de lumină prin aceste cristale. Cristalele erau de fapt purpuriu-albastre, iar atunci când lumina trecea prin ele interiorul lor devenea mai albastru şi avea o culoare mai puternică - oameni purtau măşti albe şi ochelari de protecţie de culoare albă şi se îndepărtau de ele atunci când lumina trecea în interiorul cristalelor. Mă apropiasem la aproximativ 20 de metri de cristale şi am fost îndepărtaţi repede spunând "Mişcaţi-vă acum!".
* De asemenea, cred că portalurile de energie prin care am trecut la intrarea în bază erau alimentate de aceste cristale, pentru că a fost acelaşi tip de lumină - sau aşa mi se părea. Dacă-mi amintesc mai mult vă voi spune.
Am putut vedea că există un sistem tubular, prin care şi alte vagoane automotoare se deplasează atât de repede încât nu se poate vedea decât o lumină care trece fulgerător. Cred că acest lucru arată folosirea tuburilor vidate pentru că nu există nicio forţă de tracţiune.
* Vagoanele erau asemănătoare la interior cu tunelul tubular. Tunelul tubular era un pic mai mare. Vagonul automotor care se afla în faţă avea o formă alungită aerodinamica şi o lungime de cca. 12 metri şi avea scaune pentru 10 persoane cu operatorul. Se puteau conduce în ambele sensuri fără a fi necesar să le întorci. Acesta erau încuiate din lateral după ce urcai în interior şi a fost destul de bine ... dar viteza a fost prea mare, şi mi-a venit rău după ce am coborât.
* Există şi un spaţiu pentru unele mărfuri pe care le puteai lua cu tine, dar nu era mare. Erau o mulţime de astfel de trenuri automotoare care mergeau atât de repede încât nu vedeai decât ca o străfulgerare de lumină atunci când trecea pe lângă tine. Dar nu poţi să te uiţi să vezi şinele, pentru că atunci când eşti în vagon, uiţi de asta fiind concentrat la propriul stomac.
Mai târziu, după ce am intrat în politică, am aflat ce era în interiorul bazelor şi la ce foloseau bazele, lucruri pe care le-am spus deja. Ştiu doar că atunci când aceste automotoare se mişcă - şi se mişcă rapid - n-am mai văzut aşa ceva înainte. Mai târziu, când am ajuns la staţia de final, am avut o senzaţie de rău, la fel şi alte persoane care erau acolo au simţit acelaşi lucru. Unul dintre paznici a declarat că aşa se întâmplă prima dată la toată lumea.
Când am ieşit ne-au fost daţi ochelari de protecţie şi ne-au cerut să treacem printr-un control de securitate. Aici totul devine ciudat.
Continuare în partea a treia
Sursa: www.roaim.co.n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu