Postat Maria
Îţi cer să înţelegi foarte clar că nimeni nu ştie mai mult decât tine. .Nimeni nu are ceva să-ţi dea, ceva ce nu ai deja. Uită de şcoli, de profesori, de guru. Uită cunoaşterea seculară şi parohială. Uită dogmele, ştiinţele ezoterice şi metafizice. Nici una dintre ele nu te va elibera de suferinţă şi durere. Ele doar vor adăuga ceva la povara pe care o duci. Fii realist în privinţa experienţei pe care o trăieşti. Aici există numai o singură persoană care trebuie să se trezească - şi aceasta eşti tu. Cei care au un dar să-ţi dea, nu-l vor ţine pentru ei. Cei care ţin pentru ei informaţia sau dragostea şi nu ţi le dau, nu au nici un dar pentru tine. Fereşte-te de cei care vor să te facă să joci cum îţi cântă ei, sau să nu mişti în front. Ei nu fac altceva decât să-şi umple buzunarele pe socoteala ta. Nu accepta ideea că mântuirea se află în altă parte. Nu este aşa. Tu ori ai cheia, ori nu o ai. Dacă o ai, trebuie să începi să o foloseşti. Dacă nu o ai, ia-ţi adio de la spiritualitate. Dacă altcineva are ceva ce tu nu ai, atunci tu şi cu el sunteţi condamnaţi împreună. Cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să laşi totul în urmă şi să pleci. De fapt, de ce să nu pleci oricum? De ce să nu faci orice îţi aduce bucurie? Chiar crezi că, făcând ceva serios, te vei trezi? Te asigur că aşa ceva iese din discuţie.Orice lucru pe care-l consideri serios va fi atacat pe toate planurile, până ce îţi vei da seama de absurditatea de a considera că ceva este sacru sau despărţit de viaţă. Iluminarea se produce odată cu un hohot de râs, nu cu un zâmbet înţelegător. Fii categoric cu oricine sau orice care ţi-ar da indicaţii sau ţi-ar lua libertatea. Nu trăi după regulile altcuiva. Trăieşte după regulile lui Dumnezeu. Preţuieşte şinele foarte tare. El este şi trebuie să rămână de necontestat. Preţuieşte-i pe ceilalţi. Ei trebuie să fie întotdeauna respectaţi şi lăsaţi liberi. Fără nici un echivoc şi plin de bunăvoinţă, renunţă la relaţiile cu oameni sau organizaţii care îţi spun ce să gândeşti şi ce să faci. Nu accepta ideea că există ceva ce ai putea realiza, cu condiţia să te porţi mai bine, să fii mai vrednic, mai plin de spiritualitate, mai inteligent ... poţi să adaugi ce vrei. Nu umple buzunarele celor care îţi fac promisiuni deşarte. Nu contează ce-ţi promit: mai multă siguranţă, mai mulţi bani, mai multă pace a minţii, mai multă iluminare. Prieten al meu, eşti deja iluminat. Deja te afli în siguranţă deplină. Deja ai pacea minţii, cât şi toate resursele necesare pentru a-ţi împlini scopul creator. Există un singur lucru pe care nu-I ai - conştienta că toate acestea sunt adevărate. Nimeni nu-ţi poate da această conştientă. Nici eu, nici un vânzător de maşini vechi şi nici vreun înţelept care caută starea de samadhi. Dacă cineva îţi spune că poate, e momentul să râzi în hohote. Pune-ţi braţul în jurul umerilor lui şi spune-i că asta e cea mai bună glumă pe care ai auzi-o în ultimii cincizeci de ani. Mă auzi? Nimeni nu-ţi poate oferi această conştientizare! Conştienta nu e un dar, ci un gest al sinelui, o mişcare energetică pentru a fi prezent şi a îmbrăţişa viaţa. Conştienta există a priori în toate fiinţele. E suficientă dorinţa de a fi conştient - şi conştienta există. Ea vine şi pleacă o dată cu respiraţia. Dacă vrei să fii conştient, respiră! Inspiră pentru a îmbrăţişa acest moment. Expiră, pentru a-i da drumul. Respiră, respiră, respiră.
Fiecare respiraţie este un gest de conştientizare. Dacă aş veni la uşa ta şi ţi-aş spune că vând respiraţii de cinci milioane de dolari bucata, ai crede că este o glumă, nu-i aşa? Mi-ai spune: „Foarte drăguţ din partea ta, dar am deja toate respiraţiile de care am nevoie". Bineînţeles că ai. Dar tot timpul uiţi că le ai. Continui să-ţi cumperi poliţe de asigurare, să te îndrăgosteşti de un prinţ sau o prinţesă, să umbli după doctorul X care să te facă bine, sau după Swami Y - şi să capeţi totul pentru câţiva bănuţi. Vezi tu, cu toţii au nişte nume atât de lungi, încât mă mir că le poţi pronunţa! Respiră prieten al meu. Asta este, respiră rar şi adânc. Nimeni nu are ceea ce ai tu nevoie. Mă auzi? Nimeni! Vezi tu, eşti cu adevărat singur. Dar treaba nu e atât de gravă pe cât pare. Nu lipseşte nici o parte din tine. Dacă stai un timp destul de lung fără să dai altora din puterea ta, vei aduce înapoi toate aspectele fragmentate şi detaşate din tine însuţi - pentru bunul motiv că ele nu au dispărut niciodată. în goana ta spre ieşire, pur şi simplu nu le-ai mai văzut. „Dacă stai un timp destul de lung, le vei căpăta." Grozav sfat din partea unui sfânt nu-i aşa?! „Cred că ar fi mai bine să-l trimit pe tipul ăsta la nişte cursuri sau seminarii de spiritualitate şi afaceri, pentru că altfel n-o să-şi găsească o cale în viaţă!", gândeşti tu. Hai să vă spun ceva. prieteni. N-am nevoie să-mi găsesc o cale. EU SUNT CALEA. Şi tot aşa sunteţi şi voi. Ia mai staţi puţin - şi o să prindeţi înţelesul. Pentru că nu l-aţi pierdut niciodată. Doar v-aţi prefăcut că l-aţi pierdut. Timp de o clipă aţi fost pe deplin prezenţi - iar în momentul următor trupul vostru era acolo, dar mintea era în vacanţă în Bahamas. Acum - după treizeci de ani, sau câţi or fi fost - puteţi să vă aduceţi înapoi, să vă cereţi trupul înapoi şi să fiţi prezenţi în clipa următoare. Puteţi crede că au trecut treizeci de ani între o respiraţie şi alta? Ar putea părea ciudat, dar vă spun că este ceva obişnuit. Nu trebuie să vă ruşinaţi. Data viitoare când te va întreba cineva câţi ani, ai spune adevărul: „Oamenii zic că am 45 de ani, dar n-am respirat decât de patru ori!" Glumesc. Chiar credeţi că glumesc? De câte ori ai respirat complet conştient, fiind total prezent? Nu-ţi face griji în privinţa trecutului. începe acum. Respiră şi ce-re-ţi viaţa înapoi. Respiră şi dă drumul la cârjele mentale şi emoţionale pe care te-ai sprijinit. Respiră şi dă afară toate cuvintele care ţi-au fost spuse vreodată de către fiecare persoană autoritară. Respiră şi relaxea-ză-te. Respiră şi întăreşte-te. Respiră şi fii. Eşti autentic. Eşti intact. Eşti copilul marelui Spirit care ne însufleţeşte pe toţi.
Fiecare respiraţie este un gest de conştientizare. Dacă aş veni la uşa ta şi ţi-aş spune că vând respiraţii de cinci milioane de dolari bucata, ai crede că este o glumă, nu-i aşa? Mi-ai spune: „Foarte drăguţ din partea ta, dar am deja toate respiraţiile de care am nevoie". Bineînţeles că ai. Dar tot timpul uiţi că le ai. Continui să-ţi cumperi poliţe de asigurare, să te îndrăgosteşti de un prinţ sau o prinţesă, să umbli după doctorul X care să te facă bine, sau după Swami Y - şi să capeţi totul pentru câţiva bănuţi. Vezi tu, cu toţii au nişte nume atât de lungi, încât mă mir că le poţi pronunţa! Respiră prieten al meu. Asta este, respiră rar şi adânc. Nimeni nu are ceea ce ai tu nevoie. Mă auzi? Nimeni! Vezi tu, eşti cu adevărat singur. Dar treaba nu e atât de gravă pe cât pare. Nu lipseşte nici o parte din tine. Dacă stai un timp destul de lung fără să dai altora din puterea ta, vei aduce înapoi toate aspectele fragmentate şi detaşate din tine însuţi - pentru bunul motiv că ele nu au dispărut niciodată. în goana ta spre ieşire, pur şi simplu nu le-ai mai văzut. „Dacă stai un timp destul de lung, le vei căpăta." Grozav sfat din partea unui sfânt nu-i aşa?! „Cred că ar fi mai bine să-l trimit pe tipul ăsta la nişte cursuri sau seminarii de spiritualitate şi afaceri, pentru că altfel n-o să-şi găsească o cale în viaţă!", gândeşti tu. Hai să vă spun ceva. prieteni. N-am nevoie să-mi găsesc o cale. EU SUNT CALEA. Şi tot aşa sunteţi şi voi. Ia mai staţi puţin - şi o să prindeţi înţelesul. Pentru că nu l-aţi pierdut niciodată. Doar v-aţi prefăcut că l-aţi pierdut. Timp de o clipă aţi fost pe deplin prezenţi - iar în momentul următor trupul vostru era acolo, dar mintea era în vacanţă în Bahamas. Acum - după treizeci de ani, sau câţi or fi fost - puteţi să vă aduceţi înapoi, să vă cereţi trupul înapoi şi să fiţi prezenţi în clipa următoare. Puteţi crede că au trecut treizeci de ani între o respiraţie şi alta? Ar putea părea ciudat, dar vă spun că este ceva obişnuit. Nu trebuie să vă ruşinaţi. Data viitoare când te va întreba cineva câţi ani, ai spune adevărul: „Oamenii zic că am 45 de ani, dar n-am respirat decât de patru ori!" Glumesc. Chiar credeţi că glumesc? De câte ori ai respirat complet conştient, fiind total prezent? Nu-ţi face griji în privinţa trecutului. începe acum. Respiră şi ce-re-ţi viaţa înapoi. Respiră şi dă drumul la cârjele mentale şi emoţionale pe care te-ai sprijinit. Respiră şi dă afară toate cuvintele care ţi-au fost spuse vreodată de către fiecare persoană autoritară. Respiră şi relaxea-ză-te. Respiră şi întăreşte-te. Respiră şi fii. Eşti autentic. Eşti intact. Eşti copilul marelui Spirit care ne însufleţeşte pe toţi.
Paul Ferini
Sursa: eulinterior.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu