Oare ce se va intampla?

Tot mai multa lume ma intreaba ce se va intampla la sfarsitul acestui an. Cu speranta ascunsa ca se va petrece brusc o schimbare prin care limitarile vietii omenesti vor disparea, ratele la banca vor deveni inexistente si noi vom trai cu totii intr-o comunitate fericita si fara nicio grija. Sau cu teama neimpartasita ca totul va lua sfarsit intr-o secunda si ca dintr-o data, tot ceea ce stiam noi ca reprezinta viata pe pamant va disparea.

Raspunsul meu sincer la intrebarea pe care o tot primesc in ultimul timp este “Nu stiu.” Este foarte greu de zis daca se va intampla ceva sau cand se va intampla acel ceva. Cert este, pentru mine, ca pana atunci, ceea ce avem de facut este sa ne impacam cu viata noastra de zi cu zi de aici, de pe Pamant. Oricat am astepta sa fim salvati de vibratii superioare care vor cobori pe Pamant, si oricat ne-am pune sperante intr-o noua lume si un nou Pamant, daca nu avem curajul sa privim in sufletul nostru cu adevarat, probabil sunt slabe sanse ca ceva sa se schimbe cu adevarat. Daca vrem sa transmutam o realitate pe care nu am asimilat-o inca in altceva, care consideram noi ca va fi mai bun si mai frumos, probabil ne vom lovi de realitatea proverbelor romanesti care ne vorbesc, implacabil, despre “aceeasi Marie, cu alta palarie”.

Dar cum sa ne uitam cu sinceritate in sufletul nostru? Cum sa asimilam, acum, ceea ce traim ca realitate imediata pe acest Pamant, daca ne displace totul si nu gasim sensul in nimic? Ce e de facut concret? O sa incerc sa expun mai jos parerea mea.

• Sa vedem ca viata pe Pamant este minunata asa cum este si ca tendinta de a ne refugia in alte planuri ale realitatii, mai eterice si mai diafane vine doar dintr-o neimpacare cu noi insine, asa cum suntem
• Sa intelegem ca separarea de ceilalti vine din cele mai dureroase sentimente ale noastre, cele de rusine, de lipsa de merit, de neputinta de a fi cine suntem, de a ne arata si a ne lasa vazuti asa cum suntem
• Sa simtim ca existenta exclusiva a armoniei este un nonsens, pentru ca insasi existenta armoniei presupune coexistenta unui haos, ca manifestare a polaritatii
• Sa avem curajul sa vedem razboiul din noi insine, pentru ca sa nu mai fie nevoie ca altii, mai curajosi decat noi, poate, sa se impuste unii pe altii in diferite colturi ale lumii, pentru ca noi sa vedem cum ne luptam cu noi insine
• Sa incetam sa alimentam iluzia “Tu esti cel mai mare dusman al meu” si sa mutam luptele si conflictele din vietile noastre pe terenul “Eu imi provoc mie insumi cea mai mare durere.”
• Sa incercam sa simtim pamantul sub picioare, atunci cand mergem, si sa vedem ce trezeste in noi simplul fapt de a pasi cu picioarele pe Pamant

si nu in ultimul rand:

- Sa iesim din iluzia a ceea ce se va intampla maine, intr-o lume in care singurul lucru pe care il avem cu siguranta este momentul de acum.

Asadar, nu stiu ce se va intampla in 2012 si nici nu prea ma gandesc la asta. Am atatea alte lucruri de facut: sa traiesc clipa de acum, sa ma bucur de ziua de azi, sa vad ce se afla in sufletul meu acum, sa vad unde ma mint pe mine insami acum. Si sa fac pasul inspre urmatoare clipa, putin mai constienta de mine insami, putin mai prezenta in viata mea, aici si acum.

 Sursa: www.damaideparte.ro