În urma unor studii experimentale făcute de cercetători ruşi şi americani, la finele anilor ’60 au fost demarate şi în România cercetări privind dotarea genetică a copiilor, pentru comunicaţii extrasenzoriale. Era cunoscut faptul că un copil dezvoltat în paramentri psihofiziologici normali, deţine o rezervă bioenergetică necesară dezvoltării sale fizice. Copilul sănătos consumă surplusul său bioenergetic prin alergare, jocuri, etc. Se ştia că generarea potenţialului bioenergic necesar dezvoltării fizice la vârsta copilăriei este deteminată de funcţii psihice corespunzătoare, ce se neutralizează odată cu înaintarea în vârstă. Totodată, se ştia că la vârsta copilăriei creierul uman deţine milioane de neuroni în plus faţă de vârsta adultă, ceea ce face posibilă dezvoltarea a miliarde de conexiuni interneuronale cu funcţii diverse. (Neuronii se pierd prin nefolosirea lor.)
Pe de altă parte, portivit unor concluzii ştiinţifice pertinente, rezultă că la vârsta copilăriei fetele beneficiază de o dezvoltare cerebrală mai rapidă decât băieţii. Decalajul psihic între fete şi băieţi până la vârsta de 10 – 11 ani a fost estimat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), la 5 ani. La vâsta copilăriei, fetele pot înţelege mai lesne esenţa unor fenomene şi pot găsi căi adecvate pentru soluţionarea unor situaţii inedite.
În creierul feminin există mai mulţi receptori pentru detalii fine decât în creierul masculin. Cercetări ulterioare făcute la Universitatea Stanford (SUA), de pildă, au demonstrat pe cale experimentală că detaliile-imagine stimulează 9 centri nervoşi la femei, dispuşi în ambele emisfere cerebrale. În creierul feminin există mai multe conexiuni între cele două emisfere cerebrale, decât în cel masculin. Totodată, s-a descoperit că femeile au capacitatea de a memora mai multe detalii decât bărbaţii. La analiza detaliilor-imagine, în creierul masculin se activează numai 2 centri nervoşi, dispuşi într-o singură emisferă cerebrală.
Experimentele efectuate la City University of New York au arătat că bărbaţii întâmpină difictultăţi în a percepe corect culorile galben, verde şi albastru. Profesorul care a condus studiul, Israel Abramov, afirmă că rezultatele cercetării nu pot fi explicate prin structura ochiului. Diferenţele înregistrate sunt la nivelul creierului. Alt studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Biology of Sex Differeces, revelă faptul că femeile au simţul auzului, simţul mirosului şi al gustului mai fine decât ale bărbaţilor.
La copiii cu vârste de până la 10 – 11 ani, informaţia genetică subconştientă încă nu este reprogramată (a se citi: distorsionată) de către societate prin educaţie şcolară şi prin celelalte mijloace de „formare” a viitorului adult. Copiii nu au prejudecăţi faţă de fenomenele din mediul înconjurător, cum au adulţii. Prejudecăţile adulţilor sunt generate, în special, de cunoştinţele ştiinţifice curente. Omitem însă faptul că, aşa după cum au existat cunoştinţe ştiinţice ale secolelor trecute perimate în prezent, vor exista şi cunoştinţe ştiinţifice ale secolelor următoare, care vor fi sensibil diferite de cunoştinţele actuale.
Cercetările din România au vizat două obiective principale:
1. Căutarea unor modalităţi practice, prin care excedentul bioenergetic existent la vârsta copilăriei ar putea fi folosit drept „carburant” pentru comunicaţii extrasenzoriale;
2. Dacă copiii cu dotare genetică superioară pentru comunicaţii extrasezoriale prezintă detalii fizice exterioare, ce ar putea facilita identificarea operativă a acestora.
Studiile româneşti au semnalat posibilitatea conversiunii potenţialului bioenergetic execendentar în suport energetic pentru comunicaţii telepatice şi detecţii extrasenzoriale. Totodată, s-a relevat existenţa unor detalii fizice particulare la copiii un un înalt potenţial extrasenzorial, înclusiv în zonele din spatele genunchilor, menţionate de cercetătorii americani de la departamentul de psihiatrie al Universităţii Cornell din New York.
Prin studiile făcute de cercetători români, a fost înlesnită identificarea operativă a copiilor cu pontenţial extrasenzitiv ridicat, ce a dus la performanţe superioare pe plan mondial în domeniul comunicaţiei telepatice şi ale detecţiei extrasenzoriale. În afara succeselor înregistrate care au fost clasificate de către M.Ap.N., copiii extrasenzitivi triaţi după acest sistem au reuşit următoarele performanţe:
- Au stabilit trei recorduri mondiale în domeniul comunicaţiei telepatice, cu un nivel de eficienţă la recepţie telepatică de 96%, 98% şi 100%. (La telepaţii adulţi, nivelul de eficienţă era de maximum 37%);
- Au localizat extrasenzorial, cu o precizie de plus/minus 10 milimetri, vestigii arheologice existente în profunzimea solului şi alte neomogenităţi ale subsolului. O parte dintre copiii extrasenzitivi au dezvoltat totodată vederea prin medii solide netransparente şi au descris formele şi impresiunile ceramicii existente în subsol;
- Au demonstrat că este posibilă detectarea extrasenzorială a unor urme remanențe invizibile ale unor obiecte, ce au fost puse timp de 5 – 6 secunde pe suprafeţe plane. („Fantomele” obiectelor s-au menţinut zile în şir, fiind detectabile pe căi extrasenzoriale.)
S-a observat totodată că în urma antrenamentelor extrasenzoriale, copiii se dezvoltau mai armonios din punct de vedere fizic, iar notele pe care le luau la şcoală creşteau proporţional cu durata de timp alocată antrenamentelor.
Odată cu evenimentele din decembrie 1989, activitatea a fost sistată. Noile autorităţi nu doreau formarea unor supermani în domenii de frontieră, ce nu puteau fi controlaţi de forurile de resort. Totodată, a dispărut documentaţia elaborată în timpul cercetării acestui fenomen exotic. Cu alte cuvinte, s-a reuşit să se anuleze printr-o decizie discutabilă strădania de două decenii a cercetătorilor români.
Această activitate trebuie să fie reluată, de către absolvenţi ai cursului de abilităţi extrasenzoriale. Omul nu-şi poate permite riscul să neglijeze la infinit acest aspect al dotării sale cerebrale. Creierul uman (şi numai uman) poate fi asimilat unui calculator sofisticat. Calculatorul tehnic ieşit de pe banda de montaj este inutil, fără o programare a funcţiilor sale. La rândul său, creierul uman poate deveni cel mai complex computer biologic existent pe Terra, în situaţia unei programări adecvate. Noi ne naştem cu un program cerebral conştient minimal, la fel ca un sistem de operare al unui calculator. Însă programul cerebral corespuzător software-ul utilizatorului este format din experienţă personală şi din educaţie. Dacă educaţia pe care o primim este tarată de prejudecăţi, computerul nostru cerebral va fi programat ca atare şi va da rateuri în funcţionarea sa. Este necesar să formăm in continuu circuite interneuronale corecte, pentru dotarea „hard disk”-ului nostru cerebral. În acest mod, vom încetini şi procesul de destructurare al neuronilor şi vom avea şanse să ne păstrăm mintea limpede până vom pleca în eternitate.
Sursa: rudan.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu