Bucuria starea firească de “a fi”- fragment din conferinţa de pe 16.12.2012

Ce este fericirea?

Fericirea este libertatea de mişcare, libertatea de exprimare fără judecată şi libertatea de “a fi” fără frică sau vină.

Cum vă manifestaţi când sunteţi fericiţi?

Să îi întrebăm pe adulţi.

Când aţi fost îndrăgostiţi? Cum eraţi?

Eraţi cu sufletul uşor. De ce? Pentru că trăiaţi, eraţi iubirea şi fericirea. Când apare îndrăgostirea, de fapt se extinde conştiinţa şi nu mai ai frici, griji, s.a.m.d. Conştiinţa o poţi extinde oricând, dacă lucrezi cu tine sau dacă eşti tot timpul în prezent. În momentul în care eşti în clipa de acum, eşti aici, nu mai există timp şi atunci eşti în stare de fericire. Timpul liniar îl creăm noi atunci când, ne ducem în trecut sau viitor. În timpul prezent nu există timp şi acea stare este una de fericire. Trăieşti un anumit eveniment în prezent pentru că eşti acolo şi atunci eşti fericit. Nu mai contează ce cred alţii, cum ai să trăieşti mâine, poimâine. După cum spunea Mântuitorul, ”Lasă grija zilei de mâine, pentru mâine. Azi eşti aici”.

Cum devenim veseli şi fericiţi?

Ficare clipă în care suntem, în momentul în care înţelegem că eşti şi trăieşti atunci, asta îţi dă bucurie, pentru că eşti acolo. Nu eşti bucuros când faci baleieri în timp, de la tine la altul, de aici în trecut sau viitor. Aşa cum se spune în psihologia cuantică “Acolo unde este mintea ta, acolo eşti şi tu”. Dacă tu acuma eşti în aici, nu poţi decât să fii bucuros pentru că eşti în contact cu Sinele tău Divin. Când eşti în prezent tot timpul, eşti în contact cu Dumnezeul din tine cu Sinele tău Divin.

Când eşti conştient de faptul că nimeni nu te poate separa de tine, de interiorul tău, care înseamnă Sinele tău, care este unit cu Dumnezeul central, atunci trăieşti acea stare de fericire şi bucurie. Orice te bucură, chiar dacă se întâmplă ceva aparent nepotrivit, tu iei lucrurile ca atare, aşa cum sunt, nu mai suferi, nu te mai strofoci, eşti plin de fericire.

De ce credeţi că bucuria este cea mai înaltă stare de a fi?

Se întâmplă acest lucru pentru că, în momentul în care eşti bucuros te afli într-o anumită frecvenţă. Noi suntem frecvenţe, suntem ca un aparat care prinde o anumită frecvenţă, asemeni celei de la aparatul radio. În momentul în care noi suntem într-o stare de bucurie prindem frecvenţa celui mai înalt flux de conştiinţă. Cel mai înalt flux de conştiinţă este bucuria. Când eşti bucuros tu de fapt ce faci? Eşti în contact cu Sinele Divin şi eşti pe aceeaşi vibraţie cu frecvenţa bucuriei. Tu şi bucuria sunteţi una. Bucuria intră în tine şi tu în ea, iar tot ce se derulează după acel eveniment devine bucurie. Nu ştiu dacă aţi observat oameni care, mereu sunt optimişti plini de încredere şi de bucurie , iar în realitatea lor aduc evenimente în care sunt bucuroşi şi fericiţi. La fel cred că aţi observat oameni care mereu se plâng că nu au una, că nu au alta şi într-adevăr nu au niciodată. De ce? Pentru că ei rămân în acel flux de conştiinţă în care nu au, şi sunt în suferinţă. Pur şi simplu, ai schimbat mintea şi ţi-ai schimbat realitatea.

Bucuria dă naştere la bucurie

În momentul în care eşti bucuros treci dintr-o bucurie în alta. Vi s-a întîmplat să aveţi o stare de fericire, de bucurie şi după să spuneţi, ”parcă toate s-au aşezat”. Eu am pornit una conştient şi după toate celelalte s-au întâmplat. Atunci când eşti bucuros şi în ”acum” parcă nu mai ai lipsă de energie, eşti tot timpul plin de forţă. Vi se întâmplă ca atunci când faceţi lucrurile care vă plac să aveţi forţă continuă şi chiar dacă munciţi 24 de ore din 24 tot să simţiţi că mai puteţi?

De cele mai multe ori, pentru că ne lăsăm duşi de fluxul conştiinţei sociale, chiar dacă se întâmplă ceva şi eşti bucuros, apare la un moment în care ajungi să empatizezi cu suferinţa altei persoane, încât devii acea stare de suferinţă, chiar dacă nu este a ta. Ca să intri în acel flux de conştiinţă îţi trebuie un moment conştient în care să te întorci în tine. Asta e tendinţa, de a empatiza cu celălalt şi să te duci în el pentru că aşa am fost învăţaţi şi educaţi, că trebuie să fim salvatorii omenirii. Nu putem salva pe nimeni, v-am mai spus asta şi vă repet: ne putem salva doar pe noi înşine, pentru că dacă un om nu şi-a creat o reţea neuronală în lobul frontal nu îşi poate crea realitatea pentru ceea ce vrea el.

În momentul în care acceptăm bucuria – acum sunt bucuros şi accept lucrul acesta şi o conştientizez – atrag spre mine bucurii nemăsurate. Tot vin, tot vin…. Când nu mai eşti bucuros să ştii că ai ajuns în alt flux de conştiinţă. Ce ai de făcut sunt afirmaţiile, care imediat te duc în starea de bucurie. În starea de bucurie în care ne iubim pe noi înşine, implicit îi iubim pe toţi din jurul nostru. Nu se poate să te iubeşti pe tine şi pe alţii să nu îi iubeşti. Cel care face astfel nu se iubeşte nici pe el şi este un egoist. El doar atrage şi blochează energia pentru el. Dar cei care se iubesc pe ei cu adevărat, iubesc şi pe cei din jurul lor.

Atunci când înţelegem că fiecare are viaţa noastră, ne dă libertatea şi ocazia să exprimăm bucuria pe care o dorim, atunci conştientizăm că nimic nu ne poate separa de Sinele nostru divin.

Ca să ajungi în starea bucuriei primul pas este să conştientizezi că ai un Sine divin, că eşti un spirit sau o bucăţică de Dumnezeu. Pasul doi este să acceptăm lucrul acesta. Următorul pas, în momentul în care accepţi că în tine este o bucăţică de Dumnezeu, începi să te manifeşti ca atare. Adică nu te mai manifeşti ca un cerşetor, ci începui să te manifeşti ca un Dumnezeu din interiorul tău spre exterior. Ca Dumnezeul propriei tale realităţi. Fiecare este Dumnezeu pentru realitatea lui. De ce spunem acest cuvânt Dumnezeu? Acest cuvânt are o frecvenţă foarte, foarte înaltă, cea mai înaltă. S-au făcut unele cercetări ştiinţifice cu vibraţia sunetelor cu ajutorul unui aparat care măsura frecvenţa, vibraţia sunetelor. La cuvântul Dumenzeu a ajuns să aibă 183 de metri de hârtie pe care a vibrat acul acelui aparat. La cuvântul Alah 3 metri, la Iehova 5 metri.

Dacă eu spun ”Eu sunt Dumnezeul relităţii mele”, deja când am spus cuvântul Dumnezeu, am activat în mine acel potenţial. Adică potenţialul de creator, de ”eu ştiu” , ”eu pot”, ”eu sunt”. Sunt cele trei programe ale divinităţii adică: de omniscienţă, omniprezenţă şi omnipotenţă pe care Dumnezeu ni le-a lăsat prin însuşi actul creaţiei. Dumnezeu este mereu alături de noi sau în noi. Puterea este atât de multă, dar este în interiorul nostru iar noi de cele mai multe ori nu o căutăm în interiorul nostru, ci în exterior. În momentul în care o cauţi în exterior tu nu eşti în contact cu tine, dai puterea ta celui din afara ta, ca şi cum îl inviţi ”hotărăşte tu pentru mine”, ”trăieşte tu pentru mine”, ”fă tu pentru mine”. Nimeni nu poate să facă nimic pentru tine, pentru că în realitatea ta nimeni nu poate intra. Eu pot să intru în realitatea mea, dar în realitatea altuia nu pot, pentru că gândurile sunt ale persoanei respective. Nu pot eu să intru şi să gândesc în locul ei. Aşa e şi cu realitatea, nimeni nu mi-o poate face pentru mine. Dacă eu nu o fac, nimeni nu poate să o facă.

Pentru că Dumnezeu este în noi, în fiecare şi acolo este puterea, important este primul pas, să o scoatem la suprafaţă, să o descoperim, să o conştientizăm şi să o acceptăm. Pentru că dacă eu nu accept că în realitatea mea eu sunt propriul Dumnezeu pentru mine, las pe alţii să-mi creeze aşa zisa realitate, precum o văd ei, nu ce mi se potriveşte mie.

De curând am descoperit fluxurile de conştiinţă şi am înţeles că în momentul în care eşti furios intri în fluxul de conştiinţă al furiei şi ai să întâlneşti doar oameni furioşi, maşini care nu merg, tramvaie care se opresc. În momentul în care trăieşti o stare de veselie vei întâlni numai veselie. Când trăieşti starea de sănătate şi în interior şi în exterior, tu vei fi sănătos, pentru că trăieşti în fluxul acela de conştiinţă.

Un cuvânt pe care îl rosteşti sau o stare pe care o trăieşti, va intra în rezonanţă cu un flux de conştiinţă şi tu vei trăi în realitatea respectivă.

Acum, când am realizat că trăiesc greu ce am de făcut conştient o mutare pe o altă frecvenţă şi implicit pe un alt flux de conştiinţă. Pentru asta folosim nişte afirmaţii. În starea de bucurie suntem în forţa divină din noi care este însăşi viaţa.

Afirmaţii utile cu care o să trecem dintr-un flux de conştiinţă în altul:
”Eu sunt dintotdeauna bucurie.” În momentul în care eşti trist sau supărat sau simţi că ceva nu e în regulă conectează-te la această frecvenţă a bucuriei şi spune această afirmaţie. Simte cum bucuria intră în tine. Aceste afirmaţii intră în interiorul tău pentru că aşa declanşezi starea de bucurie. Ai făcut saltul cuantic şi ai ajuns într- alt flux de conştiinţă şi trăieşti bucuria.
”Eu sunt dintotdeauna fericire.” Ele sunt lucruri diferite. Bucuria este o stare, iar fericirea este ce se transmite în exterior.
”Eu sunt dintotdeauna una cu tot şi toate.” Când spui această afirmaţie iubirea din interiorul tău o conectezi, o transmiţi tuturor celor din jurul tău şi atunci eşti acea stare de împlinire şi de bucurie. Eşti cu toţi şi toate.
”Eu sunt dintotdeauna aici şi acum.” Spunând această afirmaţie când vezi că mintea ţi-o ia razna şi încerci să te gândeti la ce o să faci poimâine, spune doar atât: ”eu sunt aici şi acum”, pentru că acum eu creez, în clipa asta, nu pot să fac nimic de acum pentru peste trei zile, decât mintea mea să creeze o linie de destin în care să trăiesc într-un flux superior de conştiinţă.
”Eu sunt dintotdeauna iubirea necondiţionată”. Această afirmaţie e foarte interesantă pentru că de obicei dăm la schimb. Îmi dai, îţi dau. Aşaam fost noi crescuţi. Putem schimba oricând acest lucru, mintea noastră e construită în aşa fel încât să trăim şi să simţim cum dăm dintotdeauna iubire necondiţionată.

Viaţa tuturor ne arată că noi suntem cei care alegem fericirea sau nefericirea. Noi suntem cei care alegem libertatea sau închisoarea. Închisoare nu înseamnă doar o încăpere închisă, poate să fie un sistem, o credinţă, poate să fie un program care te închide.

Tu fericit eşti şi poţi fi orcând. Important este să alegi programul acesta. Dacă nu îl alegi, el nu se poate manifesta, pentru că în momentul în care l-ai ales, alegerea este procesul creaţiei însăşi. În momentul în care ai ales tu te-ai dus într-un flux de conştiinţă şi începi să creezi. Dar până nu alegi tu rămâi al nimănui, prin noroi.

Cum e cu sfârşitul lumii

Staţi liniştiţi, nu e sfârşitul lumii, nu se întâmplă nimic în plan fizic şi material. Doar, că la nivel energetic vă recomand să trăiţi starea de bucurie sau fericire maximă. Încercaţi în zilele acestea, nu doar de pe 21, începeţi de acum să trăiţi o stare de bine. Este un moment în care Pământul trece printr-un flux de energie, iar dacă tu eşti pe o anumită frecevenţă şi vibraţie ai să îţi creezi o linie de destin respectivă. Dacă tu eşti în plânsete, nevoi şi suferinţă, aşa va fi și viitorul tău. Deci, din punct de vedere fizic nu se va întâmpla nimic, în schimb avem ninsoare că aşa e iarna de când lumea. Aşa a fost în fiecare iarnă. Este un moment, în care să trăieşti fiecare clipă, nu trebuie să aştepţi o dată ca să se întâmple ceva, în care noi să trăim pe o frecvenţă înaltă. Cu aceste afirmaţii puteţi alege conştient un flux de conştienţă diferit faţă de cel cu care eraţi înainte. Eu asta recomand la toată lumea. Iar în perioada dintre ani, între 31.12.2012 şi 1.01.2013, aşa cum bunicii pe timpuri ne spuneau să ne spunem o dorinţă că se va împlini în anul umător, eu vă recomand să vă puneţi mai multe dorinţe. Lucrurile s-au schimbat, timpul se derulează cu totul altfel. Luaţi şi scrieţi pe o foaie de hârtie ce doriţi să împliniţi în 2013. Tot ce aveţi de făcut este să scrieţi şi să credeţi că se împlinesc. După care poţi uita hârtia pe undeva, la finalul anului o vei găsi sigur şi ai să vezi că tot ce ai scris acolo s-a împlinit. În momentul în care ai spus ”eu vreau asta” se creează culoar în Univers ca tu să împlineşti lucrul acela. Atunci când vrei, poţi, nu există ”nu vreau”. Ştiţi de ce nu cerem? Pentru că ne place să ne complacem undeva, sau ne este frică, ori ne simţim vinovaţi.

În momentul în care scrieţi pe hârtie ce vreţi să se împlinească nu luaţi şi tot bagajul vostru emoţional, ”eu scriu aici, dar nu cred că se va întâmpla”, pentru că se va împlini ”nu cred că”, ceea ce ai gândit în spate. Apare dorinţa şi în spate e o intenţie. Noi tot timpul când alegem o facem din două perspective: una este din credinţă sau din frică. În momentul în care alegi din frică, dai energia fricii şi se împlineşte ce e acolo şi în momentul când alegi din credinţă dai energia credinţei şi acel lucru se împlineşte. E ca şi cum ai trasat linia, cărarea până a se împlini ce îţi doreşti tu.

După ce aţi scris acolo intraţi în contact cu voi vreo 10 minute. Ce înseamna în contact cu voi? Te rupi de toate gândurile şi stai tu cu tine şi repeţi ”Eu sunt dintodeauna…”, (ce ai scris acolo).

Steaua albastră sau omul îndumnezeit

Omul îndumnezeit, de ce? În partea de sus este capul, în lateral sunt mâinile şi în jos sunt picioarele. În momentul în care noi toţi am venit la trup, toţi am ştiut că suntem oameni Dumnezei. Gândiţi-vă dacă atunci când eraţi copii desenaţi involuntar fără să vă spună nimeni acest semn? Eu aşa făceam, şi mulţi copii şi oameni pe care i-am întâlnit mi-au mărturisit că au făcut această stea când erau mici. Pe parcurs am uitat lucrul acesta. Acest semn este protecţia maximă pe care o putem avea pe noi vreodată. Dacă faci semnul acesta, al stelei albastre pe un lucru, o situaţie conflictuală, acel ceva se va rezolva cu soluţiile cele mai rapide. De ce? Pentru că asta înseamnă omnul îndumnezeit. Aşa cum vorbeşte Maestru Aivanhov, Maestrul Ramtha, Rudolf Stainer, Michelangelo şi mulţi alţii acest semn este unul cu mare încărcătură. Albastru e culoarea Sinelui nostru şi când ai pus această stea, tu de fapt ai conştientizat că eşti omul lui Dumnezeu. Care este diferenţa între Dumnezeul cel mare şi tu? Tu eşti în trup, iar Dumnezeu Central ne veghează dintr-un flux de conştiinţă superior. Asta e diferenţa. În schimb, tu ai venit să îl exprimi pe Dumnezeul Central. Aşa să fie! Spor la lucru. Bucuraţi-vă de tot ceea ce sunteţi şi creaţi. Cu drag

Sursa: holisterapi.wordpress.com