Potrivit Curții Europene de Conturi, este aproape imposibil să se verifice unde ajunge suportul bugetar european destinat ţărilor în curs de dezvoltare. În Uganda, unde tocmai a izbucnit un mare scandal de fraudă, oamenii nu înţeleg de ce donatorii UE continuă să furnizeze bani unei țări corupte.Timothy Kalyegira are un sfat pentru guvernul ţării lui: “Furaţi cât puteţi din donaţii!” Dacă ţările europene “n-au altceva mai bun de făcut cu banii contribuabililor decât să-i doneze unui guvern cu un nivel de corupţie confirmat”, atunci e “cât se poate de logic” ca funcţionarii administraţiei de stat să cheltuiască aceşti bani pe vile şi pe maşini scumpe.
În Uganda, Timothy Kalyegira e un analist politic cunoscut. Scrie regulat articole de opinie pentru ziarul independent Daily Monitor. Remarca sarcastică a lui Kalyegira reprezintă o reacţie la unul dintre cele mai mari scandaluri din ţara lui legate de ajutoarele financiare.
Uniunea Europeană, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Norvegia şi Germania au amânat plata a 225 de milioane de euro către Uganda. Donatorii recţionează astfel la furtul a cel puţin zece milioane de euro, sumă destinată Ugandei de Nord, care se reface în prezent după un conflict armat. Înainte de a continua plăţile de susţinere, ei vor să primească înapoi aceşti bani.
Cine sunt responsabilii?
Comentatorii politici, jurnaliştii şi cititorii de ziare din Uganda au reacţionat cu ironie, sarcasm şi neîncredere. Evident, principalii responsabili sunt funcţionarii de stat din Uganda, cei care au deturnat subsidiile. Dar nu poartă şi ţările europene o parte din vină? Ele continuă să dea bani unui guvern care a dovedit de atâtea ori că deturnează fondurile donate.
“Într-un fel sau altul”, afirmă Kalyegira, guvernele europene afectate de recesiune acceptă “mai uşor ca propriii cetăţeni să doarmă pe stradă sau să-şi ia mâncarea de la banca alimentară” decât ca africanii să trăiască fără sprijin occidental.
Fondurile deturnate în Uganda constituie suport bugetar, cu alte cuvinte bani care ajung direct la guvern. Ideea din spatele acestor fonduri este că ţările care le primesc ştiu cel mai bine unde e nevoie de ajutor. În plus, suportul bugetar creează, teoretic, o pârghie politică (DS 19/12). În anii ’90, Uganda a fost prima ţară care a primit suport bugetar de la Banca Mondială. Preşedintele Yoweri Museveni a fost recompensat atunci pentru politica sa de stabilizare macroeconomică. Între timp, Museveni se află de douăzeci şi şapte de ani la putere, iar scandalurile de fraudă nu mai contenesc.
Faptul că suportul bugetar nu ajunge întotdeauna acolo unde trebuie reiese şi din explicaţia pe care a dat-o marţea trecută Karel Pinxten, în numele Curţii Europene de Conturi, privind suma de 1,6 miliarde de euro cheltuită anul trecut de UE pentru un asemenea suport. “Odată plătiţi aceşti bani, ei dispar fără urmă”, a spus Pinxten. “E un risc pe care nu ni-l mai putem asuma”.
Puţini ugandezi cred în asemenea avertismente. Şi înainte, donatorii au continuat să ofere suport bugetar, în ciuda deturnării de fonduri de la – printre altele – Comunitatea Naţiunilor şi Global Fund, o organizaţie angajată în lupta contra sidei, a tuberculozei şi a malariei.
În așteptarea condamnării hoților
“Avem toate motivele să credem că nu va mai dura mult până când ajutorul occidental va fi reluat”, spune Kalyegira, “iar atunci ne vom întoarce la miniştrii care-şi cumpără maşini de lux, îşi duc amantele şi soţiile la cumpărături în Occident şi construiesc centre comerciale la Kampala”. Aşa se explică sfatul de a fura banii: dacă donatorii nu vor să asculte, atunci măcar să simtă pe pielea lor.
Alt analist, Joachim Buwembo, se arată mulţumit de faptul că autorităţile din Uganda fură. Vor continua să fure până când Occidentul, nemaiavând de ales, va întrerupe definitiv ajutoarele, ceea ce va pune capăt, în cele din urmă, raportului “neocolonial” de dependenţă. Un avantaj suplimentar, scrie Buwembo, e acela că şi corupţia se va diminua probabil. Pentru că politicienii nu vor mai avea de unde să fure.
Reprezentanţi din Uganda de Nord, regiune pentru care erau destinate fondurile deturnate, nu vor ca ajutoarele să înceteze în principiu. Spre deosebire de analiştii de la ziarele din Kampala, ei profită teoretic de aceşti bani. Sunt de acord, ce-i drept, ca donaţiile să înceteze până când hoţii vor fi condamnaţi.
Mark Schenkel
sursa: DE STANDAARD // presseurop.eu
gandeste.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu