De ce are nevoie USL de UDMR?

Colaj: Vocea Rusiei

Pentru mulţi dintre susţinătorii USL, victoria formaţiunii politice favorite a fost umbrită de o declaraţie-şoc a lui Victor Ponta. Dorinţa liderului USL de a include UDMR în alianţa de guvernare a provocat reacţii foarte dure atât din partea simpatizanţilor de rând cât şi din partea unor lideri de opinie din zona politică şi din mass-media.

Judecând după reacţiile iniţiale ale unor membri marcanţi ai USL, decizia de a coopta UDMR a fost un şoc pentru ei şi nu a fost deloc binevenită. Echipa care se ocupă cu sprijinul mediatic al USL a fost nevoită să încropească rapid o strategie de „damage control”, adică un set de acţiuni menite să minimizeze consecinţele acestei decizii. Explicaţiile „pentru uzul general” au fost destul de penibile: variantele de genul „să fie mai multă pace” şi „obţinerea unei majorităţi constituţionale” nu pot satisface nici măcar pe cei mai creduli susţinători ai USL.

Unicul efort calitativ din punct de vedere analitic a fost întreprins de Răzvan Dumitrescu care a încercat să ofere o explicaţie logică pentru manevrele întreprinse de Victor Ponta. Scenariul elaborat de acest analist poate fi descris în felul următor:

Liderul USL a intrat în alianţă cu UDMR în vederea creării unei majorităţi care să reziste la eventualele tentative ale lui Traian Băsescu a „racola” trădători din rândul deputaţilor USL în vederea creării unei majorităţi care să fie favorabilă preşedintelui. Din şirul logic expus în analiza publicată de DC News rezultă că o alianţă cu UDMR face imposibilă crearea unei majorităţi pro-Băsescu, chiar dacă acesta reuşeşte să „fure” mai mulţi parlamentari din rândul USL. Al doilea bonus din cooptarea UDMR ar fi obţinerea unui avantaj în cazul unui conflict cu PPE care, ar fi mai puţin dispus să participe la lichidarea politică a unei coaliţii din care ar face parte un partid din familia populară. În acest scenariu, Victor Ponta este descris drept un politician înţelept care a „mutat în avans” şi a acţionat după principiul „cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt”.

Această analiză este destul de logică şi coerentă, dar are şi câteva puncte vulnerabile. Primul: este arhicunoscut faptul că UDMR nu are aliaţi constanţi, ci doar interese constante. Dacă „interesele” o vor cere, UDMR va întoarce armele oricând împotriva foştilor aliaţi şi va lupta de partea lui Traian Băsescu. Cooptarea UDMR în calitate de „asigurare” împotriva „furtului majorităţii” este ineficientă şi vădit ilogică. Al doilea punct vulnerabil al analizei semnate de Răzvan Dumitrescu constă în faptul că, din perspectiva PPE, Băsescu este un aliat mult mai important decât UDMR. Dacă PPE decide să intervină în România, atunci nu are de ce să se limiteze la acceptarea unui guvern anti-PPE în care există unul sau doi miniştri din UDMR. Dacă liderii de la Bruxelles şi Berlin pot impune un guvern care să fie pro-PPE în proporţie de 100%, alăturarea dintre USL şi UDMR nu va oferi nici un fel de avantaj major pentru USL, dar totodată va priva liderii USL de suportul „ultraşilor” anti-Băsescu care deja au interpretat această alăturare drept o trădare a alegătorilor.

În acest context, apare posibilitatea unui alt scenariu care ar putea oferi o explicaţie mai logică pentru această „alianţă contra naturii”. Pornim de la două ipoteze. Prima: liderii PSD au încercat să negocieze din timp cu decidenţii de la Bruxelles şi Berlin „întronarea” Victor Ponta şi acceptarea de către PPE a rezultatelor alegerilor parlamentare. A doua: liderii de la Bruxelles şi Berlin au fost de acord, dar au cerut un preţ pentru neimplicarea în bătălia politică de la Bucureşti, logica fiind elementară: nimic şi niciodată nu se dă gratis. Ambele ipoteze sunt probabile şi plauzibile. În aceste condiţii, declaraţia lui Victor Ponta din ziua alegerilor devine explicabilă, la fel cum devine explicabilă lipsa manifestării unor emoţii pozitive de către liderul USL, fapt remarcat de mai mulţi comentatori. Dacă acest scenariu este adevărat, alianţa cu UDMR nu este o „mutare în avans”, ci o „plată în avans” pentru ca Bruxellul şi Berlinul să nu intervină din nou în favoarea lui Băsescu. Evident, vor urma şi alte „plăţi compensatorii”. Nu este exclus ca negocierea „tranzacţiei” să se fi produs într-un cerc extrem de restrâns şi este foarte probabil ca nici Crin Antonescu şi nici Dan Voiculescu să nu fi ştiut de ea, ei fiind puşi acum în faţa unui fapt împlinit. Acest scenariu oferă explicaţii logice pentru toate evenimentele care s-au produs, dar nu se poate afirma cu certitudine că aceasta ar fi unica explicaţie posibilă.

Aşa cum era de aşteptat, Traian Băsescu a luat un time-out şi, probabil, va urma o perioadă de tatonări şi suspans care va dura până în ajunul Anului Nou. Dacă europenii se vor ţine de cuvânt şi nu vor interveni în favoarea lui Traian Băsescu, Victor Ponta are toate şansele să devină premier. Problema este alta: nu cumva a plătit un prea mare preţ pentru această funcţie? Încrederea alegătorilor se câştigă mult mai greu decât simpatia efemeră a câtorva „eurofederalişti”, fie ei şi „factori de decizie la nivel european”.

Sursa: romanian.ruvr.ru