Ilie Cioara – povestea iluminarii

'' Pentru ca multi dintre noi, recunosc faptul ca ma numar si eu printre acestia, cautam intelegea unor anumite trairi ale oamenilor, cautam sa intelegem ce inseamna iluminarea, ce inseamna deschiderea spirituala si nu numai sa o intelegem dar sa o traim si noi la randul nostru, sa experimentam viata dintr-un alt cadru al constiintei noastre. Pentru evidentierea acestor particularitati nu exista o “metoda” mai puternica decat experienta persoanala. Cum nu am trecut printr-o asemenea experienta inaltatoare, am gasit exemplul lui Ilie Cioara cel putin interesant si foarte descriptiv. Asa ca va relatez, pe scurt, mai jos, experienta iluminarii sale.

” Aveam 55 de ani. Într-o dimineata, trezindu-ma din somn, am observat, la nivel psihologic, ca functionam diferit fata de noaptea trecuta. Mintea isi pierduse tumultul normal. Într-o stare de beatitudine pe care nu o mai simtisem inainte, eram in perfecta comuniune cu toata structura mea somatica.

Surpriza mea a fost atat de mare incat m-a impiedicat sa inteleg misteriosul fenomen pentru ca nu am reusit sa-l traduc in cuvinte. Am citit desigur, multe descrieri ale Iluminarii, Eliberarii, dar este o diferenta colosala intre simpla cunoastere intelectuala si experimentarea directa a fenomenului.

Doar dupa cateva ore am inteles ce se intamplase cu mine, fara a urmari acest “ceva” ca ideal pentru a-l atinge. Eram, ca sa folosesc o comparatie, in situatia unui om orb de la nastere care tocmai si-a recapatat vederea printr-o operatie. Totul in jurul meu era nou. Aveam o perspectiva globala asupra lucrurilor. O minte tacuta permite simturilor sa perceapa lucrurile asa cum sunt.

Mintea in totalitatea ei devenise, prin tacere, o imensa oglinda in care se reflecta lumea exterioara. Şi lumea pe care o percepeam direct cu simturile mele isi arata realitatea sa. Prietenii mei, prieteni apropiati sau straini erau priviti nediscriminativ, cu o iubire pe care nu o mai simtisem inainte.

Daca exista vreo reactie in minte, disparea imediat in contact cu scanteia Atentiei impersonale. O stare de liniste si bucurie atotcuprinzatoare se intamplau in jurul meu fara a-mi afecta starea de pace atotcuprinzatoare.

Starea de Sublim, desigur, este greu de descris, dar nu imposibil de experimentat de catre cineva care practica cu adevarat constientizarea. Pentru a o comunica, se foloseste un limbaj simplu si direct, care nu e filtrat de catre ratiune, pentru ca “ego-ul” cu perceptia lui subiectiva nu mai este aici. Ca sa o spun altfel: goliciunea psihologica este cea care traieste in momentul prezent, exprima aceasta intalnire in cuvinte si cu toate acestea ramane prezenta si disponibila in momentul urmator.

Ca rezultat al acestei intalniri directe cu momentul, intotdeauna nou si reinnoindu-se constant, am simtit nevoia, alimentata de impulsuri intuitive, de a exprima “Cunoasterea de Sine” folosind versul. A fost ceva natural. În cateva cuvinte puteam sa cuprind si sa comunic esenta experientei.

În primul an am scris 300 de poeme. Mai tarziu, numarul lor a ajuns la 1000, dintre care 600 au fost insotite de proza explicativa, ca cele din aceasta carte.

As dori sa explic cateva efecte care, ca rezultat al faptului ca am devenit consitient de propriile procese mentale, ele au disparut complet fara nicio interventie din mintea mea.

Dupa experimentarea acestui fenomen, m-am simtit ca un vas spart, din care urmatoarele au inceput sa diapara: interesul meu in calatoriile astrale, credintele mele religioase, egoismul, dorintele, frica, furia, mandria etc. Constiinta mea a ramas deschisa tot timpul, oferindu-mi posibilitatea de a trece din dimensiunea finita in cea Infinita.

Cand m-am intalnit cu acest fenomen extraordinar, datorita perspectivei globale, am inteles intreaga tragedie umana, cauzata de neintelegerea vietii in miscarea ei neintrerupta si a noutatii fiecarui moment.

Viata nu poate fi intalnita si inteleasa pana nu suntem intr-o stare de libertate totala si liniste a mintii. Viata e mereu noua, de la un moment la altul si cere, chiar ne forteaza sa o intampinam cu o noua minte, cu un nou creier si cu noi celule neroase care nu au mai fost folosite anterior. Este foarte bine cunocut, oamenii de stiinta spun ca omul, in intreaga sa viata nu foloseste mai multe de 10-15 % din celulele sale nervoase si potentialul de memorare. Dupa cum vedeti, posibilitatile noastre psihologice sunt nelimitate.

Dupa aceste explicatii, va fi mai usor de inteles procesul conditionarii noastre personale, la fel ca si fenomenul spargerii coajei “ego-ului”.

Dupa cum am mai aratat mai sus, viata ne cere sa o privim direct, fara un bagaj de memorie.

Cum pierdem bagajul de memorie? Usor, foarte usor. Iata cum:

Alaturam miscarea mintii cu flacara Atentiei totale – ceruta de viata vietii in curgerea ei continua. Fara lumina si linistea aduse de Atentie, nimic nu poate fi inteles intr-un mod real.

În lumina Atentiei, orice reactie a mintii (gand, imagine, frica, dorinta), ce functioneaza haotic, obsesiv si ne domina, este instant dizolvata. În vidul psihologic ce urmeaza, apare o noua minte care se extinde in Infinit, ca stare de Constiinta Pura, pura intelegere dar si ca actiune transformatoare.

Aceasta stare de “a fi” este actiune in sine, dar entitatea care executa actiunea nu mai exista. Omul batran, conditionat de catre modelele sale comportamentale, isi pierde autoritatea pentru ca reactiile haotice, incontrolabile dispar – ele sunt energii care sustin si alimenteaza “ego-ul”. Numai in acest fel, printr-o simpla intalnire cu reactiile mintii si ale mortii sale iminente, bariera “ego-ului” este sparta. Printr-o deschidere de moment, fiinta noastra reala se reveleaza – care singura ne poate transforma si vindeca.

Atentia totala fara niciun scop este Sacrul insusi in actiune. Exista de fapt, un alt tip de atentie directionata de catre vointa, care se comporta subiectiv limitandu-se la un singur obiect. Prin natura sa, acest tip de atentie se defineste ca lipsa de atentie.

În pacea sufletului, in pasivitatea mintii, in vidul sau nemiscarea psihologica – cu toate acestea cine exista cu adevarat? Atunci cand mintea obisnuita e tacuta poti observa cum tacearea preia controlul, o noua minte apare, care se expandeaza in Infinit si se defineste ca si Constiinta Pura.

În acest fel descoperim ca suntem un simplu “a fi”, “aici si acum”, fara margine – una cu Infinitul. În aceasta simplitate, nu sunt asteptari sau scopuri, pentru ca “ego-ul” a disparut complet. Acesta este Adevarul Absolut, existent in noi si peste tot in jurul nostru, aratandu-ni-se atunci cand deschidem poarta prin tacerea umila a mintii.

Asemenea realizari, ale momentelor existentei, transforma radical fiinta, ceea ce duce eventual la distrugerea fortaretei “ego-ului”, ai carui prizonieri sunteti atata timp cat mintea va domina si atata timp cat dati o importanta psihologica mintii.

Atunci cand aceasta fictiune dispare, topindu-se in Sublim, experimentam Inteligenta creatoare, iubirea, Frumusetea si Bucuria, care ne indreapta comportamentul prin impulsuri intuitive.”

Acestea sunt cuvintele marelui Ilie Cioara, mai mult sau mai putin, pentru ca textul de mai sus este o traducere din engleza ale cuvintelui acestuia pentru ca nu am avut acces la o carte in romana din care sa citez direct. În orice caz, importanta este ideea de baza pe care o transmite, idee pe care o regasim in toate relatarile de acest tip: suntem fiinte Infinte, cu potential Infinit, chiar suntem la esenta acele lucruri de care incepem sa ne aducem aminte. 

Cautati sa reflectati la aceste randuri si apoi contemplati frumusetea naturii, unduirea vantului printre frunzele galbene sau sclipirea intermitenta a stelelor cauzata de reflactia-refractia luminii in atmosfera pamantului, minunatia zambetului unui copil sau un cantec ce va duce sufletul dincolo de nori. Într-o zi veti simti si voi ce a simtit Ilie Cioara in acea dimineata la 55 de ani. Poate chiar maine…''

Sursa: www.esoterism.ro