Poveste de Craciun

Povestea spune ca, in urma cu un numar de ani, unui om foarte sarac i-a murit sotia, lasandu-i in grija unicul lor copil, o fetita in varsta de 5 ani.

Lunile au trecut, dupa moartea mamei si au venit sarbatorile de iarna.

Fetita s-a gandit sa-i ofere tatalui sau un mic dar, sa-i mai inveseleasca inima...

In seara de ajun, micuta i-a asezat tatalui sub bradutul sarac impodobit, o cutie impachetata intr-o hartie aurie foarte scumpa.

In ziua de Craciun, afland cadoul, in loc de multumire, tatal si-a pedepsit fetita, pentru ca a risipit banutii pe hartia aurie de impachetat, atat de scumpa.

Tatal statea rau cu banii si s-a suparat cand a vazut ca fetita a folosit o hartie scumpa ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita si-a cerut iertare, cu lacrimi in ochi, spunand: “Am voit sa-ti daruiesc un cadou special, pentru tine, taticule.”

Tatal a fost rusinat imediat, de reactia lui furioasa si a deschis cutia.

Surprinderea lui a fost mare, atunci cand a descoperit cutia goala, de aceea supararea lui s-a aratat din nou.

El i-a spus pe un ton raspicat fetitei: “Nu stiai ca atunci cand oferi un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el ?”

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau si cu tristete in priviri i-a zis: “Dar, taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi, pana cand s-a umplut!”

Tatal a ramas uimit de raspunsul copilului si fara sa mai poata rosti ceva, s-a asezat in genunchi, si-a imbratisat fetita, rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, printr-o imprejurarea neelucidata, micuta fetita a disparut si nu a mai fost gasita niciodata.

Se spune ca tatal ei, indurerat, a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau, tot restul vietii sale, pana la moarte.

Ori de cate ori se simtea descurajat sau avea de trecut peste situatii dificile, tatal deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea pe care a pus-o fetita acolo.

Astfel, acea cutie plina de iubire, a devenit pentru el cel mai frumos cadou de Craciun si cel mai valoros.

"Iar acum raman acestea trei: credinta, speranta si iubirea. Dar mai mare decat toate acestea este iubirea. "

(Sfantul Apostol Pavel)

sursa foto: depositphotos

Asemenea tatalui din poveste suntem fiecare dintre noi; primim o cutie cudragoste neconditionata de la Dumnezeu, de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.

Oare ne dam seama de ceea ce primim? Oare putem primi altceva mai pretios decat aceasta? Oare putem darui ceva de mai mare insemnatate?

“ Cel luminat in dragoste nu cauta atat la darul iubitorului, cat se uita ladragostea daruitorului. Se indatoreaza mai mult de bunatatea inimii ce daruieste , decat de fapta buna ce o primeste.”

(Urmarea lui Hristos)

Sa aveti inimi pline de pace si iubire daruitoare, astfel incat fiecare zi sa devina o sarbatoare si un nesfarsit Craciun!

Sursa: kidz.garbo.ro