Conform traditiei kabbalei si invataturilor hermetice, umanitatea a cazut din Absolut, definit de verbul “a fi” si a inceput constructia materiala, efemera, exprimata de verbul ” a exista”. Astfel, ne vedem nevoiti sa recunoastem ca doar Dumnezeu poate afirma “Eu sunt cel ce sunt”, persoana noastra neputand zice decat ” eu sunt cat exist”.
Daca ne nastem, iar singura noastra certitudine, este ca la un moment dat, vom muri, atunci, pare paradoxala incrancenarea cu care fugim de Cartile Sfinte si de tot corpul format din texte si doctrine, care ne arata sensul vietii, evolutia si legile firii! Ramanem, din pacate, captivi intr-un consumism nemasurat, rataciti, fara sperante, dependenti de grupuri ologarhice. De atat amar,se straduiesc maestrii sa ne arate Caile Eliberarii si noi preferam, intoarcerea capului, usor snob, intr-o parte si pufnirea plina de dispret: “ce nebunine, ce sminteala…”
Traim, parca astazi, vremurile de inceput cu Biserici confiscate de farisei, cu Imperii in expansiune, cu oameni debusolati, indobitociti, intr-o lume dementa si atat de grabita spre autoneantizare.
Aceasta atitudine, dureaza, de regula pana la apropierea rece si tenebroasa a Ingerului Mortii, care are, ciudatul obicei, de a nu pleca niciodata cu mana goala, si atunci, omul pacalit de falsele valori: avere, putere, noblete ereditara, rasa superioara, scopul scuza mijloacele, dreptul sa… etc se uita speriat catre cer intrebandu-se ingrozit: ” Si daca totusi El este acolo si stie totul depre mine…?”
Intelegeti acum, de ce unora le este frica de moarte? Cred ca mai degraba si mai potrivit ar fi sa inlocuim teama cu RUSINEA!
Sursa: codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu