De ce rămân ANONIMI eroii de la Fukushima

• 
  Sursa: Getty Images

În martie 2011, în urma tsunami-ului provocat de un cutremur de 9 grade pe scara Richter, barele de combustibil de la mai multe reactoare ale centralei nucleare de la Fukushima (Japonia) s-au topit, eliminând radiații puternice în mediul înconjurător.

Însă fără muncitorii care au rămas în centrală pentru a stabiliza reactoarele, dezastrul ar fi putut fi mult mai mare. În ciuda acestui fapt, la aproape doi ani de la accidentul nuclear, cei numiți de presa internațională „eroii de la Fukushima” trăiesc în anonimat în Japonia.

Zona din jurul centralei este acum unul dintre cele mai contaminate locuri de pe planetă. În apropiere, la numai 15 kiloemtri distanță de uzină, se află micul sat Tatsuno. După dezastrul nuclear, satul a fost părăsit, însă un fermier în vârstă de 58 de ani, Masami Yoshizawa, nu a dorit să plece și a rămas la ferma sa unde continuă să aibă grijă de cele 400 de vaci ale sale.

„Nu voi mai putea niciodată să cultiv orez pe acest teren. Nici legume, nici fructe. Nu putem. să mâncăm nici măcar ciupercile care cresc în pădure. Sunt prea contaminate. Însă nu vreau să-mi omor vacile. Ele sunt un simbol al dezastrului nuclear care s-a petrecut aici”, a povestit el pentru BBC.

Un raport realizat de Parlamentul din Japonia, publicat în luna iulie 2012, a arătat clar că topirea miezului reactoarelor de la Fukushima nu a fost rezultatul de neevitat al unui dezastru natural excepțional, ci o catastrofă de care se fac responsabili oamenii, mai exact compania Tepco (Tokyo Electric Power Corporation), responsabilă de conducerea şi operarea centralei nucleare de la Fukushima.

Pe de altă parte, este la fel de limpede că dezastrul ar fi fost mult mai grav în lipsa acțiunilor celor câteva sute de angajați ai Tepco. În zilele de după dezastru, ei au fost elogiați în presa internațională, fiind numiți „Fukushima 50”. De fapt, nu erau 50 de oameni, ci mai mulți: sute de muncitori au stat în centrală, expuși unor niveluri uriașe de radiație, pentru a stabiliza reactoarele. Mulți dintre ei lucrează în continuare la centrala nucleară.

În ciuda acțiunilor lor, nu li s-au decernat premii, nu au apărut articole în presă despre ei, nu au fost invitați la televizor, iar numele lor nu sunt cunoscute. BBC a reușit să discute cu unul dintre angajați, sub protecția anonimatului. Bărbatul a povestit că a fost trimis alături de un grup de muncitori în interiorul uzinei după explozia primului reactor.

„Persoana care ne-a trimis înapoi nu ne-a oferit nicio explicație. Mă simțeam de parcă mă duceam la moarte”, a povestit el.

„După dezastru nu am avut nicio zi în care să mă simt împăcat cu mine însumi. Chiar și când ies în oraș cu prietenii, îmi este imposibil să mă simt fericit. Când oamenii vorbesc despre Fukushima, mă simt responsabil”, a mai spus el.

Psihiatrul Jun Shigemura de la Universitatea națională de apărare din Japonia i-a studiat pe muncitorii de la Fukushima care au rămas în centrală. Cercetarea lui sugerează că jumătate dintre ei suferă de depresie și de sindromul de stres posttraumatic.

„Ei au fost martori la explozia reactorului, la tsunami și poate au fost iradiați. De asemenea, sunt victime ale dezastrului și pentru că ei trăiesc în zonă și și-au pierdut case și membri ai familiei. Iar ultimul motiv este discriminarea”, arată el.

Nu doar că muncitorii nu sunt celebrați, ci chiar au de înfruntat reacții ostile din partea unor conaționali, scrie BBC. „Muncitorii au încercat să închirieze apartamente. Însă proprietarii îi refuză, unii au aruncat cu sticle de plastic în ei, altora le-au fost lipite afișe pe uși cu mesajul „Pleacă, Tepco””, a mai povestit psihiatrul.

În anii '60 și '70, comunitățile rurale japoneze au fost convinse cu mare greutate să accepte uzinele nucleare. În schimb, li s-au promis noi drumuri și terenuri de sport, locuri de muncă bine plătite la fabrică și li s-a spus că uzina este 100% sigură. Acum, foarte mulți dintre membrii acestor comunități se simt trădați.

Înainte de dezastrul de la Fukushima, Seiko Takahashi nu s-a gândit niciodată la activism civic. Acum, femeia din orașul Fukushima este o activistă entuziastă împotriva energiei nucleare. Ea a admis că muncitorii de la Fukushima nu sunt simpatizați.

„Ei nu sunt eroi pentru noi. Îmi pare rău pentru ei, dar eu nu îi consider eroi. Noi îi vedem ca pe un singur bloc: lucrau pentru Tepco, aveau salarii mari. Compania a câștigat foarte mulți bani de pe urma centralei nucleare și astfel au avut bani pentru viețile lor frumoase”, a declarat ea.

În Japonia, oamenii se identifică în mare măsură cu compania pentru care lucrează: adesea, atunci când se prezintă, ei folosesc mai întâi numele companiei, și abia apoi numele lor, mai notează BBC. Însă legăturile strânse dintre muncitorii de la Fukushima și Tepco pun o presiune psihologică teribilă pe bărbații care au salvat Japonia de la un dezastru nuclear mult mai grav.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com