Nici in Vechiul, nici in Noul Testament nu gasim invataturi pro sau contra incinerarii. De fapt, dupa Viata, ce treaba mai are duhul cu materia? In Pentateuh se amintește despre oameni carea au murit prin ardere (1 Împărați 16:18; 2 Împărați 21:6) dar acestea nu sunt exemple de incinerare. Vechiului Testament nu poruncește ca trupul unui om să nu fie ars, nici nu vorbește despre vreun blestem sau o judecată pentru cineva incinerat.
Incinerarea a fost practicată în timpurile biblice, dar nu a fost o practică comună între israeliți sau între credincioșii Noii Legi. În culturile din timpurile biblice, înmormântarea într-un cavou, într-o peșteră sau în pământ a fost o practică obișnuită pentru înlăturarea corpurilor (Geneza 23:19; 35:4; 2 Cronici 16:14; Matei 27:60-66). În vreme ce înhumarea era o practică obișnuită,
Biblia nu o poruncește nicăieri ca fiind singura metoda permisă de a scăpa de un cadavru si de a trimite un duh in Lumea Cealalta!
In Evanghelii nu există nici o poruncă scripturală împotriva incinerării. Regatul lui Hristos nu este din Lumea Carnii, deci crestinismul nu pune pret pe efemeritatea materiei ci pe eternitatea spirituala. Hristos este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, El este Cel care l-a creat e om și nu va avea nicio dificultate în a- l recrea. Incinerarea nu face altceva decât să grăbească procesul transformării trupului în țărână.
Dumnezeu este în aceeași măsură capabil să pună laolaltă rămășițele unui trup care a fost incinerat ca și al unuia îngropat. Alegerea între îngropare și incinerare ține de libertatea fiecaruia de a isi inapoia materia cum doreste…
Sursa: codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu