Anul trecut, la momentul anunțului descoperirii unor tăblițe misterioase la Hândrești, județul Iași, ce conțineau semne de tip litere, s-au avansat diverse teorii privind vechimea lor și mai ales privind posibila conexiunea cu alte artefacte descoperite pe teritoriul României. Unele voci au avansat ideea potrivit căreia acestea ar fi de aceeași vârstă cu tăblițele descoperite le Tărtăria în 1961 și că semnele scrijelite pe ele ar fi asemănătoare cu cele prezente pe cele din urmă.
Însă, la o analiză mai atentă, o altă teorie începe să se contureze, bazându-se pe argumente destul de solide. Astfel, în lumina unor noi dovezi, se pare că dacii din Moldova secolelor VII-VIII î.Hr. cunoșteau alfabetul grecesc folosit la acea vreme în zona Attica, respectiv arealul înconjurător al Atenei.
Astfel, literele prezente pe tăblițele de la Hândrești seamănă destul de bine cu cele care se regăsesc în inscripția Dipylon, un scurt text scris pe un vas antic grecesc din ceramică, datat din preajma anului 740 î.Hr., descoperit în 1871 în zonă cimitirului Dipylon, lângăƒ Poarta Dipylon din zonă Kerameikos din Atena. Obiectul este atribuit perioadei geometrice târzii (750-700 î.Hr.) și se găseste acum în Muzeul Național de Arheologie din Atena.
De precizat că acest obiect este considerat, dacă nu chiar cel mai vechi, cel puțin printre cele mai vechi artefacte care prezintă urme ale alfabetului grecesc. O altă inscripție, asemănătoare cu cea Dipylon și cu aproximativ aceeași vechime, este reprezentată de o kotila (vas de băƒut din lut) din secolul al VIII-lea î.Hr, descoperită la Pithekoussai, Magna Graecia. Prin urmare, trei dintre cele mai vechi urme ale utilizării acestui tip de alfabet s-au găsit una la Atena, una în Magna Graecia și una în localitatea Hândrești, comuna Oțeleni, județul Iași, România.
Cum au ajuns tăblițele în Moldova?
La perioada la care ne raportăm, anume secolele VII-VIII î.Hr, grecii sunt deja prezenți pe țărmul Mării Negre în câteva colonii. În mod cert, aceștia desfășurau activități comerciale în zonă, avându-i ca parteneri pe geto-daci. Pe baza acestei realități, am putea opina că tablitele de la Iași ar avea origine grecească și ar fi ajuns în Moldova prin intermediul negustorilor geto-daci care vizitaseră coloniile grecești.
Însă, întrebarea care se naște de aici, plecând de la premiza că dacii moldoveni nu ar fi cunoscut scrisul, este de ce anume negustorii geto-daci ar fi adus de la Pont până în zona lor de baștină niște obiecte fără nicio valoare materială? Tablitele nu sunt nici din aur, nici de argint, ci simple bucăți de piatră de mici dimensiuni...
Ca urmare, mergând pe firul logic, am putea presupune că aceste tăblițe sunt fie de origine grecească, dar semnele inscripționate pe ele aveau un înțeles pentru geto-dacii din Moldova, din moment ce au fost aduse acolo, fie sunt creații ale autohtonilor. În oricare dintre cazuri, concluzia ce poate fi trasă ar fi că parte dintre geto-dacii moldoveni, posibil negustorii, noblii și preoții, cunoșteau și foloseau scrisul.
De altfel, pe teritoriul României de astăzi au mai fost descoperite urme care atestă folosirea de către autohtoni a scrierii cu litere grecești. Stau mărturie, în acest sens, diverse obiecte ceramice care conțin “ștampile” de olar, un fel de “logo” arhaic, o “marcă” a creatorilor, care autentificau, astfel, că obiectul a fost lucrat de mâinile lor.
În sprijinul celor de mai sus trebuie adăugat faptul că tracii, din care făceau parte și geto-dacii, au interacționat intens cu grecii, nu doar în zona Mării Negre, ci și în Asia Mică, unde tracii frigieni au trăit secole de-a rândul în vecinătatea elenilor sau în zona Balcanilor și a Macedoniei grecești de astăzi.
Așadar, este mai mult decât posibil ca, în urma secolelor de vecinătate, să fi existat un intens schimb nu doar economic, ci și cultural, spiritual, dar și, pentru că vorbim de scriere, la nivel lingvistic, prin împrumuturi reciproce de cuvinte și litere.
Prezența, pe teritoriul țării noastre, a unor obiecte de aceeași vârstă și conținând aceleași semne cu cele mai vechi artefacte ale alfabetului grecesc, atestă că autohtonilor de aici nu le erau străine semnele care redau sunete și că s-ar putea avansa ideea existenței unui alfabet influențat atât de greci, cât și de traci, o formă de scriere traco-greacă și nu a unuia pur elen.
Valentin Roman
http://danielroxin.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu