Bătălia de la Waterloo
Aceasta a fost cea mai mare lovitură dată de familia Rotschild, care, la timpul acela, avea cea mai perfecţionată reţea de spionaj şi cel mai bine organizat sistem de curieri din întreaga Europă. În 20 iunie 1815, unul din curierii lui Nathan Rotschild, care venea direct de pe câmpul de luptă, îi adusese ştirea că francezii sunt învinşi. Nathan, cu o repeziciune nemaipomenită, a aruncat pe piaţa bursei londoneze acţiunile sale "English Consul" simulând că englezii ar fi cei învinşi. Zvonul s-a răspândit ca un fulger şi acţionarii, de teamă să nu piardă totul, au pus în vânzare şi ei acţiunile lor "English Consul".
În această panică, cursul unei acţiuni scăzuse la 5 cenţi. În secret, Rotschild le cumpărase pe toate la acest preţ derizoriu. Puţin timp după aceea, a sosit ştirea oficială despre operaţiunile militare de pe câmpul de luptă. În câteva ore, cursul acţiunilor "English Consul" a crescut peste valoarea lui iniţială, iar mai târziu, chiar mai mult. Peste noapte, averea lui Nathan Rotschild, care şi aşa era imensă, a crescut de douăzeci de ori.
După înfrângere, francezii au fost confruntaţi cu mari greutăţi financiare şi s-au împrumutat cu o sumă foarte mare la băncile Ouvrard din Paris şi Baring Brothers din Londra. Nu însă şi de la Banca Rotschild. În 15 noiembrie 1818, s-au întâmplat următoarele: după ce hârtiile de împrumut ale statului francez fuseseră cotate timp de un an întreg la un curs ridicat, deodată cursul lor începuse să scadă.
La curtea lui Ludovic al XVIII-lea domnea o atmosferă de tensiune. Fraţii Kolman şi Jacob Rotschild, cu imensele lor rezerve băneşti, au cumpărat în octombrie un număr imens de obligaţiuni ale statului francez, emise de banca Ouvrard şi Baring Brothers. Astfel, cursul lor a crescut în octombrie. La 5 noiembrie însă, au început să vândă aceste titluri la toate bursele din capitalele europene, creând o mare panică. Guvernul francez şi-a dat seama că Nathan Rotschild are o mare influenţă asupra pieţei financiare franceze. De aceea, a intrat din nou în legătură cu banca Rotschild, aceasta devenind din nou favorită. Curtea regală a început să-i acorde din nou lui Rotschild cea mai mare atenţie, şi nu numai în probleme băneşti.
Francmasoneria în America
După ce "Cavalerii Roşii" au înfiinţat prima lor colonie în Pennsylvania, Loja masonică engleză a întemeiat şi aici o lojă în 1730. Războiul de independenţă american a fost organizat şi dus de masoni, iar constituţia au conceput-o şi au semnat-o masonii. O treime din preşedinţii americani au fost masoni, ei fiind de asemenea reprezentaţi în Cameră şi Senat.
Pecetea americană, piramida cu un ochi la mijloc, pe verso pasărea Phoenix, drapelul american cu 13 dungi şi 13 state, cele 13 trepte ale piramidei, toate acestea sunt simboluri masonice instaurate de familia Rotschild şi aplicate în practică de Weishaupt. Macheta piramidei de pe bancnota de un dolar a fost făcută de Filip Rotschild împreună cu iubita sa Any Rand, aşa cum scrie ea însăşi în cartea ei "Atlas Shrugged". Mai târziu, loja masonică americană s-a împărţit în alte două loji: "Ritul york" şi "Ritul scoţian", împărţite în 33 de grade. Majoritatea masonilor cred că cel de al 33-lea grad este ultimul. Dar gradele superioare lojei a 33-a sunt gradele Iluminaţilor. Toate lojile "Marelui Orient" din Europa au fost pătrunse de iluminismul lui Weishaupt, la fel şi în America.
90% din masonii organizaţi nu ştiu nici în zilele noastre, ce scopuri au Iluminaţii din gradele de sus. Aceste organizaţii ale gradelor inferioare sunt grupuri umanitare, utilitare. Ei se dau drept localnici de vază, folosesc simboluri secrete şi alte scamatorii. Tot ceea ce fac aduc avantaje carierei şi afacerilor. Soţiile lor se adună şi ele în organizaţii sociale sau de caritate, unde preocuparea principală este bârfa. Fratele mason nu are idee de ce se întâmplă în vârf. Interesant este de remarcat că o parte din masonii germani au susţinut pe americani, iar alţii au trecut în slujba englezilor, obţinând mari profituri. 30.000 de soldaţi germani au fost împrumutaţi ca mercenari englezilor în bătălia de la Trenton, unde au fost mai mulţi soldaţi germani decât englezi.
Dar cum stăteau finanţele în America? Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson, ambii preşedinţi, erau împotriva creării unei bănci centrale după modelul celei engleze. După moartea lui Franklin, agentul lui Rotschild, Alexander Hamilton a fost numit ministru de Finanţe şi a întemeiat "First National Bank of the United States". Această bancă a fost controlată de Rotschild. În 1811, când concesiunea acestei bănci s-a sfârşit, nu a mai fost prelungită pe cinci ani, deoarece economia americană era într-o stare de destabilizare.
Rotschild, prin presiuni asupra parlamentului englez, a făcut ca englezii să ceară americanilor coloniile. Aceasta a dus la războiul dintre 1812-1814. După război, America a trebuit să facă datorii, astfel încât nu a avut altă posibilitate decât să prelungească mandatul băncii.
În 1836 preşedintele Jackson i-a retras din nou concesiunea, pentru ca în 1836 să i se dea din nou dreptul să funcţioneze. În sfârşit, în 1913, a devenit "Federal Reserve Bank" (FED), care există până astăzi ca puternică bancă particulară. Cum funcţionează această FED? Comitetul de bancheri ai acestei bănci tipăreşte "Federal Reserve Bancnote", adică dolari. Guvernul american nu are dreptul să tipărească bancnote. Banca FED dă guvernului aceşti dolari, în schimbul unor obligaţii (poliţe de împrumut), care folosesc băncii ca garanţie. Aceste obligaţiuni sunt ţinute de cele 12 filiale ale băncii FED, care încasează anual procente şi muntele datoriilor creşte şi iar creşte.
În 1982, ministerul de finanţe american făcea publică suma de 1.070.241.000.000 de dolari, pentru care FED încasa de la contribuabilul american 115.800.000.000 de dolari procente anual. Această enormă sumă de procente se scurge în buzunarul bancherilor particulari ai FED. Ei deţineau în 1992 obligaţiuni în valoare de 5.000.000.000.000 dolari. Pe aceşti bancheri îi costă numai vopseaua, hârtia şi tipăritul dolarilor! Charles Lindbergh, un membru al Congresului de atunci, este primul care a supranumit Federal Reserve Bank "guvernul invizibil".
Deţinătorii acţiunilor acestei bănci erau:
1. Băncile Rotschild din Paris şi Londra;
2. Banca Lazard Brothers din Paris;
3. Israel Moses Seif Bank din Italia;
4. Banca Warburg din Amsterdam şi Hamburg;
5. Banca Lehmann din New York;
6. Banca Kuhn şi Loeb din New York;
7. Banca Chase Manhattan din New York;
8. Goldman Sachs Bank din New York.
Este de menţionat că toate aceste bănci sunt evreieşti.
Aceste bănci împrumută bani guvernului american prin FED, iar procentele le suportă contribuabilul, plătind impozite. Aceasta este cea mai mare tâlhărie din istoria Statelor Unite şi trece aproape neobservată. Prin obligaţiunile pe care le posedă, FED are drept de zălog pe întreaga avere a Americii de Nord. O mulţime de încercări de a anula legea prin care se asigura existenţa acestei bănci, au dat greş. S-a încercat prin instanţe ale justiţiei. De drept, cetăţeanul american nu poate cere aceşti bani înapoi, deoarece FED nu este o instituţie de stat, ci o structură particulară.
De fapt, FED este anticonstituţională, de aceea nouă state americane au intentat o acţiune judecătorească pentru anularea concesiunii acestei bănci.
Nathan Rotschild a înfiinţat, după moartea tatălui său, în 1812, banca "Nathan Mayer Rotschild şi Fiii" la Londra, cu filiale la Viena, Berlin şi Paris. În America, banca lui a fost reprezentată de băncile Kuhn Loeb &Co, J.P. Morgan &Co, August Belmont &Co. Familia Rotschild îşi câştigase o influenţă imensă în economia americană prin tranzacţii bancare, bursiere, asigurări, credite acordate guvernului, finanţarea căilor ferate, fabrici de oţel şi armament etc. Ei au finanţat războiul dintre 1861-1865, provocând conflicte prin intermediul unor agenţi. Un agent al lor, George Bickley, fondatorul lojii "Cavalerii cercului de aur" a incitat statele din sud să formeze o confederaţie şi să se separe de Uniune. Un alt agent al lor, din partea băncii Morgan agita spiritele în statele nordice. Preşedintele Lincoln, care a aflat jocul, a încetat în 1862 şi 1863 să plătească dobânda imensă băncilor lui Rotschild şi a dat Congresului însărcinarea să tipărească acei dolari numiţi "Green Buck" cu care să plătească armata Uniunii. Acest lucru, bineînţeles, nu a fost pe placul Rotschilds-ilor, care au pus un agent al lor, John Wilkes Booth, să-l asasineze pe Lincoln. Acesta a fot ucis pe 14 aprilie 1865. “Cavalerii cercului de aur" l-au scos mai târziu pe ucigaş din închisoare. Acesta a fugit la Londra, unde şi-a petrecut restul vieţii fără lipsuri, fiind plătit de Rotschild. După moartea lui Lincoln, dolarii "Green Buck" s-au scos din circulaţie, fiind cumpăraţi pe nimica de banca Morgan şi Belmont.
În rezumat, putem spune că Banca N.M. Rotschild şi Fiii controlează: City-ul din Londra, coloniile coroanei engleze, guvernele englez şi francez, Comitetul celor 300, toate lojile Iluminaţilor din Europa şi America. Prin băncile Kuhn-Loeb, al căror director este Jacob Schiff (fiica acestuia a fost soţia lui Trotzki) şi prin banca Morgan, Belmont şi Warburg au ridicat imperiul Rockefeller "Standard Oil", liniile ferate Harriman şi fabrica de oţel Carnegie. Aceste bănci sunt cele mai puternice din lume. Establishment-ul Coastei de Răsărit cu mafia ei financiară, politică, academică şi mass-media este stăpânită de Rockefeller.
Karl Marx
Evreul Moses Mordecai Marx Levi (alias Karl Marx) şi prietenul lui, Friedrich Engels, au devenit membrii unei organizaţii numită "Liga celor drepţi". Această grupare revoluţionară şi secretă din Franţa provenise dintr-o altă organizaţie, "Societatea celor patru anotimpuri". Toate acestea erau filiale ale Iluminaţilor lui Weishaupt. Ideologia Manifestului Comunist a fost concepută în "Liga celor drepţi" şi era de mulţi ani în circulaţie, înainte de a se face cunoscut Marx ca autorul manifestului. Marx a modernizat şi sistematizat planurile revoluţionare scrise cu 70 de ani înainte de Adam Weishaupt. Luptei contra capitalismului nu-i mai stătea nimic în cale. Marx a reuşit să transforme liga în ligă comunistă (1847). Astfel, se vede limpede cum Iluminaţii puneau în America şi Anglia bazele unor sisteme capitaliste, iar în altă parte instaurau sisteme anticapitaliste, zise comuniste, pentru a naşte un conflict. Machiavelli descrie scopul acestui sistem: omenirea să fie în permanentă discordie şi buimăceală.
Planul pentru un guvern mondial
În anul 1830 a murit Weishaupt în vârstă de 82 de ani. Conducerea Iluminaţilor bavarezi a fost preluată de Giuseppe Mazzini. El a ocupat acest loc din 1834 până în 1872. În timpul acesta, Mazzini a avut contacte cu Albert Pike, suveranul maestru al ritului scoţian, loja americană şi fondatorul Ku-Klux-Klanului. Loja “Marelui Orient" din Europa a fost privită la un moment dat într-o lumină proastă, din cauza activităţilor revoluţionare ale lui Mazzini. De aceea Mazzini şi Pike au hotărât să schimbe organizarea lojilor.
Ei au hotărât să creeze un for suprem absolut secret, care să fie centrala internaţională. Despre acest lucru se poate citi în cartea "Occult Theocracy" scrisă de Lady Queensborough, paginile 208-209. În acest for suprem se vor alege numai masoni de la al 33-lea grad în sus.
Într-o scrisoare din 15 august 1871, Albert Pike, expune Iluminatului Mazzini un plan, în care demonstrează în linii mari modul cum îşi vor atinge Iluminaţii scopul de a forma un guvern mondial: Pentru aceasta vor fi necesare trei războaie mondiale.
Primul război mondial va fi înscenat pentru ca Rusia ţaristă să intre sub controlul nostru, al Iluminaţilor. Pe ruşi îi vom folosi de sperietoare pentru activităţile noastre în restul lumii.
Al doilea război mondial va avea loc prin manipularea neînţelegerii dintre naţionaliştii germani şi sioniştii politici şi provocarea unui conflict. De aici, va rezulta extinderea sferei de influenţă rusească şi întemeierea statului Israel în Palestina.
Al treilea război mondial se va naşte din contradicţia de păreri dintre sionişti şi arabii islamici. Planul nostru prevede extinderea foarte mare a conflictului.
Un aspect în acest al treilea război mondial îl constituie provocarea unui conflict între atei şi nihilişti, pentru a crea o tulburare socială de o brutalitate nemaiîntâlnită. După combaterea creştinismului şi a ateismului, vom prezenta oamenilor adevărata credinţă a lui Lucifer. Declaraţia făcută în parlamentul israelian din 1980 ca Ierusalimul să fie capitala Israelului, are la bază planul sioniştilor de a face din Ierusalim capitala unui guvern mondial. Acest fapt l-a anunţat prima dată public Ben Gurion în 1862. Asemenea planuri ambiţioase pot dezlănţui un război mondial, fapt prezis în scrisoarea lui Pike către Mazzini. El a prevăzut că al treilea război mondial se va sfârşi prin instaurarea unui guvern mondial.
A numi în cadrul ONU, spre exemplu, un guvern care-şi va stabili sediul în Ierusalim, cred că va trece neobservat de majoritatea oamenilor, ca şi numirea sediului UNESCO la Geneva sau a controlului internaţional al energiei atomice de la Viena. Instaurarea unei asemenea dictaturi mondiale a fost anunţată şi de bancherul Warburg, directorul băncii FED, pe 17 februarie 1950: "Noi vom avea în viitor un guvern mondial indiferent dacă ne convine sau nu! Singura întrebare este numai dacă acest lucru se va instaura prin violenţă sau pe cale paşnică". William Cooper din Serviciul de informaţii al marinei americane (Naval Intelligence) a dat la iveală în cartea sa "Behold a pale horse" că al treilea război este plănuit la mijlocul anului 1996. El a fotografiat documente ale acestui plan. Unul din oraşele mari ale Americii va fi bombardat. Acest lucru se va pune pe seama extremiştilor din Orientul Apropiat, poate din Irak, motiv pentru a dezlănţui un război. Observati cum fac ritualuri sacre satanice.
Albert Pike şi Ku-Klux-Klanul
Din 1840 structura organizatorică a masoneriei americane stă sub strictul control al "Ritului Scoţian", fiind împărţită în două sectoare, cel nordic cu centrul la Boston şi cel sudic cu centrul în Arkansas.
"Ritul Scoţian" a fost un instrument de strategie al coroanei engleze în secolul al XIX-lea, activitatea acestui rit ducând la conflicte rasiale şi acte teroriste.
Exemple: ocuparea Mexicului în războiul american dintre 1846-1848, campania armată a Ku-Klux-Klanului contra statelor americane sudice între anii 1867-1870.
"Ritul Cercului de aur" cu şeful lui, George Bickley, a apărut pentru prima oară în Cincinnati. Ei voiau să întemeieze o nouă zonă a sclavagismului cu centrul în Cuba.
Aceasta sub mantaua creării primei zone de "liber schimb comercial". Ku-Klux-Klan-ul, pe scurt "KKK", a fost întemeiat în anul 1867 la Nashville; după marele kyklos (cerc) îi avem deci iar, pe cei din "Cercul de aur". KKK avea emblema cavalerilor de Malta.
În 1843 a fost întemeiat Ordinul B’nai B’rith format din comunităţile evreieşti. Este de asemenea o lojă masonică secretă.
Este interesant de citat un pasaj din cuvântarea lui Albert Pike din 4 iulie 1889:
"Religia noastră, a masonilor celor mai înalţi în grad, este credinţa neprihănită în Lucifer. Dacă Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amândoi Dumnezei. Deoarece ştiinţa ne învaţă că nu există lumină fără umbră, frumuseţe fără urâciune, alb fără negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii".
Pike era satanist. El i-a acordat preşedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea în "Ritul Scoţian". În ierarhia ordinelor era o lege, că cel dintr-un ordin inferior trebuie să se supună orbeşte ordinului superior, fără să facă uz de propriul lui discernământ.
În concluzie: contemporanii noştri care, în mod conştient, renunţă la voinţa lor proprie, cedează răspunderea lor personală în favoarea altei persoane, organizaţii sau conducător, nu merită să fie trataţi civilizat, deoarece în zilele noastre nu este obligatoriu să se intre cu forţa într-o organizaţie sau să se adere la o religie sau o sectă.
Anatole France a scris:
"O prostie rostită de cinci milioane de oameni, rămâne totuşi o prostie".
Bill Clinton, ex-preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi fost guvernator al Arkansas a avut ca educator şi părinte, care l-a crescut, pe preotul Vaught, care era membru al Ritului Scoţian în gradul al 32-lea. Clinton este de asemenea membru în CFR, Comisia trilaterală Bilderberg şi al Lojii masonice "De Molay".
Un alt ordin masonic american este "Skull & Bones" (craniu şi oase), întemeiat în 1862 de William Hunting Russel, general al Gărzii naţionale şi de Alfons Taft, care a fost în 1876 general, ministru de război, în 1884 ambasador în Rusia, judecător al Curţii Supreme şi mai târziu, preşedinte al Statelor Unite.
Prin tradiţie, aceşti masoni îşi pun pe piatra mortuară imaginea unui craniu şi două oase. O bancă importantă, W.A. Harriman Company fondată de Averall Harriman, a fost integrată în Ordinul Skull & Bones. În anul 1920, Harriman a fost cel care i-a finanţat pe ruşi prin Ruskombanc, prima bancă comercială sovietică. Directorul ei, Max May, a fost membru în Skull & Bones. Ruskombanc a fost controlată de Morgan Bank, partenera băncii Rotschild.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Rusia ţaristă era singurul obstacol al Iluminaţilor de a ajunge la controlul şi guvernarea întregii lumi.
În 1881, evreul Theodor Herzl a întemeiat la Odessa "mişcarea sionistă", cu scopul de a ajuta crearea statului Israel în Palestina. În 1916, cu ocazia unui congres B’nai B’rith la New York, a fost ales bancherul Jacob Schiff ca preşedinte al mişcării revoluţionare ruse. Jacob Schiff era preşedintele băncii Kuhn Loeb & Co.
Pe 13 ianuarie 1917 a venit în America Leon Bronstein, alias Trotzki, unde i s-a eliberat un paşaport american. El a devenit ginerele lui Schiff, iar în palatul băncii socrului său era la el acasă. Jacob Schiff a finanţat "rebelii" ce se pregăteau pentru revoluţia din Rusia şi care erau recrutaţi dintre evreii ce locuiau în partea de răsărit a New Yorkului. Ei s-au antrenat pe terenurile lui "Standard Oil Company" a lui Rockefeller în New Jersey. Trotzki şi Schiff au elaborat planul revoluţiei bolşevice în Rusia.
După ce revoluţionarii au fost bine pregătiţi prin antrenamente, au părăsit America finanţaţi cu 20 de milioane de dolari aur din partea băncii lui Schiff.
Aceşti revoluţionari evrei, împreună cu Trotzki, au călătorit cu vaporul S.S.Christiania Fjord, special angajat pentru această cursă spre Rusia, pentru a dezlănţui acolo revoluţia bolşevică.
Această revoluţie a fost finanţată de mulţi bancheri din America şi din Europa. Punerea la punct a Ohranei, serviciul de informaţii ţarist, alcătuit din multe organizaţii secrete, agenţi secreţi, agenţi dubli, poliţie şi informatori, pe scurt, o organizaţie subversivă şi criminală, nu a fost o problemă prea complicată pentru Iluminaţi.
Alfred Milner, şeful "Mesei rotunde", o grupă a Ohranei, a intrat în mişcarea bolşevică ca şi alţi agenţi ai ei, care au intrat în partidul bolşevic. Infiltrarea a fost atât de puternică, încât în 1908, din cinci membri ai comitetului din Petersburg al partidului bolşevic, patru erau din Ohrana.
O imensă sumă de bani au dat bancherii internaţionali şi prin Milner. Bolşevicii bine finanţaţi cu bani, au fost superiorii menşevicilor şi socialiştilor. Doi agenţi ai Ohranei au întemeiat ziarul "Pravda", prima fiţuică comunistă. Josef Stalin a fost şi el membru al Ohranei şi făcea legătura între poliţia ţaristă şi bolşevici. Banul, catalizatorul corupţiei, a fost de cea mai mare importanţă.
În 1917, după răsturnarea ţarului, Ohrana a fost desfiinţată şi a fost organizată CEKA, cu membri de zece ori mai numeroşi ca Ohrana; apoi, în 1920, şi-a schimbat numele în GPU, iar în 1934 în NKVD. În lagărele de concentrare ale NKVD-ului au murit 4 milioane de oameni. În război au murit 10 milioane de soldaţi ruşi, iar sub guvernul comunist, până în 1950, au fost omorâţi 40 de milioane de civili.
NKVD-ul, ulterior KGB, a avut în 1982, 90.000 de ofiţeri şi 175.000 de grăniceri, devenind cel mai puternic aparat represiv din lume.
"Gosbank", banca rusă, funcţionează după principiul "Federal Reserve Bank". Ea adună bani din "nimic" şi controlează orice tranzacţie comercială din Rusia.
După revoluţia bolşevică, imperiul lui Rockefeller "Standard Oil", a cumpărat 50% din câmpurile de petrol de la ruşi, cu toate că oficial s-a spus că au fost naţionalizate.
În 1927 Standard Oil a construit prima rafinărie în Rusia, pentru ca ruşii să vândă petrol în Europa. Banii rezultaţi sunt împărţiţi între ruşi şi Rockefeller.
Traficul cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea
Înainte de a descrie o serie de aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situaţii şi noţiuni.
Regina Angliei este capul familiei regale engleze şi al imperiului colonial englez. Capitala este Londra, unde se află sediul primului ministru şi al cabinetului său de miniştri.
În Londra există însă un stat independent, "City"-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit cel mai bogat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 kilometri pătraţi.
Guvernul City-ului se numeşte "Coroana", compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este "Lordul Mayor". Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, "Fleet Street"-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc. City-ul nu aparţine Angliei.
El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina şi primul ministru sunt subordonaţi "Lordului Mayor" de care ascultă. La suprafaţă, guvernul englez se străduieşte să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului. Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la "Temple Bar", poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină şi cere permisiunea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul "statului" lui suveran. El îi dă această permisiune, înmânându-i spada statului. Lordul Mayor străluceşte în roba sa, poartă şi un lanţ şi păşeşte înainte, iar regina îl urmează la o distanţă de doi paşi.
Banca Angliei a luat fiinţă datorită unui agent al lui Rotschild, William Paterson. Ea este şi astăzi controlată de imperiul Rotschild.
Aici, în City, în fiecare dimineaţă, se fixează preţurile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri.
În Anglia au existat două imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea "Coroanei" (City-ul).
Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, Hong Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile "Coroanei", proprietatea City-ului.
Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat "Misiunea Inland", a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China.
Aceşti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societăţii o piaţă de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerţ cu opium, încât a înfiinţat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantităţi de opium au fost transportate pe vasul "China Tea Clippers" din India spre China.
Aceste transporturi au format 13% din venitul naţional al Indiei şi s-au efectuat toate sub controlul "Coroanei", în colaborare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînţeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea a mobilizat Serviciul secret englez, pe "British Military Intelligence Department" şi pe "Secret Intelligence Service".
Din anul 1791 până în 1891, plantaţiile de opium au crescut de la 67 la 663, toate concesionate de "Coroană". Anual se produceau în India 6.358.495 kilograme de opium, din care 6.144.132 importate în China. Acest trafic a durat un secol. În 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de "războiul opiumului".
În 1729, BEIMC a înfiinţat "Comitetul celor 300". Astăzi, această organizaţie este una din cele mai influente din lume şi are ca scop tot formarea unui "guvern mondial", fiind aşa-zisa "elită" a City-ului.
Imperiul bancar Rotschild şi băncile aliate au fost toate implicate în comerţul cu opium: Banca Hong Kong şi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, National and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada şi Baring Brothers Bank.
Toate aceste bănci sunt în "Comitetul celor 300". Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătura între California şi Coasta de Est a Americii. Aceşti lucrători chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanţat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.
Rotschild şi plutonul de execuţie
De-a lungul istoriei, regii şi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supuşilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaţi de la bănci. Însă prin ce mijloace percepea banca banii de la datornici, dacă aceştia nu voiau sau nu puteau să plătească?
Metoda era războiul! Finanţarea unui guvern funcţionează ca şi finanţarea unei persoane pentru a-şi cumpăra un automobil. Dacă clientul nu-şi poate plăti ratele lunare, banca îi ia maşina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o maşină? Cu o altă maşină. La finanţarea guvernelor este acelaşi lucru. Nu se finanţează numai un guvern, ci se dau bani şi altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele ţări să fie la fel de puternice, inegalitatea fiind produsă numai prin finanţare. Dacă o ţară nu-şi plăteşte datoriile, va fi ameninţată de o altă ţară cu război.
De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu.
Nathan şi fraţii lui au început în Europa acest joc, după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. În acest timp s-a instaurat în Europa aşa-numitul "echilibru între puteri" sau "echilibru de forţe".
Pentru a-şi consolida poziţia de stăpân din umbră, Rotschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa, cam de acelaşi calibru. El trebuia să fie sigur că regii "A" puteau fi ameninţaţi de regii "B". Bineînţeles, şi A şi B erau finanţaţi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o "poliţă de asigurare", dacă unele naţiuni nu se aliniază. Această a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea supremaţia în Europa. Şansele unei părţi în război erau măsurate de partea cui se afla Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câştiga războiul. Prin eficienţa acestei politici, puterea casei Rotschild a crescut aşa de mult, încât la începutul secolului al XX-lea controla jumătate din averea întregii lumi.
Cum se înscenează un război mondial?
Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat "echilibrul de forţe al marilor puteri", echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită coloniilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar.
Pentru a contracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legătură cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia, Rusia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial. Din Comitetul "mesei rotunde" s-a născut o organizaţie, RIIA (Royal Institute for International Affairs).
RIIA, cunoscută şi sub numele de "Chatham House" a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee - eminenţa cenuşie din MI6, scriitorul H.G. Wells, Lordul Alfred Milner - şeful "Round Table" şi H.J. Mackinder - inventatorul aşa-zisei "geopolitici". RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei.
Aceştia au ţinut multe şedinţe în "Wellington House" unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război.
Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippman şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi, după un test de şase luni, a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic, ci se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit.
Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război.
Theodore Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901-1909, s-a exprimat în felul următor: "În spatele guvernului, la vedere, tronează un guvern invizibil, care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului".
Primul război mondial din perspectiva Iluminaţilor
Aparent, la începutul secolului al XX-lea, între popoare domnea pacea. Dar numai aparent. În culise însă, era de mult programat un măcel pe care lumea nu avea să-l uite repede.
Iluminaţii erau convinşi că pentru a ajunge să instaleze un "guvern mondial" trebuie să provoace o stare de devastare barbară, de care nici o naţiune să nu aibă scăpare.
Istoricii sunt toţi de aceeaşi părere, că motivul războiului a fost un conflict trivial între Austria şi Iugoslavia. Asasinarea moştenitorului la tronul Austriei, a prinţului Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, de către organizaţia secretă "mâna neagră", la Sarajevo, a fost motivul începerii războiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese în programul său cu 40 de ani înainte.
Mersul războiului este binecunoscut, trebuie numai de remarcat situaţia Rusiei. Deşi avea cea mai mare armată pe atunci, era foarte slab pregătită pentru un război.
În 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor în cazul unui război. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleză. La începutul războiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil, planul Iluminaţilor a fost să pună Rusia în primejdie. Cu cât războiul înainta, cu atât ajutorul devenea mai slab.
În timp ce milioane de ruşi cădeau pe câmpul de luptă, agenţii lui Rotschild pregăteau terenul pentru revoluţia pe care plănuiau să o extindă şi asupra Germaniei înfrânte.
Revoluţia a izbucnit în Rusia în 1917 şi ţarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub prinţul Georgi Luvov nu a putut opri mersul revoluţiei. Trotzki împreună cu rebelii lui au părăsit New Yorkul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 de milioane dolari, pornind spre Rusia.
Vasul închiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autorităţile canadiene pe 3 aprilie 1917 într-un port în Noua Scoţie. Pentru un moment, planul Iluminaţilor părea că dă greş. Dar bancherul Schiff, prin influenţa sa, a făcut posibilă călătoria spre Europa a lui Trotzki. Acesta s-a oprit mai întâi în Elveţia, unde s-a întâlnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch şi Litvinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de menţionat că mai toţi agenţii naţiunilor aflate în conflict se întâlneau în Elveţia. În 1815, după Congresul de la Viena, Elveţiei i se acordase acest statut de neutralitate. Din întâmplare? Sau un locşor sigur în centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile din umbră?
Din Elveţia, drumul mai departe spre Rusia al agenţilor, al revoluţionarilor cu bani şi echipament, a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, şeful serviciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat şi convoiul a trecut prin Germania. Fraţii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit şeful băncii "Federal Reserve" în America, celălalt şeful Serviciului secret german.
În Rusia, Lenin a fost şeful activităţilor politice, iar Trotzki, şeful armatei. El a organizat Armata Roşie. Numele nu este întâmplător. Armata Roşie bolşevică sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigătoare a lui Rotschild, emblema roşie a bancherilor internaţionali.
Este un adevăr istoric recunoscut că majoritatea revoluţionarilor lui Lenin au fost evrei. "Times" scria în anul 1929, pe 29 martie, că fenomenul interesant în revoluţia bolşevică este procentul mare de elemente străine şi nu ruseşti. Din cei 30 de comisari ce au avut rol conducător, trei sferturi au fost evrei.
Generalul rus A. Nechvolodov scria că Jacob Schiff a dat în continuare 12 milioane de dolari acestor revoluţionari. Serviciul secret francez dă la iveală pe toţi bancherii care au finanţat revoluţia roşie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America şi Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.
În acelaşi timp, Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, dă la iveală transportul aurului rusesc între 1918 şi 1922 din Rusia spre New York. Datorită agentului Max Warburg şi Germania a transferat bani revoluţionarilor bolşevici. Până în 1918 au fost transferate 40.580.997 mărci, iar după luarea puterii de către Lenin, trezoreria germană a dat 15 milioane de mărci bolşevicilor.
Masacrul sângeros al milioanelor de ruşi şi înrobirea multor milioane de oameni sub comunism, i-a lăsat indiferenţi pe bancherii internaţionali în acţiunea lor spre hegemonia lumii.
Declaraţia Balfour
Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia, a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:
Dragul meu Baron Rotschild,
Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie.
Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere.
Bineînţeles, este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate, precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat.
Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist.
Cu salutări cordiale,
Arthur James Balfour
Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoare, Palestina se afla sub turci.
Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului.
Rotschild a folosit influenţa sa asupra Americii, ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mondial: aliaţii, în acest timp, aveau de furcă cu turcii şi germanii.
Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis.
Doi agenţi importanţi ai lui Rotschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşedintelui Woodrow Wilson, iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui "State Department".
De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rotschild.
Dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la înfiinţarea băncii particulare "Federal Reserve" şi a cerut Congresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei duse în acest scop.
Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardon sau Preston Nichol au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Statele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa.
Propaganda sub titlul "să facă lumea mai sigură prin democraţie" a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul "noii libertăţi" cu scopul de a atrage America în război.
Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute de milioane de dolari.
O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda "Liga Naţiunilor", ceea ce s-a şi întâmplat, cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU.
Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe.
America devenise, prin şarlatanie, o unealtă militară în mâna bancherilor internaţionalişti.
Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi.
Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rotschilds-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, marioneta lui Rotschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House.
Din partea Angliei, mai bine-zis a "Coroanei", era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost sir Philip Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în "Privy Council" (Consiliul de stat secret).
Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemençeau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rotschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.
Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemençeau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemençeau şi House să se poată întreţine nestingheriţi.
Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere.
Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: "Avem un document scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndeplini, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război".
Cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit.
Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rotschild în acest tratat, în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.
Masa Rotundă
The Round Table (Masa Rotundă) a luat naştere din dorinţa magnatului aurului şi diamantelor, Cecil Rhodes, de a instala un nou "guvern mondial".
Biograful său, Sarah Millin, o numeşte mai concret "dorinţa de a guverna lumea". În anul 1890, Cecil Rhodes avea un venit anual de un milion de lire sterline. El cheltuia sume enorme. Rhodes a lăsat mai multe testamente.
Frank Avdelotte, în cartea sa "American Rhodes Scolarship" arată că din primul testament se desprinde dorinţa lui Rhodes ca Anglia să stăpânească întreaga lume cu o singură limbă, cea engleză. Puterea ei să fie atât de mare, încât să facă războaiele imposibile.
De fapt, primul care a conceput o asemenea organizaţie de dominaţie a lumii a fost Weishaupt Iluminatul. Aceasta a servit ca model comuniştilor.
Aceeaşi carte ne arată că în 1888 Rhodes a scris un al treilea testament, în care lasă întreaga lui avere lui Rotschild. În testament se referă şi la înţelegerea lor în scris, care conţine "ceea ce am vorbit noi între patru ochi".
Într-un post scriptum către Rotschild, Rhodes scrie: "Cu privire la constituirea unui asemenea plan, luaţi modelul Iluminaţilor".
În ultimul său testament, Rhodes îl numeşte pe ginerele lui Rotschild să dispună de întreaga sa avere. Cu aceşti bani s-a înfiinţat în 1891 nucleul organizaţiei conduse de Lordul Alfred Milner. Ea s-a numit "Masa Rotundă" şi îşi ducea activitatea în spatele guvernului englez.
Aceşti oameni au provocat primul război mondial, pentru a făuri guvernul mondial. Dacă acest lucru s-ar fi înfăptuit, omenirea ar fi fost scutită de nenorocirile ce au urmat.
După încetarea ostilităţilor, în noiembrie 1918, Woodrow Wilson a venit în Europa cu consilierul său, colonelul House, pentru a constitui Liga Naţiunilor. House a luat contact cu membrii "Mesei Rotunde", care au fost convocaţi la Conferinţa de Pace de la Paris în 1919.
Acest grup a plecat apoi în America, unde au constituit în 1921 CFR (Council of Foreign Relations), CFR şi "Masa Rotundă" aflându-se sub influenţa Băncii Morgan.
Pregătirea celui de al doilea război mondial
În 6 februarie 1929, Montague Norman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale.
La 9 martie 1929, Paul Warburg scria în Financial Chronicles: "dacă speculaţiilor nelimitate li se dă posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur". Cei iniţiaţi s-au retras de la bursă şi au cumpărat aur şi argint.
În toamna anului 1929 a sosit momentul când bancherii internaţionali au apăsat pe buton. Agenţii lor au pregătit propaganda acţiunilor la bursă, tranzacţiile au fost enorme, după care a urmat ruina financiară. Ea a aruncat America în depresiune şi în scurt timp, în toată lumea s-a instalat stagnarea şi şomajul.
Iluminaţii au putut cumpăra pe nimic firme şi terenuri şi au avut posibilitatea de a influenţa guvernul american. CFR a început să atragă în sfera lui de influenţă oameni importanţi din lumea afacerilor guvernului, presei şi armatei.
Germania, în adânca depresiune economică, rămăsese în urmă cu plăţile stipulate în tratatul de la Versailles şi ceruse un moratoriu. Acesta a fost respins de aliaţi: ca urmare Franţa a ocupat regiunea Ruhr. Muncitorii însă au declanşat greva generală şi ocupanţii şi-au dat seama de eşecul acestei acţiuni.
După ce Germania a acceptat planul Dawes (conceput de Morgan), trupele străine au părăsit regiunea Ruhr.
Germaniei i s-au acordat credite de 800 de milioane de dolari. A urmat planul Young (Owen Young - un agent al lui Morgan), apoi înfiinţarea Băncii internaţionale de plăţi în Elveţia.
Sistemul Dawes, Young şi Banca internaţională de plăţi au fost toate înfiinţate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii împrumută bani celor aflaţi în război, pentru ca, pe de altă parte, tot ei să le dea credite, cu care să-şi plătească datoriile de război.
Sumele enorme date de capitalul american sub formă de credite, au folosit pentru a pune pe picioare maşinăria de război a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenţă, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a susţinut masiv în toate domeniile unde a fost posibil, conştient fiind că la sfârşit va avea loc un război în care va intra şi America. Acest lucru este astăzi dovedit. Au fost publicate şi stau la dispoziţia tuturor celor ce vor să se informeze, toate protocoalele şi rapoartele "Hearings" ale comisiilor congreselor guvernului american şi Camerei reprezentanţilor între 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: "House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934", "House Temporary National Economic Committee 1941", "Senate Subcommittee on War Mobilization 1946".
Istoricul Edward Griffin demască anii dinaintea celui de al doilea război mondial, când s-a format un Cartel internaţional cu centrul principal in Germania, care controla întreaga industrie chimică şi farmaceutică din lume, cu filiale în 93 de ţări, cu numele de I.G. Farben.
Acest Cartel este unic în istorie. Rockefeller a vândut 546.000 acţiuni ale Standard Oil către I.G. Farben. Doi ani mai târziu, I.G. Farben a semnat un contract cu Alcoa Aluminium.
Acest Cartel a fost controlat de Rotschild şi prin el s-au dat sume imense şi SS-ului. În consiliul de conducere al Cartelului I.G. Farben se aflau Max şi Paul Warburg (Federal Reserve), C.E. Mitchell (Federal Reserve) şi H.A. Metz (Bank of Manhattan).
Herman Schimitz, preşedintele Cartelului, a fost în acelaşi timp în consiliul de conducere al Deutsche Bank şi al Băncii internaţionale de plăţi din Elveţia. Averell şi fratele său, Roland Harriman, au finanţat SS-ul prin Union Bank, asociată cu Thyssen.
Din opt directori ai acestei alianţe Thyssen-Harriman, patru erau din organizaţia "Skull & Bones" şi doi naţional-socialişti. Harriman a finanţat în acelaşi timp pe sovietici şi pe nazişti prin Brown Bros Harriman Bank. În consiliul acestei bănci era Prescott Bush, tatăl lui George Bush senior.
Până în 1936 au fost peste 100 firme americane angajate în economia hitleristă. Convenţia acestora a fost să nu se ia nici un venit din Germania, toţi banii să fie creditaţi lui Hitler.
Abia după atacul japonezilor la Pearl Harbor firmele americane au încasat aceste venituri.
După cum se vede, totul a fost plănuit până în cele mai mici amănunte. Ele însă au fost cunoscute numai Iluminaţilor.
Deşi s-au scris sute de cărţi despre tragedia celui de al doilea război mondial, foarte puţini oameni cunosc adevăratele motive ale acestui război, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, aşa cum este scrisă în cărţile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia, are foarte puţină asemănare cu realitatea, cu adevăratele motive şi scopuri ale acestui război.
Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, în numele informaţiei şi al educaţiei, a realizat întreaga operă de a arunca nisip în ochii opiniei publice şi poartă răspunderea pentru nivelul ei de gândire atât de scăzut, încât poate fi caracterizat ca o "încâlceală lipsită de capacitatea de reacţie".
Încet şi sigur, însă, adevărul iese la iveală. Ceea ce avem la îndemână sunt date istorice, însă numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicăieri.
Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia să fie împărţită în două, fapt împlinit de Hitler în septembrie 1939.
După tratatul semnat cu douăzeci de ani în urmă (clauze în spiritul Iluminaţilor), Anglia şi Franţa erau obligate să intre în conflict de partea Poloniei.
Chamberlain, socotit un laş, a fost înlocuit cu masonul şi ex-sionistul Churchill. Acesta a început jocul, dispunând bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregătit pentru un război cu Anglia, de aceea a căutat cu orice preţ să-l oprească. În 1933, într-o cuvântare, Hitler a asigurat Anglia că, dacă aceasta va fi ameninţată de comunism, el este gata să o apere.
În mai 1940, germanii au permis englezilor să-şi retragă 335.000 de soldaţi din Dunkerque. Hess a sosit în Anglia cu scopul de a face pace între aceste două naţiuni. Dar, alianţa Churchill-Baruch a fost mai puternică.
Baruch l-a convins pe Churchill să înfiinţeze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor, lordului Lloyd, să retragă trupele engleze din Palestina şi să permită evreilor să se organizeze militar pentru propria apărare.
Adolf Schicklgruber şi Organizaţia Thule
Ca să aducem puţină lumină în istoria celui de al treilea Reich, precum şi în rolul lui Adolf Hitler, trebuie să pornim mai dinainte. Se vorbeşte mereu de doctrina rasială, de nimicirea evreilor, de criminalul Hitler, însă nicăieri nu se pomeneşte cum şi-a format ideologia sa, cine l-a pus în poziţia pe care a avut-o şi cine l-a finanţat.
Cărţile ce conţin asemenea informaţii sunt imediat interzise sau îndepărtate.
În 1890, personalităţi proeminente din Anglia au format "Ordinul ermetic al amurgului de aur" (The Hermetic Order of the Golden Dawn). Membrii erau masoni din loja Rosacruce ca: Florence Farr, laureatul Nobel pentru literatură - B.Yeats, autorul cărţii Dracula - Bram Stoker, Gustav Meyerink, autor cunoscut, Allister Crowley, cel mai cunoscut magician al secolului şi alţii.
Această organizaţie se ocupa cu magia şi cu ştiinţa esoterică.
O ramură a acestei organizaţii s-a format în Germania în 1917. Rudolf von Sebottendorf a venit în 1917 din Turcia (unde a fost recrutat de masoni) şi, împreună cu alţi patru membri, printre care preotul Gernot, s-au întâlnit la Viena, unde s-au hotărât să cerceteze misterul Templierilor.
Din anul 1307, Templierii transmit din tată în fiu secrete legate de învăţătura lui Cristos şi intrarea noastră în mileniul Vărsătorului. Pater Gernot le-a explicat că trecerea din mileniul Peştelui în cel al Vărsătorului stă în legătură cu rotirea Soarelui.
Aşa cum Luna înconjoară Soarele în 12 luni, tot aşa şi Soarele înconjoară "Soarele negru" (un soare central) în 12 perioade. O asemenea perioadă cosmică numără 2.155 de ani care fac "anul cosmic" cam de 25.860 de ani.
După spusele Templierilor, pe noi ne aşteaptă la schimbarea de mileniu un sfârşit de an cosmic şi începutul altui an cosmic. După 25.860 de ani se termină anul cosmic al Peştelui, care este caracterizat prin radiaţii slabe ale Pământului.
În anul cosmic cu care începe epoca Vărsătorului, Pământul are radiaţii mai puternice. Totodată, când are loc această schimbare, au loc şi perturbări religioase, politice, sociale şi chiar geologice.
După prezicerile Templierilor, anii cu date importante sunt 1934, 1962 (când încep radiaţii puternice), 1990. Important este pentru ei pasajul din Noul Testament unde Cristos spune evreilor: "Împărăţia lui Dumnezeu vi se va lua şi se va da altui popor care va aduce fructele aşteptate" (Matei 21, 43, Noul Testament).
În partea a doua continuăm dezvăluirile cu alte dovezi uluitoare: comunismul a fost plănuit de Illuminati, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relaţii Externe, manipulare prin industria audio-video, arme bio-psihologice, mass-media, Obiecte Zburătoare Neidentificate, tehnologia VRIL, atentatul asupra lui Kennedy, implicarea Vaticanului.
Sursa: roaim.co.nr
Aceasta a fost cea mai mare lovitură dată de familia Rotschild, care, la timpul acela, avea cea mai perfecţionată reţea de spionaj şi cel mai bine organizat sistem de curieri din întreaga Europă. În 20 iunie 1815, unul din curierii lui Nathan Rotschild, care venea direct de pe câmpul de luptă, îi adusese ştirea că francezii sunt învinşi. Nathan, cu o repeziciune nemaipomenită, a aruncat pe piaţa bursei londoneze acţiunile sale "English Consul" simulând că englezii ar fi cei învinşi. Zvonul s-a răspândit ca un fulger şi acţionarii, de teamă să nu piardă totul, au pus în vânzare şi ei acţiunile lor "English Consul".
În această panică, cursul unei acţiuni scăzuse la 5 cenţi. În secret, Rotschild le cumpărase pe toate la acest preţ derizoriu. Puţin timp după aceea, a sosit ştirea oficială despre operaţiunile militare de pe câmpul de luptă. În câteva ore, cursul acţiunilor "English Consul" a crescut peste valoarea lui iniţială, iar mai târziu, chiar mai mult. Peste noapte, averea lui Nathan Rotschild, care şi aşa era imensă, a crescut de douăzeci de ori.
După înfrângere, francezii au fost confruntaţi cu mari greutăţi financiare şi s-au împrumutat cu o sumă foarte mare la băncile Ouvrard din Paris şi Baring Brothers din Londra. Nu însă şi de la Banca Rotschild. În 15 noiembrie 1818, s-au întâmplat următoarele: după ce hârtiile de împrumut ale statului francez fuseseră cotate timp de un an întreg la un curs ridicat, deodată cursul lor începuse să scadă.
La curtea lui Ludovic al XVIII-lea domnea o atmosferă de tensiune. Fraţii Kolman şi Jacob Rotschild, cu imensele lor rezerve băneşti, au cumpărat în octombrie un număr imens de obligaţiuni ale statului francez, emise de banca Ouvrard şi Baring Brothers. Astfel, cursul lor a crescut în octombrie. La 5 noiembrie însă, au început să vândă aceste titluri la toate bursele din capitalele europene, creând o mare panică. Guvernul francez şi-a dat seama că Nathan Rotschild are o mare influenţă asupra pieţei financiare franceze. De aceea, a intrat din nou în legătură cu banca Rotschild, aceasta devenind din nou favorită. Curtea regală a început să-i acorde din nou lui Rotschild cea mai mare atenţie, şi nu numai în probleme băneşti.
Francmasoneria în America
După ce "Cavalerii Roşii" au înfiinţat prima lor colonie în Pennsylvania, Loja masonică engleză a întemeiat şi aici o lojă în 1730. Războiul de independenţă american a fost organizat şi dus de masoni, iar constituţia au conceput-o şi au semnat-o masonii. O treime din preşedinţii americani au fost masoni, ei fiind de asemenea reprezentaţi în Cameră şi Senat.
Pecetea americană, piramida cu un ochi la mijloc, pe verso pasărea Phoenix, drapelul american cu 13 dungi şi 13 state, cele 13 trepte ale piramidei, toate acestea sunt simboluri masonice instaurate de familia Rotschild şi aplicate în practică de Weishaupt. Macheta piramidei de pe bancnota de un dolar a fost făcută de Filip Rotschild împreună cu iubita sa Any Rand, aşa cum scrie ea însăşi în cartea ei "Atlas Shrugged". Mai târziu, loja masonică americană s-a împărţit în alte două loji: "Ritul york" şi "Ritul scoţian", împărţite în 33 de grade. Majoritatea masonilor cred că cel de al 33-lea grad este ultimul. Dar gradele superioare lojei a 33-a sunt gradele Iluminaţilor. Toate lojile "Marelui Orient" din Europa au fost pătrunse de iluminismul lui Weishaupt, la fel şi în America.
90% din masonii organizaţi nu ştiu nici în zilele noastre, ce scopuri au Iluminaţii din gradele de sus. Aceste organizaţii ale gradelor inferioare sunt grupuri umanitare, utilitare. Ei se dau drept localnici de vază, folosesc simboluri secrete şi alte scamatorii. Tot ceea ce fac aduc avantaje carierei şi afacerilor. Soţiile lor se adună şi ele în organizaţii sociale sau de caritate, unde preocuparea principală este bârfa. Fratele mason nu are idee de ce se întâmplă în vârf. Interesant este de remarcat că o parte din masonii germani au susţinut pe americani, iar alţii au trecut în slujba englezilor, obţinând mari profituri. 30.000 de soldaţi germani au fost împrumutaţi ca mercenari englezilor în bătălia de la Trenton, unde au fost mai mulţi soldaţi germani decât englezi.
Dar cum stăteau finanţele în America? Benjamin Franklin şi Thomas Jefferson, ambii preşedinţi, erau împotriva creării unei bănci centrale după modelul celei engleze. După moartea lui Franklin, agentul lui Rotschild, Alexander Hamilton a fost numit ministru de Finanţe şi a întemeiat "First National Bank of the United States". Această bancă a fost controlată de Rotschild. În 1811, când concesiunea acestei bănci s-a sfârşit, nu a mai fost prelungită pe cinci ani, deoarece economia americană era într-o stare de destabilizare.
Rotschild, prin presiuni asupra parlamentului englez, a făcut ca englezii să ceară americanilor coloniile. Aceasta a dus la războiul dintre 1812-1814. După război, America a trebuit să facă datorii, astfel încât nu a avut altă posibilitate decât să prelungească mandatul băncii.
În 1836 preşedintele Jackson i-a retras din nou concesiunea, pentru ca în 1836 să i se dea din nou dreptul să funcţioneze. În sfârşit, în 1913, a devenit "Federal Reserve Bank" (FED), care există până astăzi ca puternică bancă particulară. Cum funcţionează această FED? Comitetul de bancheri ai acestei bănci tipăreşte "Federal Reserve Bancnote", adică dolari. Guvernul american nu are dreptul să tipărească bancnote. Banca FED dă guvernului aceşti dolari, în schimbul unor obligaţii (poliţe de împrumut), care folosesc băncii ca garanţie. Aceste obligaţiuni sunt ţinute de cele 12 filiale ale băncii FED, care încasează anual procente şi muntele datoriilor creşte şi iar creşte.
În 1982, ministerul de finanţe american făcea publică suma de 1.070.241.000.000 de dolari, pentru care FED încasa de la contribuabilul american 115.800.000.000 de dolari procente anual. Această enormă sumă de procente se scurge în buzunarul bancherilor particulari ai FED. Ei deţineau în 1992 obligaţiuni în valoare de 5.000.000.000.000 dolari. Pe aceşti bancheri îi costă numai vopseaua, hârtia şi tipăritul dolarilor! Charles Lindbergh, un membru al Congresului de atunci, este primul care a supranumit Federal Reserve Bank "guvernul invizibil".
Deţinătorii acţiunilor acestei bănci erau:
1. Băncile Rotschild din Paris şi Londra;
2. Banca Lazard Brothers din Paris;
3. Israel Moses Seif Bank din Italia;
4. Banca Warburg din Amsterdam şi Hamburg;
5. Banca Lehmann din New York;
6. Banca Kuhn şi Loeb din New York;
7. Banca Chase Manhattan din New York;
8. Goldman Sachs Bank din New York.
Este de menţionat că toate aceste bănci sunt evreieşti.
Aceste bănci împrumută bani guvernului american prin FED, iar procentele le suportă contribuabilul, plătind impozite. Aceasta este cea mai mare tâlhărie din istoria Statelor Unite şi trece aproape neobservată. Prin obligaţiunile pe care le posedă, FED are drept de zălog pe întreaga avere a Americii de Nord. O mulţime de încercări de a anula legea prin care se asigura existenţa acestei bănci, au dat greş. S-a încercat prin instanţe ale justiţiei. De drept, cetăţeanul american nu poate cere aceşti bani înapoi, deoarece FED nu este o instituţie de stat, ci o structură particulară.
De fapt, FED este anticonstituţională, de aceea nouă state americane au intentat o acţiune judecătorească pentru anularea concesiunii acestei bănci.Nathan Rotschild a înfiinţat, după moartea tatălui său, în 1812, banca "Nathan Mayer Rotschild şi Fiii" la Londra, cu filiale la Viena, Berlin şi Paris. În America, banca lui a fost reprezentată de băncile Kuhn Loeb &Co, J.P. Morgan &Co, August Belmont &Co. Familia Rotschild îşi câştigase o influenţă imensă în economia americană prin tranzacţii bancare, bursiere, asigurări, credite acordate guvernului, finanţarea căilor ferate, fabrici de oţel şi armament etc. Ei au finanţat războiul dintre 1861-1865, provocând conflicte prin intermediul unor agenţi. Un agent al lor, George Bickley, fondatorul lojii "Cavalerii cercului de aur" a incitat statele din sud să formeze o confederaţie şi să se separe de Uniune. Un alt agent al lor, din partea băncii Morgan agita spiritele în statele nordice. Preşedintele Lincoln, care a aflat jocul, a încetat în 1862 şi 1863 să plătească dobânda imensă băncilor lui Rotschild şi a dat Congresului însărcinarea să tipărească acei dolari numiţi "Green Buck" cu care să plătească armata Uniunii. Acest lucru, bineînţeles, nu a fost pe placul Rotschilds-ilor, care au pus un agent al lor, John Wilkes Booth, să-l asasineze pe Lincoln. Acesta a fot ucis pe 14 aprilie 1865. “Cavalerii cercului de aur" l-au scos mai târziu pe ucigaş din închisoare. Acesta a fugit la Londra, unde şi-a petrecut restul vieţii fără lipsuri, fiind plătit de Rotschild. După moartea lui Lincoln, dolarii "Green Buck" s-au scos din circulaţie, fiind cumpăraţi pe nimica de banca Morgan şi Belmont.
În rezumat, putem spune că Banca N.M. Rotschild şi Fiii controlează: City-ul din Londra, coloniile coroanei engleze, guvernele englez şi francez, Comitetul celor 300, toate lojile Iluminaţilor din Europa şi America. Prin băncile Kuhn-Loeb, al căror director este Jacob Schiff (fiica acestuia a fost soţia lui Trotzki) şi prin banca Morgan, Belmont şi Warburg au ridicat imperiul Rockefeller "Standard Oil", liniile ferate Harriman şi fabrica de oţel Carnegie. Aceste bănci sunt cele mai puternice din lume. Establishment-ul Coastei de Răsărit cu mafia ei financiară, politică, academică şi mass-media este stăpânită de Rockefeller.
Karl Marx
Evreul Moses Mordecai Marx Levi (alias Karl Marx) şi prietenul lui, Friedrich Engels, au devenit membrii unei organizaţii numită "Liga celor drepţi". Această grupare revoluţionară şi secretă din Franţa provenise dintr-o altă organizaţie, "Societatea celor patru anotimpuri". Toate acestea erau filiale ale Iluminaţilor lui Weishaupt. Ideologia Manifestului Comunist a fost concepută în "Liga celor drepţi" şi era de mulţi ani în circulaţie, înainte de a se face cunoscut Marx ca autorul manifestului. Marx a modernizat şi sistematizat planurile revoluţionare scrise cu 70 de ani înainte de Adam Weishaupt. Luptei contra capitalismului nu-i mai stătea nimic în cale. Marx a reuşit să transforme liga în ligă comunistă (1847). Astfel, se vede limpede cum Iluminaţii puneau în America şi Anglia bazele unor sisteme capitaliste, iar în altă parte instaurau sisteme anticapitaliste, zise comuniste, pentru a naşte un conflict. Machiavelli descrie scopul acestui sistem: omenirea să fie în permanentă discordie şi buimăceală.
Planul pentru un guvern mondial
În anul 1830 a murit Weishaupt în vârstă de 82 de ani. Conducerea Iluminaţilor bavarezi a fost preluată de Giuseppe Mazzini. El a ocupat acest loc din 1834 până în 1872. În timpul acesta, Mazzini a avut contacte cu Albert Pike, suveranul maestru al ritului scoţian, loja americană şi fondatorul Ku-Klux-Klanului. Loja “Marelui Orient" din Europa a fost privită la un moment dat într-o lumină proastă, din cauza activităţilor revoluţionare ale lui Mazzini. De aceea Mazzini şi Pike au hotărât să schimbe organizarea lojilor.
Ei au hotărât să creeze un for suprem absolut secret, care să fie centrala internaţională. Despre acest lucru se poate citi în cartea "Occult Theocracy" scrisă de Lady Queensborough, paginile 208-209. În acest for suprem se vor alege numai masoni de la al 33-lea grad în sus.
Într-o scrisoare din 15 august 1871, Albert Pike, expune Iluminatului Mazzini un plan, în care demonstrează în linii mari modul cum îşi vor atinge Iluminaţii scopul de a forma un guvern mondial: Pentru aceasta vor fi necesare trei războaie mondiale.
Primul război mondial va fi înscenat pentru ca Rusia ţaristă să intre sub controlul nostru, al Iluminaţilor. Pe ruşi îi vom folosi de sperietoare pentru activităţile noastre în restul lumii.
Al doilea război mondial va avea loc prin manipularea neînţelegerii dintre naţionaliştii germani şi sioniştii politici şi provocarea unui conflict. De aici, va rezulta extinderea sferei de influenţă rusească şi întemeierea statului Israel în Palestina.
Al treilea război mondial se va naşte din contradicţia de păreri dintre sionişti şi arabii islamici. Planul nostru prevede extinderea foarte mare a conflictului.
Un aspect în acest al treilea război mondial îl constituie provocarea unui conflict între atei şi nihilişti, pentru a crea o tulburare socială de o brutalitate nemaiîntâlnită. După combaterea creştinismului şi a ateismului, vom prezenta oamenilor adevărata credinţă a lui Lucifer. Declaraţia făcută în parlamentul israelian din 1980 ca Ierusalimul să fie capitala Israelului, are la bază planul sioniştilor de a face din Ierusalim capitala unui guvern mondial. Acest fapt l-a anunţat prima dată public Ben Gurion în 1862. Asemenea planuri ambiţioase pot dezlănţui un război mondial, fapt prezis în scrisoarea lui Pike către Mazzini. El a prevăzut că al treilea război mondial se va sfârşi prin instaurarea unui guvern mondial.
A numi în cadrul ONU, spre exemplu, un guvern care-şi va stabili sediul în Ierusalim, cred că va trece neobservat de majoritatea oamenilor, ca şi numirea sediului UNESCO la Geneva sau a controlului internaţional al energiei atomice de la Viena. Instaurarea unei asemenea dictaturi mondiale a fost anunţată şi de bancherul Warburg, directorul băncii FED, pe 17 februarie 1950: "Noi vom avea în viitor un guvern mondial indiferent dacă ne convine sau nu! Singura întrebare este numai dacă acest lucru se va instaura prin violenţă sau pe cale paşnică". William Cooper din Serviciul de informaţii al marinei americane (Naval Intelligence) a dat la iveală în cartea sa "Behold a pale horse" că al treilea război este plănuit la mijlocul anului 1996. El a fotografiat documente ale acestui plan. Unul din oraşele mari ale Americii va fi bombardat. Acest lucru se va pune pe seama extremiştilor din Orientul Apropiat, poate din Irak, motiv pentru a dezlănţui un război. Observati cum fac ritualuri sacre satanice.
Albert Pike şi Ku-Klux-KlanulDin 1840 structura organizatorică a masoneriei americane stă sub strictul control al "Ritului Scoţian", fiind împărţită în două sectoare, cel nordic cu centrul la Boston şi cel sudic cu centrul în Arkansas.
"Ritul Scoţian" a fost un instrument de strategie al coroanei engleze în secolul al XIX-lea, activitatea acestui rit ducând la conflicte rasiale şi acte teroriste.
Exemple: ocuparea Mexicului în războiul american dintre 1846-1848, campania armată a Ku-Klux-Klanului contra statelor americane sudice între anii 1867-1870.
"Ritul Cercului de aur" cu şeful lui, George Bickley, a apărut pentru prima oară în Cincinnati. Ei voiau să întemeieze o nouă zonă a sclavagismului cu centrul în Cuba.
Aceasta sub mantaua creării primei zone de "liber schimb comercial". Ku-Klux-Klan-ul, pe scurt "KKK", a fost întemeiat în anul 1867 la Nashville; după marele kyklos (cerc) îi avem deci iar, pe cei din "Cercul de aur". KKK avea emblema cavalerilor de Malta.
În 1843 a fost întemeiat Ordinul B’nai B’rith format din comunităţile evreieşti. Este de asemenea o lojă masonică secretă.
Este interesant de citat un pasaj din cuvântarea lui Albert Pike din 4 iulie 1889:
"Religia noastră, a masonilor celor mai înalţi în grad, este credinţa neprihănită în Lucifer. Dacă Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amândoi Dumnezei. Deoarece ştiinţa ne învaţă că nu există lumină fără umbră, frumuseţe fără urâciune, alb fără negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii".
Pike era satanist. El i-a acordat preşedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea în "Ritul Scoţian". În ierarhia ordinelor era o lege, că cel dintr-un ordin inferior trebuie să se supună orbeşte ordinului superior, fără să facă uz de propriul lui discernământ.
În concluzie: contemporanii noştri care, în mod conştient, renunţă la voinţa lor proprie, cedează răspunderea lor personală în favoarea altei persoane, organizaţii sau conducător, nu merită să fie trataţi civilizat, deoarece în zilele noastre nu este obligatoriu să se intre cu forţa într-o organizaţie sau să se adere la o religie sau o sectă.
Anatole France a scris:
"O prostie rostită de cinci milioane de oameni, rămâne totuşi o prostie".
Bill Clinton, ex-preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi fost guvernator al Arkansas a avut ca educator şi părinte, care l-a crescut, pe preotul Vaught, care era membru al Ritului Scoţian în gradul al 32-lea. Clinton este de asemenea membru în CFR, Comisia trilaterală Bilderberg şi al Lojii masonice "De Molay".
Un alt ordin masonic american este "Skull & Bones" (craniu şi oase), întemeiat în 1862 de William Hunting Russel, general al Gărzii naţionale şi de Alfons Taft, care a fost în 1876 general, ministru de război, în 1884 ambasador în Rusia, judecător al Curţii Supreme şi mai târziu, preşedinte al Statelor Unite.
Prin tradiţie, aceşti masoni îşi pun pe piatra mortuară imaginea unui craniu şi două oase. O bancă importantă, W.A. Harriman Company fondată de Averall Harriman, a fost integrată în Ordinul Skull & Bones. În anul 1920, Harriman a fost cel care i-a finanţat pe ruşi prin Ruskombanc, prima bancă comercială sovietică. Directorul ei, Max May, a fost membru în Skull & Bones. Ruskombanc a fost controlată de Morgan Bank, partenera băncii Rotschild.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Rusia ţaristă era singurul obstacol al Iluminaţilor de a ajunge la controlul şi guvernarea întregii lumi.
În 1881, evreul Theodor Herzl a întemeiat la Odessa "mişcarea sionistă", cu scopul de a ajuta crearea statului Israel în Palestina. În 1916, cu ocazia unui congres B’nai B’rith la New York, a fost ales bancherul Jacob Schiff ca preşedinte al mişcării revoluţionare ruse. Jacob Schiff era preşedintele băncii Kuhn Loeb & Co.
Pe 13 ianuarie 1917 a venit în America Leon Bronstein, alias Trotzki, unde i s-a eliberat un paşaport american. El a devenit ginerele lui Schiff, iar în palatul băncii socrului său era la el acasă. Jacob Schiff a finanţat "rebelii" ce se pregăteau pentru revoluţia din Rusia şi care erau recrutaţi dintre evreii ce locuiau în partea de răsărit a New Yorkului. Ei s-au antrenat pe terenurile lui "Standard Oil Company" a lui Rockefeller în New Jersey. Trotzki şi Schiff au elaborat planul revoluţiei bolşevice în Rusia.
După ce revoluţionarii au fost bine pregătiţi prin antrenamente, au părăsit America finanţaţi cu 20 de milioane de dolari aur din partea băncii lui Schiff.
Aceşti revoluţionari evrei, împreună cu Trotzki, au călătorit cu vaporul S.S.Christiania Fjord, special angajat pentru această cursă spre Rusia, pentru a dezlănţui acolo revoluţia bolşevică.
Această revoluţie a fost finanţată de mulţi bancheri din America şi din Europa. Punerea la punct a Ohranei, serviciul de informaţii ţarist, alcătuit din multe organizaţii secrete, agenţi secreţi, agenţi dubli, poliţie şi informatori, pe scurt, o organizaţie subversivă şi criminală, nu a fost o problemă prea complicată pentru Iluminaţi.
Alfred Milner, şeful "Mesei rotunde", o grupă a Ohranei, a intrat în mişcarea bolşevică ca şi alţi agenţi ai ei, care au intrat în partidul bolşevic. Infiltrarea a fost atât de puternică, încât în 1908, din cinci membri ai comitetului din Petersburg al partidului bolşevic, patru erau din Ohrana.
O imensă sumă de bani au dat bancherii internaţionali şi prin Milner. Bolşevicii bine finanţaţi cu bani, au fost superiorii menşevicilor şi socialiştilor. Doi agenţi ai Ohranei au întemeiat ziarul "Pravda", prima fiţuică comunistă. Josef Stalin a fost şi el membru al Ohranei şi făcea legătura între poliţia ţaristă şi bolşevici. Banul, catalizatorul corupţiei, a fost de cea mai mare importanţă.
În 1917, după răsturnarea ţarului, Ohrana a fost desfiinţată şi a fost organizată CEKA, cu membri de zece ori mai numeroşi ca Ohrana; apoi, în 1920, şi-a schimbat numele în GPU, iar în 1934 în NKVD. În lagărele de concentrare ale NKVD-ului au murit 4 milioane de oameni. În război au murit 10 milioane de soldaţi ruşi, iar sub guvernul comunist, până în 1950, au fost omorâţi 40 de milioane de civili.
NKVD-ul, ulterior KGB, a avut în 1982, 90.000 de ofiţeri şi 175.000 de grăniceri, devenind cel mai puternic aparat represiv din lume.
"Gosbank", banca rusă, funcţionează după principiul "Federal Reserve Bank". Ea adună bani din "nimic" şi controlează orice tranzacţie comercială din Rusia.
După revoluţia bolşevică, imperiul lui Rockefeller "Standard Oil", a cumpărat 50% din câmpurile de petrol de la ruşi, cu toate că oficial s-a spus că au fost naţionalizate.
În 1927 Standard Oil a construit prima rafinărie în Rusia, pentru ca ruşii să vândă petrol în Europa. Banii rezultaţi sunt împărţiţi între ruşi şi Rockefeller.
Traficul cu opium al casei regale engleze în secolul al XVIII-lea
Înainte de a descrie o serie de aspecte din Anglia, trebuie să clarificăm câteva situaţii şi noţiuni.
Regina Angliei este capul familiei regale engleze şi al imperiului colonial englez. Capitala este Londra, unde se află sediul primului ministru şi al cabinetului său de miniştri.
În Londra există însă un stat independent, "City"-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit cel mai bogat areal din lume, ocupă în inima Londrei 2,7 kilometri pătraţi.
Guvernul City-ului se numeşte "Coroana", compus din 13 bărbaţi, iar regele Coroanei este "Lordul Mayor". Aici se află cele mai bogate şi cele mai influente instituţii economice din lume ca: Banca Angliei controlată de Rotschild, Societatea londoneză Lloyd, Bursa de acţiuni din Londra, birourile concernelor de comerţ, "Fleet Street"-ul, inima lumii ziarelor şi a editurilor etc. City-ul nu aparţine Angliei.
El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevăratul guvern englez, regina şi primul ministru sunt subordonaţi "Lordului Mayor" de care ascultă. La suprafaţă, guvernul englez se străduieşte să lase impresia că el este suveran, dar în realitate este numai marioneta City-ului. Dacă regina face o vizită în City, Lordul Mayor o întâmpină la "Temple Bar", poarta simbolică a City-ului. Regina se înclină şi cere permisiunea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul "statului" lui suveran. El îi dă această permisiune, înmânându-i spada statului. Lordul Mayor străluceşte în roba sa, poartă şi un lanţ şi păşeşte înainte, iar regina îl urmează la o distanţă de doi paşi.
Banca Angliei a luat fiinţă datorită unui agent al lui Rotschild, William Paterson. Ea este şi astăzi controlată de imperiul Rotschild.
Aici, în City, în fiecare dimineaţă, se fixează preţurile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, cânepă, porumb şi absolut tot felul de mărfuri.
În Anglia au existat două imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stăpânirea casei regale, al doilea, imperiul sub stăpânirea "Coroanei" (City-ul).
Toate coloniile cu popoare de rasă albă (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Canada) erau supuse autorităţii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, Hong Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile "Coroanei", proprietatea City-ului.
Aceasta nu înseamnă că nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasă din comerţul cu opium. BEIMC a înfiinţat "Misiunea Inland", a cărei funcţiune a fost să angajeze mâna de lucru ieftină din China.
Aceşti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societăţii o piaţă de desfacere a acestui stupefiant. Casa regală engleză era atât de activă în acest comerţ cu opium, încât a înfiinţat un impozit aplicat producătorilor de opium din India. Imense cantităţi de opium au fost transportate pe vasul "China Tea Clippers" din India spre China.
Aceste transporturi au format 13% din venitul naţional al Indiei şi s-au efectuat toate sub controlul "Coroanei", în colaborare cu casa regală. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vânzarea opiumului bengal în China. Bineînţeles, casa regală engleză nu dorea publicitate în această afacere, de aceea a mobilizat Serviciul secret englez, pe "British Military Intelligence Department" şi pe "Secret Intelligence Service".
Din anul 1791 până în 1891, plantaţiile de opium au crescut de la 67 la 663, toate concesionate de "Coroană". Anual se produceau în India 6.358.495 kilograme de opium, din care 6.144.132 importate în China. Acest trafic a durat un secol. În 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la războiul cunoscut sub numele de "războiul opiumului".
În 1729, BEIMC a înfiinţat "Comitetul celor 300". Astăzi, această organizaţie este una din cele mai influente din lume şi are ca scop tot formarea unui "guvern mondial", fiind aşa-zisa "elită" a City-ului.
Imperiul bancar Rotschild şi băncile aliate au fost toate implicate în comerţul cu opium: Banca Hong Kong şi Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, National and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada şi Baring Brothers Bank.
Toate aceste bănci sunt în "Comitetul celor 300". Mâna de lucru ieftină din China a fost folosită la construirea căii ferate Harriman care a făcut legătura între California şi Coasta de Est a Americii. Aceşti lucrători chinezi erau consumatori de opium în America. Imperiul feroviar Harriman a fost finanţat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.
Rotschild şi plutonul de execuţie
De-a lungul istoriei, regii şi dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decât puteau să ia supuşilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau împrumutaţi de la bănci. Însă prin ce mijloace percepea banca banii de la datornici, dacă aceştia nu voiau sau nu puteau să plătească?
Metoda era războiul! Finanţarea unui guvern funcţionează ca şi finanţarea unei persoane pentru a-şi cumpăra un automobil. Dacă clientul nu-şi poate plăti ratele lunare, banca îi ia maşina, remorcându-i-o. Cu ce se remorchează o maşină? Cu o altă maşină. La finanţarea guvernelor este acelaşi lucru. Nu se finanţează numai un guvern, ci se dau bani şi altor guverne. Debitorul are grijă ca ambele ţări să fie la fel de puternice, inegalitatea fiind produsă numai prin finanţare. Dacă o ţară nu-şi plăteşte datoriile, va fi ameninţată de o altă ţară cu război.
De 160 ani lucrează Rotschild după acest principiu.
Nathan şi fraţii lui au început în Europa acest joc, după profitul rezultat din războaiele lui Napoleon. În acest timp s-a instaurat în Europa aşa-numitul "echilibru între puteri" sau "echilibru de forţe".
Pentru a-şi consolida poziţia de stăpân din umbră, Rotschild a trebuit să clădească două grupări de putere în Europa, cam de acelaşi calibru. El trebuia să fie sigur că regii "A" puteau fi ameninţaţi de regii "B". Bineînţeles, şi A şi B erau finanţaţi de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o "poliţă de asigurare", dacă unele naţiuni nu se aliniază. Această a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea supremaţia în Europa. Şansele unei părţi în război erau măsurate de partea cui se afla Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce câştiga războiul. Prin eficienţa acestei politici, puterea casei Rotschild a crescut aşa de mult, încât la începutul secolului al XX-lea controla jumătate din averea întregii lumi.
Cum se înscenează un război mondial?
Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat "echilibrul de forţe al marilor puteri", echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită coloniilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar.
Pentru a contracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legătură cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia, Rusia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial. Din Comitetul "mesei rotunde" s-a născut o organizaţie, RIIA (Royal Institute for International Affairs).
RIIA, cunoscută şi sub numele de "Chatham House" a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee - eminenţa cenuşie din MI6, scriitorul H.G. Wells, Lordul Alfred Milner - şeful "Round Table" şi H.J. Mackinder - inventatorul aşa-zisei "geopolitici". RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei.
Aceştia au ţinut multe şedinţe în "Wellington House" unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război.
Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippman şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi, după un test de şase luni, a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic, ci se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit.
Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război.
Theodore Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901-1909, s-a exprimat în felul următor: "În spatele guvernului, la vedere, tronează un guvern invizibil, care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului".
Primul război mondial din perspectiva Iluminaţilor
Aparent, la începutul secolului al XX-lea, între popoare domnea pacea. Dar numai aparent. În culise însă, era de mult programat un măcel pe care lumea nu avea să-l uite repede.
Iluminaţii erau convinşi că pentru a ajunge să instaleze un "guvern mondial" trebuie să provoace o stare de devastare barbară, de care nici o naţiune să nu aibă scăpare.
Istoricii sunt toţi de aceeaşi părere, că motivul războiului a fost un conflict trivial între Austria şi Iugoslavia. Asasinarea moştenitorului la tronul Austriei, a prinţului Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, de către organizaţia secretă "mâna neagră", la Sarajevo, a fost motivul începerii războiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese în programul său cu 40 de ani înainte.
Mersul războiului este binecunoscut, trebuie numai de remarcat situaţia Rusiei. Deşi avea cea mai mare armată pe atunci, era foarte slab pregătită pentru un război.
În 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor în cazul unui război. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleză. La începutul războiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil, planul Iluminaţilor a fost să pună Rusia în primejdie. Cu cât războiul înainta, cu atât ajutorul devenea mai slab.
În timp ce milioane de ruşi cădeau pe câmpul de luptă, agenţii lui Rotschild pregăteau terenul pentru revoluţia pe care plănuiau să o extindă şi asupra Germaniei înfrânte.
Revoluţia a izbucnit în Rusia în 1917 şi ţarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub prinţul Georgi Luvov nu a putut opri mersul revoluţiei. Trotzki împreună cu rebelii lui au părăsit New Yorkul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 de milioane dolari, pornind spre Rusia.
Vasul închiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autorităţile canadiene pe 3 aprilie 1917 într-un port în Noua Scoţie. Pentru un moment, planul Iluminaţilor părea că dă greş. Dar bancherul Schiff, prin influenţa sa, a făcut posibilă călătoria spre Europa a lui Trotzki. Acesta s-a oprit mai întâi în Elveţia, unde s-a întâlnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch şi Litvinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de menţionat că mai toţi agenţii naţiunilor aflate în conflict se întâlneau în Elveţia. În 1815, după Congresul de la Viena, Elveţiei i se acordase acest statut de neutralitate. Din întâmplare? Sau un locşor sigur în centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile din umbră?
Din Elveţia, drumul mai departe spre Rusia al agenţilor, al revoluţionarilor cu bani şi echipament, a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, şeful serviciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat şi convoiul a trecut prin Germania. Fraţii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit şeful băncii "Federal Reserve" în America, celălalt şeful Serviciului secret german.
În Rusia, Lenin a fost şeful activităţilor politice, iar Trotzki, şeful armatei. El a organizat Armata Roşie. Numele nu este întâmplător. Armata Roşie bolşevică sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigătoare a lui Rotschild, emblema roşie a bancherilor internaţionali.
Este un adevăr istoric recunoscut că majoritatea revoluţionarilor lui Lenin au fost evrei. "Times" scria în anul 1929, pe 29 martie, că fenomenul interesant în revoluţia bolşevică este procentul mare de elemente străine şi nu ruseşti. Din cei 30 de comisari ce au avut rol conducător, trei sferturi au fost evrei.
Generalul rus A. Nechvolodov scria că Jacob Schiff a dat în continuare 12 milioane de dolari acestor revoluţionari. Serviciul secret francez dă la iveală pe toţi bancherii care au finanţat revoluţia roşie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America şi Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.
În acelaşi timp, Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, dă la iveală transportul aurului rusesc între 1918 şi 1922 din Rusia spre New York. Datorită agentului Max Warburg şi Germania a transferat bani revoluţionarilor bolşevici. Până în 1918 au fost transferate 40.580.997 mărci, iar după luarea puterii de către Lenin, trezoreria germană a dat 15 milioane de mărci bolşevicilor.
Masacrul sângeros al milioanelor de ruşi şi înrobirea multor milioane de oameni sub comunism, i-a lăsat indiferenţi pe bancherii internaţionali în acţiunea lor spre hegemonia lumii.
Declaraţia Balfour
Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia, a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:
Dragul meu Baron Rotschild,
Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie.
Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere.
Bineînţeles, este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate, precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat.
Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist.
Cu salutări cordiale,
Arthur James Balfour
Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoare, Palestina se afla sub turci.
Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului.
Rotschild a folosit influenţa sa asupra Americii, ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mondial: aliaţii, în acest timp, aveau de furcă cu turcii şi germanii.
Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis.
Doi agenţi importanţi ai lui Rotschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşedintelui Woodrow Wilson, iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui "State Department".
De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rotschild.
Dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la înfiinţarea băncii particulare "Federal Reserve" şi a cerut Congresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei duse în acest scop.
Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardon sau Preston Nichol au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Statele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa.
Propaganda sub titlul "să facă lumea mai sigură prin democraţie" a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul "noii libertăţi" cu scopul de a atrage America în război.
Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute de milioane de dolari.
O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda "Liga Naţiunilor", ceea ce s-a şi întâmplat, cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU.
Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe.
America devenise, prin şarlatanie, o unealtă militară în mâna bancherilor internaţionalişti.
Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi.
Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rotschilds-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, marioneta lui Rotschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House.
Din partea Angliei, mai bine-zis a "Coroanei", era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost sir Philip Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în "Privy Council" (Consiliul de stat secret).
Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemençeau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rotschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.
Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemençeau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemençeau şi House să se poată întreţine nestingheriţi.
Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere.
Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: "Avem un document scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndeplini, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război".
Cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit.
Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rotschild în acest tratat, în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.
Masa Rotundă
The Round Table (Masa Rotundă) a luat naştere din dorinţa magnatului aurului şi diamantelor, Cecil Rhodes, de a instala un nou "guvern mondial".
Biograful său, Sarah Millin, o numeşte mai concret "dorinţa de a guverna lumea". În anul 1890, Cecil Rhodes avea un venit anual de un milion de lire sterline. El cheltuia sume enorme. Rhodes a lăsat mai multe testamente.
Frank Avdelotte, în cartea sa "American Rhodes Scolarship" arată că din primul testament se desprinde dorinţa lui Rhodes ca Anglia să stăpânească întreaga lume cu o singură limbă, cea engleză. Puterea ei să fie atât de mare, încât să facă războaiele imposibile.
De fapt, primul care a conceput o asemenea organizaţie de dominaţie a lumii a fost Weishaupt Iluminatul. Aceasta a servit ca model comuniştilor.
Aceeaşi carte ne arată că în 1888 Rhodes a scris un al treilea testament, în care lasă întreaga lui avere lui Rotschild. În testament se referă şi la înţelegerea lor în scris, care conţine "ceea ce am vorbit noi între patru ochi".
Într-un post scriptum către Rotschild, Rhodes scrie: "Cu privire la constituirea unui asemenea plan, luaţi modelul Iluminaţilor".
În ultimul său testament, Rhodes îl numeşte pe ginerele lui Rotschild să dispună de întreaga sa avere. Cu aceşti bani s-a înfiinţat în 1891 nucleul organizaţiei conduse de Lordul Alfred Milner. Ea s-a numit "Masa Rotundă" şi îşi ducea activitatea în spatele guvernului englez.
Aceşti oameni au provocat primul război mondial, pentru a făuri guvernul mondial. Dacă acest lucru s-ar fi înfăptuit, omenirea ar fi fost scutită de nenorocirile ce au urmat.
După încetarea ostilităţilor, în noiembrie 1918, Woodrow Wilson a venit în Europa cu consilierul său, colonelul House, pentru a constitui Liga Naţiunilor. House a luat contact cu membrii "Mesei Rotunde", care au fost convocaţi la Conferinţa de Pace de la Paris în 1919.
Acest grup a plecat apoi în America, unde au constituit în 1921 CFR (Council of Foreign Relations), CFR şi "Masa Rotundă" aflându-se sub influenţa Băncii Morgan.
Pregătirea celui de al doilea război mondialÎn 6 februarie 1929, Montague Norman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale.
La 9 martie 1929, Paul Warburg scria în Financial Chronicles: "dacă speculaţiilor nelimitate li se dă posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur". Cei iniţiaţi s-au retras de la bursă şi au cumpărat aur şi argint.
În toamna anului 1929 a sosit momentul când bancherii internaţionali au apăsat pe buton. Agenţii lor au pregătit propaganda acţiunilor la bursă, tranzacţiile au fost enorme, după care a urmat ruina financiară. Ea a aruncat America în depresiune şi în scurt timp, în toată lumea s-a instalat stagnarea şi şomajul.
Iluminaţii au putut cumpăra pe nimic firme şi terenuri şi au avut posibilitatea de a influenţa guvernul american. CFR a început să atragă în sfera lui de influenţă oameni importanţi din lumea afacerilor guvernului, presei şi armatei.
Germania, în adânca depresiune economică, rămăsese în urmă cu plăţile stipulate în tratatul de la Versailles şi ceruse un moratoriu. Acesta a fost respins de aliaţi: ca urmare Franţa a ocupat regiunea Ruhr. Muncitorii însă au declanşat greva generală şi ocupanţii şi-au dat seama de eşecul acestei acţiuni.
După ce Germania a acceptat planul Dawes (conceput de Morgan), trupele străine au părăsit regiunea Ruhr.
Germaniei i s-au acordat credite de 800 de milioane de dolari. A urmat planul Young (Owen Young - un agent al lui Morgan), apoi înfiinţarea Băncii internaţionale de plăţi în Elveţia.
Sistemul Dawes, Young şi Banca internaţională de plăţi au fost toate înfiinţate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii împrumută bani celor aflaţi în război, pentru ca, pe de altă parte, tot ei să le dea credite, cu care să-şi plătească datoriile de război.
Sumele enorme date de capitalul american sub formă de credite, au folosit pentru a pune pe picioare maşinăria de război a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenţă, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a susţinut masiv în toate domeniile unde a fost posibil, conştient fiind că la sfârşit va avea loc un război în care va intra şi America. Acest lucru este astăzi dovedit. Au fost publicate şi stau la dispoziţia tuturor celor ce vor să se informeze, toate protocoalele şi rapoartele "Hearings" ale comisiilor congreselor guvernului american şi Camerei reprezentanţilor între 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: "House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934", "House Temporary National Economic Committee 1941", "Senate Subcommittee on War Mobilization 1946".
Istoricul Edward Griffin demască anii dinaintea celui de al doilea război mondial, când s-a format un Cartel internaţional cu centrul principal in Germania, care controla întreaga industrie chimică şi farmaceutică din lume, cu filiale în 93 de ţări, cu numele de I.G. Farben.
Acest Cartel este unic în istorie. Rockefeller a vândut 546.000 acţiuni ale Standard Oil către I.G. Farben. Doi ani mai târziu, I.G. Farben a semnat un contract cu Alcoa Aluminium.
Acest Cartel a fost controlat de Rotschild şi prin el s-au dat sume imense şi SS-ului. În consiliul de conducere al Cartelului I.G. Farben se aflau Max şi Paul Warburg (Federal Reserve), C.E. Mitchell (Federal Reserve) şi H.A. Metz (Bank of Manhattan).
Herman Schimitz, preşedintele Cartelului, a fost în acelaşi timp în consiliul de conducere al Deutsche Bank şi al Băncii internaţionale de plăţi din Elveţia. Averell şi fratele său, Roland Harriman, au finanţat SS-ul prin Union Bank, asociată cu Thyssen.
Din opt directori ai acestei alianţe Thyssen-Harriman, patru erau din organizaţia "Skull & Bones" şi doi naţional-socialişti. Harriman a finanţat în acelaşi timp pe sovietici şi pe nazişti prin Brown Bros Harriman Bank. În consiliul acestei bănci era Prescott Bush, tatăl lui George Bush senior.
Până în 1936 au fost peste 100 firme americane angajate în economia hitleristă. Convenţia acestora a fost să nu se ia nici un venit din Germania, toţi banii să fie creditaţi lui Hitler.
Abia după atacul japonezilor la Pearl Harbor firmele americane au încasat aceste venituri.
După cum se vede, totul a fost plănuit până în cele mai mici amănunte. Ele însă au fost cunoscute numai Iluminaţilor.
Deşi s-au scris sute de cărţi despre tragedia celui de al doilea război mondial, foarte puţini oameni cunosc adevăratele motive ale acestui război, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, aşa cum este scrisă în cărţile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia, are foarte puţină asemănare cu realitatea, cu adevăratele motive şi scopuri ale acestui război.
Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, în numele informaţiei şi al educaţiei, a realizat întreaga operă de a arunca nisip în ochii opiniei publice şi poartă răspunderea pentru nivelul ei de gândire atât de scăzut, încât poate fi caracterizat ca o "încâlceală lipsită de capacitatea de reacţie".
Încet şi sigur, însă, adevărul iese la iveală. Ceea ce avem la îndemână sunt date istorice, însă numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicăieri.
Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia să fie împărţită în două, fapt împlinit de Hitler în septembrie 1939.
După tratatul semnat cu douăzeci de ani în urmă (clauze în spiritul Iluminaţilor), Anglia şi Franţa erau obligate să intre în conflict de partea Poloniei.
Chamberlain, socotit un laş, a fost înlocuit cu masonul şi ex-sionistul Churchill. Acesta a început jocul, dispunând bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregătit pentru un război cu Anglia, de aceea a căutat cu orice preţ să-l oprească. În 1933, într-o cuvântare, Hitler a asigurat Anglia că, dacă aceasta va fi ameninţată de comunism, el este gata să o apere.
În mai 1940, germanii au permis englezilor să-şi retragă 335.000 de soldaţi din Dunkerque. Hess a sosit în Anglia cu scopul de a face pace între aceste două naţiuni. Dar, alianţa Churchill-Baruch a fost mai puternică.
Baruch l-a convins pe Churchill să înfiinţeze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor, lordului Lloyd, să retragă trupele engleze din Palestina şi să permită evreilor să se organizeze militar pentru propria apărare.
Adolf Schicklgruber şi Organizaţia Thule
Ca să aducem puţină lumină în istoria celui de al treilea Reich, precum şi în rolul lui Adolf Hitler, trebuie să pornim mai dinainte. Se vorbeşte mereu de doctrina rasială, de nimicirea evreilor, de criminalul Hitler, însă nicăieri nu se pomeneşte cum şi-a format ideologia sa, cine l-a pus în poziţia pe care a avut-o şi cine l-a finanţat.
Cărţile ce conţin asemenea informaţii sunt imediat interzise sau îndepărtate.
În 1890, personalităţi proeminente din Anglia au format "Ordinul ermetic al amurgului de aur" (The Hermetic Order of the Golden Dawn). Membrii erau masoni din loja Rosacruce ca: Florence Farr, laureatul Nobel pentru literatură - B.Yeats, autorul cărţii Dracula - Bram Stoker, Gustav Meyerink, autor cunoscut, Allister Crowley, cel mai cunoscut magician al secolului şi alţii.
Această organizaţie se ocupa cu magia şi cu ştiinţa esoterică.
O ramură a acestei organizaţii s-a format în Germania în 1917. Rudolf von Sebottendorf a venit în 1917 din Turcia (unde a fost recrutat de masoni) şi, împreună cu alţi patru membri, printre care preotul Gernot, s-au întâlnit la Viena, unde s-au hotărât să cerceteze misterul Templierilor. Din anul 1307, Templierii transmit din tată în fiu secrete legate de învăţătura lui Cristos şi intrarea noastră în mileniul Vărsătorului. Pater Gernot le-a explicat că trecerea din mileniul Peştelui în cel al Vărsătorului stă în legătură cu rotirea Soarelui.
Aşa cum Luna înconjoară Soarele în 12 luni, tot aşa şi Soarele înconjoară "Soarele negru" (un soare central) în 12 perioade. O asemenea perioadă cosmică numără 2.155 de ani care fac "anul cosmic" cam de 25.860 de ani.
După spusele Templierilor, pe noi ne aşteaptă la schimbarea de mileniu un sfârşit de an cosmic şi începutul altui an cosmic. După 25.860 de ani se termină anul cosmic al Peştelui, care este caracterizat prin radiaţii slabe ale Pământului.
În anul cosmic cu care începe epoca Vărsătorului, Pământul are radiaţii mai puternice. Totodată, când are loc această schimbare, au loc şi perturbări religioase, politice, sociale şi chiar geologice.
După prezicerile Templierilor, anii cu date importante sunt 1934, 1962 (când încep radiaţii puternice), 1990. Important este pentru ei pasajul din Noul Testament unde Cristos spune evreilor: "Împărăţia lui Dumnezeu vi se va lua şi se va da altui popor care va aduce fructele aşteptate" (Matei 21, 43, Noul Testament).
În partea a doua continuăm dezvăluirile cu alte dovezi uluitoare: comunismul a fost plănuit de Illuminati, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relaţii Externe, manipulare prin industria audio-video, arme bio-psihologice, mass-media, Obiecte Zburătoare Neidentificate, tehnologia VRIL, atentatul asupra lui Kennedy, implicarea Vaticanului.
Sursa: roaim.co.nr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu