Suntem departe de a înţelege și soluţiona misterele Universului?

© Foto: ru.wikipedia.org/Lucianomendez/cc-by-sa 3.0

Vă prezentăm o opinie a cititorului nostru, domnul Gabriel Teodorescu, despre posibilitatea descoperirii de noi planete locuibile (sau chiar locuite), temă care preocupă de mai mulţi ani astrofizicienii din întreaga lume.

„Posibilitatea existenței vieții sub orice formă în Univers, ține de modul de percepție al vieții, pentru noi ca și civilizație pământeană. Scriam în articolul precedent că viața per ansamblu indiferent de formele ei de manifestare trebuie privită ca și un fenomen calibrat și dependent de anumite echivalențe reciproce, dintre masă, energie, informație și organizare. Conform unei astfel de viziuni, viața ar putea să apară oriunde în Univers, existând la anumite stadii și formele cerute de echivalențele care domină sistemele respective.

În același timp trebuie să acceptăm ipoteza că, pentru nașterea vieții, este necesară o planetă cu dimensiuni, orbită, mișcare de revoluție și rotație, temperatură, atmosferă cantitate de apă, relativ asemănătoare cu ale Terrei. În plus planeta respectivă ar trebui să aparțină unei stele similare Soarelui nostru, iar din acest punct de vedere numai galaxia Calea Lactee adăpostește peste opt miliarde de astfel de sori. Cercetătorii de la NASA estimează că una din 12 planete descoperite în ultimul timp posedă precum Terra un satelit asemănător Lunii. Luna a jucat un rol important în istoria vieții pe Pământ, iar această estimare este importantă în ceea ce privește căutarea de planete locuibile în Univers. Un climat stabil de peste un miliard de ani poate fi esențial pentru a garanta un mediu adecvat pentru existența vieții pe diferite planete. Fără a avea un astfel de satelit, Terra ar fi suferit variații haotice de rotaţie, instabilitate a traiectoriei sale în mișcare în jurul Soarelui, rezultatul conducând la variații dramatice ale climei.

Unde ne aflăm…

La nivelul actual de cunoaștere, umanitatea se oprește în fața unor adevărate bariere, plasate la distanțe de 500-800 de milioane de ani lumină de Terra, declara în septembrie 2010, lordul Martin Ress, președintele Societăţii Regale de Astronomie din Marea Britanie. Precizările sale, apar referitor la controversatele polemici și dezbateri ale oamenilor de știință, ale unor politicieni şi ale liderilor religioși, iscate de declarațiile contradictorii ale teoreticianului Stephen Hawking, cu ocazia lansării noii sale cărți The Grand Design.

Astfel este întărită și ideea conform căreia în cazul Universului izotrop, numai pe o sigură direcție ar exista 13 astfel de bariere, aflate la distanțe de până la 150 de miliarde de ani lumină. Cercetătorii francezi, de la CNRS - Centre National de la Recherche Scientifique, au fost interesați încă din 2007 de sistemul planetar al unei stele pitice roșii Gliese 581, descoperind în 2011, două planete stâncoase la marginea zonei de locuit Gliese 581d si Gliese 581c. Ei au anunţat că Gliese 581 d ar putea fi "prima planetă potențial locuibilă descoperită vreodată". Studiul publicat în Astrophysical Journal Letters de către cercetătorii de la Laboratorul de meteorologie dinamica de la Institutul Pierre Simon Laplace Paris, în colaborare cu Laboratorul de Astrofizică din Bordeaux, s-a bazat însă, pe modelarea pe calculator a atmosferei planetei care ar dispune de mari cantităţi de dioxid de carbon. Gliese 581d are o masă de șase ori mai mare decât cea a Pământului, fiind de două ori mai mare ca dimensiune și având o gravitație de două ori mai intensă decât pe Terra. Pentru a testa ipoteza posibilității existenței vieţii, specialiştii francezi au dezvoltat un model numeric, capabil să simuleze schimbări climatice potențiale asupra exoplanetelor din zonă și au descoperit că, în cazul unei atmosfere dense de dioxid de carbon (un scenariu foarte probabil), Gliese 581 d ar avea o temperatură propice pentru a permite formarea oceanelor, norilor și a ploilor.

Gliese 581 d primeşte energie de trei ori mai mică de la Soarele ei decât Pamântul, darar putea beneficia de un efect de seră, oferind un climat cald, favorabil vieții.

O posibilitate ar fi și faptul că nici o astfel de stea să nu aibă un sistem planetar unde viața să fi apărut.

În cazul apariției unei astfel de vieții pe o exoplanetă, având caracteristici asemănătoare Terrei, se poate să nu se fi ajuns la forme de viață inteligente. Ipoteze destule sunt vehiculate în lumea științifică internațională începând cu opinia cercetătorilor Universității Princenton din anii “90, care considerau că este vorba de o problemă de structură, inteligența nu depinde de substanța materială în sine, ci de complexitatea structurii acestei substanțe. Biochimia unei astfel de structuri poate fi mai mult decât complicată însă eficientă. Cel mai complex nucleu natural cunoscut pe Terra este cel de Uraniu, 92 protoni, 142-146 neutroni, însă în laboratoarele de cercetare avansată sunt produse și nuclee mai complicate atât doar ca acestea sunt foarte instabile dezintegrându-se în mai puțin de o nano secundă. Astfel putem considera că și instabilitatea nucleelor este relativă. În general timpul local, în lumea neutronică este de 10 urmat de 21 de zerouri mai rapid decât timpul nostru astfel toate mecanismele se produc mult mai rapid.

Conform unui raționament simplu chiar dacă ar exista viață neutronică în Univers, și deci și o civilizație conformă cu aceasta, bazată însă pe radiație gamma, ele pot exista în universurile lor, acestea ar apărea și dispărea în mai puțin de o miliardime de secundă. În plus timpul galactic este incomparabil mai lent decât cel uman.

În 2011 o echipă internațională de cercetători, cu ajutorul telescopului Atacama Pathfinder Experiment - APEX, situat pe platoul Chajnantor, la 5.000 de metri altitudine în Anzii chilieni, a descoperit molecule de peroxid de hidrogen în galaxia noastră, aproape de steaua Rho Ophiuchi, la aproximativ 400 de ani lumină depărtare.

Descoperirea oferă astfel indicii în legătură cu două molecule chimice vitale pentru apariția vieții: oxigenul și apa. Regiunea din galaxia noastră care a fost observată este formată din nori de praf cosmic foarte denși, având temperaturi în jurul valorii de minus 250 grade Celsius.

Descoperirea este importantă atât pentru astrofizicieni cât și pentru chimiști, deoarece, în urma unei reacții dintre peroxidul de hydrogen, cu hidrogen aflat din belșug în spațiul interstelar, se poate obține apă - H2O. Dorința oamenilor de știință este de a înțelege, modul în care apa s-a format pe Terra, mai ales că în ultimul timp se crede că aceasta s-a format inițial în spațiul extraatmosferic.

Suntem departe de a înțelege misterele Universului…

Toate teoriile cosmologice actuale au la bază conceptele "dark energy" și "great attractors", acestea fiind dezvoltate pentru a explica în mare măsura faptul ca totuși un Univers creat nu s-a răspândit în mod uniform, în același ritm și pe aceleași direcții, așa cum precizează teoria Big Bang-ului. De remarcat este și faptul că, în opinia specialiștilor, chiar dacă eforturile oamenilor de știință, s-ar încununa cu o teorie solidă a formării Universului, totuși creierul ființelor umane nu este încă pregătit pentru a o înțelege”.

Sursa: romanian.ruvr.ru