Mellen-Thomas Benedict povesteste in carte sa “Journey Through the Light and Back”:
În 1982 am murit de cancer in faza terminala. Boala mea era inoperabila si orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi facut altceva decat sa ma transforme, din ce in ce mai mult, intr-o leguma. Mi se dadusera intre sase si opt luni de viata. În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informatii si ma intristam din ce in ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice si asa mai departe. Asa ca, in lipsa unei baze spirituale, am inceput sa cred ca natura facuse o greseala si ca noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planeta. Percepeam oamenii ca fiind un soi de cancer si cu asta m-am ales. Asta m-a ucis. Aveti mare grija cum vedeti lumea. Acest lucru se rasfrange asupra voastra, mai ales daca viziunea voastra este negativa. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am incercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit.
Asa ca am stabilit ca totul era, de fapt, intre mine si Dumnezeu. Nu ma mai confruntasem niciodata pana acum cu Dumnezeu,
de fapt nu avusesem niciodata de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupari spirituale la vremea respectiva, dar am inceput o calatorie pentru a afla despre spiritualitate si despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat sa citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru ca nu voiam sa am vreo surpriza dincolo. Asa ca am inceput sa citesc despre diverse religii si filosofii. Toate erau foarte interesante si mi-au dat speranta ca exista ceva dincolo.
Îmi amintesc ca m-am trezit intr-o noapte, acasa, pe la 4:30 si am stiut ca venise timpul. Asta era ziua in care aveam sa mor. Asa ca mi-am chemat cativa prieteni si mi-am luat la revedere. Mi-am trezit ingrijitoarea si i-am spus. Facusem o intelegere cu ea ca imi va lasa cadavrul in pace sase ore, pentru ca citisem ca se intampla tot soiul de lucruri interesante atunci cand mori. Am adormit la loc.Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este inceputul unei experiente tipice in apropierea mortii. Dintr-o data, am fost perfect constient ca stateam in picioare, dar corpul meu era asezat in pat. În jurul meu era un fel de intuneric. Ma simteam mai viu in afara corpului decat in viata obisnuita. Totul era atat de viu, incat puteam vedea fiecare camera din casa. Puteam vedea si acoperisul casei, imprejurimile ei si chiar dedesubtul casei.
Era o Lumina care stralucea. M-am intors spre Lumina, care era foarte asemanatoare celei descrise de alti oameni in experientele lor din apropierea mortii. Era atat de minunata. Este tangibila, o poti simti. Este ademenitoare; vrei sa te duci spre ea, asa cum te-ai arunca in bratele tatalui sau mamei tale ideale. Pe masura ce am inceput sa ma misc catre Lumina, am stiut intuitiv ca, daca merg catre Lumina, voi muri. Asa ca mergeam spre Lumina si spuneam: „Te rog sa astepti un minut; stai doar o secunda. Vreau sa ma gandesc la asta, as vrea sa-ti vorbesc inainte sa plec”. Spre surprinderea mea, in acel punct, intreaga experienta s-a oprit. Va puteti controla experienta de dupa moarte. Nu va aflati intr-un vartej incontrolabil. Asa ca dorinta mea a fost respectata si am avut o discutie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini si semne arhetipale. Am intrebat-o: Ce se intampla aici? Te rog, Lumina, explica-mi.
Chiar vreau sa stiu care este realitatea situatiei. Nu pot pune exact in cuvinte, pentru ca era un fel de comunicare telepatica.
Lumina mi-a raspuns. Informatia care mi-a fost transferata era ca, in timpul experientei tale de dupa moarte, credintele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care il primesti in fata Luminii. Daca esti budist sau catolic sau fundamentalist, primesti feedback legat de ceea ce era credinta ta. Ai ocazia sa o privesti si sa o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. Dupa cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama ca ceea ce vedeam cu adevarat era matricea Sinelui nostru Superior. Cu totii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufleteasca a fiintei noastre. El mi s-a revelat in cea mai adevarata forma energetica a sa. Singurul fel in care o pot descrie cu adevarat este ca Fiinta Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arata asa, dar este o conexiune directa la Sursa, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectati la Sursa. Asa ca Lumina imi arata matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat in nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stari de fapt primeam feedback in
timpul experientei mele dupa moarte.
Continuand sa cer Luminii sa ma lamureasca, sa-mi explice, am inteles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o retea in jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualitatile Superioare. Este precum o companie grozava, un nivel urmator, subtil de energie care ne inconjoara, nivelul spiritului, ca sa spunem asa. Apoi, dupa cateva minute, am mai cerut lamuriri.
Chiar doream sa stiu despre ce este vorba in Univers si, de data asta, eram gata sa plec. Am spus: Sunt gata, ia-ma! Atunci, Lumina s-a transformat in cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata: o mandala de suflete umane de pe aceasta planeta. Adusesem aici viziunea mea negativa a ceea ce se intampla pe planeta. Asa ca am intrebat Lumina, rugand-o sa ma lamureasca si am vazut, in aceasta mandala magnifica, cat de frumosi suntem cu totii in esenta noastra, in nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creatii.
Sufletul uman, matricea umana pe care o formam impreuna este absolut fantastica, eleganta, exotica, orice. Nu pot spune destul despre felul in care mi s-a schimbat parerea despre Fiintele umane in acel moment. Am spus: O, Doamne, nu stiam cat suntem de frumosi! La orice nivel, sus sau jos, in orice forma v-ati afla, voi sunteti cea mai frumoasa creatie. Revelatiile primite de la Lumina continuau fara oprire. Apoi am intrebat Lumina: Asta inseamna ca Omenirea va fi salvata? Atunci, asemenea unei explozii de trambite cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumina a vorbit:
Ţine minte asta si nu uita niciodata; voi va salvati, voi va rascumparati si voi va vindecati. Ati facut-o intotdeauna. O veti face intotdeauna. Ati fost creati cu puterea de a face asta, inca dinainte de inceputul lumii.
În acea clipa am inteles si mai mult. Am inteles ca AM FOST DEJA SALVAŢI, si ne-am salvat pe noi insine, pentru ca am fost proiectati sa ne corectam, asemenea intregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se refera “a doua venire”. I-am multumit Luminii lui Dumnezeu, din toata inima. Cel mai bun lucru pe care am putut sa-I spun au fost urmatoarele cuvinte simple de multumire: O, draga Dumnezeule, draga Universule, draga Sine Superior, Îmi Iubesc Viata. Lumina parea sa ma aspire si mai profund. Era ca si cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat intr-un alt taram, mai profund decat cel precedent, si am devenit constient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un suvoi enorm de Lumina, vast si plin, adanc in Inima Vietii. Am intrebat ce era. Lumina mi-a raspuns: Acesta este fluviul vieții. Bea din aceasta apa bogata, dupa dorinta inimii. Asa am facut. Am luat inghitituri, una dupa alta. Sa bei Viata insasi! Eram in extaz. Atunci Lumina a spus: Ai o dorinta. Lumina stia
totul despre mine, trecutul, prezentul si viitorul. Da! am soptit.
Am cerut sa vad restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omenesti. Lumina mi-a spus atunci ca pot sa merg odata cu Şuvoiul. Am facut-o si am fost purtat prin Lumina, catre capatul tunelului. Am simtit si am auzit o serie de explozii sonice foarte blande. Ce mai goana! Dintr-o data, mi s-a parut ca sunt lansat de pe planeta, pe acest suvoi de Viata. Am vazut Pamantul disparand. Sistemul solar, in intreaga lui splendoare, a trecut usor pe langa mine si a disparut. Cu o viteza mai mare decat cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce in ce mai multa cunoastere, pe masura ce inaintam. Am aflat ca aceasta Galaxie si intreg Universul sunt pline de diferite forme de VIAŢĂ. Am vazut multe lumi. Vestea buna este ca nu suntem singuri in Univers! Pe masura ce calatoream pe suvoiul de constienta prin centrul Galaxiei, suvoiul se desfacea in extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerarile Galaxiei, cu toata intelepciunea lor straveche, zburau pe
langa mine.
Primul gand a fost ca mergeam undeva, chiar calatoream. Dar apoi mi-am dat seama ca, pe masura ce suvoiul se marea, propria mea constienta se extindea si ea, pentru a cuprinde tot ce era in Univers! Toata creatia trecea pe langa mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevarat un Copil Minune; un prunc in Lumea minunilor! În acel moment, m-am regasit intr-o tacere profunda, dincolo de limitele linistii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit. Eram in Vid. Eram in pre-creatie, inainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de inceputul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibratie. Eram in Ochiul Creatiei. Am simtit ca atingeam Fata lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur si simplu, am fost una cu Viata si Constienta Absoluta. Cand spun ca am putut vedea sau percepe vesnicia, spun ca am putut experimenta modul in care Creatia, in intregimea ei, se autogenereaza. Era fara inceput si fara sfarsit. Acesta e un gand care iti largeste mintea, nu-i asa?
Oamenii de stiinta percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat nastere Universului. Am vazut, in timpul experientei mele de viata dupa moarte, ca Big Bang a fost doar unul dintr-un numar infinit de alte Big Bang-uri care creeaza Universuri, incontinuu si simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, in termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuatii de geometrie a fractalilor. Oamenii din antichitate stiau toate astea. Ei spuneau ca Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirand si recrease alte Universuri, inspirand. Aceste epoci erau numite Yuga. Ştiinta moderna a numit asta Big Bang. Ma aflam in constienta absoluta, pura. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau si se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, in toate. Am vazut ca absolut fiecare particica a creatiei are, la randul sau, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Înca nu am cuvinte sa descriu lucrul asta.
Mi-au trebuit ani intregi, dupa ce m-am intors din experienta mea in preajma mortii, sa gasesc cuvinte care sa descrie experienta Vidului. Pot sa va spun acum asa: Vidul este mai putin decat nimic si totusi, mai mult decat orice exista! Vidul este zero absolut, haosul ce da nastere tuturor posibilitatilor. Este Constienta Absoluta, cu mult mai mult decat Inteligenta Universala. Vidul este golul sau nimicul dintre manifestarile fizice. Este SPAŢIUL dintre atomi si componentele lor. Ştiinta moderna a inceput sa studieze acest spatiu. Ea il numeste punctul Zero. Ori de cate ori se incearca sa fie masurat, instrumentele depasesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Pana acum nu a fost gasita o modalitate de a masura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru si in Univers exista mai mult spatiu zero decat orice altceva! Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atat de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, incepand de la Big Bang, este vibratie, de la
primul Cuvant care este prima vibratie. Biblicul EU SUNT in realitate are un semn de intrebare dupa el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creatia este Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, in orice fel imaginabil, intr-o explorare continua prin fiecare dintre noi. Am inceput sa vad, in timpul experientei mele in preajma mortii, ca tot ceea ce exista este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea stie Dumnezeu chiar si atunci cand cade o frunza. Lucrul acesta este posibil pentru ca, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se afla orice atom, acela este centrul Universului. Exista Dumnezeu in acela si exista Dumnezeu in Vid.
Atunci cand exploram Vidul, in timpul experientei mele in preajma mortii, si toate acele Yuga sau creatii, ma aflam complet in afara timpului si spatiului, asa cum le cunoastem noi. În aceasta stare extinsa am descoperit ca, de fapt, creatia inseamna Constienta Absoluta Pura, sau Dumnezeu, care intra in Experienta Vietii, asa cum o stim noi. Vidul insusi este lipsit de experienta. Este inaintea vietii, inainte de prima vibratie. Dumnezeirea inseamna mai mult decat Viata si Moarte. Prin urmare, exista chiar mai mult de experimentat in univers decat Viata si Moartea! Cand am inteles acest lucru, incheiasem cu Vidul si doream sa ma intorc la Creatia sa, sau Yuga. Parea lucrul cel mai normal de facut. Atunci m-am intors brusc prin cea de-a doua Lumina, sau Big Bang, si am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe suvoiul constientei, inapoi prin intreaga Creatie, si ce mai calatorie a fost! Supraaglomerarile Galaxiilor au trecut prin mine, aducandu-mi si mai multa intelegere.
Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaura neagra. Gaurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.
Ştiti ce se afla de cealalta parte a unei gauri negre? Suntem noi; Galaxia noastra, care a fost reciclata dintr-un alt Univers. În intreaga ei configuratie energetica, Galaxia arata asemenea unui oras fantastic al luminilor. Toata energia de pe aceasta parte a Big Bang-ului este Lumina. Fiecare subatom, atom, stea, planeta, chiar si constienta insasi sunt alcatuite din Lumina si au o frecventa si/sau o particula. Lumina este vie. Totul este alcatuit din Lumina, chiar si pietrele. Asa ca totul este viu. Totul este alcatuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent. Atunci cand eram purtat pe suvoi, am putut vedea, in cele din urma, ca se apropia o Lumina imensa. Am stiut ca era Prima Lumina; Matricea Luminoasa a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, intregul nostru Sistem Solar a aparut in Lumina, insotit de una dintre exploziile acelea de catifea. Am putut vedea toata energia pe care o genereaza acest Sistem Solar si este un spectacol incredibil de Lumina!
Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor ceresti, genereaza o matrice unica de Lumina, sunet si energii vibrationale. Civilizatiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta in Univers Viata, asa cum o stim noi, dupa amprenta energetica si vibrationala a matricei. Este o joaca de copii. Copilul minune al Pamantului (Fiintele umane) face chiar acum o gramada de zgomot, asemenea copiilor care se joaca in curtea Universului.
Lumina mi-a explicat ca nu exista moarte; suntem Fiinte nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am inteles ca facem parte dintr-un sistem natural viu, care se recicleaza permanent. Nu mi s-a spus niciodata ca trebuie sa ma intorc. Am stiut ca va trebui. Era firesc, dupa tot ceea ce vazusem in timpul experientei mele in preajma mortii. Nu stiu cat timp am fost cu Lumina, in timp uman. Dar a venit momentul in care am inteles ca toate intrebarile mele isi primisera raspuns si ca intoarcerea mea era iminenta. Cand spun ca toate intrebarile mele capatasera raspuns dincolo, chiar asta vreau sa spun. Toate intrebarile mele au primit raspuns. Fiecare om are o viata diferita si intrebari diferite, la care cauta raspuns. Unele dintre intrebarile noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi exploreaza acest lucru pe care il numim Viata in felul sau personal unic.
Asa se intampla cu orice forma de viata, de la munti, pana la orice frunza din vreun copac. Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru ca totul contribuie la Imaginea Generala, la deplinatatea Vietii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, intr-un Dans infinit al Vietii. Unicitatea noastra sporeste intreaga Viata. Cand am inceput intoarcerea catre ciclul vietii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, ca ma voi intoarce in acelasi trup. Am avut incredere deplina in Lumina si in procesul Vietii. Atunci cand suvoiul s-a unit cu marea Lumina, am cerut sa nu uit niciodata revelatiile si sentimentele legate de ceea ce am invatat dincolo. A urmat un da. L-am simtit ca si cum sufletul mi-ar fi fost sarutat.
Apoi am fost dus inapoi prin Lumina in taramul vibrational. Întregul proces s-a repetat, cu si mai multe informatii care mi-au fost transmise. M-am intors acasa si mi s-au dat lectii din experienta mea in preajma mortii, legate de mecanismul reincarnarii. Mi s-au dat raspunsuri la toate micile mele intrebari: Cum se face asta? Cum se face ailalta? Am stiut ca ma voi reincarna. Pamantul este un mare procesator de energie si constiinta individuala se dezvolta din asta, in fiecare dintre noi. Ma gandeam la mine ca devenind om pentru prima data, si eram fericit sa fiu asa. Din ceea ce am vazut, as fi fericit sa fiu si un atom in acest Univers. Un atom. Asa ca, sa fiu o parte umana a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunata binecuvantare. Este o binecuvantare dincolo de orice ne inchipuim noi ca poate fi o binecuvantare. Pentru fiecare dintre noi, sa fim partea umana a acestei experiente este ceva teribil si magnific. Fiecare dintre noi, oriunde si oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvantare pentru planeta,
exact in locul in care se afla.
Am trecut prin procesul reincarnarii, asteptandu-ma sa ajung un bebelus undeva. Dar mi s-a dat o lectie despre cum evolueaza identitatea si constienta individuala. Am fost atat de surprins cand am deschis ochii. Nu stiu de ce, pentru ca o intelesesem, dar a fost totusi o surpriza atat de mare sa ma intorc in acest corp, inapoi in camera mea, cu cineva care ma privea, plangand in hohote. Era infirmiera mea. Ea renuntase sa mai spere dupa o ora si jumatate dupa ce ma gasise mort.
Corpul meu era rigid si inflexibil. S-a dus in cealalta camera. Atunci m-am trezit si am vazut lumina afara. Am incercat sa ma ridic si sa ma duc spre ea, dar am cazut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit in fuga si m-a gasit pe podea. Cand mi-am revenit, am fost foarte surprins si, in acelasi timp, plin de veneratie fata de ceea ce mi se intamplase in timpul experientei mele in preajma mortii. La inceput, toate amintirile calatoriei mele pe care le am acum, inca nu existau.
Continuam sa alunec din lumea asta si intrebam intr-una: Traiesc? Lumea asta parea mai ireala decat cealalta. Dupa trei zile ma simteam din nou normal, mai clar si totusi diferit de felul in care ma mai simtisem vreodata in viata. Amintirile experientei mele au revenit mai tarziu. Nu vedeam nimic rau in nicio Fiinta umana pe care o vazusem vreodata. Înainte, eram cu adevarat plin de prejudecati. Credeam ca multi oameni erau niste ratati. De fapt, credeam ca toti, in afara de mine, erau niste ratati. Dar acum am scapat de toate astea.
Cam dupa 3 luni un prieten mi-a sugerat sa fac niste analize, asa ca m-am dus sa ma scaneze si asa mai departe. Ma simteam cu adevarat bine si ma temeam sa nu primesc vesti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinica privind scanarile dinainte si cele dupa, zicand: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: “Cu adevarat este un miracol”. El a raspuns: “Nu, astfel de lucruri se mai intampla, se numesc remisii spontane.” Parea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol si eu eram impresionat, chiar daca nimeni altcineva nu era. În timpul experientei mele in preajma mortii am coborat in ceea ce s-ar putea numi Iad si a fost foarte surprinzator. Nu am vazut Satana sau raul. Coborarea mea in Iad a fost o coborare in mizeria umana, in ignoranta si intunericul lipsei de cunoastere. A parut a fi o eternitate jalnica. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mica stea de Lumina, care ii statea oricand la dispozitie. Dar nimeni nu parea sa-i acorde atentie. Erau atat de prinsi in
propria durere, trauma si suferinta. Dar, dupa ceea ce mi-a parut o eternitate, am inceput sa chem Lumina aceea, asemenea unui copil care isi striga parintii in ajutor.
Atunci, Lumina s-a deschis si a format un tunel care a venit direct la mine si m-a izolat de toata frica si durerea. Asta este, in realitate, Iadul. Asa ca, ceea ce facem este sa invatam sa ne tinem de mana, sa ne apropiem unii de altii. Portile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de maini si vom pasi impreuna afara din Iad. Lumina a venit la mine si s-a transformat intr-un Înger auriu, imens. Am spus: Esti Îngerul Mortii? Mi-a transmis ca era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastra. Apoi am fost dus in Lumina. Curand, stiinta noastra va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i asa? Reusim sa facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtila, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii si a vedea din ce sunt formati. Au ajuns pana la nivelul quarcilor si asa mai departe. Ei bine, intr-o buna zi vor ajunge pana la acel lucru mic ce tine totul laolalta si il vor numi: Dumnezeu.
De abia acum incepem sa intelegem ca si noi cream, pe parcurs ce avansam. Cum am vazut aievea, in timpul experientei mele am ajuns pe un taram unde exista un punct in care ne transmitem intreaga cunoastere acumulata si incepem sa cream urmatorul fractal, urmatorul nivel. Avem puterea de a crea, pe masura ce exploram. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la intoarcerea mea, am trait experienta Luminii in mod spontan si am invatat cum sa ajung in acel spatiu aproape oricand in timpul meditatiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie sa muriti sau sa aveti o experienta in preajma mortii pentru a face acest lucru. Sunteti dotati pentru asta, aveti deja tot ce va trebuie. Corpul este cea mai minunata Faptura de Lumina din cate exista. Corpul este un Univers de Lumina incredibila. Spiritul nu ne forteaza sa anulam acest corp. Nu asta se intampla. Nu mai incercati sa deveniti Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici. L-am intrebat pe Dumnezeu: “Care este cea mai buna religie de pe planeta? Care este cea corecta?” si Dumnezeirea a spus, cu multa iubire: “Nu-mi pasa.” A fost o gratie incredibila. Cand Dumnezeirea a spus nu-mi pasa, am inteles imediat ca e treaba noastra sa ne pese. Este important, pentru ca noi suntem Fiintele carora le pasa. Conteaza pentru noi, iar in asta rezida importanta. Aici avem ecuatia energiei in spiritualitate.
Dumnezeului Absolut nu ii pasa daca esti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezinta fatetele unui intreg. Mi-as dori ca toate religiile sa-si dea seama de asta si sa se lase unii pe altii in pace. Nu e vorba de sfarsitul religiilor, ci ca vorbim despre acelasi Dumnezeu. Traiti si lasati-i si pe altii sa traiasca. Fiecare are o alta viziune. Şi toate fac parte din imaginea globala; toate sunt importante.
Am trecut dincolo, in timpul experientei mele in preajma mortii, plin de temeri legate de deseurile toxice, rachetele nucleare, cresterea exploziva a populatiei si de distrugerea padurii amazoniene. M-am intors, iubind fiecare problema. Iubesc deseurile nucleare. Iubesc norul urias in forma de ciuperca; acesta reprezinta cea mai sfanta mandala pe care am manifestat-o pana acum, ca un arhetip. El, mai mult decat orice religie si filozofie de pe Pamant, ne-a adus impreuna, dintr-o data, la un nou nivel al constientei. Ştiind ca am putea arunca planeta in aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizam in cele din urma, poate, ca ne aflam cu totii aici, impreuna. Pentru o perioada de timp, a fost nevoie sa se adune mai multe bombe. Atunci am inceput sa spunem: nu mai vrem asa ceva. Acum ne aflam, de fapt, intr-o lume mai sigura decat a fost ea vreodata, si va deveni si mai sigura. Asa ca m-am intors din experienta mea in preajma mortii iubind deseurile toxice, pentru ca ne fac sa ne apropiem unii de altii.
Aceste lucruri sunt atat de mari. Dupa cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem solutii de dimensiunea sufletului? DA! Taierea padurii amazoniene va incetini si, in cincizeci de ani de acum incolo, vor fi mai multi copaci pe planeta decat au fost demult. Daca va ocupati de ecologie, faceti-o in continuare; sunteti acea parte din sistem care devine constienta. Faceti-o cu toata puterea, dar nu fiti deprimati. E o parte din ceva mult mai mare.
Pamantul se afla in plin proces de imblanzire. Nu va mai fi niciodata un loc atat de salbatic cum era altadata. Vor ramane locuri salbatice marete, rezervatii in care natura sa prospere. Gradinaritul si rezervatiile vor constitui preocuparile viitorului. Cresterea populatiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care sa determine o schimbare a constientei.
Aceasta schimbare in constienta va conduce la schimbari in domeniul politicii, banilor si energiei. Dupa ce am murit o data, trecand prin experienta in preajma mortii si intorcandu-ma, respect cu adevarat viata si moartea. În experientele noastre cu ADN-ul s-ar putea sa fi deschis poarta unui mare secret. În curand, vom putea trai in acest corp cat de mult vrem. Dupa ce veti fi trait in jur de 150 de ani, veti simti intuitiv ca vreti sa schimbati canalul. Sa traiesti o vesnicie intr-un singur trup nu este la fel de creativ ca si reincarnarea, ca si transferul energiei in acest vortex fantastic de energie in care ne aflam. Vom vedea cu adevarat intelepciunea vietii si mortii si ne vom bucura de ea. Dupa cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna. Acest corp in care va aflati a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un suvoi de Viata care isi are originea in Marea Explozie (Big Bang) si chiar dincolo de ea. Acest corp da viata vietii urmatoare, atat ca energie densa, cat si subtila. Acest corp este viu deja de
o vesnicie.
Sursa: esoterism.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu