Lumea în care trăim, se îndreaptă într-o direcţie greşită. Asta e tot mai evident, pentru tot mai mulţi oameni. Mulţi dintre cei cărora le pasă, se întreabă cum a fost posibil să ajungem aici? Totul s-a petrecut pas cu pas, îndepărtându-ne încet, încet, de calea firească a vieţii.
Oamenii nu mai au o viaţă normală de familie, nu se mai ocupă de copii, de nepoţi. Serviciul, afacerea sau viaţa publică, ne mănâncă cea mai mare parte din timpul unei zile. Ne-am croit un model de viaţă greşit. Scara noastră de valori e falsă.
E posibil ca şi lucrurile materiale să ne aducă bucurii. Ne dorim o maşină, o casă, un aparat, o mâncare gustoasă, o funcţie importantă, etc şi ne bucurăm când reuşim să le avem. Cred că nu e nimic rău în asta. E de dorit şi e bine să ne ducem viaţa în bucurii. şi lui Dumnezeu îi place asta, că doar e un Dumnezeu al bucuriei, al iubirii.
Nu cred totuşi că aceste tipuri de bucurii, înseamnă trăiri profunde. Nu pot aceste tipuri de bucurii şi alte asemenea lor să fie comparate cu bucuria de a fi împreună cu familia, de a-şi strânge în braţe soţia, de a ţi se naşte un copil, de a-i auzi gânguritul, de a fi de faţă la primii lui paşi, de a ţi se spune mama, tata, bunu sau buna, şi mai târziu, când spun prima poezie, sau au primul rol într-o piesă la “Grădi”, apoi la şcoală, cu bastonaşele şi tabla înmulţirii…
Ori după ce mai cresc, îngrijorarea trecerii unor examene, primele importante din viaţa lor, după ce au o prietenă sau un prieten, Doamne câte frământări ai împreună cu ei, încercând să-i sfătuieşti, sau făcându-te că nu ştii, dar fiind atent la reacţiile şi relaţiile lor… Apoi pregătirea pentru căsătoria, pe care uneori, când e prea devreme, o mai amâni un pic, convingându-i să facă logodna, şi să mai stea aşa un an…
Cu ce poţi compara fragilitatea şi nevinovăţia unui copil sau nepot pe care îl ţii în braţe, ochii aceia mari şi senini cu care te priveşte şi în care se întrevede Profunzimea şi Taina Cerurilor? Doamne, şi atunci când se lipesc de tine, pupându-te pe obraz, te topeşti!
Am meditat de multe ori pe această “Taină a căsătoriei”, într-un firesc al vieţii trăite conform legii firii, tinerii soţi îşi jertfesc cu bucurie cei mai frumoşi ani ai tinereţii pentru generaţia care vine, pentru că viaţa, aşa cum ne e dată pe Pământ, să dăinuiască! Dar câte bucurii şi împliniri îţi aduce această jertfă, şi cum să nu-ţi aducă, dacă te înscrii şi faci parte din Planul Divin pentru Pământ. Că doar e un Dumnezeu al Vieţii, al perpetuării ei!
Pe cale de consecinţă, dacă în mod voit faci altfel, cu tine însuţi sau constrângându-i ori stimulându-i pe aţii să facă aşa, înseamnă că te situezi în tabăra potrivnică Domnului ! Atunci ai trăit degeaba, viaţa ce ti-a fost dată pentru a te apropia de Dumnezeu, ai folosit-o nefericit, îndepartându-te de El.
Suntem fiecare dintre noi, într-o fuga continuă, în criză de timp, fugăriţi de propriile opţiuni greşite. Greşeala nu e că ne bucurăm şi de lucrurile materiale, ci că ne bucurăm în primul rând, sau mai grav, ne bucurăm numai de lucrurile materiale! Constatăm cu durere că mulţi dintre tinerii de azi, mai ales femeile, pun mai mare pret pe carieră, decat pe familie ! Sacrificând cea mai mare parte a unei zile, aproape a fiecărei zile, chiar şi sfârşitul de săptămână la serviciu, nu mai au timp să-şi facă o familie. Sau dacă au totuşi o familie, unul sau fiecare din cei doi îşi va trăi practic viaţa “în alte anturaje”, la serviciu sau “la partid”, unde se nasc alte afinităţi şi interese, în detrimentul firescului, al căsniciei, aceasta pierzându-şi viabilitatea.
La noi în Banat, e o doină a cărei cuvinte spun: Unii oameni tare-s prosci/ Ei nu ştiu că-n lume-s gosci/ Strânge omul ca furnica/ Ş-ân groapă nu ia nimica. Patru scânduri prinsă-n cui/ Îs averea orşicui!
Asta nu înseamnă să trăim săraci lipiţi, dar se cuvine să avem o corectă perspectivă asupra propriei vieţi, asupra lucrurilor cu adevărat importante, a ierarhizării corecte a necesităţilor şi dorinţelor, a opţiunilor, a unei scări de valori corecte. E valabil acest lucru şi pentru ce prezentăm ca valoros celorlalţi şi, de multe ori ca beneficiari ai unei poziţii sociale de conducere, impunem celorlalţi.
Modelele de viaţă importate, le înghiţim pe nemestecate. Tot ce vine din Occident şi mai ales din America, ni se pare tabu. E bine să învăţam unii de la alţii, indivizi sau popoare, dar cu discernământul şi bunul simţ creştin. Atunci când căile şi metodele evident falimentare la ei în plan uman sau social, ni le impun ca fiind “căi de urmat”, să şi le ţină lor! Se închină de fapt, unui singur Dumnezeu, Banul! Pentru asta, toate eforturile şi învăţăturile lor manageriale au ca scop şi duc spre un singur lucru – maximizarea profitului prin eficienţă maximă! Pare OK. Dar ia uitaţi-vă la ce a dus la ei:
- Peste 50% din familii sunt dezbinate,
- Consumul de droguri şi criminalitatea, în rândul copiilor şi al tinerilor e o plagă socială, a devenit endemică!
- Protecţie socială “0″
- Capcanele aruncate de Bănci şi cei din spatele lor, prin diferite “oferte tentante”, au lăsat mulţi oameni în stradă,
- Banii electronici ce scapă de controlul structurilor statale, sunt înmulţiţi şi manipulaţi discreţionar de cei ce vor de fapt să controleze lumea!
- etc.
Vi se pare o direcţie bună, un exemplu demn de urmat? Nu vedeţi că totul se îndreaptă spre controlul absolut al individului şi spre îngenuncherea lui?
Cu ani în urmă, vreo 30, am găsit aruncată, o carte, groasă, cu coperte tari, în pânză roşie. Am răsfoit-o, era editată prin 1952, parcă, şi se numea “Probleme economice ale URSS”. Autor I.V. Stalin. Scria acolo, printre altele: “… dacă ţăranul sovietic mai are pe lângă casă, un mic lot de teren pe care cultivă legume, zarzavaturi şi fructe pentru consum propriu, excedentul vânzându-l pe piaţa liberă, nu putem spune că am făcut Revoluţia în Agricultură! Dacă ţăranul sovietic, are pe lângă casă o vacă sau o capră ale căror produse le foloseşte pentru consumul propriu, iar excedentul îl valorifică pe piaţa liberă, nu putem spune că am făcut Revoluţia în Agricultură! … “
Îmi amintesc apoi de perioada comunistă, în România, când Ceauşescu dorea să facă în fiecare cartier câte o Cantină mare în care să mănânce toţi oamenii, urmând să dispară produsele alimentare din comerţ, pentru o eficienţă mai bună de utilizare a lor, fără risipă. în Bucureşti chiar s-au construit Circurile Foamei! (ce-au devenit apoi, anii ăştia, Mall-uri). Totul era centralizat – curentul, apa, căldura. Mâncarea era oricum raţionalizată, la cartelă, dar se dorea un control şi mai puternic al individului, o dependenţă mai mare de Sistem, ce se dorea a fi Absolută!
Acum mă uit în jurul meu, văd şi simt că se urmăreşte acelaşi lucru, mai perfid, cu mijloace la îndemană mai eficiente, organizate la nivel planetar, cu pârghii multiple. Gândiţi-vă la impunerea plăţilor electronice, a cardurilor şi dorinţei de eliminare a plăţilor în moneda fizică. Dincolo de comoditatea aparentă a plăţilor electronice, pericolul ce ne paşte e uriaş! Nefiind constrânşi de rigorile clasice ale acoperirii vechi în aur şi cele noi în bunuri şi servicii, pot declara oricâţi bani electronici, pot îmbogăţi sau sărăci oricând şi pe oricine. Dacă eşti incomod şi nu te supui, îţi suspendă cardurile şi conturile şi te blochează total. Nu vei putea exista în afara sistemului controlat! Nu-ţi vei mai putea plăti telefonul, curentul, gazul, apa, televizorul, combustibilul la maşină, şcoala copiilor, nu vei mai putea merge cu mijloacele de transport în comun, nu te vei putea deplasa cu niciun fel de mijloc de transport pe distanţe scurte sau lungi, nu vei putea să-ţi cumperi mâncare şi îmbrăcăminte, etc., nimic de fapt. Depinzi în totalitate de Sistem!
Dacă vi se pare că exagerez, uitaţi-vă cum au evoluat şi evoluează lucrurile! Umanitatea nu poate să-şi permită existenţa unei singure variante, şi aceea fiind controlată de oameni care au dovedit că sunt fără Dumnezeu!!! Toate acestea sunt implementate de “cozi de topor”, vorba unui demnitar sovietic : “N-avem noi atâtea topoare, câte cozi găsim la voi!”. Aşa şi acum, prin atragerea în diverse “Societăţi Discrete”, în oferirea de posturi de conducere “în multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri”, posturi în organismele internaţionale, toate acestea şi multe altele, plătite cu Neamul şi cu ţara iar mai nou şi cu Limba. Desigur, cu motivaţii bine fundamentate! Pentru a nu supăra pe “Big Brother”, unul sau altul, nu?
Gandiţi-vă că se doreşte, evident tot în numele eficienţei maxime, înlăturarea gospodăriilor ţărăneşti, cu produse naturale şi sănătoase, şi impunerea unor ferme mari, cu produse nesănătoase şi fără gust. Micii producători ce aveau o oarecare independenţă, trebuie să dispară, că se pot sustrage sistemului controlat şi nesănătos! Pământul vor fi nevoiţi să-l vândă pe bani puţini altora, de preferinţă străini, ce-l vor cultiva cu plante tehnice, sau folosite pentru combustibili ori altele! Nu există pentru ei, în această ţară, soluţii economice de stat, planuri de sprijin şi încurajare pe termen scurt, mediu şi lung. Ei sunt doar ai ţării, fac parte din neamul ăsta! Produsele alimentare de import, subvenţionate direct sau indirect acolo, pline de “E”- uri, vor fi singurele la îndemană pentru săracii noştri. Populaţia îmbolnăvită, va fi tratată doar cu produsele farmaceutice de sinteză, ale multinaţionalelor, nu? şi cu vaccinurile pline de diverse tulpini de viruşi altoiţi unii cu alţii, impuse nouă, pentru binele nostru! Adevărate bombe împotriva vieţii, nu vă amintiţi?
Industria a fost anihilată. E adevărat că dotarea tehnologică era deficitară, dar şi unităţi economice noi, ce au fost dotate la standarde la zi, s-au făcut una cu pământul, fără a fi lăsate să producă un minut! Mai ţineţi minte cum a fost modificat Mersul Trenurilor în aşa fel încât să le fie imposibil oamenilor să mai facă naveta, să ajungă la serviciu?
Privind în urmă la anii ce-au trecut, vedem clar că prin “cozile de topor” ce au făcut legile şi au condus ţara în aceşti 21 de ani, s-a urmărit o strategie clară, dar nefastă pentru România şi români! Cât de naivi am putut să fim, am mers ca nişte viţei la tăiere!
N-avem căi de comunicaţie modernizate, din resturile rămase de la furturile făcute de diverşi băseşti şi berceni, blesteme ale acestui popor, plătim cei mai mulţi bani din Europa, pe km de drum, făcut prost şi aşa! Mai ţineţi minte? – “Aici sunt banii dumneavoastră”. Era adevărat, erau şi acolo, în acele table plătite în Elveţia cu 50$ pe bucată! Calea ferată dusă la ruină şi materialul rulant vândut la kilogram în străinătate, ca fier vechi!
Resursele subsolului concesionate pe nimic, pentru comisioane grase. Pădurile prăduite, rase de pe dealuri şi munţi, expunând aşezările omeneşti la inundaţii şi dezastre. Lemnul vândut evident ca materie primă, sau cu minima prelucrare, dupa ce au fost închise fabricile de mobilă. Parlamentari şi guvernanţi ce s-au comportat cu această ţară ca armate de ocupaţie! Simbriaşi ai Diavolului! Patrimoniul cultural şi spiritual al neamului, distrus! Uitaţi-vă la Roşia Montană! Atentat la Fiinţa Neamului, la Istorie, Biserică, învăţământ şi Limbă!
România arată ca după un război. Cu industria în ruine, cu pământurile nelucrate, cu drumurile pline de gropi, cu oameni flămânzi, milioane de români pribegiţi care pe unde, copii rămaşi fără părinţi, boală şi, de multe ori deznădejde! Da, sunt efectele unui război, dar nu unul clasic, ci unul mult mai perfid, unde târziu îţi dai seama că aparentul şi atat de doritul de tine aliat, dorea de fapt să te extermine! şi făcea totul pentru asta, zâmbindu-ţi şi bătându-te amical pe umar! Un război cu efecte pe generaţii! E războiul cu cei fără Dumnezeu, marea finanţă mondială şi cei ce o manevrează! E războiul cu “prietenul” FMI, de exemplu, ce pune pumnul în gura României şi românilor, folosindu-şi “cozile de topor” de la cele mai înalte nivele decizionale, pentru ca sute de mii, poate milioane de oameni să fie ameninţaţi a fi aruncaţi în stradă de bănci!
Până când fraţi Români? Ne întrebăm până când îi mai îngăduie Dumnezeu? Îi îngăduie până când noi îi suportăm şi le permitem să se hrănească din Suflul Neamului, batjocorindu-ne strămoşii, îngenunchindu-ne pe noi şi vânzându-ne viitorul copiilor şi nepoţilor noştri!
E vremea să facem ceva, să ne unim voinţa şi puterea, şi sunt convins că putem, dar curăţând înainte, acum, de acum chiar, toate aceste ticăloşii ce mai sălăşluiesc încă şi în mulţi dintre noi. Trebuie să plecăm pe acest drum curaţi, sau să rămânem înlanţuiţi în tarele noastre de caracter, manifestate de fapt, pe termen lung, în folosul altora, plătind cu ţara!
Trebuie să avem grijă, că risipând truda strămoşilor, manifestându-ne ca nişte nedemni, şi iresponsabili, Darul acesta de la Domnul, această ţară Minunată, se va lua de la noi şi se va da altora!
Ioan Savu – Timişoara, noiembrie 2010
La Buziaș, 700 din cei 7000 (!!!) de locuitori ai orașului, au mărșăluit în 4.04.2013 împotriva exploatării gazelor de șist.
Sursa: gandeste.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu