Am prezentat in ultimele saptamani, in cateva articole, mai multe presupuse intalniri cu “umanoizi”, de pe teritoriul fostei URSS in anul 1989, asa cum au fost ele prezentate de ufologul american Albert S. Rosales in articolul sau “The Fall of the Iron Curtain and the Return of the Humanoids” (Caderea cortinei de fier si reintoarcerea umanoizilor). Probabil cazurile cele mai mediatizate in aceasta perioada, pe plan mondial, au fost cele de la Voronej, oras care avea pe atunci aproape 900.000 locuitori. Incidentele au fost investigate la fata locului de numerosi ufologi rusi, ca si de mai multi altii, intre care Jacques Vallée sau Gordon Creighton.
Evenimentul central s-a petrecut pe 27 septembrie 1989 pe la ora 18.30. Atunci un OZN a aterizat intr-un parc in fata a circa treizeci de martori, in majoritatea lor copii de 9-11 ani, care ieseau de la o scoala dar, ceva mai departe, si cativa adulti intr-o statie de autobuz. OZN-ul era sferic (sau, dupa altii, ovoidal), roz (sau rosu), cu diametrul de vreo 10 (sau 15) metri si se sprijinea pe patru picioare. Din nava a iesit un individ de circa trei sau patru metri inaltime, imbracat intr-un costum argintiu, avand capul foarte mic, emisferic, asezat, fara gat, direct pe umeri, cu trei ochi luminosi, dintre care cel din mijloc rotindu-se “ca un radar”. Avea pe piept un obiect ca un scut. La scurt timp, au aparut alte trei aratari asemanatoare, impreuna cu un robot insotitor, mai scund.
Un fascicul de lumina, emis de pieptul uneia dintre creaturi a desenat pe sol cateva triunghiuri stralucitoare, care au disparut rapid. La un moment dat, nava si creaturile au devenit invizibile pentru cateva clipe, ca sa reapara apoi. Unul dintre baieti (aproximativ de 16 ani, dar care n-a putut fi gasit ulterior) a inceput sa urle de groaza, vrand sa o rupa la fuga; robotul a ridicat o teava de vreo 50 de centimetri lungime, a indreptat-o spre copil, iar acesta a disparut. In acest moment au inceput sa tipe cu totii. Vizitatorii s-au intors atunci in nava, aceasta s-a ridicat incet, iar cand a ajuns la circa 30 de metri inaltime, s-a auzit o bubuitura iar sfera a tasnit spre inaltimi si a disparut in cateva fractiuni de secunda. In acest moment baiatul devenit invizibil a reaparut. Era ametit, de parca si-ar fi revenit din lesin si nu stia sa raspunda ce s-a intamplat cu el.
Pe locul aterizarii s-a identificat ulterior o adancitura cu diametrul de vreo 20 de metri, cu patru amprente ale picioarelor navei. Pe baza acestor adancituri s-au facut calcule, care au condus la greutatea de 11 tone pentru intreaga nava. Campul magnetic al terenului a fost gasit ulterior mult mai mare decat cel normal. Si radioactivitatea era crescuta, dar, dupa unii specialisti, aceasta se putea explica si printr-un efect al accidentului de la Cernobil.
O aterizare misterioasa
Primarul Voronejului, Victor Atlasov, a numit o comisie oficiala de ancheta, din care faceau parte criminalisti, medici, meteorologi si chiar un cercetator local al fenomenului OZN. Intr-un interviu acordat saptamanalului Les Nouvelles de Moscou primarul declara ca argumentele care i-au fost aduse il fac sa creada in adevarul celor relatate. Declaratii pozitive au dat de asemenea reprezentanti locali ai universitatii, ai biroului sanitar, ai politiei si ai KGB-ului. Dupa unele declaratii, episcopia a trimis un preot ortodox sa sfinteasca locul, pentru a-l curata de ceea ce s-a numit “lucrarea diavolului”.
Au fost identificati douazeci de martori ai aterizarii din 27 septembrie; nu se stie de ce, dar toti erau copii. Ei au fost dusi, fiecare separat, in puncte diferite ale parcului si au fost rugati sa expuna, sa arate pe teren si sa deseneze ce au vazut. Punctele de aterizare si alte detalii au coincis absolut la toti. Dupa unii martori intre cei doi ochi ai aratarii “mai era ceva” pe mijlocul fruntii; altii vorbeau de un al treilea ochi. Cel mai bizar a fost faptul ca zece martori au afirmat, independent, ca au vazut pe nava un semn, acel “j” chirilic, care era faimosul semn UMMO, dovedit ulterior ca apartine unei inselatorii.
In perioada de dinainte si dupa incident din Voronej si imprejurimi s-au primit multe rapoarte despre zboruri sau aterizari de OZN-uri, inclusiv despre aratari asemanatoare cu cea descrisa de copiii din parc. Toate acestea scad probabilitatea ca istoria sa fi fost o simpla farsa, halucinatie sau isterie colectiva, dar nu au fost in masura sa convinga toti scepticii. Acestia au afirmat, de pilda, ca urmele puteau fi fabricate in prealabil, ca ancheta nu a fost suficient de riguroasa etc.
Investigatii ulterioare, intreprinse de ufologi precum Genrih Silanov, Feodor Kiseliov, Iuri Lozotsev si Alexander Mosolov, au dovedit ca au existat zeci de alte intalniri apropiate sau incidente, in sau pe langa Voronej, incepand cu luna august 1989, pana spre ianuarie 1990. Ele au fost publicate, sub forma de carte in 1990.
De pilda, la mijlocul lunii septembrie 1989, la ora 20.00, Igor Iagudin din Voronej mergea pe jos spre locul sau de munca, la aeroportul local. In timp ce traversa, pe o scurtatura, o viroaga, a zarit, in stanga lui, plutind, un glob de lumina verde. Apropiindu-se, a vazut un barbat bine proportionat, foarte inalt, intr-un costum argintiu. Capul ii era acoperit, pana la umeri, de o casca avand un vizor rectangular, in spatele caruia se vedea un soi de lichid, dar chipul nu se distingea. Din sfera verde a aparut un ecran, cu imagini ale unor centrale nucleare cunoscute de martor, toate in situatii de urgenta sau explodand. Apoi imaginile au palit, iar martorul si-a pierdut cunostinta. Si-a revenit repede, cu o usoara durere de cap, dar sfera si umanoidul disparusera.
Pe 21 septembrie 1989, la ora 20.30, cativa baieti din Voronej au vazut o sfera de mari dimensiuni aterizand intr-un parc; au aparut doi umanoizi inalti, purtand combinezoane argintii si cizme mari negre. Erau insotiti de o entitate mai mica, posibil robot. Aparent s-au gasit si urme de aterizare.
Pe 23 septembrie, dupa ora 20.00, eleva de clasa a cincea Natasa Kralova si patru prietene ale ei au vazut aparand pe cer o pata alba, de marimea Lunii. Peste putin timp ea a devenit o sfera care a aterizat in parcul din Voronej. Au iesit trei umanoizi. Doi erau foarte inalti, al treilea inca si mai inalt. Ei nu au fost vazuti iesind din nava ci aparand brusc stand in dreptul ei, in fata copiilor. Erau imbracati cu mantii albastre si pluteau deasupra solului. S-au indepartat spre o sosea din apropiere, unde au fost vazuti de un grup de 6-8 persoane, intre care familia Nedosekin. Un baiat, Aliosa Panin, spunea ca sfera aterizata avea patru picioare de culoare intunecata. Prin trapa de intrare se vedea o lumina. Apoi doi umanoizi s-au indreptat catre baiat, care a simtit o usoara durere de cap. Vizitatorii au disparut pentru un timp, iar copiii au alergat sa aduca mai multi martori la fata locului. Cand au revenit, entitatile erau din nou acolo. La un moment dat, copiii s-au speriat si au inceput sa tipe. Atunci aratarile s-au retras spre glob. Apoi s-au topit in aer si au disparut. Aparent, majoritatea adultilor n-a vazut nimic.
Un glob cu patru picioare
In acea seara de 23 septembrie si un alt elev de clasa a cincea, Roma Torsin spunea ca a vazut un glob, cu diametrul cam de 5 metri si patru picioare, aterizand in parc. S-a deschis o trapa si a coborat un robot scund, semanand cu un televizor cu multe butoane, dar cu picioare rigide si maini care se miscau permanent. Apoi a aparut si un umanoid de vreo doi metri, cu trei ochi si fara gura sau nas vizibile. Dupa un timp, aparitiile s-au intors in glob, care s-a inaltat cu o viteza extraordinara. Desi infricosat, baiatul nu s-a putut misca, simtindu-se paralizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu