joi, 8 august 2013

Am nevoie să știu care e scopul vieții mele


Nu spuneti am gasit cararea sufletului, ci mai degraba am gasit sufletul drumetind pe ingusta-mi carare. Pentru ca sufletul alearga pe toate cararile. El nu calatoreste pe o anume linie, nici nu creste asemeni trestiei: sufletul se desface precum un lotus in petale fara de numar. - Kahlil Gibran – Profetul
E foarte important să învățăm asta astăzi pentru că felul în care suntem atacați acum, felul în care suntem smulși din relația cu Dumnezeu acum se deosebește de felurile prin care vrăjmașul a luptat de-a lungul istoriei. Astăzi, majoritatea oamenilor nu mai sunt materialiști. Acum mentalitatea Noii Ere care este și vine la noi ne ademenește cu valori spirituale. Da, să fim atenți, că toți oamenii au duh, dar nu toți oamenii sunt înduhovniciți. Pentru că înduhovnicit este numai acela care în duhul lui a primit Duhul Sfânt și lucrează poruncile lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Ceilalți oameni sunt spirituali, au intrat în partea înaltă a sufletului lor, pot intra în duh; yoghinii, de exemplu, prin meditație, reușesc să-și vadă lumina sufletului, adică lumina duhului. Dar, cum ne învață Părintele Sofronie în duhul Sfinților Părinți, ei rămân la nivelul de creatură. Or, noi suntem chemați să ne îndumnezeim. Mai mult, trezindu-mi duhul fără Dumnezeu, duhuri vrăjmașe îl vor infesta cu prezența lor, că diavolul are strategii nenumărate și lucrători mulți la număr. Legiuni!
Vechea mentalitate a lumii a generat multă violență și cruzime. Istoria omenirii este plină de sânge. Oamenii sunt frânți, zdrobiți și osteniți de ctele de violență. Dar nu vor să se întoarcă la Dumnezeu ca să-i vindece și să-i odihnească, ci scornesc o nouă mentalitate: cea a păcii universale, dar fără Dumnezeu-Omul, Mântuitorul lumii, ci cu un dumnezeu ”același orice nume i-am da și oricum ne-am închina lui”. Un dumnezeu care este chiar omul. Vechea poveste în haine noi! Da, acum, învățătura și tehnicile acestei mentalități noi sunt extrem de rafinate și cu adevărat spirituale, adică inspirate duhului omenesc de spirite, de duhurile vrăjmașe îmbrăcate în haine de lumină. Ele sunt și ”bune” din punctul de vedere al omului autonom – ne învață cum să ne rezolvăm conflictele, cum să avem gândire pozitivă, cum să avem o stare de bine, cum să ne dezamorsăm sentimentele negative, să le înlocuim cu sentimente pozitive… Și chiar sunt bune, tehnic vorbind. Eu le învăț și le folosesc pentru că sunt instrumente ca și un program de computer. Dar trebuie să avem grijă ca să nu ne însușim, odată cu ele, și credințele, mentalitatea, ci să le transformăm pe toate în rugăciune, în împreună-lucrare cu Dumnezeu. Să nu cădem robi acestor tehnici. Și există foarte multă literatură, foarte multe cărți cu sfaturi foarte bune: ”E bine să faci așa, să mănânci așa”. Dacă intrăm în acest joc, nu vom mai cunoaște drumul de ieșire, pentru că zicem: ”Dar pe mine metoda asta m-a adus și sunt liniștit”, așa cum pe un yoghin care a mers până la levitație el zice: ”eu am trăit minuni, ia uitați-vă, eu stau în aer!” Bun, și? Ce-ai făcut acolo?
Adică, am nevoie să știu care e scopul vieții mele, care este problema mea? Să stau în aer? Dacă L-am primit pe Hristos Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții mele, scopul meu este să intru în Împărăția Lui, să intru în bucuria Lui pe care nu o mai ia nimeni de la mine. Asta voi căuta: să trăiesc bucuria aceasta pe care mi-a făgăduit-o El. Orice altă stare de bucurie este mincinoasă… Nu m-am născut pentru o stare de bine. Dumnezeul meu și Mântuitorul meu m-a anunțat că vor fi vremuri grele, că voi avea necazuri, că trebuie să-mi port crucea,că voi fi bătută, scuipată și judecată, dar că toate acestea nu-mi vor lua bucuria pe care nimeni și nimic n-o poate lua de la noi pentru că e a Lui. Numai așa vom putea rezista!
Și să nu uităm și să mărturisim lumii că nu avem viață în noi fără Dumnezeu. Și Dumnezeu trebuie mâncat și ca să-L mâncăm trebuie să ne pregătim pentru asta. Și să ne mutăm întreaga atenție și dorirea la bucuria Lui, iar necazurile inerente vieții pe acest pământ să le transformăm în tot atâtea locuri de întâlnire fierbinte cu Dumnezeu. Așa să ne ajute Dumnezeu! - Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt

“Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.” Am adesea impresia ca nu mai stim sa-i iubim si admiram pe cei de langa noi, nu mai stim sa punem daruire si pasiune in ceea ce facem, si ajungem pana si la absurda parere ca nu putem face nimic cu pasiunile noastre, ca acestea sunt doar pentru timpul liber.
Si stiti de ce spun asta? Pentru ca, in jurul nostru, multi aleg un serviciu, pentru ca e banos, chiar daca asta nu le aduce nici o satisfactie, ci din contra ii face sa devina mai stresati, mai nervosi, mai nemultumiti, iar in cele din urma reusesc sa isi distruga viata personala. Altii aleg facultati pentru ca le ofera perspective (a se citi bani) intr-un domeniu pe care il urasc, si mai grav (sau poate nu) unii aleg sa iubeasca pe cine trebuie si nu pe cine isi doresc.
Avem doar o viata. Putem face ce e la moda, ce spune vecinul ca se cade. Putem pune totul in folosul banilor. Sau. Putem alege sa iubim viata asta, sa punem daruire in fiecare clipa de actiune, sa oferim iubire, sa gasim sclipiri in persoanele de langa noi, in loc sa le criticam mereu defectele. Putem alege sa facem ceea ce ne dorim, sa iubim ceea ce ne place. E doar optiunea noastra, caci schimbarea incepe schimbandu-ne pe noi. - Octavian Paler

“Pe masura ce iti devine mai clar cine esti, vei fi in masura sa decizi ce este mai bine pentrun tine “- Oprah winfrey

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu