Cand durerea e placere
Vorba pustiului din filmul “Al saselea simt” se adevereste mai ales din toamna anului trecut incoace: “I see dead people” (Vad morti). Cred ca la doua saptamani (si e mult doua saptamani) primesc vesti de la tara sau de prin anturaj ca a mai trecut cineva in alt plan. Mai trista e soarta celor care traiesc ca si cum n-ar mai trai. Si nu sunt putini. Cine a spus ca n-avem abundenta? Realitatea cotidiana abunda in personaje din titlul romanului lui N.V. Gogol - “Suflete moarte”. Oameni impovarati de pierderi, de greutati, de rate, de boala, de certuri nesfarsite, de sfasieri, de lupte cu cei care (zic ei) sunt lumina ochilor lor, de trante cu viata si, nu in ultimul rand (ba chiar in primul rand) cu Dumnezeu
Exista apa vie pentru aceste suflete? Sigur ca exista, dar se pune intrebarea daca ei vor s-o bea. Si numai singuri se pot stropi, nu poate sa-i ajute nimeni! Se manifesta in aceasta perioada pe care o traim o dependenta de durere si suferinta: E durerea mea, nu renunt la ea! Am facut greseli, dar sunt ale mele (pe langa prostie se mai naste si orgoliul prostiei!). Stiu ca sunt bolnav, dar cum sa ma vindec, m-am obisnuit cu boala, tin la ea, e a mea!
Vorbind de aceasta posesivitate, de instinctele radacinoase, agatatoare, apucatoare, de efectul de caracatita al oamenilor care isi lipesc tentaculele si nu dau drumul la nimic, vorbim desigur a cata oara de tranzitele curente pe semnul Scorpionului! Totul a inceput in toamna anului trecut si se incheie definitiv in toamna lui 2015. Pana in febuarie 2014 cand Nodul Nord pleaca in Balanta, avem faza maxima, din februarie 2014 pana la Craciunul lui 2014 traversam pilonul II, iar in vara anului 2015 mai vine o scadenta.
Cei care tin mortis sa se ingroape singuri de vii isi trag peste ei o panza de importanta! Adica cel mai mult sufera acum cei care se simt in sinea lor cineva pentru ca: au realizat multe, au obtinut diplome, au facut case, au schimbat masini, s-au scaldat in bani, “Ia uite cine sunt eu!”. Dar taman ei au inceput sa piarda din privilegii: pierd averea, pierd sanatatea si, maximum maximorum, pierd oamenii. Ei sunt cei la care prezentul si viitorul se muta in trecut. “Ia uite cine sunt!” devine “Cine-am fost eu!”. Adica “Ce-am fost si ce-am ajuns”. Cu dedicatie, melodia “pusca si cureaua lata”. Si mai e un proverb, ca sa epuizam sirul: “Orice cal ajunge gloaba”.
Sunt cei care se simt datori sa-i trezeasca la realitate pe ceilalti: “Ce-ai facut pana la varsta asta?” “Cand o sa fii si tu cu picioarele pe pamant?”. Am cunoscut femei singure, mandre ca au divortat (asta n-ar fi o problema), ca au tinut copilul langa ele (si il mai tin si la 40 de ani - asta devine deja o problema), pentru care nu exista barbati ca lumea, pentru ca n-au realizat nimic in viata, ce sa faci cu ei? Femei care se gandesc doar la cat au altii, dar care au ramas fara nimeni in jur. Barbatii sa nu credeti ca nu incap in lista. Doamne, ce realizari au avut ei, pe cand “tu n-ai fost in stare de nimic”. Iar cea mai simpatica e replica “N-o sa reusesti tu in viata vietilor tale sa faci cate am facut eu!”.
Durerile omului “e” multe, iar Scorpionul e expert sa puna degetul pe ele si sa ni le arate, ca la ecograf. Dar cine sa le vada? Sa ajungem si la vorba lu’ vaca Fulga, “Eram precisa!”, deci sa facem niste precizari: sunt loviti exact acolo unde-i doare toti cei care folosesc banul si realizarile materiale ca unitate de masura a omului! Cine apreciaza omul numai dupa cat are e deja cu un picior in groapa. Cine s-a ingropat de obiecte la care tine, pe care le-a intesat in casa, dar nu le mai foloseste si nici nu le da, e deja trei sferturi pe lista. Desigur, pe lista celor carora n-are cum sa le fie bine. Cine practica controlul in relatii, in prietenie, in casa, in casnicie, la radio sant – la ce ora, cu cine, cine era ala, cu cine ai vorbit, de ce te-ai intalnit cu cutare - deci cine trece printr-o gelozie patologica si se infige ca ventuza in celalalt pana-i suge sangele - omoara relatia de tot si moare cu celalalt de gat.
Ce e de facut? In ce apa vie ne scaldam? Ce remedii se pot folosi?
In primul rand, inevitabil tot la rugaciunea “Tatal nostru” (“carele esti in ceruri” zice textul) ajungem. Aceasta rugaciune ne face sa ridicam ochii spre cer. Inseamna ca primul pas este acela de a ne uita in sus, de a ne incredinta durerile, sperantele, amagirile, visurile, idealurile unei forte superioare, atotputernice. Cand ne uitam prea mult in jos, amplificam atat de mult ceea ce numim noi probleme si necazuri, incat ele ajung sa devina intreg Universul nostru. Dar undeva, acolo sus, mai e ceva sau Cineva care ne poate ajuta. A privi cerul si a-l striga pe Dumnezeu este primul pas catre eliberare. Cine cade, are ocazia sa constientizeze ca tot ce a realizat nu a facut doar prin forte proprii (adica nu a fost atotputernic, luciferic, asa cum credea). I se da doar ocazia sa se vindece de acest orgoliu nemasurat si sa recunoasca ca prin el au lucrat niste energii care nu erau de la el, ci care se manifestau prin el.
Sus, pe cer, mai sunt si stele. Studiul oricarei discipline simbolice, indiferent ca are legatura cu stelele si planetele sau cu alte armonii cosmice, este acum o cale de reconectare cu tot ce exista. Cei care vor sa inteleaga mai bine ce li se intampla incep sa vada ceva ce n-au vazut pana acum. Iata ca studiul astrologiei apare ca un remediu pentru etapa din evolutia omenirii prin care trecem. Si daca nu e astrologie europeana, e bine daca e astrologie chineza. Daca nu e numerologie, e bine ca e feng shui. Daca nu e reiki, e bine ca e radiestezie. Toate vin de sus. Adica din cer.
Oamenii care au uitat sa se uite spre cer sunt cei care se plang. Cei care spun “Parca a picat cerul pe mine”. E foarte bine! Si-au dat seama ca cerul exista si ca pamantul i-a tras prea mult in jos pana acum.
Un alt remediu obligatoriu pentru cei atasati de lucruri: cu cat tii mai mult la tot ce ai, cu atat trebuie sa dai mai repede. In casele-muzeu, in sifonierele cu haine nepurtate de 10 ani este energie blocata! Acolo trebuie scos, curatat, dus gunoiul imediat! Asa cere energia Scorpionului!
Deci: daca suferi de sindromul furnicii atotstrangatoare, daca traiesti intr-un depozit, intr-o magazie, intr-un hangar, intr-o camara in care ti-ai transformat locuinta alege repede trei obiecte la care tii, fara de care simti ca nu ai putea trai si da-le! Ofera-le in dar sau da-le de pomana! Lasi energia sa curga in felul acesta si viata sa circule prin corpul tau, pe care-l apasa boala.
Bineinteles ca orice schimbare daca nu se implementeaza la nivel de gandire degeaba este facuta! Oamenii trebuie priviti pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce au. Cine are acest obicei si dispretuieste oamenii fara valori in primul rand materiale are nevoie sa piarda! Credeti ca intamplator s-au taiat pensiile acum cativa ani, s-au taiat salariile, s-au facut concedieri masive? Imi pare rau, dar am avut o karma colectiva in manifestare. O societate in care se atinge o masa critica de oameni care au nevoie sa invete o anumita lectie devine experienta de grup!
In relatii, este obligatorie schimbarea! Cine nu face schimbari radicale in viata de cuplu, isi indeparteaza singur si sigur partenerul. Cine nu schimba ceva impreuna cu partenerul are tendinta sa schimbe chiar partenerul! Cuplurile care stau pe loc se sufoca in rutina si mor de plictiseala. Da, ti se ia si cu raul, dar si cu binele. Iar in toata aceasta perioada, mai ales pana in februarie 2014, dar in extenso pana in toamna lui 2015, focul pasiunii se stinge daca nu se foloseste combustibil variat. Asa ca in doi si in familie (cu copiii, cu catelul, cu purcelul) faceti lucruri pe care nu le-ati mai facut! Mergeti in locuri in care nu ati mai fost! Schimbati plaja pe care ati stat 30 ani la rand (chiar am aflat si un asemenea caz; domnul nu schimba plaja, dar schimba partenerele, acum e singur; dar e plaja lui!). Nu va cazati a noua oara la acelasi hotel! Mai exista si altceva in afara universului pe care l-ati explorat si pe care-l cunoasteti deja!
Dati spatiu partenerului si aveti incredere in el, nu-l mai controlati! Implicati-va in activitati independente unul de celalt, fiecare nu treaba lui pe langa treaba pe care o aveti impreuna! Distanta periodica face bine si sudeaza legaturile. Dati ocazia sa vi se faca dor de partener si de familie! Saltul in necunoscut este o pilula minune pe aceste tranzite! Uitati ce stiati si faceati pana acum! Faceti lucruri nemaifacute!
Iertarea este leacul divin suprem, iar acum este imperativa, acolo sus se judeca in functie de ea. Cine nu reuseste sa ierte sta legat de gat cu omul respectiv, fie el parinte, fost sot, vecin, frate etc. Deci nu-i da drumul, se agata, ai zice ca a mancat lipici si sta ca timbrul pe scrisoare. Renuntati la a da vina pe altii sau pe Dumnezeu! Cunosc un caz in care socrii au murit de 30 de ani si n-au fost iertati pentru comportamentul lor de acum 60 de ani. Neiertarea este un bolovan care te trage in jos la propriu, care te cocoseaza. Neiertarea este pentru cei care au luat in brate sloganul taranilor lui Liviu Rebreanu din “Rascoala”: “Noi vrem pamant!” “La doi metri, va dau eu!”, completeaza Scorpionul.
Generatiile in vizor
Vulnerabilitatea maxima in aceasta perioada (cu apogeul in februarie 2013) o au cei cu Destinul in Scorpion (deci cu Nodul Sud in Taur): 4 martie 1938 – 12 septembrie 1939; 21 septembrie 1956 – 22 mai 1958; 8 mai 1975 – 3 ianuarie 1977; 2 februarie 1994 – 1 august 1995.
Nici cei cu Destinul in Taur (deci cu Nodul Sud in Scorpion) nu stau pe roze: 15 octombrie 1928 – 7 iulie 1930; 20 iulie 1947 – 27 ianuarie 1949; 20 februarie 1966 – 20 august 1967; 12 septembrie 1984 – 7 aprilie 1986.
Acesti nativi primesc testul de verificare al detasarii de viata materiala, al nevoii de a se lega si de cer, nu doar de pamant. Daca legatura cu pamantul este incurabila, atunci s-ar putea ca pamantul sa-i cheme de tot. Imi pare din nou rau, de nu are rost sa menajez pe nimeni. Cei care sunt cu totul scufundati in traiul care le mananca sufletul si viata, si care nu pricep alta limba poate o inteleg pe asta! (Stiu ca Pluto ma face sa scot la suprafata tot ce e mai adanc si nu ma opun, pe Pluto nu poti decat sa-l asculti).
Probe intampina si cei care au Nodurile Lunare in harta natala in careu cu Nodurile Lunare in tranzit, adica toti cei cu destinul in Leu sau Varsator. Dar la ei sunt viraje de destin, cotituri, ei nu sunt in situatia sa devieze cu totul cursul apei vietii lor, ci doar sa-l amenajeze diferit. Desigur, lectiile variaza in intensitate dupa cum fiecare si-a trait viata pana acum.
Destinul in Leu: 22 noiembrie 1942 – 11 mai 1944; 11 iunie 1961 – 23 decembrie 1962; 13 ianuarie 1980 – 25 septembrie 1981;
Destinul in Varsator: 25 iunie 1933 – 8 martie 1935; 28 martie 1952 – 10 octombrie 1953; 3 noiembrie 1970 – 28 apilie 1972; 23 mai 1989 – 19 noiembrie 1990.
Exista o regula a perioadei in curs, care nu e doar un simplu remediu. Pentru a dezlega orice blocaj e nevoie de daruire! “Cere ca sa primesti”! Dar daca vrei sa primesti, da fara sa stai pe ganduri! Daca stai cu frica de a nu avea bani, daca tii de ei si nu mergi undeva sa repari ceva (la dentist, de exemplu, si tii de durerea ta) atunci nu lasi bunastarea sa curga spre tine. I-ai inchis usa in nas. Da bani! Da bunuri! Da drumul! Du gunoiul!
Energia iubirii este energia daruirii! Tot ce dai cu stanga si reprosezi ca ai dat, iei inapoi cu dreapta. Deci, cand dai, sa uiti imediat! Sa nu-ti para rau de nimic!
Da ca sa ti se dea!
Vorba pustiului din filmul “Al saselea simt” se adevereste mai ales din toamna anului trecut incoace: “I see dead people” (Vad morti). Cred ca la doua saptamani (si e mult doua saptamani) primesc vesti de la tara sau de prin anturaj ca a mai trecut cineva in alt plan. Mai trista e soarta celor care traiesc ca si cum n-ar mai trai. Si nu sunt putini. Cine a spus ca n-avem abundenta? Realitatea cotidiana abunda in personaje din titlul romanului lui N.V. Gogol - “Suflete moarte”. Oameni impovarati de pierderi, de greutati, de rate, de boala, de certuri nesfarsite, de sfasieri, de lupte cu cei care (zic ei) sunt lumina ochilor lor, de trante cu viata si, nu in ultimul rand (ba chiar in primul rand) cu Dumnezeu
Exista apa vie pentru aceste suflete? Sigur ca exista, dar se pune intrebarea daca ei vor s-o bea. Si numai singuri se pot stropi, nu poate sa-i ajute nimeni! Se manifesta in aceasta perioada pe care o traim o dependenta de durere si suferinta: E durerea mea, nu renunt la ea! Am facut greseli, dar sunt ale mele (pe langa prostie se mai naste si orgoliul prostiei!). Stiu ca sunt bolnav, dar cum sa ma vindec, m-am obisnuit cu boala, tin la ea, e a mea!
Vorbind de aceasta posesivitate, de instinctele radacinoase, agatatoare, apucatoare, de efectul de caracatita al oamenilor care isi lipesc tentaculele si nu dau drumul la nimic, vorbim desigur a cata oara de tranzitele curente pe semnul Scorpionului! Totul a inceput in toamna anului trecut si se incheie definitiv in toamna lui 2015. Pana in febuarie 2014 cand Nodul Nord pleaca in Balanta, avem faza maxima, din februarie 2014 pana la Craciunul lui 2014 traversam pilonul II, iar in vara anului 2015 mai vine o scadenta.
Cei care tin mortis sa se ingroape singuri de vii isi trag peste ei o panza de importanta! Adica cel mai mult sufera acum cei care se simt in sinea lor cineva pentru ca: au realizat multe, au obtinut diplome, au facut case, au schimbat masini, s-au scaldat in bani, “Ia uite cine sunt eu!”. Dar taman ei au inceput sa piarda din privilegii: pierd averea, pierd sanatatea si, maximum maximorum, pierd oamenii. Ei sunt cei la care prezentul si viitorul se muta in trecut. “Ia uite cine sunt!” devine “Cine-am fost eu!”. Adica “Ce-am fost si ce-am ajuns”. Cu dedicatie, melodia “pusca si cureaua lata”. Si mai e un proverb, ca sa epuizam sirul: “Orice cal ajunge gloaba”.
Sunt cei care se simt datori sa-i trezeasca la realitate pe ceilalti: “Ce-ai facut pana la varsta asta?” “Cand o sa fii si tu cu picioarele pe pamant?”. Am cunoscut femei singure, mandre ca au divortat (asta n-ar fi o problema), ca au tinut copilul langa ele (si il mai tin si la 40 de ani - asta devine deja o problema), pentru care nu exista barbati ca lumea, pentru ca n-au realizat nimic in viata, ce sa faci cu ei? Femei care se gandesc doar la cat au altii, dar care au ramas fara nimeni in jur. Barbatii sa nu credeti ca nu incap in lista. Doamne, ce realizari au avut ei, pe cand “tu n-ai fost in stare de nimic”. Iar cea mai simpatica e replica “N-o sa reusesti tu in viata vietilor tale sa faci cate am facut eu!”.
Durerile omului “e” multe, iar Scorpionul e expert sa puna degetul pe ele si sa ni le arate, ca la ecograf. Dar cine sa le vada? Sa ajungem si la vorba lu’ vaca Fulga, “Eram precisa!”, deci sa facem niste precizari: sunt loviti exact acolo unde-i doare toti cei care folosesc banul si realizarile materiale ca unitate de masura a omului! Cine apreciaza omul numai dupa cat are e deja cu un picior in groapa. Cine s-a ingropat de obiecte la care tine, pe care le-a intesat in casa, dar nu le mai foloseste si nici nu le da, e deja trei sferturi pe lista. Desigur, pe lista celor carora n-are cum sa le fie bine. Cine practica controlul in relatii, in prietenie, in casa, in casnicie, la radio sant – la ce ora, cu cine, cine era ala, cu cine ai vorbit, de ce te-ai intalnit cu cutare - deci cine trece printr-o gelozie patologica si se infige ca ventuza in celalalt pana-i suge sangele - omoara relatia de tot si moare cu celalalt de gat.
Ce e de facut? In ce apa vie ne scaldam? Ce remedii se pot folosi?
In primul rand, inevitabil tot la rugaciunea “Tatal nostru” (“carele esti in ceruri” zice textul) ajungem. Aceasta rugaciune ne face sa ridicam ochii spre cer. Inseamna ca primul pas este acela de a ne uita in sus, de a ne incredinta durerile, sperantele, amagirile, visurile, idealurile unei forte superioare, atotputernice. Cand ne uitam prea mult in jos, amplificam atat de mult ceea ce numim noi probleme si necazuri, incat ele ajung sa devina intreg Universul nostru. Dar undeva, acolo sus, mai e ceva sau Cineva care ne poate ajuta. A privi cerul si a-l striga pe Dumnezeu este primul pas catre eliberare. Cine cade, are ocazia sa constientizeze ca tot ce a realizat nu a facut doar prin forte proprii (adica nu a fost atotputernic, luciferic, asa cum credea). I se da doar ocazia sa se vindece de acest orgoliu nemasurat si sa recunoasca ca prin el au lucrat niste energii care nu erau de la el, ci care se manifestau prin el.
Sus, pe cer, mai sunt si stele. Studiul oricarei discipline simbolice, indiferent ca are legatura cu stelele si planetele sau cu alte armonii cosmice, este acum o cale de reconectare cu tot ce exista. Cei care vor sa inteleaga mai bine ce li se intampla incep sa vada ceva ce n-au vazut pana acum. Iata ca studiul astrologiei apare ca un remediu pentru etapa din evolutia omenirii prin care trecem. Si daca nu e astrologie europeana, e bine daca e astrologie chineza. Daca nu e numerologie, e bine ca e feng shui. Daca nu e reiki, e bine ca e radiestezie. Toate vin de sus. Adica din cer.
Oamenii care au uitat sa se uite spre cer sunt cei care se plang. Cei care spun “Parca a picat cerul pe mine”. E foarte bine! Si-au dat seama ca cerul exista si ca pamantul i-a tras prea mult in jos pana acum.
Un alt remediu obligatoriu pentru cei atasati de lucruri: cu cat tii mai mult la tot ce ai, cu atat trebuie sa dai mai repede. In casele-muzeu, in sifonierele cu haine nepurtate de 10 ani este energie blocata! Acolo trebuie scos, curatat, dus gunoiul imediat! Asa cere energia Scorpionului!
Deci: daca suferi de sindromul furnicii atotstrangatoare, daca traiesti intr-un depozit, intr-o magazie, intr-un hangar, intr-o camara in care ti-ai transformat locuinta alege repede trei obiecte la care tii, fara de care simti ca nu ai putea trai si da-le! Ofera-le in dar sau da-le de pomana! Lasi energia sa curga in felul acesta si viata sa circule prin corpul tau, pe care-l apasa boala.
Bineinteles ca orice schimbare daca nu se implementeaza la nivel de gandire degeaba este facuta! Oamenii trebuie priviti pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce au. Cine are acest obicei si dispretuieste oamenii fara valori in primul rand materiale are nevoie sa piarda! Credeti ca intamplator s-au taiat pensiile acum cativa ani, s-au taiat salariile, s-au facut concedieri masive? Imi pare rau, dar am avut o karma colectiva in manifestare. O societate in care se atinge o masa critica de oameni care au nevoie sa invete o anumita lectie devine experienta de grup!
In relatii, este obligatorie schimbarea! Cine nu face schimbari radicale in viata de cuplu, isi indeparteaza singur si sigur partenerul. Cine nu schimba ceva impreuna cu partenerul are tendinta sa schimbe chiar partenerul! Cuplurile care stau pe loc se sufoca in rutina si mor de plictiseala. Da, ti se ia si cu raul, dar si cu binele. Iar in toata aceasta perioada, mai ales pana in februarie 2014, dar in extenso pana in toamna lui 2015, focul pasiunii se stinge daca nu se foloseste combustibil variat. Asa ca in doi si in familie (cu copiii, cu catelul, cu purcelul) faceti lucruri pe care nu le-ati mai facut! Mergeti in locuri in care nu ati mai fost! Schimbati plaja pe care ati stat 30 ani la rand (chiar am aflat si un asemenea caz; domnul nu schimba plaja, dar schimba partenerele, acum e singur; dar e plaja lui!). Nu va cazati a noua oara la acelasi hotel! Mai exista si altceva in afara universului pe care l-ati explorat si pe care-l cunoasteti deja!
Dati spatiu partenerului si aveti incredere in el, nu-l mai controlati! Implicati-va in activitati independente unul de celalt, fiecare nu treaba lui pe langa treaba pe care o aveti impreuna! Distanta periodica face bine si sudeaza legaturile. Dati ocazia sa vi se faca dor de partener si de familie! Saltul in necunoscut este o pilula minune pe aceste tranzite! Uitati ce stiati si faceati pana acum! Faceti lucruri nemaifacute!
Iertarea este leacul divin suprem, iar acum este imperativa, acolo sus se judeca in functie de ea. Cine nu reuseste sa ierte sta legat de gat cu omul respectiv, fie el parinte, fost sot, vecin, frate etc. Deci nu-i da drumul, se agata, ai zice ca a mancat lipici si sta ca timbrul pe scrisoare. Renuntati la a da vina pe altii sau pe Dumnezeu! Cunosc un caz in care socrii au murit de 30 de ani si n-au fost iertati pentru comportamentul lor de acum 60 de ani. Neiertarea este un bolovan care te trage in jos la propriu, care te cocoseaza. Neiertarea este pentru cei care au luat in brate sloganul taranilor lui Liviu Rebreanu din “Rascoala”: “Noi vrem pamant!” “La doi metri, va dau eu!”, completeaza Scorpionul.
Generatiile in vizor
Vulnerabilitatea maxima in aceasta perioada (cu apogeul in februarie 2013) o au cei cu Destinul in Scorpion (deci cu Nodul Sud in Taur): 4 martie 1938 – 12 septembrie 1939; 21 septembrie 1956 – 22 mai 1958; 8 mai 1975 – 3 ianuarie 1977; 2 februarie 1994 – 1 august 1995.
Nici cei cu Destinul in Taur (deci cu Nodul Sud in Scorpion) nu stau pe roze: 15 octombrie 1928 – 7 iulie 1930; 20 iulie 1947 – 27 ianuarie 1949; 20 februarie 1966 – 20 august 1967; 12 septembrie 1984 – 7 aprilie 1986.
Acesti nativi primesc testul de verificare al detasarii de viata materiala, al nevoii de a se lega si de cer, nu doar de pamant. Daca legatura cu pamantul este incurabila, atunci s-ar putea ca pamantul sa-i cheme de tot. Imi pare din nou rau, de nu are rost sa menajez pe nimeni. Cei care sunt cu totul scufundati in traiul care le mananca sufletul si viata, si care nu pricep alta limba poate o inteleg pe asta! (Stiu ca Pluto ma face sa scot la suprafata tot ce e mai adanc si nu ma opun, pe Pluto nu poti decat sa-l asculti).
Probe intampina si cei care au Nodurile Lunare in harta natala in careu cu Nodurile Lunare in tranzit, adica toti cei cu destinul in Leu sau Varsator. Dar la ei sunt viraje de destin, cotituri, ei nu sunt in situatia sa devieze cu totul cursul apei vietii lor, ci doar sa-l amenajeze diferit. Desigur, lectiile variaza in intensitate dupa cum fiecare si-a trait viata pana acum.
Destinul in Leu: 22 noiembrie 1942 – 11 mai 1944; 11 iunie 1961 – 23 decembrie 1962; 13 ianuarie 1980 – 25 septembrie 1981;
Destinul in Varsator: 25 iunie 1933 – 8 martie 1935; 28 martie 1952 – 10 octombrie 1953; 3 noiembrie 1970 – 28 apilie 1972; 23 mai 1989 – 19 noiembrie 1990.
Exista o regula a perioadei in curs, care nu e doar un simplu remediu. Pentru a dezlega orice blocaj e nevoie de daruire! “Cere ca sa primesti”! Dar daca vrei sa primesti, da fara sa stai pe ganduri! Daca stai cu frica de a nu avea bani, daca tii de ei si nu mergi undeva sa repari ceva (la dentist, de exemplu, si tii de durerea ta) atunci nu lasi bunastarea sa curga spre tine. I-ai inchis usa in nas. Da bani! Da bunuri! Da drumul! Du gunoiul!
Energia iubirii este energia daruirii! Tot ce dai cu stanga si reprosezi ca ai dat, iei inapoi cu dreapta. Deci, cand dai, sa uiti imediat! Sa nu-ti para rau de nimic!
Da ca sa ti se dea!
Sursa foto: Cimitirul vesel -Sapanta, www.hoinariromani.ro.
Minunate informatii!Mutumim!!!!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ștergere