SCHIMBAREA LA FAŢĂ a Domnului este una dintre marile sărbători ale creştinismului. În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.
/ FOTO: realitatea.net
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Sarbatoarea a prilejuit de-a lungul timpului aparitia a numeroase superstitii, traditii, obiceiuri asociate in spatiul popular romanesc mai ales cu transformarile naturii si oamenilor aduse de sosirea toamnei. Odata cu 6 august, atunci cand se celebreaza acest eveniment religios, frunzele incep a se vesteji si ingalbeni, apele a se raci, pasarile calatoare pornesc a-si croi drum spre tarile calde iar gandacii si taratoarele isi cauta adapost in pamant, pregatindu-se pentru iarna. Schimbarea la fata a Domnului poarta si numele popular de "Obrejenie" ori "Pobrejenie", cuvant avand semnificatia de "probozire", adica ocarare sau certare a oamenilor neascultatori pe parcursul anului pe cale de a sosi.
Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor ca sa se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Iisus se ruga.
Schimbarea la faţă, 6 august constituie, de asemenea, un moment important în calendarul viticol: în această zi nu se lucrează și la biserică se duc poame din noua recolta, se binecuvântează și se împart, scrie agenda.ro.
În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă.
În această zi se interzice scăldatul. De la Probajenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în rău. O coborât cerbul de la munte, s-o pisat în apa și-o răcit apa. Atâta-i tăt.” (Memoria Ethnologica) Explicația este cu totul altă: apele fiind de acum tot mai reci, crește riscul îmbolnăvirilor. Praznicul Schimbarii la fata a Domnului readuce aminte de revelatia stralucirii divine a lui Hristos de pe Muntele Tabor din Galileea (Matei 17:1-6; Marcu 9:1-8; Luca 9:28-36).Dupa ce le-a adus la cunostiinta ucenicilor sai ca urmeaza sa fie ucis in Ierusalim (Matei 16:21), Hristos, impreuna cu Sfantul Petru, Sfantul Iacob si Sfantul Ioan, a urcat pe inaltul munte. Aici, asa cum consemneaza Matei, "S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina."
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Potrivit unui obicei stravechi, pe 6 august se facea dezlegare la mancatul strugurilor ori poamei. Boabele strugurilor era scoase de pe ciorchine si sfintite in biserica, ele fiind numite "coliva de struguri". La finalul acestui ritual se spunea cu voce tare "Boaba noua in gura veche!" Se zicea ca cine nu astepta sfintirea strugurilor, cazand prada ispitei de a manca mai inainte din ei, era condamnat sa isi afuriseasca matele. De asemeni, intrucat in aceasta zi cerul era deschis, femeile se fereau a pune in gura si mere, pere ori perje. Nu intamplator, in multe zone ale tarii, "Schimbarea la fata a Domnului" marca debutul culegerii poamelor. Barbatii ce respectau aceasta sarbatoare puteau spera ca femeile lor urmau sa nasca usor, fara mari dureri.
In traditiile biserice romano-catolice, se obisnuia ca papa sa striveasca o mana de struguri intr-un potir la liturghia din 6 august, binecuvantand atat strugurii cat si stafidele. Daca in vreo regiune catolica lipseau strugurii, se aduceau la slujba mere sau alte fructe.
Intr-o superstitie consacrata acestui praznic, cine se imbaia in vreun rau pe 6 august se schimba in mod magic la fata. Pe de alta parte, odata cu aceasta zi nu mai era ingaduit nimanui sa se faca baie in ape deoarece cerbii le spurcau urinandu-se in ele. In unele regiuni folclorice, fetele nu se spalau la cap cu acest prilej, pentru a nu risca sa nu le mai creasca parul la fel cum se intampla cu iarba ce inceta a creste din toamna.
Traditia populara statua ca, dupa Schimbarea la fata a Domnului, berzele paraseau meleagurile noastre (purtand in spate randunelele), aceasta sarbatoare tinandu-se si pentru ca pasarile calatoare sa poata trece nevatamate peste mari si oceane. Tocmai din acest motiv, era ceas rau sau nepotrivit a pleca in calatorie pe 6 august, existand pericolul pierderii drumului si nerevenirii in veci a oamenilor din locul unde plecasera. In acelasi timp, persoanelor ce aveau dureri la ochi li se recomanda sa priveasca catre zborul berzelor, astfel incat suferinta lor sa se duca odata cu ele. Babele faceau descantece de urat, despartind pe cineva de omul indragit la fel cum berzele paraseau meleagurile noastre.
Tot de acum, era permis a se ucide taratoarele ce nu se piteau in pamant, mai cu seama serpii. Daca un flacau dadea peste un sarpe si nu-i punea capat zilelor, taratoarea se putea preschimba intr-un zmeu! In cazul cand o femeie dadea ochii de un sarpe si-l lasa sa traiasca, el era oricum condamnat a muri in rastimp de un an.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Probajele erau considerate din vechime un fel de sfinte ce erau desemnate de Dumnezeu a face dreptate intre oameni. Oricine comitea un rau era probozat / certat de sfinte, si daca cel pacatos nu se caia, urma sa moara in curand. Din aceasta pricina, pe 6 august toata lumea, cu mic cu mare, avea grija a nu se sfadi ori certa. Mai cu seama copiii trebuiau sa fie cuminti nevoie mare pentru a evita sa fie proboziti / ocarati in tot restul anului.
Obrejenia marca inceputul uscarii buruienilor, frunzelor si florilor, iar daca cineva indraznea a nu o cinsti era condamnat sa impartasesca soarta acestora. Cu aceasta ocazie nu se lucra, ca nu cumva ranile oamenilor sa se umfle, ducandu-i negresit la pierzanie. De asemeni, ziua de 6 august era rea pentru arsuri, friguri, lovituri, trasnet, si plosnite (mai ales daca gospodinele cutezau a spala rufe).
Schimbarea la fata a Domnului era o zi consacrata adunarii de pe camp a plantelor de leac. In cadrul unui ciudat obicei, femeile culegeau din padure, in pielea goala, alune ce serveau contra frigurilor. Balega de vaca lipita de garduri era de folos, dupa afumare, acelora ce aveau de furca cu "najitul" (nevralgiil, dureri de dinti, inflamatii ale urechii).
Sursa: Blogul Dianei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu