Sfanta de zi de 29 august, dedicata Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul, este comemorata nu numai in traditia bisericii crestin-ortodoxe, ci si in cele romano-catolice, greco-catolice, luterane, si anglicane. Mai mult decat atat, superstitia de a nu se manca dintr-o platou sau o tipsie (deoarece capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost adus regelui Irod pe o tava), cea de a folosi cutite la masa sau a imbuca vreun aliment avand forma asemanatoare cu aceea a unui cap, au o larga raspandire in diverse tari europene.
Conform Evangheliilor sinoptice (cele ale lui Matei, Marcu si Luca), Irod (Herod), avand titul de tetrarh sau vicerege al Iudeei, l-a aruncat in temnita pe Sfantul Ioan Botezatorul intrucat condamnase divortul sau de leguiuta-i soata, Faselis (Phasaelis), luand-o in mod nelegiuit de nevasta pe Irodia (Herodias), sotia fratelui sau Filip I. Cu prilejul aniversarii zilei sale de nastere, Irod a fost incantat de dansul Salomeei, frumoasa fiica a Herodiei, si, ametit de bautura, i-a promis ca ii daruieste tot ce vrea, chiar si jumatate din regatul sau. Salomeea si-a intrebat mama ce ar trebui sa-i pretinda regelui, iar Irodia a indrumat-o sa ceara a i se aduce capul Sfantului Ioan Botezatorul pe o tava. Desi infricosat de aceasta cerere, Irod a fost de acord in cele din urma sa ii dea curs, poruncind ca sfantul sa fie ucis in inchisoare.
Istoricul evreu Flavius Josephus a relatat ca Herod l-ar fi omorat pe Sfantul Ioan Botezatorul "pentru ca nu cumva influenta crescanda lui Ioan sa aduca de partea sa o mare putere si sa-l faca sa iste o revolta." De asemeni, Flavius Josephus a afirmat ca multi dintre evrei credeau ca dezastrul militar ce l-a adus pe Herod in mainile lui Aretas, socrul sau, a fost o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru purtarea sa nedemna.
Desi nici o sursa istorica nu ofera o data exacta a acestui eveniment, se poate aproxima ca taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul a avut in anii 28-29 d. Hr., dupa ce acesta a fost incarcerat in anul 27.
Intre traditia populara romaneasca, ziua de 29 august, numita "crucea mica", marca inceperea unui post negru ce tinea pana la "crucea mare", adica pana in ziua de 14 septembrie, dedicata Inaltarii crucii. Acest post era recomandat mai cu seama pentru mantuirea sufletului de cele mai grele pacate savarsite in viata: ucideri, talharii insotie de omoruri, incendieri, avorturi provocate sau naturale, asasinarea pruncilor in somn. Postul era tinut si de surori pentru frati sau viceversa, de parinti pentru copii ori pentru o ruda pierduta in lume, una care se inecase sau infaptuise pacatul sinuciderii. Adeseori, parintii se conformau postului negru ce debuta odata cu ziua taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul ca o cainta fata de vorbele urate si rele spuse odraslelor lor la manie! In perioada de postire era permis sa se manance o data pe zi o singura turta din malai ori grau, ce era musai a fi facuta pe carbuni de cel ce postea, nefiind ingaduit a fi atinsa de vreun alt om. Turta nu trebuia sa fie taiata ci rupta in maini, firimiturile sau resturile ei recomandandu-se a fi lasate pe pamant, sub o icoana, de preferinta cea a Maicii Domnului. Cine era impovarat de pacate mai usoare avea voie deguste si niste poame. Nu era permis a dormi in pat, ci pe jos, pe pamant, fara asternut, numai cu o perna umpluta cu paie si fara vreun acoparamant. Cei ce incheiau postul primeau la biserica de pomana colaci, untdelemn, struguri si un manunchi de flori in mijlocul caruia se gasea o lumanare din ceara curata, facuta de o femeie iertata de pacate ori de o fecioara.
Postul se tinea si pentru friguri, pentru ca acestea incepeau a le da tarcoale oamenilor, in fiecare an, dupa praznicul taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul. Tot contra frigurilor, era bine a nu se manca pepeni verzi pe 29 august. De fapt, era indicat ca in aceasta zi sa nu se atinga nimeni de fructe ori legume semanand cu un cap de om (nuci, capatani de usturoi, pere, mere), nici din acelea cu cruce in ele (pepeni, nuci) ori avand culoarea rosie. Vinul rosu era si el oprit a se bea, iar varza nu tebuie mancata cu nici un chip, intrucat se spunea ca Sfantului Ioan i s-a taiat de sapte ori capul pe o varza, de fiecare data el revenind la viata. Era de rau augur sa mananci din tipsie sau blid, ori sa folosesti la masa cutitul, trebuind sa rupi mancarea cu mana. Unii oameni, mai credinciosi, nu se atingeau de bucate in aceasta zi sau se multumeau sa sa manance numai struguri.
Sursa: http://www.diane.ro
 |
| Rubens - Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul |
Istoricul evreu Flavius Josephus a relatat ca Herod l-ar fi omorat pe Sfantul Ioan Botezatorul "pentru ca nu cumva influenta crescanda lui Ioan sa aduca de partea sa o mare putere si sa-l faca sa iste o revolta." De asemeni, Flavius Josephus a afirmat ca multi dintre evrei credeau ca dezastrul militar ce l-a adus pe Herod in mainile lui Aretas, socrul sau, a fost o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru purtarea sa nedemna.
Desi nici o sursa istorica nu ofera o data exacta a acestui eveniment, se poate aproxima ca taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul a avut in anii 28-29 d. Hr., dupa ce acesta a fost incarcerat in anul 27.
Intre traditia populara romaneasca, ziua de 29 august, numita "crucea mica", marca inceperea unui post negru ce tinea pana la "crucea mare", adica pana in ziua de 14 septembrie, dedicata Inaltarii crucii. Acest post era recomandat mai cu seama pentru mantuirea sufletului de cele mai grele pacate savarsite in viata: ucideri, talharii insotie de omoruri, incendieri, avorturi provocate sau naturale, asasinarea pruncilor in somn. Postul era tinut si de surori pentru frati sau viceversa, de parinti pentru copii ori pentru o ruda pierduta in lume, una care se inecase sau infaptuise pacatul sinuciderii. Adeseori, parintii se conformau postului negru ce debuta odata cu ziua taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul ca o cainta fata de vorbele urate si rele spuse odraslelor lor la manie! In perioada de postire era permis sa se manance o data pe zi o singura turta din malai ori grau, ce era musai a fi facuta pe carbuni de cel ce postea, nefiind ingaduit a fi atinsa de vreun alt om. Turta nu trebuia sa fie taiata ci rupta in maini, firimiturile sau resturile ei recomandandu-se a fi lasate pe pamant, sub o icoana, de preferinta cea a Maicii Domnului. Cine era impovarat de pacate mai usoare avea voie deguste si niste poame. Nu era permis a dormi in pat, ci pe jos, pe pamant, fara asternut, numai cu o perna umpluta cu paie si fara vreun acoparamant. Cei ce incheiau postul primeau la biserica de pomana colaci, untdelemn, struguri si un manunchi de flori in mijlocul caruia se gasea o lumanare din ceara curata, facuta de o femeie iertata de pacate ori de o fecioara.
Postul se tinea si pentru friguri, pentru ca acestea incepeau a le da tarcoale oamenilor, in fiecare an, dupa praznicul taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul. Tot contra frigurilor, era bine a nu se manca pepeni verzi pe 29 august. De fapt, era indicat ca in aceasta zi sa nu se atinga nimeni de fructe ori legume semanand cu un cap de om (nuci, capatani de usturoi, pere, mere), nici din acelea cu cruce in ele (pepeni, nuci) ori avand culoarea rosie. Vinul rosu era si el oprit a se bea, iar varza nu tebuie mancata cu nici un chip, intrucat se spunea ca Sfantului Ioan i s-a taiat de sapte ori capul pe o varza, de fiecare data el revenind la viata. Era de rau augur sa mananci din tipsie sau blid, ori sa folosesti la masa cutitul, trebuind sa rupi mancarea cu mana. Unii oameni, mai credinciosi, nu se atingeau de bucate in aceasta zi sau se multumeau sa sa manance numai struguri.
Sursa: http://www.diane.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu