Mintea vrea să faca totul

Când ești condus de Minte, vrei sa faci TU totul, chiar si când mergi pe strada spui “Eu merg”,  ca si cum tu ai lua picioarele și le-ai muta “cu mâna”.

Pe de altă parte când te detașezi și lași lucrurile să se întâmple de la sine, te încrezi în Viața…observi uimit că de fapt picioarele merg singure, de la sine, nu e nevoie ca să faci TU ceva cu ele.

Ochii văd și ei de la sine, prin natura lor, nu trebuie să te chinui să vezi cu ei.

Urechile aud de la sine la fel cum nasul miroase de la sine, fără sa-l iei cu mâna și să miroși cu el.

Respirația vine și ea tot de la sine, nu e nevoie să spui în fiecare secundă “eu respir”.

Apa e udă prin natura sa, nu trebuie să facă ceva șa fie udă.

Lumina e luminoasă prin natura sa, nu face nimic special în sensul acesta.

Ce să vezi, la fel și omul, este Fericit prin natura sa.

Da, da fericirea e starea naturală a omului și ea este în tine fără să faci nimic pentru asta, pentru că atunci când crezi că trebuie să faci ceva pentru a fi fericit…ce să vezi… n-o să mai fii.

 

“Toate lucrurile se întâmplă de la sine, cu excepția momentelor când nu crezi asta și încerci să intervii.”

Buddha îi îndemna pe discipolii să nu caute niciodată iluminarea pentru că astfel o vor pierde:

“Când e timpul sã vã îmbrãcati, puneti-vã hainele.

Când trebuie sã mergeti, mergeti.

Când trebuie sã sedeti, sedeti.

Sã nu aveti nici mãcar un gând în mintea voastrã de a cãuta natura de Buddha.”

“Lăsați copiii să vină la mine căci a lor este Împărăția Cerurilor” zicea Isus despre copii… care nu s-au gândit nici măcar o secundă în viața lor că “trebuie” să facă ceva pentru a se mântui. Copiii doar “Sunt” până la o anumita vârstă ei nu încearcă, nu trebuie și nu se străduiesc să fie pentru că ei SUNT.

Dar surpriză, cu toții “SUNTEM”... doar că noi am intrat în regatul minții ale cărui roade sunt și vor fi întotdeauna moarte.

In schimb, când mintea se dă la o parte nemaifăcând nimic, auzi Cântecul Liniștii, un cântec pe care mintea nici  nu și-l poate imagina sau explica, pentru că el se aude doar în absența ei. Liniștea doar se simte, nu se obține,

Si odată ce auzi cum sună Liniștea din tine, o simti în fiecare celulă și o lași să se manifeste  prin tine o să te îndrăgostești de ea.

Vei fi ca omul care a găsit o piatră prețioasă și vinde tot ce are ca s-o cumpare.

Dar nu mă înțelegeți greșit…

Acesta NU este un articol despre cum să găsești Liniștea din tine, ci este un articol despre Liniștea care ESTE deja în tine.

Este un articol despre Fericirea care ESTE în tine, fără să trebuiască să faci ceva pentru a obține.

Și NU este în niciun caz un articol despre cum trebuie să fii, nici despre ce trebuie să faci, ci este un articol despre ceea ce EȘTI  deja.

Nici macar să-ți amintești nu trebuie, pentru că străduindu-te să-ți amintești pierzi din vedere ceea ce EȘTI.

La fel cum apa nu trebuie să facă nimic ca să fie udă și nici lumina nu trebuie să facă ceva pentru a lumina, așa și omul, nu trebuie să facă nimic pentru a fi fericit, senin, liniștit și împăcat.

Toate aceste lucruri sunt deja în tine, la fel cum sunt în mine sau în oricine altcineva.

Când este ”Ceea ce ești”, asta se manifestă în toate aspectele vieții tale. Inclusiv când asculți muzică, o asculți nu pentru a te înveseli si o asculți pentru că ești deja vesel.

Iar în momentul în care nu te bagi, în care renunți să mai faci ceva și mintea se oprește din fuga ei nebună, “Ceea ce ești” începe să se manifeste prin tine.

“Ceea ce ești” lucrează prin tine, merge prin picioarele tale, vorbește prin gura ta sau scrie un articol prin mâinile tale exact cum face acum printr-ale mele.

Nu mai e nevoie să faci ceva pentru a dobândi fericirea, pacea, împlinirea, hărnicia, entuziasmul… ci toate acestea se manifestă prin tine și te determină să acționezi.

Nu lucrezi ca să faci bani și să fii fericit, ci ești fericit și drept  urmare lucrezi și faci bani.

Nu ai nevoie de o altă persoană ca să fii iubitor, ci ești iubitor și drept urmare împărtășești din multa ta iubire cu alții.

Oamenii care “încearcă” să fie iubitori sunt enervanți, îți vine să-i respingi și poate să le dai o pereche de palme să-și revină . Ii preferi oricând pe care care iubesc pur și simplu fără să se străduiască atâta.

La fel și oamenii care se străduie să fie relaxați sfârșesc prin a fi și mai tensionați, pentru că relaxarea e ceva ce nu trebuie să te străduiești să obții, ea e în natura ta.

Nu e nevoie să-ti faci operații estetice sau să-ți cumperi cea mai scumpa mașină ca să te accepti pe tine însuți, ci pornind de la acceptarea pe care o simți vei face toate lucrurile.

Acum 2000 de ani a fost un om care a reușit să nu facă nimic toată viața, lăsând doar “Ceea ce este” să se manifeste prin el. Si el eraiubire, seninătate, pace, adevăr, înțelepciune, putere… și culmea, el nu făcea NIMIC pentru a fi astfel era doar “Ceea ce este”.

Le spunea oamenilor mataforic “Fiul nu face decât ceea ce-l vede pe Tatăl că face”… sau celebra afirmație “Eu și Tatăl una suntem”.

Fiul este omul, persoana, Eul, Ego-ul, iar Tatăl este “Ceea ce este” omul dincolo de persoană.

Sursa: primit pe mail