Un act constitutiv al unei asociații miniere aruncă în aer proiectul RMGC din Roșia Montană
Asociația Minieră „Patria” deține drepturile exclusive de extragere a aurului de la Roșia Montană, în locul companiei canadiene
Vă prezentăm actul care dovedește că afacerea Roșia Montană – Gold Corporation – Gabriel Resources a fost doar o șaradă
Verespatak, adică Roșia Montană, este o proprietate minieră care nu a fost niciodată naționalizată, dar ai cărei membri au fost șterși din arhive de comuniști. Actul poate bloca pentru următorii 10 ani orice activitate de extracție la Roșia Montană.
Mai jos povestea înregistrată a celui care a descoperit actul și comentariile unui avocat din dosarul „Flota”, care s-a implicat pro bono, până în momentul în care Traian Băsescu a inițiat lobby-ul pentru compania canadiană.
Compania minieră „Patria” a fost înființată în anul 1877
Un element-cheie al afacerii ROŞIA MONTANĂ: exploatarea de la Roşia Montană a fost luată cu japca de comunişti în 1948 de la o asociaţie minieră de drept privat.
Arhivele Naționale confirmă existența acestei entități și o atestă, până în 1947. Cu alte cuvinte, timp de 70 de ani, Roșia Montană – Verespatak, în actele originale – a fost exploatată în mod legitim. După 1947, deși compania minieră nu a fost naționalizată – potrivit documentelor oficiale -, statul român a început să extragă, în regie proprie, metale prețioase. Mai precis, din 1953 și până în 1989, s-au extras 21.000 de kilograme de aur. Până în 1953, însă, din 1948, au fost stăpâni rușii. Actele au dispărut cu largul concurs al sovieticilor. Astfel că, după mai bine de 60 de ani, unicul act care dovedește existența unei companii miniere legitime, care stăpânea zăcământul aurifer de la Roșia Montană, este o foaie în maghiară, autentificată în Registrul Asociațiilor Miniere. Statul român nu a despăgubit niciodată Asociația Minieră „Patria”, nici pe urmașii fondatorilor și/ sau proprietarilor. Cum nu au fost expropriați, cum nu au fost despăgubiți, dar fiind șterși din absolut orice documente oficiale ale României, moștenitorii celor care au făcut parte din Asociația Minieră „Patria” au dat în judecată statul român.
În acel moment, a apărut interesul politic, alături de un avocat care s-a recomandat reclamanților ca fiind „din Dosarul <Flota >”. Intervenția acestui avocat contra statului român a luat sfârșit în momentul în care actualul președinte Traian Băsescu a început să facă lobby pentru corporația canadiană care dezvoltă proiectul minier de la Roșia Montană.
Moștenitorul Asociației Miniere „Patria”
Povestea lui Alexandru Doru Cosma este cunoscută instanței de judecată și câtorva publicații, care au dorit să o asculte. Strănepot al ultimului director al companiei miniere „Patria”, Alexandru Doru Cosma nu a putut să dovedească în justiție că statul român îi datorează câteva tone de aur, extrase ilegal din minele de la Roșia Montană. A putut să dovedească faptul că este moștenitorul cui spune că este, retrocedându-i-se în acest sens parte din bunurile ultimului director de la Roșia Montană, preotul Nicolae Cosma. Dar, culmea, instanța nu i-a recunoscut și dreptul asupra beneficiilor Asociației Miniere Patria.
Biserica Ortodoxă Română a refuzat în mod oficial să dezvăluie orice act referitor la preotul Nicolae Cosma. Statul refuză să recunoască orice act legat de Asociația Minieră „Patria”.
VIDEO: Mărturia lui Alexandru Doru Cosma
Traducerea actului de constituire a Asociației
Asociația Minieră „Patria” s-a înființat conform declarației din data de 14 decembrie 1877, confirmat în registru sub nr. 413.878. Asociația Minieră „Patria” este o proprietate minieră, iar suprafața minei precum și anexele și imobilele aferente se întind între hotarul public Sfântu Gheorghe, Abrud și Roșia Montană – județul Hunedoara. Asociația deține muntele Cârnis și Valea Corna. Potrivit actului de constituire a proprietății miniere, patru directori ai acesteia au fost de origine maghiară, toți din Roșia Montană, pe care vi-i prezentăm în ordinea cronologică a conducerii lor: Zsurka Iosiv, Szantho Gyorgy, Zsurka Iozsef, Zsurka Riedel Istvan. Ultimii doi directori au fost români: Neivan Laurențiu și preotul ortodox Cosma Nicolae – cel care a condus Asociația în 1947. Avocat din dosarul „Flota”, reprezentantul moștenitorului Alexandru Doru Cosma ne-a declarat că avocatul Lucian Mihăilă, cel care l-a reprezentat pentru o perioadă de timp în fața instanței, a folosit drept carte de vizită faptul că „este implicat în Dosarul < Flota >”. Potrivit contractului de reprezentare juridică, avocatul și-a oferit benevol serviciile, urmând să obțină un procent de 30% din valoarea metalelor prețioase recuperate. Alexandru Doru Cosma a declarat pentru ZIUAnews că, după ce a apărut în presă în 2009, a fost contactat de avocatul Lucian Mihăilă. Întrebându-l pe acesta din urmă cum a luat legătura cu clientul său, avocatul nu a dorit să ne precizeze dacă el l-a contactat pe Alexandru Doru Cosma, sau invers.
„Nu cred că are vreo importanță, este un client, a fost un client al cabinetului meu, ca oricare alt client”
Lucian Mihăilă ne-a precizat, în legătură cu serviciile de avocatură oferite în cazul „Asociația Minieră < Patria >”, că:
„Era o persoană fizică care a apelat la serviciile cabinetului meu, pentru recuperarea unor terenuri, zone de exploatare a minereului aurifer. Eu l-am reprezentat, este foarte adevărat, însă, la un moment dat, colaborarea noastră a încetat și mi se pare că au și apărut niște reacții din partea clientului meu în presă, el, mă rog, cu toate că eu am fost foarte clar și foarte tranșant, de ce m-am oprit, el a dat o cu totul și cu totul altă conotație decât cea reală și eu n-am mai comentat, n-am cerut un drept la replică”.
Avocatul lui Alexandru Doru Cosma ne-a spus că motivul pentru care s-a retras din acest caz a fost acela că nu a fost convins de ceea ce clientul său dorea să obțină, iar unele documente prezentate au fost îndoielnice.
„Eu i-am cerut niște documente din care să rezulte că, într-adevăr, el este și persoana îndreptățită să solicite. Unele erau cam îndoielnice și atunci eu nu vreau să planeze vreo suspiciune. Într-un fel m-am gândit că-i fac bine, adică, eu știu, cine știe ce vorbește, ce obține, și după aceea ajungi pe la serviciile specializate (…) Au fost niște termene la instanță, ne-au pus în vedere să prezentăm niște înscrisuri, plus o parte nu au fost suficiente, deci cam de aici au început, cum să spun, au început semnele mele de întrebare vizavi de el. Eu poate greșesc acum. Dar așa am văzut atunci situația, cazul. Și când am văzut cam în ce idee mă întreabă pe mine instanța și ce documente îmi cere să prezint, am cam înțeles și care este, să zic, puterea mea vizavi de a prezenta aceste înscrisuri”.
– a afirmat avocatul.
Sursă: Ruana Ceaușescu / ZiuaNews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu